În „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, Baal HaSulam scrie că oamenii se străduiesc să intre în palatul Regelui, iar gardienii îi resping. Fiecare gardian își dă propria împingere, adaugă la dorința de a primi de partea negativă, iar dacă depășești acest lucru, câștigi un plus la dorința de a dărui, la conexiunea cu Creatorul.

Fiecare gardian știe pe cine și cât să împingă. Acest lucru se face în conformitate cu rădăcina sufletului, cu Reşimot  (gene informaționale). Reşimot ale tale, care te obligă să ajungi la sfârșitul corectării, guvernează aceşti gardieni și determină cum și când te vor împinge.

Lumina superioară acționează de sus și se află în repaus absolut; Reşimot din tine, adică informațiile pe care le-ai primit în timpul coborârii sufletului tău din lumea infinitului în această lume, acționează în așa fel încât lumina care te influențează funcționează diferit.

Dar nu lumina este cea care se schimbă; ci doar simți că acțiunea ei se schimbă în conformitate cu Reşimot care sunt revelate. Lumina însăși este ca lumina soarelui; Nu există nicio schimbare în ea. Tu ești cel care o vezi acum mai mult, acum mai puțin, acum cu nori undeva, acum să presupunem că prin sticlă galbenă sau verde și așa mai departe. În acest fel, schimbările se produc în Kelim.

Așa este și cu perturbările. În cele din urmă, sunt aceleași forțe, deși ni se pare că sunt ceva extern. Același lucru este valabil și pentru inspirația pe care o primești de la grup. Ai întrebat dacă omul își mărește singur punctul din inimă sau își atașează punctul unui prieten. Este același lucru! La urma urmei, ce atașezi? În esență, doar propriul tău efort.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul începe să-și imagineze sistemul de dăruire ca fiind din ce în ce mai apropiat și mai viu, se apropie mai mult de lucrul în grup pentru a disemina această cunoaștere. Înțelege că întreaga idee se materializează aici, în propriul grup, în propria lume. Aici și acum, omul trebuie să efectueze corectările.

Atunci devine mai ușor pentru om să fie de acord să încheie un legământ cu prietenii și să-l respecte. Totul depinde de prezentarea spiritualității cât mai corect posibil, ca revelație a conexiunilor de dăruire dintre noi, printre toți locuitorii acestei lumi. Această rețea care ne conectează va deveni realitatea lumilor superioare, lumea infinitului.

În cadrul ei, vom dezvălui forțe, iar nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii nu vor mai fi atât de importante pentru noi. Vor dispărea treptat, precum primele nouă Sfirot, etapele preliminare ale dezvoltării luminii și a dorinței. Va rămâne doar etapa finală, Malchut, forțele conținute în conexiunea noastră reciprocă, în garanție reciprocă.

Această întreagă rețea de conexiuni care operează pe deplin în dăruire, se numește Creator. Și apoi dezvăluim că „Nu există nimeni în afară de El”, deoarece acesta este singurul lucru care a existat vreodată și cu toții devenim incluși în această rețea, incluși în Creator.

Cu toate acestea, relația dintre om și Creator este încă foarte departe de noi. O atingem construind relații între om și prietenii săi, adică între om și om, construind o rețea de conexiuni între noi și intrând într-un legământ. Avansăm printr-o astfel de muncă în care trebuie să fim conectați unii cu alții tocmai în stări neplăcute, inconfortabile. Aceasta ne oferă oportunitatea de a completa conexiunea cu propriile noastre eforturi.

Se spune: „Omul ar trebui să vândă întotdeauna grinzile casei sale”, adică trebuie să fie întotdeauna gata să-și părăsească gradul actual, să iasă din starea sa și să caute un grad superior. Acesta este numit superior deoarece acolo, omul este mai puternic conectat cu ceilalți, adaugă mai mult efort propriu și aderă la ei, mai devotat prietenilor.

Și în conexiune cu aceștia, omul găsește cum să se conecteze la noi forțe și să dezvăluie noi sisteme în cadrul sistemului general al lui Malchut.

Malchut este locul unde se dezvăluie forța dăruirii, dorințele oamenilor pe care această forță a dăruirii, adică Creatorul, le conectează.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.10.2011, Rabaş – Art.9, 1984-Întotdeauna să vândă omul grinzile casei lui

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este această stare, atunci când omul își întărește conexiunea cu Creatorul? Este oare posibil să se întărească această conexiune?

Răspuns: Dacă apar în mine noi dorințe de primire și cad din gradul conexiunii mele anterioare cu Creatorul, atunci acum depășesc aceste noi dorințe și dobândesc lumină reflectată. Cu cât este mai mare dorința de a primi, cu atât este mai mare lumina reflectată, și prin urmare am o conexiune mai mare cu El.

Care este diferența dintre un Parţuf mic și unul mare? Ea constă în adăugarea dorinței, și ca urmare, într-o adăugare de intenție de dragul dăruirii în corectarea dorinței. Apoi apare o adăugare de lumină interioară în Parţuf.

Această lumină interioară, care se răspândește de la Pe la Tabur, se numește revelația numelui Creatorului. Lumina generală, numită cu numele general HaVaYaH; nu poate fi descifrată; se poate spune doar că Gematria (valoarea numerică) sa este 26.

Percepem HaVaYaH ca nume sfinte, adică luminile NRNHY, care s-au răspândit de la Pe la Tabur.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adeziunea la Creator este definită ca obținerea calității de dăruire. Dar dorința ta de a primi nu-ți va permite niciodată să o obții. Pentru moment, în timp ce te afli în această dorință, trebuie să-ți imaginezi că vrei să obții dăruirea. Totuși, a o imagina și a o trezi ca pe ceva de importanță vitală se poate face doar prin intermediul unui grup.

Simţi adesea că, atunci când rostesc câteva fraze, pierzi firul gândului și devii confuz; într-un moment îl înțelegi (da) și în următorul, îți scapă din nou (nu). Aceasta este ceea ce se numește efort!

Omul caută persistent cu sufletul său, în mintea și inima sa, o modalitate de a reconcilia aceste lucruri pentru a restabili ceea ce a auzit, chiar și pentru o clipă. Și din nou, dispare. Poate dura ore sau zile până când vei construi din nou aceste fraze. Este necesar să le reconstruiești constant, astfel încât să-ți devină clare. Asta înseamnă că analizezi Kli-ul.

Aceste lucruri sunt opuse dorinței de a primi; prin urmare, sunt foarte dificile și necesită un efort interior extraordinar, forță, energie și chiar calorii suplimentare. Numai dacă un grup trezește în tine importanța acestei căutări, se consideră că îl cauți pe Creator, pe această idee, în interiorul tău.

Doar un grup te poate presa constant, cerându-ți să începi să construiești un Kli. Fără acest imbold, omul nu ar găsi niciodată puterea interioară de a face acest lucru, decât poate prin catalizatorul unei suferințe enorme. Abia atunci când începi să te întrebi despre scopul vieții, începi să cauți.

Dacă procedezi în mod obișnuit, îți va lua ani să mergi mai departe. Dar grupul te poate lega de această cale, te poate împinge, te poate influența, te poate trezi și te poate aprinde în fiecare clipă. Dacă nu reușești să percepi această influență din partea grupului ca fiind cel mai important lucru din viața ta, dacă nu o simți fierbinte în tine ca urgența vieții sau a morții, dacă nu te supui acestei „spălări a creierului”, nu vei putea reuși.

Din Lecția Zilnică de Cabala 3/7/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul nu Îi aduce laude Creatorului, atunci este împins departe de palatul Regelui. Ce înseamnă „a aduce laude”?

Răspuns: Când este vorba despre un rege din carne și oase, este clar că dacă nu-i arăți onoare, el le ordonă slujitorilor săi să te dea afară din palat. Ce se înțelege aici?

Lauda Creatorului este intenţia de dragul dăruirii, deoarece fără similaritatea ta cu dăruirea nu ai nimic de făcut în palatul Meu. Dacă nu dăruiești, nu ești similar cu Mine și, prin aceasta, te scoţi din gradul stării de conexiune.

Cine te aruncă afară? Slujitorii Mei. Cine sunt acești slujitori pe care ți-i trimit? Tulburări și gânduri străine. Ți le trimit pentru ca tu să fii întărit în conexiunea cu Mine și să te supui lor, iar ele servesc la ruperea legăturii dintre noi. Aceasta se numește că acum ești smuls de lângă Mine. Căci în spiritual nu există „înăuntru” o cameră și „afară” nu există spațiu; smuls înseamnă distanțat. Se pare că gândurile care ți-au fost trimise te-au îndepărtat.

Dar „ele ridică în sfințenie și nu coboară”, ceea ce înseamnă că după ce te întorci la eforturi, digeri aceste tulburări, le depășești, faci un calcul despre ele, și pe baza lor, reînnoiești conexiunea cu Creatorul, atunci aceste gânduri străine vor deveni ca o conexiune suplimentară, o forță, un contact suplimentar cu Creatorul. Nu există tulburări; este „ajutor împotriva ta”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că depășesc dorințele?

Răspuns: Dorințele noastre sunt astfel aranjate încât la început, intenţia lor este primirea pentru sine, ceea ce îmi oferă doar sentimentul de plăcere și nu sentimentul celui care oferă plăcerea. Pentru a atinge simţirea celui care oferă, trebuie să impun o restricţie asupra dorinței, adică să devin dependent nu de plăcere, ci de cel care o oferă.

De exemplu, dacă stau în fața unor băuturi răcoritoare lângă gazdă, trebuie să ajung la o stare în care conexiunea cu gazda va fi mai importantă pentru mine decât băuturile răcoritoare. Dacă reușesc, aceasta se numește depășirea restricției (Țimţum). Totul depinde de dorința mea.

Dacă dorința mea pentru băuturi răcoritoare nu este foarte mare, atunci conexiunea cu gazda este importantă pentru mine; dar dacă mi-e foarte foame, atunci văd doar ceea ce este în fața mea pe farfurii.

Adică, dorința mea determină ce este mai important pentru mine: plăcerile sau gazda. Prin eforturile mele, prin diverse tactici, trebuie să creez o imagine în care gazda este mai importantă decât mâncarea.

Instrumentele, așa cum spune Rabaş, sunt profesorul care oferă îndrumare, cărțile și grupul. Cu ajutorul grupului, omul atinge o aspirație puternică, o dorință, iar cu ajutorul cărților, primește lumina care corectează Kelim și îl întoarce pe om la Sursă.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă încerc să transmit unui prieten conștientizarea importanței scopului, Creatorul, ce fac de fapt?

Răspuns: Vii în grup și spui: „Prieteni, trebuie să-mi dați constant simţirea măreției Creatorului.” A spune asta nu este dificil și nu costă nimic. Din ego-ul tău, îi presezi. Ei sunt o forță externă de la care poți cere.

Nu poți cere de la tine însuți, dar de la ei poți. „Vreau să-mi daţi conștientizarea măreției Creatorului.” Ei încep să ți-o dea, iar apoi cedezi influenței lor.

Întrebare: Dar atunci mă îndrept din nou spre plăcere?

Răspuns: Da, pentru că grupul te convinge, deoarece ești construit în așa fel încât te supui opiniei societății. Firește, îți găsești plăcere în a te alătura opiniei comune. Asta îți dă încredere, un sentiment de apartenență, dar toate acestea se măsoară totuși în vase de primire.

Și apoi începi să te străduiești sa obţii măreția Creatorului: „Merită să fiu aproape de El.” Dar tu nu vezi aceste plăceri, pentru că dacă le-ai vedea, te-ai strădui să le obții singur. Din moment ce nu le vezi, ai nevoie ca grupul să-ți spună că merită.

Treptat, prin aceasta, trezeşti lumina înconjurătoare, care într-adevăr te schimbă. Acțiunea nu este îndeplinită de noi, dar trebuie să oferim mijloacele pentru aceasta. Creatorul este ascuns și nu am nevoie de El, totuși grupul spune că este nevoie de El și mie mi se pare că așa este. Nu știu cine este El sau ce este El, dar cumva, eu efectuez o acțiune conform căreia lumina înconjurătoare vine la mine și este cea care îndeplinește lucrarea.

Totul se face detașat de dorința de a primi, care în timpul acestor acțiuni, nu simte nimic. Nu există niciun beneficiu concret. Dacă cineva din exterior te întreabă: „Ce câștigi din asta?”, poți răspunde: „Viața ta nu este mai bună.” Sau poți spune: „Primesc plăcere explorând realitatea. Am ceva dincolo de nivelul tău animalic.” Dar ai ceva tangibil? Nu.

Acesta este un semn că avansăm corect fără interferența dorinței de a primi, până când lumina înconjurătoare ne schimbă. Nu există altă cale, nicio altă modalitate. Prin urmare, de fiecare dată când ne aflăm într-un fel de disperare, nu avem nimic de care să ne mândrim, sfârșitul este necunoscut, iar unde se află acel Mahsom, este neclar.

Pe de o parte, acumulăm o oarecare experiență, dar pe de altă parte asta nu ne oferă nicio bază. Și toate acestea sunt necesare pentru a deconecta dorința de a primi de rezultat, care de fapt, nu-i aparține.

Și așa, continui până când devin mulțumit de existența unui anumit „farmec al sfințeniei”, primit de la lumina înconjurătoare. Nu pot face altfel; o vreau. Lumina construiește această dorință în mine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă Kli-ul (vasul) dintre noi?

Răspuns: Kli-ul dintre noi este relația dintre un om și altul, liantul dintre ele. Dacă există un astfel de lipici, este construit din intenţia de a dărui.

Cum pot „adera” la tine astfel încât să devenim un singur Kli? Intenția mea de a-ţi dărui ție și intenția ta de a-mi dărui mie ne apropie și ne leagă împreună, astfel încât să devenim ca un singur Kli.

Această intenție dintre noi toți trebuie cerută de Sus, trebuie să primim lumina care ne va corecta și ne-o va da. Apoi, prin unitate, vom deveni un singur Kli. Tocmai în aceste intenții ale fiecăruia față de celălalt va locui lumina, deoarece aceste intenții sunt similare cu lumina, nu Kelim (vasele) în sine.

Kelim în sine există doar pentru a genera intenții unul față de celălalt. Acest lucru poate fi imaginat astfel: Suntem cu toții într-un singur Kli și fiecare dintre noi este Malchut. Și dacă un om, în relație cu altul, lucrează cu intenția de a dărui, atunci această relație însăși devine Kli-ul. În acesta intră lumina conform echivalenței de formă.

Astfel, în Malchut al nostru (al meu și al tău), nu primim niciodată lumina, deoarece sunt vase de primire. Știm că primirea are loc în primele nouă Sfirot, care sunt calitățile Creatorului.

Dacă există o relație între noi, atunci dorințele tale devin primele mele nouă Sfirot, iar dorințele mele devin primele tale nouă Sfirot. În aceste relații reciproce construim Kli-ul.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Inginerul de software Steve Wozniak, care împreună cu Steve Jobs a creat imperiul Apple, răspunzând la întrebarea „A devenit ființa umană mai fericită după inventarea computerului personal?”, a spus: „Aceasta este o întrebare foarte complexă. La un moment dat credeam că dacă le-am ușura viața oamenilor, le-ar aduce fericire. Ar munci mai puțin. Cu toate acestea, au început să muncească și mai mult. Acum o familie trebuie să fie susținută de doi oameni care muncesc, nu de unul singur. Cred că dacă ne comparăm cu oamenii primitivi după nivelul de fericire, va fi aproximativ la fel.

La un moment dat, Steve Jobs și cu mine visam să creăm un gadget care să facă nevăzătorii capabili să vadă. Dar acum, când intru în metrou și văd că toată lumea stă cu fețele îngropate în telefoane, înțeleg că i-am orbit pe toți văzătorii.”

Sunteți de acord că suntem o umanitate oarbă?

Răspuns: Trebuie să ne dăm seama în continuare că toate inovațiile în electronică sunt menite doar să ne limiteze în simțiri, în percepția lumii, în simțirea vieții.

Mă uit la un ecran mic care încape în palma mâinii mele și pentru mine nimic altceva nu există. Prin el, se presupune, mă conectez cu lumea. Dar cu cine mă conectez de fapt? Cu un birou, un intermediar care „împinge” asupra mea tot ce își dorește. Omul nu a devenit liber, ci mai dependent. Devenim sclavi din ce în ce mai mult.

Mai mult, cu ajutorul electronicii și a tot ce există, multe profesii normale au dispărut. O profesie nu este doar ceva care oferă oamenilor oportunitatea de a câștiga bani. Cel mai important lucru într-o profesie este ca omul să simtă că este potrivit pentru coexistența cu ceilalți. O profesie este o metodă de comunicare între oameni. Eu sunt croitor, tu ești cizmar, doctor, avocat și așa mai departe.

Nu contează cine sau cum, dar comunicăm; avem nevoie unii de alții.

Și dacă nu vom avea nevoie unii de alții și ne vom uita doar la telefoanele mobile, atunci este același lucru cu a face o injecție sau a lua o pastilă. Oamenii vor adormi și tot felul de filme le vor trece prin minte sau vor fi eliminați cu totul din viață.

Întrebare: Ce scenariu ne prezintă de Forța superioară?

Răspuns: Acest scenariu este foarte simplu; se numește „recunoașterea răului”.

Vom fi obligați să recunoaștem răul dezvoltării noastre egoiste, și să înțelegem că ne conduce într-un impas, și că trebuie să scăpăm de el, să ieșim din el într-un salt, să ne grăbim departe de el oriunde, cu capul înainte. Sper că într-o zi vom face asta.

Deocamdată încercăm să le explicăm oamenilor acest lucru. Dar cât de mult ascultă, aceasta este o întrebare. Totuși, ici și colo, primele focuri încep deja să se vadă.

Întrebare: Adică, vom avansa din ce în ce mai mult în tehnologii pentru a înțelege că acestea nu ne vor duce nicăieri?

Răspuns: Da.

Întrebare: De aceea se dezvoltă?

Răspuns: Nu, dezvoltarea trebuie să fie interioară. Dezvoltarea externă nu este deloc necesară.

Dar dacă nu ne dezvoltăm interior, atunci dezvoltarea electronică externă dezvăluie golul, și cu toate acestea, ne aduce înapoi la început.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 09.01.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să cer constant vase (Kelim) de dăruire?

Răspuns: În cele din urmă, da: trebuie să ceri vase de dăruire, pentru a fi asemenea Creatorului. Omul trebuie să ajungă la o astfel de dorință. Cu toate acestea, nu trebuie să ceri pur și simplu dăruire.

Chiar și grupurile de protecție a mediului cer altruism. Noi, pe de altă parte, trebuie să cerem dăruire în mod specific pentru că este atributul Creatorului, deoarece vasele de dăruire sunt mijloacele de a fi în adeziune cu Creatorul. Dorința de a primi și dorința de a dărui sunt doi îngeri, partea dreaptă și stânga. Deci, ce, ar trebui să ne agățăm doar de partea dreaptă?

Îmi doresc să fiu similar Creatorului, și prin urmare, vreau să dobândesc Kelim de dăruire. Altfel, va fi dăruire de dragul primirii. Rugăciunea trebuie să vină datorită măreției Creatorului. Măreție!

Pe baza faptului că El este măreț, toate celelalte lucruri care vor veni la mine vor fi corecte. Chiar dacă la început vor fi egoiste, atitudinea va fi corectă prin atingerea măreției.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2026, Rabaş – Art.21, 1984-85-Trebuie să discernem întotdeauna între Tora şi Muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→