Întrebare: După ce vom ajunge la starea de Gmar Tikkun (corecția finală),  sentimentul cel mai maret, pentru  Creator, va ramane, pentru că aderam aici la El într-un singur întreg și devenim egali?

Raspuns: Metoda specială a Cabalei constă în faptul că aderarea la Creator, sentimentele noastre de opozitie fata de El nu se vor pierde.

Pe de o parte, devenim mai opusi Creatorului, ne distantam de la El, pentru că în timpul ascensiunii spirituale egoismul nostru crește. Dar, în același timp, devenim mai aproapiati de El, mai presus de egoismul nostru în creștere și de aceea opozitia noastră fata de El  nu se evaporă, nu dispare.

Adică, în starea de Gmar Tikkun (corecția finală), descoperim că suntem absolut opusi Creatorului în dorința noastră și absolut egali, la fel ca El, în adeziunea cu El, în intenția noastră.

Din Lecția virtuala 12/23/12

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Intrebare: Uneori spunem că lumea noastră este iadul. Care este diferența dintre noțiunea de „iad” în interpretarea spirituală și pământească?

Raspuns: În Cabala, sentimentul de ura pentru alții, care arde precum focul,  este numit iad. Acesta este sentimentul de separare de prieteni și de Creator care se manifestă în Malchut (în dorința); în conformitate cu radacina noastra spirituala, se simte precum focul.

Acum, acest sentiment nu se simte precum: „Nu vreau să ma uit la el și nu vreau să vorbesc cu el, nu-mi place de el, astfel, l-am respins.” Asta este, astăzi nu avem această stare atunci când ne displace cineva sau uram. Iadul este un sentiment de ură care apare la nivel spiritual.

Dar un sens mai profund al iadului este o stare de deconectare de la Creator. Aceasta este cea mai mare pedeapsa, dar nu cu privire la nivelul nostru actual.

Din Lecția virtuala 12/23/12

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Creatorul a stabilit legi imuabile. Dacă noi nu știm cum să le folosim în mod corect, ne simțim rău, iar dacă știm, ne simtim bine.

Principalul punct aici este de a înțelege că legile naturii nu se schimba, la toate nivelele sale. În cazul în care acest lucru pare opus, aceasta se datorează faptului că condițiile sunt în schimbare și aceleași legi sunt revelate într-un mod diferit.

În spațiu, de exemplu, gravitatea dispare „brusc”. S-au schimbat legile? Nu. Dacă vă întoarceți la condițiile inițiale, veți descoperi acelasi lucru.

Întrebare: Dar dacă Creatorul ne-a creat deja și a stabilit legi clare, de ce  trebuie să ne schimbăm? De ce trebuie să lucrăm pentru El?

Raspuns: În condițiile actuale, lucrați în scopul de a obține profit pentru beneficiul propriu, nu pentru El.

Întrebare: Dar studiem încă înțelepciunea Cabalei. Deci, de ce este calea noastră plină de spini? Pare ca nu avem unde sa pasim.

Raspuns: Aceasta este pentru că voi ați devenit mai sensibili. Un copil mic nu știe cum să aibă grijă. O persoană obișnuită nu are prea multe inhibitii. Dar o persoană inteligentă știe deja rezultatele posibile ale diferitelor acțiuni. Deci, se dovedește că ați devenit mai inteligenti și mai sensibili. Despre faptul acesta, se spune: „Cel care adaugă cunoștințe adaugă durere.”

Puteți, desigur, duce o viață simplă, modestă, fără întrebări , lucrand o muncă mecanică, care nu  necesita nici un efort mental. Dar dacă vrei să avansezi, să te dezvolti, veți întâlni, fără îndoială, probleme și presiuni. Nu este nimic nou aici.

Intrebare: Dar eu sunt o persoană obișnuită, eu nu caut probleme. Și dacă există probleme, unde este răsplata?

Raspuns: În cazul în care nu ai fi avut nici o presiune , tu nu ai fi întrebat despre recompensa, nu? Acum ai început să  gândeasti și ai dreptate.

Ei bine, un răspuns simplu,logic, ar trebui să fie faptul că „presiunea” trebuie să fie recompensa in sine. Dacă am face eforturi de-a lungul caii spirituale și în aceeași măsură, am primi lovituri, înseamnă că aceasta este recompensa mea. Este într-adevăr în acest fel, și necesită o examinare echidistantă, o investigare.

În cazul în care, de exemplu, ne-am testa cu tot felul de instrumente medicale : ne-am scana cu raze diferite și am descoperi numeroase probleme. Există un fenomen care este foarte frecvente în rândul studenților care studiază medicina, ei descoperă că suferă de toate bolile pe care le studiază.

Deci, care este recompensa pentru studiu? Ce putem să le spunem?

– Va trece, totul va fi bine.

– Ce vrei sa spui că este bine, e timpul să sar pe masa de operație?!

Acesta este sentimentul pe care ei il experimentează.

Intrebare: Dar totuși, va fi o oarecare ușurare de-a lungul drumului?

Raspuns: Aceasta va fi atunci când veti simțiți dragostea părintească în lovituri. Noi ar trebui să înțeleagem faptul că defectele noastre sunt descoperite, asta-i tot. Cum le putem depăși? Cum putem să nu vedem in ele o problemă, ci mântuire?

În primul rând, este un lucru bun faptul că defectul a fost descoperit in mine; la urma urmei, Creatorul a creat înclinația rea.

Acum simt necesitatea  înțelepciunii Cabalei ca un mijloc de corecție. Eu pot folosi această metodă numai dacă sunt conectat la grup, la studiu, dacă ma introduc in  grup cat de mult pot.

Apoi descopar că toate „surprizele” neplacute  sunt revelate numai în scopul de a accelera munca mea. Ele sunt ca niste apeluri pentru a finaliza eforturile necesare. La urma urmei, eforturile incomplete lasa un sentiment foarte puternic de amărăciune.

Baal HaSulam vorbește despre aceasta în Scrisoarea 19: „pasiune puternică, care este incompleta lasă o mare durere în spatele ei, pe măsura  pasiunii cuiva.” Într-un astfel de caz o persoană trebuie să termine ceea ce a început cat de repede poate. Altfel, el este numit „un prost aflat în dorul lelii isi mănâncă propria carne.” Aici descoperirea este foarte importantă și depinde de unitatea noastră.

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/28/12, „Pacea”

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”: Initial, când primim un cadou, noi încă nu ne raportam la dăruitorul cadoului ca la cineva care ne iubește, cu atât mai mult în cazul în care dăruitorul este important și receptorul nu este egal cu el.

Cu toate acestea, daruirea repetata și perseverența va face ca și cea mai importantă persoană sa para egală, ca intr-o relatie de dragoste cu un iubit, de la egal la egal. Acest lucru se datorează faptului că legea iubirii nu se aplică între mare și mic, astfel doi îndrăgostiți adevărați trebuie să se simtă egali.

Intrebare: Baal HaSulam scrie despre dragoste, dar unde este această dragoste? Există doar suferințele și dezastre peste tot. Doar cu câteva zile în urmă 26 de persoane au fost ucise într-o școală din SUA …

Raspuns: A promis cineva că astfel de lucruri nu se vor întâmpla în lumea noastră? Tot ceea ce vedeți aici are loc în interiorul dorintei tale egoiste. Ridica-te la nivelul următor și vei vedea că totul este diferit. Te vei ridica la etajul al doilea.

Acum poți vedea realitatea prin ego-ul tau care, prin definiție, nu poate fi deloc bun. Chiar daca, uneori, simt ceva pozitiv, aceasta este de fapt tot rău, dar între timp nu il identific și il accept ca fiind bun. Suntem situati cu toții într-o dorinta de a primi, ceea ce nu este realitatea adevărata,  ci starea de „animal”. De fapt, nu poate fi nimic bun în lumea noastră.

Deci, la ce te astepti? Că lucrurile se vor desfasura altfel? Suntem scufundati în ego, care se afla in opozitie fata de Lumina si, prin urmare, nu pot fi decât dezastre aici.

Dar, pentru ca omul sa se poata odihni in timpul dintre socuri, pentru a se relaxa, pentru a-si calma nervii, pentru a observa detaliile, și a percepe ceva, atunci în această lume, aflata la cel mai scăzut nivel, omul trăiește literalmente prin mila și nu numai în durere, în pofida caracterului său.

De ce? Pentru că omul are un alt destin, alt scop. În cazul în care omul nu ar fi fost destinat pentru un destin și un scop, lumea noastră ar fi cufundata în întunericul suferințelor nesfârșite și durerilor de dimineața până seara, zi de zi. Aceasta este natura intenția egoiste, care este opusa de Lumina.

O ușoară iluminare pătrunde încă această lume, dar numai pentru a ne permite să existam aici pentru un timp și pentru a începem sa ne ridicam. În orice alt sens, Lumina si dorinta de a primi sunt total opuse una de alta. Sunt opuse într-o asemenea măsură încât nici nu ne putem imagina.

Dacă ar exista cu adevărat o mare suferința aici, nu am avea nici o șansă să ne ridicam deasupra ei și  cel puțin sa gândim la ceva. Între timp, noi suntem ținuți mai sus de oceanul de durere, dar dacă nu vom folosi în mod corect acest timp ce ne-a fost dat , Lumina va dispărea și vom cădea în suferința, care va „spăla” raul, până când vom plânge si vom cere ajutor. Atunci ne va fi data o pauză și vom fi examinati pentru a vedea dacă „zguduiala”, a fost de ajuns sau nu.

Apropo, cu privire la poporul evreu, o ” zguduiala ” nu este, de obicei, de ajuns. Du-te pe stradă și vorbeste cu oamenii, ei simt că totul este în regulă. Ei au uitat deja  rachetele și nu au învățat nimic din toamna anului trecut.

Întrebare: Dar  noi, cei care studiem Cabala?

Raspuns: Sunteți de două ori mai incapatanati. Toti celelalti, cel puțin, nu știu despre ce este vorba, dar voi sunteți cu adevărat încăpățânati. Ce-ați făcut cu ceea ce ați auzit în timpul lecțiilor?

Problema noastră este spargerea. Corecție noastra este conexiunea. Ce ați făcut pentru unitatea intregii creații? În primul rând, ajutati prietenii nostri din intreaga lume pentru a se conecta? Ajutati pentru a se crea  o forță pentru ridicarea deasupra ego-ul și conectarea întreagii lumi, în scopul de a construi un loc pentru revelarea Creatorului și a-i aduce mulțumire? Când El este revelat, El se bucură  mai mult și mai mult, și apoi ne bucurăm si noi pentru ceea ce am făcut pentru El. Aceasta se numește o echivalenta de forma. Deci, ce altceva ar trebui sa stii? Numai să lucrezi pentru unitate și conexiune, pentru garanție reciprocă, pentru educație integrală.

Dar ai venit la lecție, ai ascultat, iar apoi ti-ai vazut de drum. În acest caz, omul obișnuit de pe stradă este mai corect decât tine. El nu respecta ceea ce este important, pentru ca pur și simplu nu știe. Se cere mult mai puțin de la el decât de tine.

Trebuie să fim cu adevărat înfricoșati. Timpul trece și există mult mai multe lucruri pe care le putem face. Noi chiar trebuie să ne simtim responsabili nu doar pentru noi înșine, ci pentru grup, pentru intreaga lume. La urma urmei, lipsa de respect este un rezultat al tuturor care se gândesc numai la ei însăși și se  împaca cu soarta de la inceput. Nu te gândi la ce se va întâmpla cu tine, să te gândești la faptul că esti responsabil pentru toată lumea. Apoi, vei avea o atitudine diferită. Deocamdata, nu  simtim responsabilitatea motivatoare. Ego-ul ne distruge …

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/16/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

 

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Scrierile lui Rabash, volumul 2: ”Cum cei Drepţi sunt evidenţi graţie celor păcătoși, în muncă. Pentru o persoană, în scopul de a avansa pe căile Domnului, de a fi recompensată că toate acţiunile vor fi văzute din cer şi de a simţi că este într-o stare de ascensiune astăzi şi ce altceva poate face. Creatorul conduce această lume prin cei păcătoși, ceea ce semnifică: Creatorul le dă gândurile păcătoșilor, ceea ce înseamnă că nu este cazul să lucreze pentru El, ci doar pentru sine.

Şi, prin urmare, persoana primeşte o coborâre şi crede că a primit o coborâre nu pentru că i-a fost dată astfel încât să avanseze în calea Domnului şi a fi recompensată în Sfinţenie. În schimb, ea crede că este gata să regreseze pentru că nu poate lucra independent, ci trebuie să lucreze împreună. Din această cauză ea pierde în ambele sensuri: deoarece nu poate intra din nou, persoana se simte ca şi cum ar fi suspendată între cer şi pământ.

Ea crede că este într-o situaţie mai rea decâ a altor persoane. Apoi, o persoană poate să-i ceară Creatorului din adâncul inimii sale şi se poate ruga, aşa cum se spune: O, Doamne, salvează-mă, sunt nefericit, vindecă-mă Doamne, îmi este frică, şi până când, o Doamne.”

Aceasta înseamnă că, până atunci, voi rămâne într-o stare în care mă simt mai rău decât oricine altcineva și nu am nicio legătură cu spiritualitatea. Nu există, prin urmare, nicio alegere, alta decât faptul că o persoană trebuie să creadă în ceea ce este scris, că  Tu auzi rugăciunea din fiecare gură, ceea ce înseamnă că şi cele mai rele guri din lume, imposibil de a fi mai mici şi mai rele din lume, Domnul le aude mereu. Aceasta este ceea ce înţelepţii noştrii au zis: Cel care va veni să se purifice, este ajutat de Sus.

Zoharul explică aceasta prin: vă este dat un suflet sfânt.

Astfel se dovedeşte că: Creatorul îi dă gândurile păcătoase astfel încât să ceară Creatorului ajutorul, deoarece, în caz contrar, el ar rămâne în starea în care era la începutul muncii sale, pentru tot restul vieţii.

Problema este că scăpăm de aceste momente neplăcute atunci când Creatorul ne aduce în starea păcătoșilor, lăsându-ne să vedem în ce măsură nu suntem adaptați la nivelurile spirituale, la munca spirituală, ne arată că suntem total opuși de munca Domnului și că nu suntem gata să dobândim dăruirea, iubirea celorlalți, iubirea de prieteni. Descoperim că nu avem nicio atracție față de lumea spirituală, ceea ce înseamnă că nu putem ieși din noi către ceilalți, către prieteni sau Creator.

Scăpăm din aceste descoperiri. Creatorul ne deschide ochii câte puțin în fiecare starea, pentru a ne vedea adevărata stare, dar El nu ne poate forța, deoarece astfel ne-ar lăsa fără liberul nostru arbitru. De fiecare dată, El ne aduce la o anumită recunoaștere și așteaptă ca noi să ne adăugăm liberul arbitru, pentru a obține o rugăciune, o cerere și pentru a vrea corecția noi înșine și nu conform unui verdict de Sus.

De aceea, este spus, ”cel care vine să se purifice este ajutat de Sus!” Trebuie să ajungem prin propriile putere și deoarece o dorință de corecția a fost inserată în noi de Sus, iar în răspuns la ea vine de Sus forța care corectează. Nu totul poate veni de Sus; propriul nostru efort este și el necesar, un va care ne aparține nouă.

Dar, în loc de a adăuga efortul nostru, după ce am fost treziţi de Creator, care ne-a adus la începutul recunoaşterii răului, la starea de rău, noi suntem speriaţi de revelaţie şi vom încerca să-l ascundem, să îl îndulcim și să îl acoperim de noi înşine, în timp ce trebuie să dezvoltăm acest sentiment în noi inşine şi să ajungem la o stare de nesuportat. Este de neacceptat nu pentru că este neplăcut; aș fi chiar de acord să  rămân în această stare dacă aş putea atinge dăruirea prin ea.

Aici, avem obiceiul de a scăpa şi de a acoperi starea, şi astfel nu atingem adevărata rugăciune care poate să ne ajute să deschidem ochii. Creatorul ne trezeşte. El ne oferă toate condiţiile necesare, pachetul întreg necesar pentru atingerea obiectivului. Dar noi nu dorim să conectăm toate aceste elemente pentru a-l îndeplini. Pentru a face acest lucru este necesar să fim conectaţi, pentru a-l evoca pe celălalt, pentru a-l sprijini, pentru a-l încuraja, pentru a da fiecăruia încredere dar, pentru moment, aceasta ne lipseşte.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 28,12,2012.

 

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Trăim într-o lum fizică în care există multe tentații. Putem dărui doar dacă primim. Cum este posibil să direcționăm plăcerile corporale către dăruire?

Răspuns: Dacă există o intenție corectă în mintea ta, atunci fă ce vrei, deoarece nu poți face nimic rău. Vei face ceea ce va trebui să faci, pentru a ridica corpul și sufletul. Să presupunem că ai nevoie să mănânci două prânzuri, pentru că asta cere corpul tău; atunci mănâncă, dar împreună cu asta trebuie să ai intenția corectă.

Întrebare: Vor interfera dorințele mele cu munca spirituală?

Răspuns: Dacă ai intenția corectă, cum ar putea să interfere? Nu poate există o acțiune fără intenția corectă, deoarece intenția determină înțelesul acțiunii. Omul poate face orice dacă are intenția corectă.

În principiu, înțelepciunea Cabala interzice orice tip de restricție. Dacă te agăți de Creator și te ții de el ca un buldog, atunci faci tot restul lucrurilor. Le faci pentru că trebuie să le faci pentru progresul tău.

Din Congresul Novosibirsk 12/9/12, lecția 6

Filed under: Congrese, Intentie | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În timpul muncii spirituale, am atins o starea în care nu mai pot să mă ridic deasupra egoului și asta imi provoaca tensiuni, mă face să fiu furios. Este în puterea omului să se ridice deasupra egoului, sau el numai poate cere asta?

Răspuns: Omul nu poate niciodată să se ridice el însuși deasupra egoului. Poate numai să ceara asta de la Creator.

Poți lupa împotriva a tot felul de obiceiuri corporale, de exemplu să te lași de fumat, să ții o dietă, etc., astfel înlocuind un ego cu un altul, care îți este mult mai benefic.

Dar nu stă în puterea ta să te ridice deasupra lui, deoarece egoul nu are astfel de mijloace. Pentru asta, omul trebuie să invoce Lumină superioară, care este atributul opus al egoului, este atributul dăruirii, cel care va implementa această acțiune.

După ridicarea la noul nivel, vei termina nivelul, te vei stabili acolo, vei învăța ce face noua forță la acel nivel, iar apoi vei cădea din nou, dar de data aceasta chiar mai jos, într-un loc mai întunecat, într-o confuzie teribilă, atât în senzații cât și în conștiință.

Uneori te simți ca și cum ai fi amețit, alteori pierdut, fără putere, complet fără ajutor, iar alteori le vei simți pe toate aceastea odată. Vei simți ca și cum problemele te împung din toate părțile, că viața este întunecată și că nu există nicio lumină în fața ta.

Toate acestea se întâmplă pentru ca tu să să îți organizezi în mod corect conexiunea cu grupul, să îți creezi un mediu înconjurător corect, care te va sprijini și, care, în fiecare moment, îți va spune că trebuie să te întorci către Creator.

Trebuie să vezi asta, împreună cu prietenii care trebuie să îți arate acest lucru. Dacă vreunul dintre prieteni nu îți arată că el este îndreptat către Creator, că tânjește după El și că cel mai important lucru pentru el este importanța scopului, tu trebuie să îi arați asta, pentru că noi suntem influențați de grup, de tânjirile grupului. Trebuie să joci, pentru prieteni, să le arați că ai o dorință adevărată pentru a înainta. În tine, poți fi ”mort”, nu contează asta, dar în afară trebuie să joci de dragul salvării prietenilor. Dacă faci asta, atunci nu o să mai ai căderi.

Din  Congresul Novosibirsk 12/9/12, Lecția 6

 

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În starea noastră prezentă, suntem capabili de integralitatea adevarată, la modul ideal în care ar trebuie să fie?

Răspuns: Nu. Adevărata integralitate este ceva ce putem studia de la sisteme similare, de la stări apropiate, naturale, unde fiecare parte este dependentă de toate celelalte părţi. Toate sunt complet interconectate de un număr infinit de conexiuni la diferite nivele. Fiecare parte defineşte pe toate celelalte. Este o hologramă particulară, un circuit analog unde fiecare input şi output şi tot felul de alte stări care se întâmplă simultan şi de aceea este inposibil de spus cine este primul, cine este ultimul şi cine urmează după cine.

Este un sistem unde fiecare simte pe absolut fiecare ca fiind el însuşi. E o incluziune a tuturor în fiecare într-o formă completă, absolută că interesul propriu a fiecăruia dintre părţi nu este luat în calcul deloc şi doar munca pentru întregul sistem este luată în considerare – sistemul devine lucrul principal. Şi apoi apar subnivele cu ce este mai important şi mai puţin important. Fiecare parte lucrează pentru întreg sistemul şi se vede pe sine doar prin capacitatea de a oferi ceva sistemului. Asta se numeşte „incluziune totală”.

Natural, propria noastră natură egoistă este total opusă acestei stări. Nu putem deveni incluşi unul, putem doar simţii, şi să fim conectaţi unul cu celălalt în momentul în care suntem interesaţi: prin simpatie şi aşa mai departe.

Natura noastră proprie este egoismul. Noi nu observăm lucrurile care nu sunt raportate la egoismul nostru: Organele noastre de simţ captează şi raportează doar ce este folositor şi ce ne face rău. De aceea altruismul nu ne apare ca fiind o posibilitate pentru existenţa noastră. Noi obişnuim să-l înlocuim cu alianţe parţiale sau apropierea unei persoane faţă de alta, dar toate acestea nu sunt proprietăţi cu adevărat altruiste, care sunt descrise în sistemul integral, ci este acelaşi egoism care lucrează într-o relaţie cu alţii pentru a coexista şi nu mai mult de atât. În alte cuvinte, nu avem nimic de-a face cu adevăratul sistem integral.

Din KabTV „Lumea integrală” 27/11/2012

 

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Trebuie să înţelegem dacă omul, ca şi cea mai înaltă creaţie a naturii, tinde către unitate şi integralitate în ciuda faptului că este incapabil să o atingă, el evocă integralitatea naturii, care lucrează pentru el. Vedem asta în diferite sisteme, în deosebite obiecte, şi cu privire la cum noi creştem.

Vedem cum un copil se dezvoltă. Face lucruri instinctive pentru a deveni un adult, să reuşească în ceva. El este tot timpul într-o stare de tensiune. De ce sunt aceste încercări reuşite? De ce fac acestea un adult din el? De ce ca rezultat a numeroase eforturi, el învaţă, creşte, înţelege şi se dezvoltă? Este pentru că prin dorinţa lui, evocă asupra sa forţa naturii, care îl dezvoltă.

Aceiaşi natură, care ne dezvoltă pe noi şi care gradat a creat nivelul vegetativ, animal şi mai târziu nivelul uman din nivelul inanimat, răspunde la eforturile noastre şi la munca noastră. Dacă ne îndreptăm spre integralitate, integrându-ne unul cu altul, atunci în cele din urmă vom descoperi în noi manifestarea forţei generale. Asta este prin lupta pentru unitate noi evocăm asupra noastră această forţă unificatoare care există în natură.

Din KabTV „Lumea integrală” 27/11/2012

 

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Baal ha Sulam, „Înţelepciunea Cabalei şi filosofia”:… adevărul este că forţa în sine este considerată o materie originală, ca şi orice materie corporală în lumea concretă…”

Noi spunem că spiritualitatea este o „forţă”. Asta înseamnă că această lume este esenţa? Nu, nu este. O forţă în sine este o esenţă. Nu este nimic decât forţa. Fizica contemporană a ajuns la aceleaşi concluzii: în spatele atomilor, particolelor, fotonilor nu detectăm materia. Chiar şi când folosim metode tradiţionale de explorare ale universului şi când mergem la bază descoperim că fundația materiei dispare și ea lucrează de fapt ca și o forță. Noi suntem obișnuiți să desenăm o poză materială a lumii, dar în fapt aceasta există doar în percepția noastră, în fapt materia este doar o forță, nimic mai mult decât atât.

Această forță este împărțită în două categorii (două dorințe): dăruire și recepție. Dincolo de asta, multiplicitatea de forțe izolate crează o realitate pe care cabalistii o numesc imaginară, iluzorie. Este realistică, dar efemeră, ca şi un desen tridimensional desenat în aer de o rază de lumină. Şi noi trăim în el, şi cu adevărat „venim din această rază”. Fiecare dintre noi suntem pictaţi în spaţiu şi în fapt esenţa noastră este de asemenea o forţă, două dorinţe şi un ecran care le balansează.

Aceste forţe primesc şi dau dorinţe care trebuie să se încorporeze şi integreze una cu alta. Dar atât de mult una dintre ele o domină pe cealaltă, astfel încât că dorinţa rezultată are „acces la putere” şi cooperare, participare, înţelegere, împărţirea senzaţiilor comune până la dragoste, când toată lumea este gata să ofere un parteneriat, să fie în cooperare mutuală şi înţelegere, să împartă senzaţii comune inclusiv dragoste şi fiind gata să renunţe la tot ceea ce au de dragul unui faţă de celălalt şi în acelaşi timp să acepte totul de la celălalţi.

Forţa de primire trebuie să atingă aceeaşi putere ca şi putere dăruirii, să o simtă şi să se dezvolte în concordanţă să obţină calităţi similare cu Creatorul. Şi pentru asta trebuie să treacă prin stări speciale care îi permit să simtă că este în viaţă şi împuternicită să ia decizii, să planifice şi să implementeze planuri în realitate. În acest punct este imposibil să rămână fără această poză imaginară. Aici este iluzia numită „lumea noastră” în care dorinţele de primire prevalează.

Baal HaSulam oferă exemplul unui antrenor care obişnuia să locuiască cu soţia şi copii săi, câştigând destui bani să-şi întreţină bine casa şi care era destul de fericit până când necazurile au început: Calul lui i-a murit, casa a fost mistuită într-un incendiu şi soţia şi copii au murit de o epidemie. Ca şi rezultat, antrenorul a fost plătit să vină în faţa Curţii Supreme pentru care să devină sfătuitor din moment ce el a suferit atât de mult.

Ce i s-a dat? El a primit un cal, o căruţă, o soţie, copii şi o casă; acelaşi sentiment, care pentru el era fericirea. În această „poză”, viaţa lui este din nou minunată: el munceşte, aduce bani în familie, şi se bucură împreună cu ei. Totul este minunat! Dorinţa lui este mică, dar pentru el este un adevărat paradis unde toate sunt bune şi nimic mai mult nu este necesar. O iluzie perfectă.

Câteodată avem vise. Cum diferă ele de realitate? Dacă în câteva minute alarma ceasului sună şi te trezeşte şi realizezi că ce ai văzut era într-un vis? În fapt, acesta este modul în care este. Deci care este diferenţa dintre un vis şi realitate? Cum facem diferenţa între unul şi altul?

Este important să înţelegem că realitatea noastră este „desenată” de o forţă şi este destinată pentru noi, pentru a face ca dorinţa noastră de primire să se simtă independentă, puternică, competentă şi detaşată de cel care o operează. Acesta este singurul mod de a atinge echivalenţa de formă cu Creatorul. Altfel, ce fel de similaritate ar fi dacă am fi complet sub controlul ei?

În fapt, detaşarea noastră faţă de Creator este iluzorie, şi de aceea această lume este numită imaginară. Pe de altă parte spiritualitatea nu este imaginară, pentru că acolo noi suntem conştienţi de această iluzie, suntem de acord cu ea şi ne ridicăm deasupra raţiunii. Acolo noi lucrăm deasupra înţelegerii noastre proprii, ştiind că Nu Este Nimeni în Afară de El, fiind de acord cu acest lucru din ce în ce mai adânc. Noi deja lucrăm cu o forţă adevărată, în ciuda faptului că noi înşine de asemenea suntem o forţă, şi există numai forţă.

Întrebare: Dacă întreaga ta viaţă este doar un lung şi unic vis, ce concluzii practice putem trage din asta?

Răspuns: Se spune în Psalmi: „Am fost ca şi visătorii.” Practic trebuie să iau această viaţă serios. Îmi este dat să mă ridic deasupra ei, nu să o neglijez. Nimic nu trebuie neglijat. „Poza” curentă este desenată pentru mine de către forţa superioară şi până când îmi completez perioada de pregătire, nu pot să scap de ea. Trebuie să continui să simt această lume până la finalul corectării; de fiecare dată să mă întorc pentru noi corectări. Chiar dacă mă ridic până la treapta 124 din cele 125 de trepte, tot trebuie să mă reîntorc.

Nu este altă alegere. „Infrastructura de bază” este extrem de importantă, din moment ce doar bazându-ne pe ea putem face alegerea. Mulţumită ei, la fiecare pas, ni se pare că acţionăm independent şi că suntem egali cu Creatorul şi poate că suntem mai puternici ca şi El. Nu ar fi nici cea mai mică schimbare de a intra în adeziune cu El dacă nu ar fi aceast simt de independenţă. Altfel, nu există un „eu”, un eu care să fie capabil să se contopească cu El.

Acesta este modul în care noi muncim în această lume. Lasă să fie imaginară, noi suntem conştienţi de acest lucru, şi atunci noi o acceptăm. Începem să ne jucăm conştienţi cu „independenţa” noastră, şi la acest punct faptul că noi începem să fim guvernaţi de El nu mai este un secret pentru noi.

Din partea a 4-a a Lecţiilor Zilnice de Kabbalah 18/12/2012 „Înţelepciunea Kabbalah şi Filosofia”

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→