Nu mă pot gândi la vreo nevoie în copilărie la fel de puternică ca nevoia de protecție a tatălui (Sigmund Freud).

Întrebare: Crezi că această afirmație este corectă?

Răspuns: Este corect. Pentru un copil tatăl este totul! Pentru un băiat, da. Este biologic, este natural. El este un exemplu!

Întrebare: Cum poate fi aceasta legată de faptul că nu ne simțim tatăl? Umanitatea nu simte Creatorul, guvernarea superioară, și de aceea umanitatea este așa cum este. Pot să spun asta?

Răspuns: Desigur! Dacă l-am simți pe Creator ca forță superioară care ne generează și ne definește în fiecare moment, atunci în mod natural am fi diferiți. Dar asta nu este posibil. Altfel, nu am avea liber arbitru.

Întrebare: Deci dacă am simți Creatorul, am simți toată această iubire și bunătate și am fi copleșiți de ele? Și de aceea ni s-a dat liberul arbitru?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Copiii care fie nu au avut tați, fie că tații lor au fost duri, au liber arbitru?

Răspuns: Nici un copil nu poate fi acuzat pentru nimic. El intră într-o anumită situație și atât.

Comentariu: Adică atunci aderă la linia dură care poate fi de exemplu dacă există un divorț și sunt copii, mai ales dacă sunt băieți și tatăl părăsește familia,.

Răspunsul meu: Asta este și mai rău. Este o traumă pe viață.

Întrebare: Noi primim întrebări, mai ales de la femei, care ne scriu tot timpul: „Ce, este mai bine, să ai un tată atât de crud?”

Răspuns: Nu, dacă există o asemenea atrocitate desigur că nu. Dar un tată normal, pretențios, chiar dacă merge puțin prea departe în asta este mai bine decât să fie fără tată.

Întrebare: Și cum poate cineva să devină un tată bun?

Răspuns: Trebuie să fii educat.

Întrebare: Părinții?

Răspuns: Tații, din copilărie. Este nevoie să luăm bărbaţi, aș zice tineri, și să încercăm să le explicăm ce este paternitatea, ce înseamnă a avea grijă de altul,și să faci din ei tați buni.

Întrebare: Și de asemenea, să le explici că de asta depinde viitorul copiilor?

Răspuns::Trebuie explicat totul, desigur! În caz contrar, nu va funcționa, fără a defini scopul.

Întrebare: Deci credeți că este necesară crearea unei astfel de școli pentru tați?

Răspuns: Da, este necesar.

Întrebare: Și atunci, putem corecta viitorul umanității?

Răspuns: Desigur! Vom determina prin aceasta întreaga generație viitoare.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 10/7/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Spui că este o artă să construiești încredere și relații bune în cuplu. Aceasta poate veni după mulți ani de crize și greșeli. Care este principiul-cheie în arta de a construi încrederea?

Răspuns: Sunt două lucruri. Primul este să înțelegem că suntem egoiști și că am trecut prin diferite crize în viață. Al doilea este că de acum încolo vrem să construim relații corecte și bune și să ne bucurăm de viață.

Întrebare: Cum definești conceptul de încredere într-un cuplu?

Răspuns: Este vorba de a da un exemplu, de a relaționa cu partenerul tău cu inima deschisă și de a primi tot ceea ce vine de la el sau de la ea ca pe ceva care este în esență bun.

Comentariu: Văd că ai mare încredere în oameni.

Răspunsul meu: Ba deloc, dar nu avem de ales. Trebuie să știm cum să ne hrănim fiara egoistă pentru ca aceasta să fie de acord să se conecteze cu partenerul nostru, astfel încât să trăim o viață plină de bucurie.

Din „New Life 1327 – Construirea încrederii într-o relație” de la KabTV 12/12/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce o persoană iubește pe cineva și urăște pe altcineva? Nu ar fi mai bine să tratăm pe toată lumea în mod egal? De ce există astfel de contrarii polare?

Răspuns: Atunci de ce am nevoie de toată lumea? O singură persoană este de ajuns pentru mine. Și așa, pornind de la faptul că există multe persoane diferite, mă pot dezvolta, mă pot proiecta asupra altora și mă pot studia. La urma urmei, dacă nu ar exista ceilalți, nu m-aș cunoaște pe mine însumi.

Întrebare: De ce i se dă omului ură? Ar fi mult mai ușor fără ură.

Răspuns: Ba deloc. Ura este cea mai mare achiziție pe care o avem, pentru că tot ceea ce se poate construi, se poate construi tocmai deasupra urii, prin respingerea ei și construirea binelui, construirea iubirii.

Întrebare: Sentimentul de ură ajută o persoană în dezvoltarea sa?

Răspuns: Da, acesta este ajutor de sus. Deci se spune despre înclinația rea a omului că este „ajutor împotriva ta”. Dacă privești răul ca fiind împotriva ta, acesta te va ajuta.

Din „Kabbalah Express” de la KabTV 12/6/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Numărul de conexiuni sociale de care fiecare dintre noi are nevoie este între 10 și 20 de persoane, adică cercul cel mai apropiat. Și apoi, la gradul de distanță, crește până la 150. Deci, pe măsură ce omul se dezvoltă, vor exista chiar și astfel de schimbări fiziologice?

Răspuns: Da. Se poate întâmpla pentru că suntem ființe sociale și trebuie să ne simțim ca parte a societății. În caz contrar, vom aluneca complet la nivelul animalelor.

Existența în societate, într-un oraș, înconjurat de alții asemănători cu noi, în interacțiune cu ei, modelează o persoană, deși nu depășește nivelul lumii corporale, care în general se degradează, adică nu-i permite să se dezvolte așa cum ar fi necesar. Se pare că, în timp ce ne dezvoltăm, ne limităm pe noi înșine, iar acest lucru se vede în viața noastră.

Așadar, trebuie să încercăm să ne ridicăm la un nivel mai înalt. Dar toate acestea sunt determinate de interacțiunea noastră corectă cu ceilalți. Prin urmare, indiferent dacă am 150 de prieteni pe rețelele de socializare sau în altă parte, mai mult sau mai puțin, trebuie în primul rând să-mi îndeplinesc îndatoririle în grupul de 10, iar apoi, prin intermediul acestuia, să mă conectez la un cerc tot mai larg de oameni, la societate, la forțele naturii și așa mai departe. Dar toate acestea se află în interiorul celor 10 parteneri spirituali ai mei cu care mă dezvolt.

Întrebare: Adică, acesta este un nou nivel de comunicare prin intermediul grupului de 10 către un număr tot mai mare de oameni?

Răspuns: Da. Așa funcționează totul în natură.

Din „Kabbalah Express” de la KabTV 12/6/21

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce părere ai despre miracolele biblice: despărțirea mării, cele zece plăgi, mana din cer și așa mai departe? În sursele primare, este scris că acestea sunt minuni.

Sunt oameni care cred asta și sunt alții care încearcă să demonstreze că aceste evenimente s-au întâmplat cu adevărat. Care este atitudinea ta față de acestea?

Răspuns: Eu o tratez așa cum o fac cabaliștii: nu există niciun miracol în lume. Tot ceea ce ni se pare a fi miracole sunt fenomene naturale care pot apărea în circumstanțe speciale, chiar și în cadrul lumii noastre; Biblia (Tora) nu vorbește despre lumea materială, ci despre proprietățile lumii superioare.

Întreaga Tora vorbește doar despre ceea ce se întâmplă cu oamenii atunci când obțin aceste proprietăți.

Întrebare: Conform legii rădăcinii și ramurilor, ar putea avea loc aceste evenimente?

Răspuns: Da. Rădăcina superioară trebuie să se manifeste cel puțin o dată în ramura sa inferioară, pământească.

Din „Stări spirituale” de la KabTV 30/11/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Oare oamenii care prezic anumite evenimente mai devreme decât alții rămân totuși la nivelul acestei lumi, al acestei vieți?

Răspuns: Fără îndoială. Mai mult, îi opresc pe alții din dezvoltarea lor spirituală. Iar acest lucru este interzis. Se spune: „Nu faceți vrăji și nu profețiți.”

Începi să studiezi manifestările exterioare ale stelelor, semnele zodiacale și alte chestiuni, în loc să te ocupi de cel superior, de forța care le controlează. Aceste semne sunt doar un afișaj a anumitor evenimente.

Oameni practici au găsit legături între ceea ce se va întâmpla și tot felul de evenimente. Aceasta este o practică istorică uriașă care a ajuns la noi din vremea când omul era aproape de natură și putea simți diverse semne, conexiunea dintre ele și ceea ce se întâmplă sau se va întâmpla

Așa cum animalele simt cu câteva zile înainte că va avea loc un cutremur sau un tsunami și fug din aceste locuri, așa și omul a simțit cândva, dar nu mai simte.

Întrebare: Nu este acesta nivelul despre care spun cabaliștii: „Dacă vrei să-ți controlezi destinul, ridică-te la nivelul acestuia”?

Răspuns: Bineînțeles că nu! Nu este vorba de a fugi de tsunami. Atunci ar trebui să cobori înapoi la nivelul animal.

Iar noi trebuie să ne ridicăm deasupra acestor semne de noroc. Se spune că: „Omul este obligat să se ridice deasupra stelelor.” Ce înseamnă „mai sus”? El trebuie să se înalțe pentru a se uni cu forța care guvernează totul și a deveni egal cu ea. Și atunci el va putea să-și controleze destinul.

Întreaga cale de dezvoltare, de la starea noastră încolo, este calea dezvoltării treptate a capacității de a controla întregul univers ca și Creatorul. Adică, în măsura în care cresc din punct de vedere spiritual, îl înlocuiesc pe Creator în această poziție.

Din „Close-Up. Soarta și Cartea Zohar” de la KabTV 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă atunci când nu se nasc fii, ci fiice?

Răspuns: În Tora, de regulă, există o naștere paralelă atât a fiilor, cât și a fiicelor. Nu poate exista una fără cealaltă, deoarece intenția este întotdeauna mai presus de dorință. Fiica simbolizează dorința, iar fiul simbolizează intenția.

Dar în Profeți, se spune alegoric că unul dintre triburi nu avea fii. Fiicele au venit la Iosua și au primit de la el un lot de pământ. Acest lucru înseamnă că lipsește fundația pentru fapte drepte. Există o dorință de a primi, dar nu există o intenție corectă.

Întrebare: De ce este alocarea dată numai bărbaților?

Răspuns: Bărbatul simbolizează calitatea de dăruire. El primește o alocare pentru că este capabil să o folosească corect. Femeia nici măcar nu știe cum să o folosească. Ea personifică dorința de a primi fără intenția de a dărui.

Toate acestea se întâmplă într-o singură persoană. Dorința de a primi este femeia din noi, iar intenția de a dărui este bărbatul.

Din „Secretele Cărții Eterne” de la KabTV 9/27/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: O persoană nu este capabilă să se privească pe sine, este împotriva naturii sale, nu-și vede defectele.

Cunoașterea de sine nu este întotdeauna plăcută. Să presupunem că m-am considerat întotdeauna o persoană bună, manierată, inteligentă, bine crescută și educată față de ceilalți. Dintr-o dată, când încep să studiez Cabala, mi se dezvăluie exact opusul.

Ce este această forță care îi permite unei persoane să avanseze chiar dacă vede tot mai multe defecte în sine?

Răspuns: Este o presiune din interior, care în Cabala se numește un punct în inimă.

O persoană primește o dorință de a dezvălui sensul vieții pe care nu o poate opri; dacă nu dezvălui esența existenței, atunci viața nu are nicio valoare pentru mine, nu are niciun sens. Nu pot exista fără rost.

Adică, reușesc să mă dezvolt atunci când trebuie să rezolv singur această problemă. Nu pot să las totul deoparte și să continui să trăiesc. Nu am alte umpleri, plăceri sau nevoi. Sunt de acord să exist, dar numai împotriva voinței mele. Este mai bine să adorm de tot și să nu mă trezesc.

Atât de mare este dorința mea de a atinge sensul vieții. Tocmai această dorință este una umană, este omul din mine.

Toate celelalte—să urmezi moda, să te iei după vecin ca să nu fii mai rău decât el, să dobândești o profesie, să faci copii—este necesar, dar nu mă umple.

Nu-i judec pe ceilalți pentru nevoia lor de a se bucura, de a se umple cu altceva, dar eu nu pot face asta. Dacă am o cerere atât de urgentă, tocmai această cerere se numește umană. Nu este nimic de făcut în privința asta. Îmi dă o putere extraordinară.

Din „Close-Up—Centaurs” de la KabTV 1/15/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Mulți oameni ne scriu că își duc viața simțindu-se ofensați din diferite motive. Sunt oameni care nu-și pot ierta părinții pentru că le-au distrus căsnicia. Profesorii sunt jigniți de elevii nerecunoscători. Părinții nu-și iartă copiii care i-au abandonat.

Potrivit unor psihologi, totul se încadrează în categorii specifice, și aceștia explică trei motive majore pentru care ne simțim insultați și implicațiile acestui sentiment. Ei spun că, dacă ești o persoană inteligentă, poți controla acest sentiment și explică cum poți face acest lucru. Care este atitudinea ta față de sentimentul de a fi insultat?

Răspuns: Nu mă simt niciodată jignit de nimeni pentru că eu cunosc natura umană și cu cât cunosc mai bine natura umană, cu atât mai bine știu că nu există nimeni de care să mă simt ofensat. Cabaliștii spun că, dacă te simți ofensat de cineva, „Du-te și spune-i meșterului care m-a făcut”, du-te la Creatorul care m-a făcut așa cum sunt.

Întrebare: Este aceasta o atitudine serioasă?

Răspuns: Nu-i vorba dacă este serios sau nu—este adevărul. De unde pot proveni gândurile, sentimentele, atributele sau acțiunile unei persoane? Nu există nimic în el care să fie al lui. El este pur și simplu închis total în ceea ce face natura cu el, adică Creatorul.

Întrebare: Aceasta este o stare sublimă. Dacă ne întoarcem la o persoană pământeană obișnuită, atunci, de exemplu, părinții ai căror copii nu îi ajută și i-au abandonat sau cineva care și-a trădat prietenul, cum se poate lucra cu astfel de emoții? Ai spus că, dacă înțelegi natura umană, este posibil să nu te simți deloc ofensat.

Răspuns: Adevărat. Asta este ceea ce ar trebui să faci și atunci ești cu adevărat o ființă umană. Ești în totalitate de partea celeilalte persoane.

Întrebare: A persoanei care te-a rănit?

Răspuns: A celui care te-a rănit. Nu mă refer doar la a fi rănit. Cred că trebuie să ajungem la un asemenea nivel de dezvoltare la care să începi să înțelegi că toți ceilalți oameni din jurul tău sunt ca niște marionete pe o sfoară și că este Creatorul cel care îi controlează, astfel încât să te corectezi în raport cu ei și să fii capabil să-i justifici și să le dorești tot binele din lume.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 29/11/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Un Israel pe care lumea l-ar iubi”

Dintre numeroasele diviziuni care afectează societatea israeliană, una dintre cele mai acerbe este disputa dintre cei care doresc să definească Israelul ca stat național pentru toți cetățenii săi și cei care doresc să-l definească ca stat național al evreilor. În prezent, prăpastia dintre ei pare ireconciliabilă. Există o modalitate de a o rezolva într-un mod în care să beneficieze ambele părți și pe care lumea o îmbrățișează, dar pentru a face asta trebuie să reînvie spiritul original al iudaismului.

Maimonide scrie în Mishneh Torah că în Babilonul antic, Avraam a descoperit că o singură forță guvernează natura, dar ea se împarte în cele două opuse pe care le experimentăm ca zi și noapte, iarnă și vară, frig și cald, bărbat și femeie și așa mai departe. De asemenea, a descoperit că atunci când realizezi că contrariile provin dintr-o singură sursă, vezi cum se completează reciproc și împreună ne creează realitatea și îi mențin echilibrul și armonia.

Avraam a povestit ceea ce a descoperit oricui s-a interesat de cuvintele lui. În acele zile, Babilonul se afla într-o criză social, iar tensiunile și violența au crescut în rândul oamenilor săi. Cartea Pirkei de Rabbi Eliezer detaliază conflictele pe care le-a observat Avraam: „Doreau să vorbească limba unul altuia” ca înainte, dar „nu cunoșteau limba celuilalt”. “Ce au făcut?” întreabă cartea: „Fiecare și-a luat sabia și s-au luptat între ei până la moarte. Într-adevăr,” încheie cartea și descrie rezultatul inevitabil: „jumătate din lume a murit acolo de sabie”.

Când Avraam a prezentat ideea că diferențele sunt inerente naturii și se completează unele pe altele, mai degrabă decât să concureze între ele, mulți oameni din Babilon au acceptat-o și Avraam au început să adune adepți. Treptat, oameni din tot Babilonul s-au unit în jurul lui. Când s-a mutat din Babilon și s-a îndreptat spre Canaan, încă mai mulți oameni i s-au alăturat pe drum.

Isaac și Iacov, continuă Maimonide în descrierea sa din Mishneh Torah, au urmat învăţăturile spirituale ale lui Avraam. Sub conducerea lor, indivizii străini au devenit o națiune, unită de ideea că contrariile se completează mai degrabă decât concurează.

Aceștia au fost strămoșii poporului Israel. Erau indivizi care proveneau din nenumărate triburi și națiuni, nu le păsa unul de celălalt, nu aveau nicio relație sau afinitate unul pentru celălalt, dar credeau în principiul că contrariile se completează mai degrabă decât concurează și acesta este secretul vitalității și armoniei naturii; acesta este secretul vieții.

În cele din urmă, au fost numiți evrei din două motive: unul a fost că s-au stabilit în Iuda, iar celălalt a fost de la cuvântul ebraic Yehudi [evreu] provine de la cuvântul Yechudi [unit/unic]. Unitatea-de-deasupra-opoziției pe care o atinseseră a făcut din ei o națiune și le-a dat putere.

De-a lungul timpului, evreii au căzut adesea din percepția lor sublimă. Când au fost învinși de competitivitate și ostilitate, au devenit divizați și slabi, iar alte națiuni i-au cucerit și torturat. Când și-au restabilit unitatea mai presus de opoziție, și-au recăpătat puterea și alte națiuni i-au venerat.

Actualul stat Israel este plin de diviziuni și plin de ciocniri. Nu există Avraam care să le spună să se unească deasupra disputelor lor, că contrariile se completează mai degrabă decât concurează și că unilateralitatea este cel mai mare dușman al lor. Dar dacă vrem ca statul Israel să persiste și ca lumea să-l aprecieze, trebuie totuși să ne întoarcem la principiul nostru de bază, al contrariilor complementare.

În prezent, lumea ne urăște pentru că în loc să demonstrăm cum să facem contrariile să se completeze, exportăm arme de înaltă tehnologie și software de război cibernetic. Dacă vrem ca pacea să prevaleze, trebuie să o facem așa cum îi învățăm pe ofițerii israelieni să conducă: prin exemplul personal.

Doar dacă ne dăm seama că nimeni nu va câștiga disputa privind definirea Israelului ca stat național pentru toți cetățenii săi sau numai pentru evrei deoarece noi trebuie să completăm aceste contrarii mai degrabă decât să câștigăm disputa, doar atunci vom putea face pace între noi. Și în timp ce facem acest lucru, vom descoperi că lumea salută unitatea noastră nou găsită și îmbrățișează ideea unității deasupra diviziunilor. Dacă totuși, insistăm asupra diviziunii, lumea se va desprinde de noi, ne va boicota și mai devreme sau mai târziu țara se va dizolva.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→