În scopul de a înţelege mai bine procesul de educare a unei persoane, ne-am decis să prezentăm  cele nouă etape pe care ar trebui să le parcurgă publicul, făcând analogie cu cele nouă etape esenţiale pentru cei care studiază înţelepciunea Cabalei .

Familiarizarea cu conceptul de garantare reciprocă

Sentimentul de garantare reciprocă apare atunci când cineva simte grupul şi nu pe el însuşi, atunci când conceptul de grup îi pare măreţ şi-l domină, înlocuind sentimentul de sine. Exact aşa dispare sentimentul de sine şi apare conceptul de grup. Acest lucru nu va slăbi o persoană deoarece sentimentul de garantare reciprocă este mai puternic şi de fapt este peste noi.

La acest sentiment se ajunge prin ajutorul reciproc, prin dăruirea comună a tuturor, către fiecare dintre prieteni. Toată lumea vrea să se identifice cu grupul, să se alăture, să-l  îmbrăţişeze  şi să fie încorporat în el, să fie ca un singur om cu o singură inimă şi o singură minte. Toată lumea simte că fiecare trebuie să se dizolve printre prieteni fără nici o urmă. Toată lumea vrea să fie atrasă în grup. Şi fiecare se ajută reciproc în acest sens.

Fiecare dintre noi se transformă pentru toţi prietenii şi împreună vom vorbi despre un singur lucru: despre cum să ne conectăm. Cum să ne imaginăm conexiunea reciprocă între noi, aşa cum a fost înainte de spargerea vaselor: un vas, o dorinţă, un singur gând, o singură intenţie, un sentiment, unde toată lumea simte pe ceilalţi ca şi cum sunt un întreg.

Nu ar trebui să clarificăm aspectele negative, pentru că vrem să le stabilim pe cele pozitive, Arca lui Noe.Vrem să ne ridicăm din această lume, aşa că de ce ar trebui să ne adâncim mai mult în aspectele negative?! Noi vrem doar binele. Creatorul aduce o persoană la soarta bună şi spune: „ia-o„. De ce am avea nevoie de soartă rea? Noi nu vrem să ştim cât de opuşi suntem unii faţă de alţii. Noi trebuie să ne unim în scopul de a ieşi către spiritualitate. Ne unim şi asta este, punct!

Ajungem la o stare, aşa cum se spune: „ca un singur om într-o singură inimă „, „toţi din Israel sunt prieteni” Apoi completăm această acţiune. Deci, prima fază este faza de garanţie reciprocă: am devenit un întreg .

La prima vedere nu este nimic de făcut după aceea, dar este clar că vorbim doar despre garanţie reciprocă în conformitate cu principiul de sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial. Drumul din faţa noastră poate fi lung dar nu contează pentru trebuie să ne construim întâi. Şi mulţumită construcţii, ajungem prin care ajungem sa-l revelăm pe Creator.

Filed under: Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce, uneori, suntem scuturaţi în măsura în care noi nu mai putem tolera condiţia noastră? Ne trezim dimineaţa şi totul este împotriva noastră…

Răspuns: Aceste “zguduituri” nu sunt împotriva voastră, ci ele vă dau, mai degrabă, o şansă de a vă trezi. Vreţi să escaladaţi o pantă abruptă dacă v-aţi trezit dimineaţa şi aţi văzut păsările cântând, soarele strălucind, totul înflorind, iarba verde în jurul vostru şi mângâierea valurilor la ţărmul mării?

Cum putem avansa fără rezistenţă? Trebuie să înţelegeţi că avem nevoie, cu adevărat, de linia stângă! Niciodată nu ar trebui să o respingem sau să o anulăm, ci mai degrabă, să muncim cu ea şi să o legăm de noi, aşa cum este scris în creierul nostru ca în piatră: ”Nimic nu este în plus în această lume”. Ar trebui să fim recunoscători să trecem chiar prin cele mai rele lucruri şi să întâlnim duşmani teribili. Cei care ne împiedică să diseminăm Cabala, care ne vorbesc de rău sunt extrem de importanţi pentru noi. Fără ei, nu vom fi în măsură să ne stabilizăm în mod corect.

Este imposibil să ne formăm fără forţele distructive care apasă asupra noastră. Graţie lor, putem să ne formatăm, să ne creăm, să ne construim. Nu putem să avansăm fără a doua forţă alternativă, fiind numai sub influenţa unei singure forţe, forţa bunăvoinţei. Am deveni nebuni dacă singura forţă pe care o întâlnim ar fi o forţă bună şi binevoitoare care nu are limite.

Noi acţionăm, mereu, în anumite limite. Dincolo de limite ar însemna să poziţionăm întreaga linie din stânga împotriva celei din dreapta. De aici, nu facem decât să începem această muncă şi de aceea, ar trebui să considerăm asta într-o manieră foarte simplă: ”Prin urmare, trebuie să ţin cont că viaţa mea este împletirea a două forţe opuse; este extrem de important să acceptăm că cele două compun viaţa mea”. Nu ar trebui să aşteptăm ca forţele care nu ne plac să dispară brusc. Asta nu se va întâmpla.

Priviţi cum funcţionează corpul nostru. Viaţa nu este posibilă decât acolo unde există interacţiune, conexiune, digestie şi metabolism.

Comentariu: Pot să înţeleg asta cu mintea mea, dar când Lumina începe să pună presiune pe mine un pic mai dur, nu mai pot să suport.

Răspuns: Există o singură reţetă: să mă agăţ de centrul grupului. Acum, vedeţi deja că aveţi nevoie de “scut”, altfel niciodată nu veţi fi sigur de ceea ce vi se va întâmpla în clipa următoare sau vă veţi teme teribil în loc să vă jucaţi cu jucăriile care vă sunt date în acest moment.

Eliberarea se găseşte numai în centrul grupului. Dacă vă agăţaţi de el, veţi fi salvaţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

“Israel” înseamnă “Yaşar ke’El” (direct către Creator). Aceasta este o persoană care reacţionează la influenţa Creatorului asupra sa şi este gata să reacţioneze în funcţie de El. Creatorul ne trimite ceea ce numim “îngreunarea inimii” şi depinde de noi să trecem peste asta. La gradul la care trecem peste “îngreunarea inimii” intrăm într-o conexiune care este deasupra tuturor tulburărilor, deasupra tuturor dorinţelor egoiste, deasupra tuturor gândurilor care ne apăsă şi care nu ne direcţionează către echivalenţa de formă cu Creatorul.

Când ne ridicăm deasupra tuturor tulburărilor pe care Creatorul ni le trimite ne numim Israel. Şi dacă ne afundăm în aceste tulburări şi tânjim să îmbunătăţim condiţia în care ne aflăm pentru a deveni confortabili în fiecare moment, atunci rămânem la nivelul existenţei materiale.

Eventual, după multe încercări şi dezamăgiri, “ban cu ban se va aduna o sumă mare,” la un nivel mai înalt. Şi atunci vom fi de acord că viaţa nu mai are cum să continue aşa. Va fi clar că această dezvoltare nu poate fi decât pe calea Luminii care ne va duce în starea de Israel, “Direct către El.”

Stările prin care trecem se acumulează. Trebuie să trecem printr-o multitudine de acţiuni, care prin ego-ul nostru nu le agreăm şi nu le îndurăm cu răbdare. Pentru ego-ul nostru vrem totul rapid şi plăcut; dar conform relaţiei dintre Lumini şi Vase nu se întâmplă aşa. Şi se va întâmpla aşa până când dorinţa de a primi decide să se schimbe în intenţia numită “de dragul de a dărui.”

Am putea face o analogie cu un pendul care se duce din ce în ce mai sus în două direcţii până când în final se transformă în cel mai înalt punct. Ajunge astfel la intenţia “de dragul de a dărui.” Şi atunci toate mişcările de du-te vino, în faţă în spate, în jos în sus, în toate direcţiile şi toate formele, toate acestea intră în noul Vas care primeşte intenţia “de dragul de a dărui.”

De aceea se spune “Am muncit şi am găsit.” Trebuie să investim efortul maxim până când atingem acest ”am găsit.” “Am găsit” vine de Sus. Chiar şi cu un moment înainte de a crede că e imposibil. Este interzis a se revela acest secret şi de a vorbi despre el pentru a nu îndulci această perioadă prin care o persoană trebuie să treacă şi anume de a-şi înăbuşi ego-ul.

Baal HaSulam râdea când studenţii se plângeau şi spunea: “Sunt fericit de răul care este descoperit.” Îmi aduc aminte când studiam cu Rabash. Eram nervos şi ceream un răspuns, iar în schimb primeam un răspuns foarte sec, care nu mi se părea în regulă, mai ales de la o persoană care mă iubea. Credeam că mă urăşte pentru că era atâta de fericit că aveam dificultăţi. Ei bine aşa mi se părea mie totul când am început să studiez în prima jumătate de an. Îmi râdea în faţă ca răspuns la plângerile mele.

Eram cu adevărat furios pentru că investisem atâta de mult efort; am făcut tot ce mi-a cerut iar el nu era deloc iertător cu mine. Dar el făcea toate astea pentru a nu-mi îndulci senzaţia de amărăciune şi disperare. De ce? Pentru că dacă îndulcim această perioadă este lungită. Nu e nimic de făcut; trebuie să plecăm capul şi să adăugăm din ce în ce mai mult victoriei noastre.

Este adevărat că putem “să obţinem lumea într-o oră.” Eforturile noastre se pot aduna foarte rapid şi putem atinge revelaţia brusc. Şi cu adevărat sunt semne că  am fi aproape de revelaţie. Dar ultimul efort are o calitate unică. Calitatea depinde de conexiunea dintre noi. Pentru asta trebuie să ne deschidem la maximum încât să nu avem nici un gând şi nici o dorinţă că nu se va revela pentru toată lumea. Aşa trebuie să se examineze fiecare, bărbat sau femeie.

Munca femeii este diferită de cea a bărbatului, este mai mult pământeană această muncă, în schimb a bărbatului este mai spirituală. Bărbaţii sunt mai conectaţi la Creator. Femeile trebuie să depăşească refuzul. Asta implică mult efort.

Merită să dăm atenţie acestui fapt, deoarece credem că spiritualitatea este detaşată de viaţă, că este deasupra acestei lumi. Uităm că vasul spiritual, acolo unde Creatorul este descoperit, reprezintă legătura dintre prieteni. Dacă legătura dintre noi va fi corespunzătoare, atunci El va fi revelat, iar dacă nu va fi corespunzătoare El nu va fi revelat.Punct!

Extras din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/24/14

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Sunt neliniştit în ceea ce priveşte congresul din februarie. Ni s-a dat munca de sus, ocazia, responsabilitatea pentru suflete, ca şi cum sunt în mâinile noastre pentru a avea grijă de ele. Este o mare responsabilitate.

Creatorul vrea să fie descoperit şi pune înaintea noastră condiţii astfel că, ar trebui să vă purtaţi cu acest vas aşa cum doriţi să vă comportaţi cu Creatorul. Este tocmai integrarea corectă între toate părţile vasului, toate părţile Divinităţii care construiesc forma Creatorului.

Toate aceste dorinţe care sosesc din toate colţurile lumii sunt baza, ele sunt zona în care El este revelat. Ei investesc mult, ei sunt cu noi tot timpul. Multe grupuri închid, pur şi simplu, centrele lor şi vin la congres.

Aceasta impune o mare responsabilitate. Nu vorbesc despre partea de organizare, mai degrabă cum îi primim şi îi absorbim imediat şi cum ne dizolvăm în ei. Nu doar îi primim, dar îi includem printre noi, fără nici o diferenţă, în noua condiţie generală care nu există în noi pentru moment.

Ei fac eforturi extreme, ajung din locuri îndepărtate, încărcaţi cu o intensitate fără precedent şi noi trebuie să ajungem la o nouă stare de conexiune, pentru dorinţa de dăruire reciprocă, unde Dăruitorul se va revela.

Întrebare: Dacă reuşim să ne topim în celălalt şi să ne integrăm într-o imensă dorinţă comună, un vas mondial va fi creat la un nou nivel? Cum să nu ratăm ocazia? Este vorba despre realizarea a tot ceea ce am aşteptat întreaga viaţă.

Răspuns: Trebuie să ne trezim unii pe alţii, să fim responsabil de celălalt. Fiecare determină acum destinul său.

Întrebare: Trebuie să primim deficienţa prietenilor. Cum pot plăti pentru asta?

Răspuns: Renunţând la ego. Nu este alt preţ. Ca şi cum am curăţa exteriorul inimii pentru a respecta prietenii până ce vom simţi dorinţa lor ca a noastră. Conectăm dorinţele care aspiră să descopere Creatorul. Ne conectăm şi aşteptăm sosirea Luminii care Reformează, forţa care ne conectează şi se dezvăluie în noi ca forţa de dăruire. Şi apoi ne vom muta în caracteristica de dăruire. De acum, toate acţiunile noastre sunt exprimate numai din acest sentiment. Simţim că suntem într-o mare de dăruire. Ne învăluie în căldură în toate direcţiile şi ne obligă subtil să îndeplinim obligaţiile noastre. Mă anulez, apoi acestă caracteristică de dăruire funcţionează prin mine.

Dar, este doar integrarea reciprocă. Şi apoi, depinde de mine să cresc precum un embrion, să menţin caracteristica de dăruire în ego-ul meu. Ca o navă pe mare, vreau să măresc activitatea marelui dar care se revelează în mine la primul nivel, faza iniţială a Luminii Nefesh de Nefesh. Graţie asocierii mele cu această caracteristică, consolidez acţiunea, de 620 de ori în 125 de niveluri spirituale. Şi toate acestea reprezintă rezultatul participării mele, eforturile mele în marea de dăruire în care mă descopăr ca un embrion în apa din uterul mamei sale.

La început, eu renunţ tot mai mult la dorinţa de primire, o anulez pentru a rămâne în caracteristica de dăruire, pentru a mă identifica cu ea. Este o muncă activă, anularea activată de mine şi realizată pe ego. “Carnea” care este adăugată la embrion se trezeşte în opoziţie şi este ca şi cum construieşte din ea o imagine negativă a ei însăşi.

Întrebare: Deci, cum putem construi asta? Cum să primim deficienţa prietenilor?

Răspuns: Prin credinţă deasupra raţiunii. Vreau să domine în mine caracteristica de dăruire, asupra intelectului şi sentimentului meu. Înţeleg deja că nu sunt stăpân în propria mea casă. În fiecare moment al vieţii mele ceva mă domină şi se trezeşte împotriva voinţei mele. Dar, există de asemenea liberă alegere. Aleg dominaţia caracteristicii de dăruire. În faţa tuturor dorinţelor care sunt revelate în mine şi trezesc respingere, indiferenţă şi lucruri negative suplimentare în mine, vreau ca dăruirea să mă domine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

 

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Primul articol al lui Rabash despre grup începe aşa: “Ne-am adunat aici să stabilim o societate…” pentru că fără aceasta omul nu poate ajunge la scop. Doar prin societate se poate pune pe sine în aplicare şi astfel să crească.

Creşterea spirituală nu are nimic în comun cu dezvoltarea materială, ci are loc într-un grup prin unitatea şi conexiunea între prieteni până la nivelul dispariţiei mele în grup, a dizolvării mele în grup.

Odată ce înţelegem că dezvoltarea noastră spirituală se bazează doar pe asta putem să considerăm că suntem pe drumul cel bun.

Înainte de a fi aşa, suntem ca “o sămânţă neplantată”: este depozitată undeva, dar nu poate creşte nimic din ea şi nimeni nu ştie dacă vreodată va creşte ceva din ea. De aceea există o metodă de evaluare a unei persoane care vine şi studiază la Centrul pentru Educaţie în Cabala, Academia de Cabala sau oricare curs de Cabala.

Cineva poate sta cu noi pentru o perioadă lungă de timp, dar doar când se va vedea ca o sămânţă plantată în grup ca şi când ar fi plantată în pământ, doar atunci pregătirea spirituală va începe.

Seriozitatea şi eficacitatea pregătirii noastre depinde de abilitatea noastră de a absorbi oameni noi şi de ai dizolva în grup. Un loc unde fiecare se integrează fizic, moral, material şi spiritual.

Trebuie să ne poziţionăm în grup ca o sămânţă care dispare în pământ în timp ce creşte şi se transformă în “nimeni şi nimic”. Ar trebuie să ne considerăm un material care formează o entitate nouă de o calitate mai bună: Grupul.

Trebuie să ne măsurăm şi să ne evaluăm în funcţie de creşterea spirituală în grup. De aceea urcările şi coborârile, tot felul de schimbări în stările noastre, în senzaţiile şi înţelegerile noastre nu trebuie simţite individual ci colectiv.

Nu contează câtă cunoaştere are cineva dacă simte sau nu spiritualitatea sau cât de mult cunoaşte cineva materialele de studiu. Acestea nu sunt unităţi de măsură, ci doar idei false despre ceea ce înseamnă dezvoltarea spirituală. Creşterea spirituală este măsurată doar prin abilitatea de a te conecta cu ceilalţi.

De aceea, primul nivel la care trebuie să ajungem este nivelul zero, ca o sămânţă plantată în pământ care devine nimic.

În alte cuvinte tot egoismul nostru, toată viaţa noastră, tot ceea ce s-a întâmplat înainte nu trebuie luat în considerare. În mod natural noi trebuie să avem grijă de viaţa noastră materială. La nivel material trebuie să continuăm să fim ceea ce am fost anterior. Dar lucrul cel mai important este să ne transformăm într-o sămânţă care iniţiază viaţa spirituală. Aşa ar trebui să ne vedem pe noi.

Atunci când simţi că ai ajuns la starea aceasta, când continui să aspiri la ea şi te evaluezi doar prin prisma aceasta, când scopul tău este doar această stare şi tot ceea ce faci este în direcţia aceasta, doar atunci ajungi pe drumul cel bun. Restul de realizări nu sunt importante pentru nimeni. Reevaluarea este foarte importantă, mai importantă decât orice, pentru că astfel te întorci la începutul scării spirituale.

Atunci când te transformi în zero, când are loc prima restricţie (Tzimtzum Aleph), se trage o linie şi din acest moment aprecierile pentru grup şi mediu încep să crească. Se clarifică dacă eşti doar poziţionat înăuntrul grupului sau eşti o parte total activă. Ca parte activă absorbi dorinţele, speranţele şi scopurile întregului grup şi lucrezi ca o mamă pentru copiii săi, îi serveşti şi faci orice pentru avansarea lor.

Extras din  Convenţia din St. Petersburg 7/12/13  –  Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Opinie (Khazin Michael, economist) „Forumul de la Davos nu mai prezintă un  interes deosebit pentru public. Economia este în recesiune, iar oamenii de afaceri şi politicienii cunosc foarte bine acest lucru. Este necesar să se discute despre ce şi cum să schimbe, dar este necesar totodată să se ştie şi care sunt oamenii care ar trebui să facă această schimbare, dar asta nu este vizibil la Davos .

Davos este numit astăzi un  forum post criză, ceea ce este amuzant si prostesc: reducerea cererii private şi dispariția clasei de mijloc indică faptul că această  criză continuă. Refuzul de a discuta despre problemele reale ale economiei moderne produce iluzia că această criză este terminată. Prin urmare, dezbaterea de la Davos, la fel ca în ultimii ani, nu oferă nici o soluție reală la situația în care se află economia globală . ”

Comentariul meu: In general, toată lumea  este într-o stare de spirit proastă şi continuă ca înainte, iar obiceiurile vechi creează iluzia unei stării normale. Dar natura (forțele care gestionează umanitatea şi proprietățile noastre de dezvoltare), nu rămâne imobilă; totul din ea se dezvoltă spre armonie generală, iar întârzierea  umanității de a deveni asemănătoare naturii, deplasându-se catre o stare armonioasă (integrală)  se va resimți ca o criză acaparatoare care va implica tot globul pământesc.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum ar trebui o femeie să se poarte în mod ideal la cele trei convenţii viitoare ?

Răspuns: Femeia ideală include toate femeile din grupul nostru mondial în ea. Toate femeile sunt conectate împreună, ele anulează ego-ul lor, dorinţa lor de a bârfi, de a critica şi dispreţul lor reciproc .
Şi nu este neapărat important că-şi ierte  deficienţele reciproc, ci  mai degrabă trebuie să se simtă cu adevărat că devin singur corp. Intelectul şi emoţiile noastre ne desprind şi ne scot din acest corp colectiv comun, dând  fiecăreia  iluzia că există separat de celelalte.

Venim la congres în scopul de a descoperi adevărul, pentru a vedea în mod nedistorsionat că întreaga lume este un sistem. Nu este doar o chestiune care a fost creată de către Creator „din nimic„, în care domină puterea de „ceva din ceva„. Numai iubirea şi conexiunea există în lume. Şi dacă ni se pare altfel, este numai pentru că noi nu suntem aşa. Dacă mă schimb, în scopul de a mă conecta cu alte persoane, atunci voi simţi în mod direct lumea superioară, aici şi acum. Nu este nevoie de nimic altceva decât de schimbarea percepţiei noastre .
Femeia ideală de la Bnei Baruch simte acest sistem mare, este inclusă în el şi priveşte lume cu ochi corectaţi. Visez să văd astfel de femei .

Întrebare: Cum facem să lucrăm la maxim? Cum ne vom concentra pe munca interioară, în scopul de a atinge cât mai rapid această imagine ideală?

Răspuns: Pornim de aici, de la faptul că toate problemele specifice care există într-un grup încep să fie percepute şi corectate ca o problemă comună într-o familie. Iar noi suntem chiar mai mult decât o familie, suntem un singur corp. Chiar de acum o sută de ani, Baal HaSulam a scris că lumea de astăzi este o  singură familie, un sistem. Dar noi nu am văzut asta până acum. Sperăm că acum grupul nostru Bnei Baruch va deveni în cele din urmă o femeie unită şi un bărbat unit. Iar apoi, aceste două jumătăţi se pot conecta, producând o imensă fuzionare, unde va fi revelat Creatorul. Suntem deja foarte aproape de această condiţie; aşadar veniţi, haideţi să accelerăm avansarea noastră către asta.

Mă aştept să văd toată lumea ca măreţi, ca urmare a convenţiei. Iar femeile vor juca aici un rol chiar mai important decât bărbaţii. Ştim că femeile determină, în linişte, întreaga ordine a vieţii noastre. Prin urmare, sper foarte mult că femeile ne vor ajuta să creştem pe parcursul următoarelor două săptămâni într-un mod semnificativ. După  convenţie ne vom întâlni deja la nivelul următor. Vă doresc tuturor succes!

Din KabTv –pregătire pentru Convenţie 1/24/14

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

“Introducere la Cartea Zohar”, “Tora şi o Rugăciune”, articolul 182: Vino şi vezi acest sfat pentru om: când se duce noaptea la culcare, ar trebui să ia asupra sa regatul de sus cu toată inima lui şi să vină mai devreme să îşi depună sufletul Lui. …

Iar când face asta, autoritatea nopţii nu îi mai poate găsi prihană şi nu îl mai poate opri din munca plăcută a Creatorului, deoarece pentru el seara şi dimineaţa sunt o zi, iar noaptea este doar o parte reală a zilei. Prin urmare, el este salvat din orice boli grele şi de toate spiritele rele, care nu îl controlează, deoarece noaptea lui deja s-a îndepărtat de domeniul Sitra Achra. Nimic nu îl poate despărţi pe el de Divinitatea sfântă. Nici forţele din Sitra Achra şi nici Din (judecata) nu mai guvernează asupra sa.

Cum putem transforma noaptea în zi? Bineînţeles că nu există noapte sau zi, pare aşa doar în dorinţele mele corupte. Dacă sunt trezite în mine lipsuri adiţionale, şi este timpul să le corectez, atunci simt în ele întuneric, noapte. Noaptea este lipsa unităţii, lipsa revelării Creatorului, lipsa forţei dăruirii care ar trebui să îmi umple toate vasele.

Vasele mele sunt realitatea mea. Întreaga lume este vasul meu, nivelul mineral, vegetal, animal şi toţi oamenii sunt în mine. Dacă acest vas este umplut de forţa iubirii şi de dăruirea care uneşte totul într-un întreg, atunci nu mai există mare sau mic, departe sau aproape; totul este un întreg. Deoarece iubirea acoperă toate păcatele şi şterge toate diferenţele. Asta înseamnă că descopăr Creatorul, El mă umple, şi mă unesc cu El.

Dar mai sunt încă în mine dorinţe necorectate, pe care încă nu le-am simţit şi nu le-am văzut niciodată, şi care se trezesc şi apar dintr-o dată. Încep aşadar să gândesc rău despre prieteni, despre grup, despre profesor şi despre Creator. Sunt aruncat dintr-o parte în alta până când mă ridic la ultimul nivel al corectării finale. Până atunci descopăr nivelurile ego-ului meu din ce în ce mai adânci, cu un Aviut din ce în ce mai crescut. Sunt aruncat foarte departe de spiritualitate sau chiar ajung să fiu cu totul inconştient de faptul că am fost vreodată în spiritualitate. Nivelurile inferioare ale Aviut-ului corupt care sunt revelate în mine sunt atâta de joase încât mă pot deconecta total de la ceea ce am avut înainte.

Atunci simt noaptea în dorinţele acestea. Noaptea este forţa separării, nu doar întuneric şi lipsa interesului spiritual. Sunt aruncat ori în starea de neputinţă totală ori în lipsa de respect pentru scopul spiritual şi pentru grup, ori pierd total recunoaşterea, şi cad înapoi în această lume, făcându-mi griji doar pentru existenţa fizică, ceea ce înseamnă că pierd chiar şi nivelul uman al acestei lumi şi cobor până la nivelul animal. Voi fi ca un cadavru, voi pica total şi nu mă voi mai putea mişca deloc.

Toate aceste forţe mă despart de adeziunea mea cu Creatorul, de singura forţă care domină şi umple toată realitatea prin calitatea iubirii şi dăruirii. Aceste forţe care mă despart sunt numite întuneric şi noapte. Dar există un înger numit noapte care aduce sămânţa la Creator şi întreabă: “Ce se va naşte din ea?” Asta înseamnă că noaptea este de fapt forţa care aduce sămânţa din care omul se dezvoltă. O persoană este renăscută în fiecare zi şi trebuie să îşi determine soarta: să fie rea sau dreaptă.

Din partea a 4-a din Lecţia Zilnică de Cabala 1/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar | Add Comment/Ask Question→

 

Torah, “Exodul,” 28:2: Vei face vestminte sfinte pentru fratele tau, Aron, pentru onoare si glorie.

A imbraca (Levush) simbolizeaza corectia ce trebuie facuta asupra dorintei unei persoane. Daca am dorinte egoiste, dorinte distincte puternice sau chiar si cele mai slabe dintre ele, trebuie sa le imbrac, cu alte cuvinte sa le investmantez cu intentia de dragul altora, de dragul Creatorului.

Cu cat mai clara, mai agresiva si mai serioasa este o dorinta, cu atat mai mari sunt corectiile ce trebuiesc facute, ceea ce inseamna “vestminte ale splendorii”. Deci, corectia ce nu este facuta, Aaron, este cea mai grava.

Se spune ca: “Atunci cand Israel decade, el se prabuseste mai jos decat orice alta natiune din lume, iar atunci cand Israel se inalta, urca toata calea pana la Cer”. Acest lucru este posibil, datorita unei dorintei imense egoiste, in forma sa revizuita, de a face orice este necesar, in drumul catre nivelul Creatorului. Atunci, fiecare va fi influentat de splendoarea lui Israel, deoarece este imposibil sa compari corectia pe care o natiune obisnuita o are de facut, cu dorintele obisnuite pe care oamenii le au.

De aceea, Moise si ulterior fiii lui Aaron si alti preoti, reprezinta cele mai clare si mai dezgustatoare dorinte egoiste care ar putea exista, daca nu ar fi corectate. Deci vedem astfel, atitudinea omenirii fata de evrei, iar in stadiile corectate, vedem exact opusul. Astfel, natiunile lumii asteapta ca evreii sa obtina investmantarea, sa se inalte si sa inceapa munca in scopul daruirii, cu toate calitatile lor speciale.

Deci, “investmantarea lui Aaron” nu este doar un simplu concept. Ce ii deosebeste de fapt pe oamenii din lumea noastra? Este imbracamintea lor. Poate fi o haina, o casa, orice inconjoara persoana, orice indica nivelul sau, inaltarea sa deasupra celorlalti, sau caderea lui. Asta inseamna ca este o exprimare a statutului persoanei.

Intrebare: Se pare ca moda actuala are radacini foarte puternice?

Raspuns: Bineinteles, ea provine din aceeasi natura. Egoul se foloseste de semnificatia aceasta, pentru ascensiunea sa.

In lumea spirituala, hainele semnifica ascensiunea interioara a persoanei deasupra lumii; nivelul de daruire al cuiva, iubirea si auto anularea. In concordanta cu anularea proprie, deasemenea poti sa te inalti. In lumea noastra, procesul este de fapt opus si este ca si cum te-ai decora in fata unei oglinzi, precum o maimuta.

Aceasta va continua pana cand vom intelege ca hainele sunt o exprimare interioara a persoanei. Faptul ca purtam haine moderne, nu reprezinta o corectie ci dimpotriva, o distorsiune.

Dupa pacatul cunoscut sub numele de copacul cunoasterii, Creatorul i-a spus lui Adam ca are nevoie sa isi puna haine, ceea ce inseamna ca trebuie sa corecteze egoul sau, astfel incat sa-l ajute sa se autodepaseasca si sa atinga iubirea si daruirea. Tora spune ca Creatorul a cusut aceste haine pentru ei, adica le-a dat Lumina Superioara prin care Lumina ce se Intoarce, care inseamna intentia de dragul daruirii, a fost imbracata in ego.

Din emisiunea Kab TV “Secretele Cartii Eterne” 8/19/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Am remarcat că, în timp, devin tot mai sensibil la normele acestei lumi.

Răspuns: Deveniţi mai puţin sensibili la anumite lucruri şi mai sensibili la altele. Lucrul principal este de a fi sensibil la conexiunea cu prietenii, grup şi de a fi sensibili, în general, la faptul de a fi încorporaţi. Asta ar trebui să vă impresioneze şi să provoace un fior interior, care ar trebui să pună presiune pe voi şi să vă excite şi să vă cauzeze durere şi bucurie.

Ar trebui să examinaţi toate aspectele corporale ale vieţii precum hrană, sex, familie, bani, respect şi cunoaştere doar ca aspecte utile şi esenţiale. Am nevoie de toate astea pentru a avansa normal, la un nivel care nu este “nici condamnat nici recompensat”. Asiguraţi-vă că aveţi toate necesităţile de bază şi utilizaţi această lume în funcţie de nevoile voastre, dar fiţi deasupra gândurilor voastre şi intenţiilor voastre.

Nu fi prea entuziast sau ascetic. Nu regreta ceea ce se întâmplă în această lume. Nu dedica acestei lumi mai mult decât merită. Pe plan corporal, ar trebui să o foloseşti raţional şi, în sensibilitate, să aspiri la conexiunea cu Creatorul, prin grup.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→