Întrebare: Este dăruirea de dragul de a primi cel mai egoist act? Ce este „dăruirea de dragul de a primi”?

Răspuns: Avansăm de la intenţia „Lekabel al menat Lekabel” (a primi de dragul de a primi) la „Lehashpia al menat Lekabel” (a dărui de dragul de a primi) și mai departe la „Lehashpia al menat Lehashpia” (a dărui de dragul dăruirii) și apoi la „Lekabel al menat Lehashpia” (a primi de dragul dăruirii). Acestea sunt etapele avansării.

Dacă vă bucurați de ceea ce faceți, atunci întrebarea este: Ce fel de bucurie este aceasta? O folosiți ca energie, ca „combustibil” pentru muncă (altfel nu veți putea face nimic) sau este bucuria scopul vostru suprem?

Este bucuria un mijloc sau un scop? Dacă bucuria este doar un mijloc, atunci, desigur, ai nevoie de ea, altfel nu vei putea merge mai departe deloc, deoarece, de la bun început, întreaga ta structură are nevoie de energie, iar o astfel de bucurie este „combustibilul”.

Prin urmare, îi ceri Creatorului: „Acordă-mi posibilitatea de a îndeplini un act de dăruire”. Totuși, implicit în cuvintele „dă-mi posibilitatea” este cererea: „Permite-mi să obțin plăcere din actul de dăruire în așa fel încât să nu o fac pentru plăcere personală, ci doar pentru ca bucuria să-mi permită să îndeplinesc acest act”.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2026, Rabaş – Art.21, 1984-85-Trebuie să discernem întotdeauna între Tora şi Muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aderarea la Creator este definită ca obținerea proprietății dăruirii. Dar dorința ta de a primi nu-ți va permite niciodată să o obții. Pentru moment, în timp ce te afli în această dorință, trebuie să-ți imaginezi că vrei să obții dăruirea. Totuși, a o imagina și a o trezi ca pe ceva de importanță vitală se poate face doar prin intermediul unui grup..

Simt adesea că, atunci când rostesc câteva fraze, pierzi firul gândului și devii confuz; într-un moment îl înțelegi (da) și în următorul, îți scapă din nou (nu). Aceasta este ceea ce se numește efort!

O persoană caută persistent cu sufletul său, în mintea și inima sa, o modalitate de a reconcilia aceste lucruri pentru a restabili ceea ce a auzit, chiar și pentru o clipă. Și din nou, dispare. Poate dura ore sau zile până când vei construi din nou aceste fraze. Este necesar să le reconstruiești constant, astfel încât să-ți devină clare. Înseamnă că analizezi Kli-ul.

Aceste lucruri sunt opuse dorinței de a primi; prin urmare, sunt foarte dificile și necesită un efort interior extraordinar, forță, energie și chiar calorii suplimentare. Numai dacă un grup trezește în tine importanța acestei căutări, se consideră că îl cauți pe Creator, pe această idee, în interiorul tău.

Doar un grup te poate presa constant, cerându-ți să începi să construiești un Kli. Fără acest imbold, o persoană nu ar găsi niciodată puterea interioară de a face acest lucru, decât poate prin catalizatorul unei suferințe enorme. Abia atunci când începi să te întrebi despre scopul vieții, începi să cauți.

Dacă procedezi în mod obișnuit, îți va lua ani să mergi mai departe. Dar grupul te poate lega de această cale, te poate împinge, te poate influența, te poate trezi și te poate aprinde în fiecare clipă. Dacă nu reușești să percepi această influență din partea grupului ca fiind cel mai important lucru din viața ta, dacă nu o simți fierbinte în tine cu urgența vieții sau a morții, dacă nu te supui acestei „spălări a creierului”, nu vei putea reuși.

Din Lecția Zilnică de Cabala 3/7/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trupul sufletului include 248 de porunci pozitive, 365 de porunci interzise și 7 porunci ale înțelepților (De Rabanan, din cuvântul „Rav”, mare), care sunt o adăugare la cele 613 porunci obișnuite. În total, sunt 620.

Până nu trecem de Mahsom, nu cunoaștem nicio poruncă, deoarece suntem în întuneric, în ascundere. Nu știm ce îndeplinim, cu ce dorință lucrăm sau prin intermediul cărei dorințe avem o conexiune cu Creatorul. Creatorul este revelat în dorințe. Dacă El este ascuns, înseamnă că dorința nu a fost încă revelată clar în mine.

Fac ceva, dar nu știu ce fac. Am un punct în care există 620 de dorințe. Ce pot face cu ele? Nu știu. Ele îmi apar ca un punct. Prin urmare, este scris că din moment ce nu știi ce să faci cu ele, în ce dorință anume acționezi acum, atunci „orice îți stă în putere să faci, fă”. Și fie că o fac de dragul primirii sau de dragul dăruirii, nu este important. Depuneți efort!

Acest lucru continuă de-a lungul întregii căi până când traversăm Mahsom-ul. Pe măsură ce mă apropii de Mahsom, încep să simt dorințele particulare în care mă aflu, chiar și în cea mai mică formă; aceasta se numește tot „creșterea omului în pântecele mamei”. Dar o anumită conștientizare există deja.

Ce conștientizare are un embrion în pântecele mamei? Spunem că nu are deloc, dar ea există! Este totuși un corp străin aflat în corpul celui superior.

Exact în această măsură, omul își simte existența în lumea Creatorului, în Creatorul Însuși, în El. Noi, în starea noastră actuală, nu putem indica cu precizie nici măcar o singură poruncă. Poruncile noastre sunt diversele noastre eforturi pe care le depunem pentru a ajunge la un anumit grad de asemănare cu Creatorul, la conexiunea cu El, la revelația Sa.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Are sens să îndeplinesc acțiuni fără o dorință, fără o atitudine interioară? Să presupunem că știu că acum nu sunt capabil să-L doresc pe Creator, dar mi s-a spus că dacă lucrez în bucătărie, de exemplu, voi atinge acest lucru.

Răspuns: În primul rând, omul trebuie să acționeze. După cum se spune în „Prefață la Cartea Zohar”: chiar și poruncile fără intenţie purifică corpul, dar la nivelul Nefeş de Nefeş.

Ce înseamnă poruncile fără intenție? Este atunci când omul ca tine vrea să atingă scopul, dar nu știe exact prin ce acțiuni.

Se spune că până și poruncile simple, adică diverse corectări ale dorințelor fără intenție de dragul Creatorului, vor ajuta dacă încerci să ieși din starea de mineral (Domem). Această stare este caracterizată de o lipsă de înțelegere și absența simțirii, ca și cum nu ai exista deloc.

Întrebare: Dar trebuie omul să se întrebe de ce face asta?

Răspuns: Când acționezi fără să știi de ce, ești ca un copil mic. El se uită la tatăl său și repetă aceleași acțiuni după el, fără să știe de ce le face. Aceasta se numește instinctul „maimuței”. De fapt, aceasta este cea mai corectă învățare atunci când cel mic vrea să devină similar cu cel mare doar prin acțiuni.

„Din acțiunile Tale Te vom cunoaște.” Din faptul că omul efectuează aceste acțiuni, el începe să înțeleagă mintea, planul superiorului, de ce face asta. Apoi, cel inferior începe să primească această minte. Chiar și în această lume nu știi niciodată în avans următorul grad, planul său sau cum funcționează. Vezi doar forma sa exterioară, adică cum acționează asupra ta.

Are alte Reşimot, alte intenții pe care nu le atingi deloc și despre care nu ai nicio idee. Desigur, nu poți acționa așa cum o face el, deoarece nu ai astfel de Reşimot, ecrane și forțe. Și cu toate acestea, dacă în starea ta încerci să faci totul așa cum se face acolo, în ciuda faptului că nu ai nicio dorință și niciun Reşimot, asta va însemna că vrei să devii similar cu superiorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În articolul „Trebuie să facem întotdeauna distincţia între Tora şi muncă”, Rabaş spune că, dacă într-un om apare dorința de a cere pentru sine, nu este bine. Dar eu nu controlez acest lucru.

Răspunsul meu: Nu vorbim despre capacitatea ta actuală de a o controla, ci despre starea pe care trebuie să o atingi în cele din urmă. Trebuie să atingi o stare în care atitudinea ta în timpul studiului Torei este sub control, mai degrabă decât să reacționezi pur și simplu impulsiv, cum ar fi plânsul dacă simți brusc durere sau râsul dacă ceva ți se pare amuzant.

Înainte de a veni la studiu, trebuie să te înarmezi cu tot ce este necesar, astfel încât studiul tău să fie benefic pentru corectare și avansare; altfel, nu valorează nimic.

Se spune că trebuie să existe o „rugăciune înainte de rugăciune”. Este scris în Gmara, că în trecut, oamenii stăteau în concentrare timp de două ore înainte de rugăciunea de seară, pentru a-și concentra intenția înainte de a rosti rugăciunea. Aceasta se referă la chestiuni de natură spirituală foarte exaltată.

Din Lecția zilnică de Cabala 21.03.2026, Rabaș – Art.21, 1985-Trebuie să facem întotdeauna distincția între Tora și muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate pregăti omul pentru o stare în care corectările în sine vor fi împlinirea noastră și vor duce la conexiune și adeziune?

Răspuns: Pentru a te pregăti pentru această stare, trebuie să te înarmezi cu o dorință, o lipsă.

Vezi că totul este simplu: lumină și Kli, îmbrăcăminte și parte interioară, dorință și împlinire. Atât corectările, cât și împlinirile vin prin lumină; prin urmare, întreaga noastră viață trebuie să depindă de lumină.

Există două tipuri de influență în lumină: corectarea urmată de împlinire, în funcție de acela de care vrei să fii conectat, ceea ce preferi, ceea ce vrei de la acțiunea aceluia asupra ta.

Este foarte simplu. Când vorbim în acest fel, omul stă în fața unor acțiuni decisive: fie da, fie nu.

Din Lecția zilnică de Cabala 21.03.2026, Rabaș – Art.21, 1985-Trebuie să facem întotdeauna distincția între Tora și muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Ar trebui să discernem între drept și rău în ceea ce privește acțiunea și drept și rău în ceea ce privește intenția. În ceea ce privește acțiunile, drepții sunt ultraortodocșii, iar cei răi sunt seculari. Dar în ceea ce privește intenția, drepții și răii merg într-o ordine complet diferită. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește acțiunea, ambii sunt drepți. Dar în ceea ce privește intenția, există o diferență: Drepții sunt cei care lucrează pentru Creator, iar răii sunt cei care lucrează pentru ei înșiși. Cu toate acestea, în ceea ce privește lucrarea, ambii sunt drepți (Rabaş, „Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncăr”).

Un Ţadik, un om drept, este cel care împlinește voința Creatorului. Prin urmare, în ceea ce privește nivelurile mineral, vegetal și animal, nu există nicio îndoială; toți sunt drepți. De exemplu, peștii dintr-un acvariu sunt sută la sută drepți: natura acționează asupra lor și ei îndeplinesc directivele sale sută la sută.

În același timp, omul nu poate fi sută la sută drept. Creatorul i-a dat un anumit nivel de libertate, iar în măsura acestei libertăți, el face tot ce își dorește.

Dacă împlinește dorința Creatorului, în aceeaşi măsură cu efortul său, cu dorința sa, atunci este numit un om drept. Dacă nu face asta, atunci acționează ca și cum ar fi în sens opus, și este numit „rău”.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă am dorința de a dărui Creatorului, trebuie să dau ceva sau dorința în sine este suficientă? Dorința este suficientă. Nu trebuie să fac nimic altceva, căci în realitate, nu am nimic să-I dau în afară de dorință.

Munca mea este să trec de la absența dorinței la o stare în care aceasta apare în mine. Odată ce dobândesc dorința, nu mai am nimic de făcut. Totul este complet. Dorința este Kli-ul ( (vasul), iar dacă am un Kli care lucrează pentru a dărui, este suficient; mi-am făcut treaba.

Cum ajung la dorința de a dărui Creatorului? De unde o iau? Se spune că inițial unui om i se dăruiește un punct în inimă. Fără el, ești pur și simplu un animal. Dar dacă acest punct este dat, adică o dorință de a atinge spiritualitatea, atunci trebuie să faci totul singur.

Acest lucru este posibil doar prin grup, cărți și profesor, adică prin mijloace externe la dispoziția ta, prin viața în această lume. Nu există nimic altceva. De sus, ți se dă o scânteie numită punctul din inimă și cu această scânteie trebuie să te ridici tot mai sus.

Cum se poate realiza acest lucru? Nimic mai mult nu îți va fi dat de sus. Dar am construit un sistem numit „această lume” în jurul nostru. Și apoi, prin faptul că în cercul tău există cărți, un profesor și prieteni, îi poți folosi și poți merge mai departe. Deci scânteia este acolo, mediul este acolo, scopul este clar. Călătorie frumoasă!

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să dezvoltăm veneraţia  ca fundament pentru toate acțiunile noastre, începând de la starea animală, cu veneraţie animalică. „Care este sensul vieții noastre?” este o întrebare a naturii animalice; chiar și un animal o pune atunci când suferă.

Chiar și o mică insectă care caută hrană, experimentează suferința. Orice lucru care nu este complet împlinit și nu a ajuns la sfârșitul corectării, suferă. Fiecare dorință suferă – indiferent de felul ei: minerală, vegetală, animalică sau umană. O dorință care este capabilă să dezvolte o atitudine de venerație și apoi iubire în ea însăşi se numește umană.

Prin urmare, nu trebuie să ne fie rușine să începem cu venerația obișnuită. Vedeți cum ne corectează Creatorul: El ne trimite dușmani, oameni care ne urăsc, moarte, boli și alte suferințe până când începem să ne întrebăm: „Care este sensul vieții noastre?” Aceasta este cu adevărat o întrebare simplă, joasă, animalică, dar tocmai de la ea începem.

Omul începe să se întrebe: „De ce sufăr?” Ce ar putea fi mai simplu de atât? Așa este și cu venerația: venerație pentru starea mea, pentru viața mea, pentru împlinire, pentru siguranță, pentru tot.

Dar a începe să lucrezi cu această venerație, a o transforma în cea mai înaltă etapă, iubirea, este munca unei ființe umane. Altfel, omul va fi pus în astfel de stări încât… Venerația obligă.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaș – Art.23, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Dacă înghite ierburi amare, el nu va ieși’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vorbiţi cu mare încredere despre lucruri care vă sunt clare. Dar de ce avem un astfel de văl peste ochi? De ce nu putem auzi?

Răspuns: Pentru că nu te afli încă la acest nivel de dezvoltare a dorinței. Chiar acum, ești ca un copil mic care se uită la un adult și nu înțelege ce vrea acesta de la el.

Să presupunem că există o dorință în tine pe care o vom desemna cercul A. Și în mine există și o dorință pe care o vom desemna cercul B. Aceste două cercuri trebuie să fie aliniate unul cu celălalt, astfel încât să se formeze un segment comun între ele.

Acest segment comun reprezintă părțile suprapuse ale cercului tău și ale meu; natura sa trebuie să fie astfel încât eu să nu mă percep pe mine și pe tine înăuntru și tu să nu mă percepi pe mine și pe tine; mai degrabă, percepem o a treia entitate, ceva comun, detașată de celelalte dorințe ale noastre, pe care nu suntem capabili să le conectăm una cu cealaltă în acest fel.

Aceasta este o dorință de nivelul următor. Este superioară celorlalte dorințe actuale. Prin ea pot intra în cealaltă persoană. Adică, segmentul comun, detașat de sinele nostru individual și reprezentând locul în care existăm unul în interiorul celuilalt, este tocmai acel câmp, acea dorință, în care Creatorul este revelat.

[354259]
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Klipa”, 09.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→