Întrebare: Dacă încerc să transmit unui prieten conștientizarea importanței scopului, Creatorul, ce fac de fapt?

Răspuns: Vii în grup și spui: „Prieteni, trebuie să-mi dați constant simţirea măreției Creatorului.” A spune asta nu este dificil și nu costă nimic. Din ego-ul tău, îi presezi. Ei sunt o forță externă de la care poți cere.

Nu poți cere de la tine însuți, dar de la ei poți. „Vreau să-mi daţi conștientizarea măreției Creatorului.” Ei încep să ți-o dea, iar apoi cedezi influenței lor.

Întrebare: Dar atunci mă îndrept din nou spre plăcere?

Răspuns: Da, pentru că grupul te convinge, deoarece ești construit în așa fel încât te supui opiniei societății. Firește, îți găsești plăcere în a te alătura opiniei comune. Asta îți dă încredere, un sentiment de apartenență, dar toate acestea se măsoară totuși în vase de primire.

Și apoi începi să te străduiești sa obţii măreția Creatorului: „Merită să fiu aproape de El.” Dar tu nu vezi aceste plăceri, pentru că dacă le-ai vedea, te-ai strădui să le obții singur. Din moment ce nu le vezi, ai nevoie ca grupul să-ți spună că merită.

Treptat, prin aceasta, trezeşti lumina înconjurătoare, care într-adevăr te schimbă. Acțiunea nu este îndeplinită de noi, dar trebuie să oferim mijloacele pentru aceasta. Creatorul este ascuns și nu am nevoie de El, totuși grupul spune că este nevoie de El și mie mi se pare că așa este. Nu știu cine este El sau ce este El, dar cumva, eu efectuez o acțiune conform căreia lumina înconjurătoare vine la mine și este cea care îndeplinește lucrarea.

Totul se face detașat de dorința de a primi, care în timpul acestor acțiuni, nu simte nimic. Nu există niciun beneficiu concret. Dacă cineva din exterior te întreabă: „Ce câștigi din asta?”, poți răspunde: „Viața ta nu este mai bună.” Sau poți spune: „Primesc plăcere explorând realitatea. Am ceva dincolo de nivelul tău animalic.” Dar ai ceva tangibil? Nu.

Acesta este un semn că avansăm corect fără interferența dorinței de a primi, până când lumina înconjurătoare ne schimbă. Nu există altă cale, nicio altă modalitate. Prin urmare, de fiecare dată când ne aflăm într-un fel de disperare, nu avem nimic de care să ne mândrim, sfârșitul este necunoscut, iar unde se află acel Mahsom, este neclar.

Pe de o parte, acumulăm o oarecare experiență, dar pe de altă parte asta nu ne oferă nicio bază. Și toate acestea sunt necesare pentru a deconecta dorința de a primi de rezultat, care de fapt, nu-i aparține.

Și așa, continui până când devin mulțumit de existența unui anumit „farmec al sfințeniei”, primit de la lumina înconjurătoare. Nu pot face altfel; o vreau. Lumina construiește această dorință în mine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →