Judecă-te mai întâi pe tine însuţi,

Învață această artă,

Și numai atunci judecă-ți inamicul

Și aproapele de pe pământ.

Mai întâi învață pentru tine

Să nu-ţi ierţi nicio greşeală,

Și numai atunci strigă la dușmanul tău,

Că el este dușman și păcatele lui sunt grave.

Nu în celălalt, ci în tine cucerește inamicul,

Și când reușești asta,

Nu va mai trebui să mergi prosteşte –

Și vei deveni om.
(Bulat Okudzhava)

Întrebare: Acest poem rusesc se tot răspândește pe Internet, ceea ce înseamnă că oamenii simt că este relevant. Cum devii un om astăzi, într-o lume atât de dificilă?

Răspuns: Aceasta este o problemă. Văd că acest lucru este imposibil fără ajutorul Creatorului.

Poți să-ți recunoști slăbiciunea, slăbiciunea naturii tale, orice. Dar dacă recunoști că acest lucru ți s-a dat de sus pentru corectare și trebuie să te îndrepți către aceeași sursă, către Creator, care te-a creat aşa de primitiv, egoist etc. și recunoști că trebuie să te corectezi, acest lucru poate începe să ajute într-un fel.

La ce folosește aceea la care cheamă Okudzhava? Vedem că omenirea nu poate face asta. Dacă ne aflăm doar în limitele naturii noastre, putem continua să spunem orice. Mai rămâne un singur lucru de făcut – să ne îmbătăm. Ce altceva? Droguri. Vedeți ce face umanitatea? Nimic!

Întrebare: Deci credeţi că a învăţa practic arta „judecă-te pe tine mai întâi” este dificil?

Răspuns: Cred că este imposibil. Chiar cred că nu ar trebui să ne condamnăm; până la urmă așa suntem creați. Și apoi o persoană dă peste un fel de contradicție internă: „Ce pot face dacă sunt creat mai rău decât animalele?”

Animalele nu se comportă ca noi. Suntem gata să-i distrugem pe toți, animalele nu. Orice animal mănâncă pe celălalt pentru că îl vede ca pe o sursă de hrană și nimic mai mult. Prin urmare, ori de câte ori distruge, nu-l distruge cu adevărat pe celălalt, ci se hrănește.

Aceasta este o atitudine complet diferită față de viață, față de celălalt și față de lume, decât perspectiva noastră. Îl distrugem pe celălalt nu pentru că este necesar să supraviețuim, ci ca să fim deasupra lui. Și dorința noastră nu este limitată de nimic.

Vedem că lumea nu se îndreaptă către o stare mai bună. Nu se poate trece la o stare mai bună. Trebuie să fim din ce în ce mai răi. Egoismul nostru crește din ce în ce mai mult și nimeni și nimic nu ne poate ajuta în asta, cu excepția conștientizării de unde vine asta.

Vine de la Creator, în mod special pentru a înțelege de ce am fost creați într-o natură atât de teribilă, egoistă, incorectabilă, incorigibilă.

Întrebare: Spuneţi un adevăr atât de amar, și totuși scenariul Creatorului este ca noi să încercăm să ieșim din această natură?

Răspuns: Când începem să realizăm că natura, adică Creatorul, care sunt același lucru, ne-a creat așa și tocmai cu un scop, și ne dăm seama că suntem atât de vicioși, atunci pe de o parte suntem cumva pierduți. Ce putem face dacă suntem așa?

Trebuie să acceptăm că suntem așa și că nu putem fi diferiți. Și atunci avem singura ocazie să ne întoarcem către aceeași sursă care dezvoltă tot timpul acest rău în noi: „Am creat dorința egoistă. Am creat egoismul”.

Atunci trebuie să-I cerem să ne dea ocazia să limităm cumva acest rău, cumva să-l ocupăm.

Comentariu: Apoi, această ultimă strofă a lui Okudzhava: „Nu în altul, ci în tine cucerește inamicul”.

Răspunsul meu: Dar nu noi singuri, ci din nou prin Creator, prin aceeași sursă.

Întrebare: Deci victoria asupra inamicului este să te întorci către Creator?

Răspuns: Aceasta este o victorie asupra noastră, asupra propriilor noastre limitări, astfel încât să ne întoarcem la El și să cerem mereu de la El să ne schimbe urgent. Pentru aceasta, El ne-a creat atât de înfiorători, teribili, egoişti și limitaţi, încât să putem înțelege că egoismul nostru nu poate fi corectat sau schimbat în niciun fel.

Nu trebuie să ne învinuim, nu trebuie să dăm vina pe alții și trebuie să recunoaștem că noi suntem cei care suntem mai răi decât restul lumii, atât vegetale, cât și animale și orice altceva, și trebuie să ne întoarcem către Creator să ne schimbe.

Comentariu: Și apoi, așa cum scrie Okudzhava: „Și vei deveni om”.

Răspunsul meu: Da!

Întrebare: Atunci, ce înseamnă „om”?

Răspuns: Un om este acela care vrea să facă bine, precum Creatorul. Atunci vom vedea că Creatorul nu este cel care a creat egoismul, ci care a creat egoismul astfel încât să ne întoarcem către El pentru corectare.

Prima parte este conștientizarea egoismului. A doua parte este un strigăt către Creator să ne dea puterea să corectăm egoismul și să ne învețe cum să îl corectăm. Și apoi treceți la această muncă practică de corectare a egoismului. Astfel treptat, treptat, ajungeţi de la a fi opuşi Creatorului, la a fi asemenea cu Creatorul.

Aceasta este ceea ce se numește uman, aceasta este misiunea noastră. Și ceea ce va deveni el, se va numi om, Adam, de la cuvântul „Edomeh – asemănător”.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 10/25/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Înțeleg corect că începem să lucrăm cu credință mai presus de rațiune și apoi, după ce ne procesăm dorința, vedem prietenii în rațiune prin calitățile noastre corectate? Apoi un nou Aviut (strat de dorință egoistă) revelat șterge din nou totul și din nou trebuie să trecem prin credință deasupra rațiunii?

Răspuns: Aviut nu șterge, ci pur și simplu te ridică pe un munte mai înalt de egoism și trebuie să mergi din nou prin credință deasupra rațiunii, dar deja cu o nouă raţiune.

Întrebare: Dacă, în ciuda egoismului meu, încerc mereu să mă conving că prietenii mei îmi sunt superiori, este suficient? Sau mai am nevoie de ajutor?

Răspuns: Începe cu asta și apoi vei vedea cum să procedezi. Vei fi ghidat de sus. Dar aceasta este cea mai corectă atitudine față de lume. Vei începe să vezi lumea corect, nu distorsionată de egoismul tău.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Fiind în adeziune cu prietenii,” Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care este intenția unei dorințe anulate?

Răspuns: Intenția oricărei dorințe, dacă încercăm să începem să o examinăm, are ca scop să simțim Creatorul din ea.

Pentru a face acest lucru, trebuie să-i schimbați forma, conținutul, poate chiar puterea. Dar până la urmă, de aici începem.

Cum începe o persoană calea dezvoltării spirituale? Cu scopul, ţelul de a dezvălui Creatorul.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Fiind în adeziune cu prietenii,” Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Cabala consideră omul și educația sa doar raportat la scopul creației. Existăm pentru a atinge un anumit scop și acesta nu este în viaţa noastră, ci în ceea ce dezvăluim în întreaga natură, care se numește Creator. În Cabala, conceptul de natură este echivalent cu conceptul de Creator.

Când ajungem la conexiunea cu întreaga natură, nu numai cu ceea ce vedem și observăm acum în lumea noastră mică, ci cu deplinătatea ei, începem să simțim că existăm etern și în perfecțiune. Acesta este nivelul pe care trebuie să-l atingă omul în timpul acestei vieți. Acesta este singurul scop al existenței noastre.

Iar educația noastră nu îi oferă asta unei persoane. O învățăm așa cum un animal își învață puii să supraviețuiască, să-și creeze o familie corect și să producă urmași. Deci, din generație în generație avem grijă de viața noastră la nivel animal.

Nu contează că tehnologiile noastre se dezvoltă, deoarece atât timp cât există organismul nostru animal, corpul nostru, dorim să creăm cel mai confortabil mediu pentru el. Prin urmare, acest nivel este animal și o persoană nu diferă de un animal.

De fapt, categoria de uman este cea pe care o putem dezvolta în noi, astfel încât să simțim o stare eternă, perfectă, în care fiecare dintre noi se ridică deasupra egoismului nostru mărunt și atinge simțirea generală a întregii naturi. Nimeni nu ne învață asta.

Dacă vrei să ridici o persoană, trebuie să-i arăți o perspectivă diferită, pentru ce merită să trăiești, spre ce merită să-ți îndrepți eforturile. Iar dacă toată această viață este doar în interiorul corpului animal, atunci nu-mi pasă de nimic: pot să sar de pe acoperiș, pot face tot ce vreau cu mine. Nimănui nu-i pasă de mine și nu-mi pasă de nimeni pentru că toți se simt ca niște mici indivizi.

Toate relațiile noastre în societate sunt construite pe aceasta: „Eu nu te ating, tu nu mă atingi”. Și acest lucru este complet greșit. De la o zi la alta, dezvăluim cât de universală este natura, cât de interconectați suntem într-un sat mic, cum funcționează efectul de fluture, responsabilitatea reciprocă și influența reciprocă unul asupra celuilalt.

Din partea naturii, descoperim că totul este interconectat și există într-o dependență atât de strânsă încât nu există nicio scăpare din asta.

Întrebare: Poate că încă nu suntem conștienți că legile interdependenței se aplică direct vieților noastre?

Răspuns: Chiar dacă suntem conștienți de ele, tot nu le putem controla. Mai mult, încă nu avem ocazia să ne apropiem de realizarea lor.

Știința Cabala este dezvăluită în timpul nostru, se ocupă de asta și ne poate oferi o astfel de oportunitate. Dar suntem abia la începutul drumului, iar omenirea încă nu înțelege ce este asta.

KabTV “Prim-plan. Generaţie” 8/24/09

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

 Întrebare: Neurofiziologii spun că omul este doar un animal confuz și că sentimentul de iubire este rezultatul unui cocktail de feromoni, dopamină și oxitocină.

Psihologii nu sunt de acord cu asta. Ei spun că simțirea iubirii este ceva mai mult decât suma componentelor ei: mentală, socială și așa mai departe.

Filosofii nu se ceartă cu nimeni. Ei spun că iubirea îl derutează pe om și este cauza tuturor prostiilor și a tuturor descoperirilor pe care le-a făcut umanitatea.

Cum definesc cabaliștii iubirea?

Răspuns: Cabaliștii definesc iubirea ca fiind cea mai înaltă conexiune a omului cu tot ce este în afara lui și îl face similar cu Creatorul.

Iubirea este un mijloc de a deveni asemenea Creatorului. Iubirea este ceva care există în afara noastră. Nu există iubire la un individ. Și, prin urmare, niciun fiziolog și niciun psiholog nu poate ști nimic despre asta. Ei se gândesc la toate doar pe baza feromonilor și altele asemenea.

Iubirea este calitatea exclusivă a Creatorului dată nouă și cu ajutorul ei ne putem ridica de la nivelul animal la nivelul uman. Omul este Adam. „Adam” din cuvântul „Edomeh” – asemănător Creatorului.

KabTV “Cabala Expres” 12/6/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum ajungem la auto-anulare?

Răspuns: Ajungem la auto-anulare atunci când ne dăm seama de necesitatea ei, din faptul că aud de luni de zile despre asta. De fiecare dată când ascult, primesc câte puțin din lumina superioară.

Ca urmare, încep să simt cum mă afectează, cum se produc anumite schimbări în mine, ca un declic intern, un comutator și brusc îmi dau seama că nu pot trăi cu adevărat fără grup și că trebuie să mă anulez.

Pot să mă simt fie pe mine însumi, fie pe Creator. Și cum aș putea să simt Creatorul dacă nu am nici un instrument prin care să mă schimb? Așa că mă înlocuiesc pe mine însumi cu grupul. Și apoi, în acest grup, încep să-l percep pe Creator.

Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, „Anularea în fața prietenilor”, Lecția 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Astfel, fiecare ar trebui să se adune cu prietenul său și să vină pentru a auzi de la el un cuvânt [despre lucrarea Creatorului] și despre cum să–l găsească pe Creator. El ar trebui să se anuleze în fața prietenului său, iar prietenul său ar trebui să facă același lucru față de el, și la fel ar trebui să facă fiecare.

Apoi, când adunarea este cu această intenție, atunci „Mai mult decât vițelul vrea să sugă, vaca vrea să alăpteze”, iar Creatorul se apropie de ei și El este cu ei (Maor VaShemesh, „VaYechi”).

Acum ne aflăm într-o adunare a prietenilor. Trebuie să ne gândim tot timpul cum ne apropiem unul de celălalt, cum ne dorim un singur lucru: să începem să simțim revelația Creatorului în conexiunea dintre noi, nu în fiecare dintre noi, ci în conexiunea dintre noi. Acest lucru este foarte important!

Adică, nu vreau să revelez Creatorul în mine însumi, acesta este egoism. Uitați-vă pe unde trece granița dintre lumea noastră animală și cea spirituală! Vreau să-l descopăr pe Creator în conexiunea dintre noi, ca o calitate de dăruire și iubire, a mea față de toți prietenii mei.

Nu vreau revelația Creatorului pentru a-L vedea, pentru a-L cunoaște, pentru a-L înțelege și pentru a mă bucura de El. Acestea sunt calități egoiste ale unei persoane. Ar trebui să fie evitate. Încearcă să te controlezi; încearcă să te ridici deasupra sinelui tău.

Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi”, Lecția 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Iubirea pe care ştiinţa nu şi-o poate explica”

Când apreciatul conservator Lawrence Anthony, care a devenit cunoscut sub numele de „Cel care șopteşte elefanților” a murit în 2012, s-a întâmplat ceva uimitor: după ce au stat mult timp în sălbăticie, elefanții pe care Anthony îi salvase cu ani în urmă au mărșăluit 12 ore înapoi spre casăa lui să-i plângă trecerea. Potrivit BBC One, elefanții „au stat acolo tăcuți două zile”. Și, mai remarcabil, „La exact un an după moartea sa, până în ziua de azi, turma a venit din nou spre casa lui. Este ceva ce știința nu poate explica”.

Lumea în care trăim este conectată în moduri pe care nu le înțelegem, dar învățăm încet. Preocuparea noastră pentru noi înşine vrea să ne concentrăm doar pe noi înșine, dar realitatea ne obligă să privim în afară și ne învață că acolo există mult mai multe de găsit.

După cum demonstrează elefanții lui Anthony, întreaga natură simte conexiunea și trăiește conform legilor sale. Oamenii, însă, sunt lipsiți de acest sentiment și prin urmare, se comportă ca și cum ar fi singuri pe lume.

Cu toate acestea, civilizația devine din ce în ce mai conectată, în concordanță cu toată realitatea, și ne obligă să recunoaștem că și noi suntem dependenți unul de celălalt și conectați unul cu celălalt. Astăzi, învățăm că dincolo de conexiunea fizică există conexiunea virtuală. Mâine, vom afla că și noi suntem conectați emoțional, că împărtășim și proiectăm nu numai acțiuni sau fragmente de date, ci și gânduri și dorințe, chiar și fără a le verbaliza.

În cele din urmă, vom descoperi că legătura noastră este chiar mai profundă decât emoțiile: este spirituală. Cu toții suntem o singură ființă, ale cărei organe și celule suntem noi toți, toată creația. Acesta este motivul pentru care elefanții au știut când să vină să-și aducă omagiul pentru salvatorul lor și să se întoarcă acolo în anul următor, în acea zi.

Când toți ne simțim unul pe altul, asta ne permite să lucrăm armonios, într-o manieră care să fie în beneficiul tuturor. Dacă am simți adevărata noastră realitate, nu am greși niciodată, nu am răni pe nimeni și nimeni nu ne-ar răni vreodată, deoarece ne-am simți ca unul. Atunci, de ce ni se refuză o asemenea cunoaștere vitală, pe care toată natura cu excepția noastră pare să o posede?

Întreaga natură acționează după instincte. Oamenilor le lipsește majoritatea instinctelor pe care le au animalele. În schimb, trebuie să învățăm totul de la zero prin propriile noastre eforturi și prin învăţăturile de la părinții și profesorii noștri. Există un motiv pentru asta: atunci când învățăm prin propriile noastre eforturi dobândim o înțelegere mai profundă a lumii noastre și a realității.

Același lucru este valabil și pentru cunoașterea interconexiunii noastre și a ceea ce presupune aceasta. Suntem lipsiți de sensul interconexiunii dintre noi, așa că o putem dezvolta prin propriile noastre eforturi. Ceea ce elefanții simt în mod natural, noi trebuie să dezvoltăm cu efort. În orice caz, făcând acest lucru înțelegem cum funcționează totul și obținem o percepție profundă a existenței noastre. Cu alte cuvinte, ignoranța noastră ne permite să atingem scopul vieții noastre, dar până când îl vom atinge suntem o amenințare pentru lume.

Există două moduri prin care putem atinge scopul vieții. Primul este să lăsăm natura să-și urmeze cursul. O putem lăsa să ne înece în inundații, să ne ardă în incendii, să ne zdrobească sub ruinele cutremurelor sau să ne pună unul împotriva celuilalt până la moarte. Un alt mod este să ne asumăm învățarea căilor naturii, cum funcționează totul în conexiune și armonie și să începem să ne schimbăm relațiile în funcție de ceea ce învățăm de la natură. Pe măsură ce „practicăm” bunătatea, vom deveni mai buni și vom dezvolta sentimente mai profunde pentru oamenii și lumea din jurul nostru.

Practica chiar aduce perfecţiunea. Putem construi structuri sociale cum ar fi grupuri mici, unde vom „practica” interconexiunea și preocuparea reciprocă. Pe măsură ce dezvoltăm aceste abilități în psihicul nostru, vom începe să ne simțim unul pe altul la niveluri din ce în ce mai profunde.

Dacă facem asta, vom descoperi ce le permite elefanților să cunoască atât de bine ce simt ceilalți, deoarece și noi vom deveni sensibili și conștienți. În plus, vom înțelege „gândirea”, „logica” din spatele facerii creației, atât de complexă dar atât de inexorabil conectată și ce mare cunoaștere și putere le acordă celor care o înțeleg.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Tradarea Annei Frank şi natura umană”

„În pofida tuturor, încă cred că oamenii sunt foarte buni la suflet” a scris Anne Frank, fata olandeză-evreică care ținea un jurnal în timp ce ea și familia ei s-au ascuns timp de doi ani în timpul ocupației naziste a Țărilor de Jos.

În legătură cu Holocaustul, ea a întrebat: „Cine ne-a provocat asta? Cine ne-a făcut evrei diferiți de toți ceilalți oameni? Cine a permis să suferim atât de îngrozitor până acum?” Anne și alți șapte membri ai familiei au fost descoperiți de naziști pe 4 august 1944 într-o anexă secretă deasupra unui depozit din Amsterdam. După ce au fost descoperiţi și deportaţi separat în lagărele de concentrare, Anne s-a îmbolnăvit și a murit când avea doar 15 ani.

Întrebarea cine i-ar fi putut alerta pe naziști despre locația familiei lui Frank a nedumerit mai mulți cercetători timp de aproape opt decenii. În urma unei investigații de șase ani, o echipă internațională de istorici și alți experți au dezvăluit identitatea bărbatului despre care cred că a trădat familia Annei Frank în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Principalul suspect este un notar evreu și om de afaceri pe nume Arnold van den Bergh, membru al Judenrat-ului din Țările de Jos, care probabil a dezvăluit ascunzătoarea familiei Frank pentru a-și proteja propria familie de deportare.

Prezumția că un evreu a trădat un alt evreu a stârnit reacții contrastante: sunt cei care sunt revoltați de afirmație și cei care spun că nu sunt surprinși de această expresie a urii de sine a evreilor. Dar aleg să privesc latura umană a lucrurilor: să nu judeci niciodată pe cineva până nu intri în pielea lui.

Cu mulți ani în urmă, am vizionat un film documentar despre doi evrei – unul dintre ei un prizonier supus muncii forțate chinuitoare într-un lagăr de concentrare nazist, iar celălalt, supraveghetorul lui strict care a făcut tot ce a putut pentru a-l asupri. Astăzi sunt buni prieteni.

Și când evreul asuprit a fost întrebat cum ar putea să-și privească în ochi fostul șef crud, el a răspuns simplu: „Îl înțeleg. Dacă aș fi fost în locul lui, aș fi făcut exact la fel”.

Concluzia mea este simplă: chiar dacă rezultatele noii anchete sunt adevărate și într-adevăr un evreu a fost cel care a trădat-o pe Anne Frank și pe familia ei, nu putem judeca oamenii care sunt supuși unei constrângeri grele. Putem vorbi despre importanța democrației, să ne exprimăm creativ într-o lume iluminată, să jucăm în viață ca pe o scenă de teatru, dar odată ce trăim circumstanțe extreme în viața noastră și ne aflăm într-o situație în care suntem prinși, atunci descoperim că psihologia ia o formă nouă: frica și amenințarea ne pot aduce la un nou mod de a gândi. Poate chiar să încurajeze fapte care în condiții normale ar fi considerate crude și de neconceput. La fel este și natura umană.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum pot ști că am corectat ceva? De unde provin sentimentele și mintea? Este corectare măsurabilă?

Răspuns: Încă nu știm cum să măsurăm ascunderea sau revelarea.

Suntem doar în senzații preliminare. Ele nu au încă acele forțe, a căror înălțime va fi determinată de noi ca fiind de a dărui sau de a primi. Nu putem face asta încă.

Totul depinde de intensitatea cu care lucrăm unul cu celălalt. În general, trebuie să ne consolidăm acțiunile pentru a ajunge la o stare în care să înțelegem cu adevărat calitatea conexiunii sau calitatea distanței dintre noi.

Întrebare: Cum putem înceta să ne identificăm cu egoismul nostru și cum ne distanțăm de el?

Răspuns: Pentru asta avem nevoie de practică. Din modul în care acționăm între noi, putem vedea dacă ne identificăm cu egoismul sau cu calitatea de dăruire și în ce măsură. Numai atunci vom putea să o măsurăm. Între timp, nu măsurăm, dar măcar începem să simțim mai mult sau mai puțin.

Totul depinde de noi. Dacă transpui știința Cabala în relațiile dintre prieteni, atunci vei vedea totul într-o formă practică și vei putea măsura, simți și apoi repeta. Și pentru a face acest lucru, trebuie să începeți să o implementați în conexiune cu fiecare dintre voi în grup.

Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi”, Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→