Întrebare: Este scris, ” Eu, HaVaYaH, nu mă schimb”. Ce simbolizeă în munca noastră?

Răspuns: Lumina vine de Sus și este toată dăruire. Este bună și benevolentă și a creat ”existență din absență”, ceva din nimic, o dorință care este controlată în mod absolut de primire. Vrea numai să se simtă bine.

Apoi, Lumina începe să dezvolte dorința, trecând-o prin patru faze. Ca rezultat, ea nu se simte ca Lumina ci ca cineva care primește, care este opusă sursei. Asta face să apară rușinea, un sentiment teribil, și nu mai are nimic mai mult de asta.

Reiese că primirea este un lucru bun și că nu este nimic rău în a fi opus, dar acești doi factori crează împreună în mine un sentiment pe care nu îl pot suporta. Mă rupe în bucăți și sunt gata să fac orice, doar să nu mai rămân în această stare nici măcar încă o secundă. Sunt gata să fac orice. Chiar să mă sinucid, nu ar fi nicio problemă. Principalul lucru este să nu sufăr, să nu mai îndur această opoziție.

Aceasta este adevărata rușine. Nu o cunoaștem încă. Folosim cuvântul, dar nu știm ce înseamnă. În prima parte din Introducere la Studiul celor Zece Sefirot, în ”Intorspecțiune”, Baal HaSulam spune că rușinea a fost pregătită pentru sufletele înalte și ele trebuie să o descopere. Asta pentru că, pentru a realiza asta cineva trebuie să simtă Creatorul, dăruirea Lui pură și trebuie să simtă și primirea sa pură, până în cele mai mici amănunte. Una contrazice pe alta.

Procesul care este descris aici curge de sus în jos și se numește ”cele patru faze ale Luminii Directe”. Deci, prin influența ei, Lumina conduce dezvoltarea ființei create. Aceasta este structura HaVaYaH: vârful lui Yod, Yod, Hey, Vav, Hey. Această structură este fixă și apara așa de sus în jos.

Până acum, dezvoltarea a fost făcută de către Lumina Directă. Din acest punct, este rândul tău. Totuși, simți o rușine teribilă. Pur și simplu te arde din interior și nu o poți suporta. De aceea, de acum încolo, nu vei putea să te mai relaxezi până când nu echilibrezi rușinea.

Mai întâi vrei să scapi de ea, dar asta nu schimbă nimic. Totul rămâne la fel. Nu este posibil să te relaxezi și trebuie să te schimbi tu însuți, dar cum poți face asta?

Ființa creată ”înebunește” pur și simplu. Rușinea o rupe în bucăți, o îndepărtează de dorințe și continuă să o împingă înainte către capătul drumului. Nu se poate odihni până când cel care primește și cel care dăruie nu devin egali în dăruirea lor.

Numai când atingem Gmar Tikun (sfârșitul corecției) vom înceta să ne mai schimbăm. Atunci rușinea va dispărea, iar opoziția dintre Creator și noi va dispărea.

Deci, Creatorul spune: ”Eu, HaVaYaH, nu mă schimb”, ceea ce înseamnă numai că am adus acest proces în jos. Totuși, asta este suficient pentru a nu ne permite nouă să ne odihnim până la Gmar Tikun. Numai atunci vom atinge armonia și vom începe să ne schimbăm împreună cu El, conform cu El. Creatorul nu va fi primul. Ne vom contopi cu El într-un întreg, în așa măsură încât toate diferențele din gând, din dorința noastră și din orice alt fel, vor dispărea. Vom începe totul împreună, în cooperare.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 3/30/12, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca jumatate din populatia umana nu va munci , atunci nu va aparea o opozitie intre cei care lucreaza si trebuie sa dea si celor care nu fac nimic decat studiaza tot timpul?

Raspuns: Intai de toate,  este nevoie sa se uite la cei care muncesc si cei care studiaza ca si cum toata lumea urmeaza aceeasi directie. Nu va exista un astfel de concept ca „muncitor sau nemuncitor”.  Conform cercetarilor noastre si datelor statistice, 1-2% din populatia Pamantului poate produce toate produsele alimentare necesare si inca 6-7% din oameni pot produce orice altceva are nevoie omul. Tot ceeea ce este necesar, este clar? Sa aspunem ca este vorba de 10% din intreaga populatie umana, atunci cum ramane cu restul oamenilor? Ce ar trebui facut cu ei? Sa ii distrugem?

Trebuie sa intelegem ca o persoana nu ar trebui sa munceasca in stilul in care o face astazi. Cu exceptia catorva secole trecute, nimeni nu a muncit niciodata de dimineata pana noaptea. Munca a devenit cel mai important lucru pentru om. Si pentru a fi si mai usor, gradinitele sunt constituite aproape de sediile firmelor. Munca in general, a obtinut statutul de centru al vietii.

Dar de ce ar trebui sa fie in acest fel? De ce nu poate o persoana sa vina la lucru pentru doar doua ore pe zi, si sa studieze in restul timpului? Astfel, lucreaza la auto-educarea lui si dezvoltarea integrala. El se alatura acestui proces si de fiecare data, in fiecare zi, pe masura ce se schimba, trebuie sa ajunga la un echilibru mai mare cu natura. Si aceasta este o reinnoire constanta. Vom fi obligati sa facem acest lucru. Nimeni nu trebuie sa renunte la nimic, toata lumea este egala in acest sens.

Astazi, and comunicati cu o persoana, mai intai de toate vei afla: cine e, unde e, care este ocupatia lui si cat castiga. Asta e tot ce ne intereseaza.  Dar acum  tindem spre o societate diferita. Nici pamantul, sau resursele naturale, sau mediul (asa cum  l-am poluat pana acum) nu ne vor permite sa ne comporatm  in continuare in acest fel. Vedem deja acest lucru.

In niciun caz nu incercam sa convingem pe cineva, la fel ca restul oamenilor de stiinta, ca trebuie sa procedam  in acest fel si nu altfel; noi doar  oferim o posibila solutie. Vom fi bucurosi sa auzim alte propuneri. Suntem, de asemenea, mereu in cautarea, completarea acestei metodologii cu date noi. In general, acest lucru face parte din cercetare. Daca m-ati fi intrebat cu 10 ani in urma, atunci ati fi auzit doar o mica parte din ceea ce spun astazi. In plus, am descoperit o multime de colegi din intreaga lume, cu care cooperam indeaproape.

Dintr-o lectura de la Šiauliai University, Lithuania, 3/22/12

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Acum suntem într-o stare in care întregul nostru grup iese din Egipt şi întreaga umanitate il urmeaza. Trebuie să realizam ieşirea grupului nostru din egoism. După ce vom reuşi să facem asta, întreaga omenire va veni automat după noi.

Omenirea va simţi că nimeni altcineva nu are vreo metoda de salvare. Oamenii vor simţi că nu mai pot exista dacă nu ne urmeaza.

În fiecare zi, acest lucru se va manifesta mai mult şi mai mult. Oamenii vor începe să descopere că lumea este de fapt goala, că nu are nicio idee. Asta este interesant: Lumea a fost întotdeauna plina de idei diferite: socialiste, comuniste, politice, ştiinţifice, şi aşa mai departe. Iar astăzi, totul treptat dispare.

Şi vom începe să ne dezvoltam impotriva fundalului acestei imagini. Grupul spiritual va radia puterea, metoda şi scopul- absolut totul! Nimeni altcineva nu va avea asa ceva.

Cu toate acestea, din cauza lipsei de putere, din cauza incertitudinii, mai multe forţe reacţionare se vor trezi şi tot felul de crize, conflicte, şi, eventual, vor apărea războaie .

Dar aceasta depinde de cât de repede ne ridicam si cat de repede vom reuşi în diseminare, astfel incat toată lumea sa vada că există o metodă precisă de salvare şi că nu este irealizabila. Oricum, nu există nici o altă alegere – trebuie să fim în conformitate cu această forţă veşnică a naturii, care este gata să ne ajute doar dacă vom lucra în armonie cu ea.

Dintr-un program de televiziune „Bazele Societăţii Integrale ” 1/4/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem urca din nou la nivelul conectarii pe care am avut-o la Convenţia de la Arava? Cum ne putem asigura că munca noastră este directă, fără întrebări?

Raspuns: Totul depinde de intenţia noastră, dacă in fiecare secunda, indiferent de ceea ce as putea spune, face, sau auzi, mă gândesc la o apropiere mai mare, la unificare şi la crearea unui sentiment comun în care Creatorul, Lumina, să fie clarificata.

Este precum o persoană care are fie o mare problemă, fie o mare bucurie. Să presupunem că  pe seara mă aşteaptă o intalnire foarte placuta, cum ar fi o cina cu oamenii dragi inimii mele sau un eveniment special. In timpul zilei, trebuie să lucrez, sa interacţionez cu colegii şi sa rezolv probleme, dar imi rămâne toată ziua în anticiparea a ceea ce va veni seara. Alături de problemele şi preocupările cu care am de-a face in fiecare minut, sunt absorbit în gândul că seara ceva minunat şi plăcut mă aşteaptă. Am două gânduri!

Acelaşi lucru se întâmplă aici. Putem sa fim in interactiune sau sa facem orice. Intenţionat ne inchidem fata de toată lumea, în scopul de a asigura o concentraţie maximă a intenţiei între noi. Această intenţie ar trebui să fie constantă. Orice am asculta, face, sau spune, trebuie să simtim în mod constant tensiunea, cautarea şi nazuinta spre senzaţia de unitate dintre noi, conexiunea în care Creatorul trebuie să se manifeste pe Sine. Aceasta este ceea ce trebuie să facem.

În al doilea rând, ai spus că am simţit asta în unificarea noastra trecuta, în deşert. Nu vreau să-mi amintesc de acest lucru; a fost în trecut. Acum, vreau să ma ridic şi să simt o stare viitoare complet noua. Nu vreau să ma întorc în trecut sau macar sa ma gandesc la el. De fiecare dată stau în faţa a ceva complet nou, iar aceasta noua stare va fi mai buna şi mai profunda decât cea trecuta. Acesta este singurul mod in care ar trebui să gândim.

Prin urmare, nu încercaţi să treziti sentimente trecute în voi; ele vor provoca doar daune. Nu trăiti în trecut!

Acţiunile noastre următoare ar trebui să fie direcţionate spre apropierea practica si crearea unui nou organ senzorial. Acest lucru ar trebui să fie mult mai puternic, mult mai evident şi clar decât ceea ce am avut în deşert sau în alte locuri.

Împreună cu toţi prietenii noştri din întreaga lume, noi trebuie să simtim că ne ridicam colectiv, dezvoltand în noi un nou organ de simţ şi creand condiţiile pentru a-L simti pe El. Îl vom simţi. Este doar dupa colt, există deja în noi. Doar un pic mai mult, iar El va începe să se manifeste.

Din Convenţia de la Vilnius, 23/03/12, Lecţia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simbata viitoare este în mod tradiţional numita Sâmbăta Mare (Şabat HaGadol), care conduce spre sarbatoarea eliberarii, Pesach. Ce face specială lucrarea spirituala care se desfăşoară in aceasta sâmbătă?

Răspuns: Sambata aceasta se numeşte „mare”, deoarece Lumina suplimentara este prezenta în ea. In munca spirituala, aceasta Sâmbăta Mare nu ajunge la o persoană în conformitate cu un calendar de pe un perete, ci se poate întâmpla în orice moment al anului.

Cu toate acestea, există o legătură între ramura materiala şi rădăcina sa spirituala, iar sâmbăta viitoare este intr-un fel unica. Lumina suplimentara actioneaza în timpul Sâmbetei Mari şi este capabila sa trezeasca o persoană pentru a ieşi din exilul pentru care este dedicata sarbatoarea de Pesach. Tot acest timp este special şi extrem de favorabil pentru munca interioara.

Această influenţă apare la nivelul neinsufletit, dar si noi, fara indoiala, răspundem la acest tip de influenţă. Este simtita în toate aspectele vieţii. Chiar şi natura se trezeste; este primavara!

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 30/3/2012, Shamati # 190

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sărbătoarea de Pesach începe mâine. Trebuie să înțelegem ce reprezintă aceasta. Mai întâi, ”Pesach” este cea mai importantă stare. Ne amintim această ieșire din Egip în toate corecțiile care urmează. De ce? Pentru că reprezintă fundația de unde începe scara spirituală. În al doilea rând, Pesach este nașterea spirituală a ființei umane.

În al treilea rând, vorbim despre întuneric, în care construim faza de pregătire pentru corectarea noastră, pentru că nu avem nimic altceva să corectăm decât ce a fost dezvăluit în ”Egipt”. Acești ani de pregătire sunt folositori pe de o parte, pentru că ei au revelat dorințele corpute. Pe de alta, sunt grei, deoarece exilul este un lucru neplăcut.

Totuși, în realitate, totul depinde de cum acceptăm ceea ce se întâmplă, încercând din greu să înțelegem și să recunoaștem această stare, cât de mult suntem conștienți de necesitatea acesteia în grup și cât de mult simțim înflorirea în ea.

Similar, în Evul mediu, a existat o perioadă neagră în istorie, care a fost caracterizată de confuzie, brutalitate umană, cruzimea inchiziției, agresiunile religioase. Totuși, mergând mai adânc, vedem că a fost etapa de pregătire pentru Renaștere, pentru dezvoltarea științei și a altor realizări ulterioare.

Până la sfârșitul Evului Mediu, umanitatea a obținut vase mari, dorințe. Apoi, a avut loc o explozie culturală, iar Epoca Iluminării a început, timp în care am folosit ceea ce a fost pregătit înainte. Acum, ne apropiem de un rezultat logic – criza tututor dorințelor care s-au epuizat și nu mai este nimic de făcut în lumea noastră.

Dacă tragem o paralelă cu spiritualitatea, pregătirea curentă ne permite să atingem sfârșitul corecției și să folosim dorințele noastre în mod corect. De fapt, am revelat răul din noi în perioada exilului Egiptean. De aceea toate corecțiile ulterioare sunt numite „memorii” ale ieșirii din Egipt.

În acest caz, răul ne este revelat numai în relațiile dintre prieteni. Dacă percepem corect problemele care apar între noi, ne pregătim pentru ascensiune. Trebuie să cerem corectare de la aceste stări; totuși, în condițai în care vrem să ne unim, simțim nevoia pentru asta, vedem că nu putem și totuși continuăm să împingem. Cu cât mai puțin reușim, cu atât mai mult pune presiune.

Trebuie să revelăm dăruirea exact în această presiune reciprocă dintre noi. Chiar dacă în loc de asta noi din contra, descoperim primirea, răul, manifestat deasupra binelui, nu ne retragem, nu re relaxăm și nu disperăm.  Mergem până la capăt, până la starea despre care se spune în Tora: „iar copiii lui Israel au oftat din muncă” (Exod 2:23)

Nu va fi doar un oftat; vom simții cu adevărat că suntem neputincioși să facem ceva. Asta se întâmplă atunci când o persoană își ridică mâinile către Creator și se alătură rugăciuniii colective.

Astfel, ar trebui să respectăm perioada curentă. Nu putem ieși din ea până când nu pregătim dorința pentru corecția ulterioară. Este imposibil să primim revelație de Sus dacă nu împingem, forțând forța superioară să ne reveleze răul nostru.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Scrierile Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Inţelegand faptul că suntem într-o sfera integrată, închisă, gigantica, care în mod constant ne dezvolta, noi pur şi simplu avem nevoie sa-i studiem legile şi să încercam cat mai bine  sa acţionam în consecinţă. Apoi, cu siguranta ne vom simti mai bine.

Acum pregatim o prezentare pentru ONU cu privire la programul de educaţie pentru adulţi.

Dezvoltam un program de educaţie a şomerilor pentru guvernul spaniol. Rata şomajului în rândul persoanelor sub 40 de ani din Spania a crescut la 60%. Aceasta este o problemă foarte gravă pentru ţară, deoarece aceşti oameni îşi pierd treptat orice speranţă şi nu-si pot construi o familie. Ei sunt într-o situaţie teribila: Persoane care au absolvit  la universităţi europene, acum nu pot gasi nimic de facut. Cel mai important lucru este sa-i facem parte a dezvoltarii normale de creştere şi îmbunătăţire.

Noi credem că, în loc de beneficiile şomajului, aceste persoane ar trebui să primească burse de studiu. Prin studiere, o persoană devine un membru util al societăţii, deoarece el sau ea dăruieste societăţii o parte integrantă, care echilibrează natiunea şi societatea cu natura.

În consecinţă, mari forţe sunt eliberate: bunatatea şi bunăvoinţa în loc de ură, o atitudine atentă faţă de societatea in care trăieşte în loc de mişcări de protest, etc. Toate marginile ascuţite şi toate problemele dispar treptat. Acum pregătim acest program.

Ne confruntăm cu probleme grave, deoarece suntem încă egoisti. Deşi am înţeles că putem transcende la o societate globală şi integrală şi vedem că este necesar, suntem încă foarte departe de ea.

Prin urmare, educaţia integrală este proiectata pentru ca treptat şi încet sa ne pregăteasca pentru asta, nu prin lovituri şi suferinte ca urmare a crizei, ci de recunoaştere; sa ne înmoaie prin înţelegere, prin apropiere, ajutandu-ne in mod rational pana la etapa următoare . Aceasta este misiunea institutului nostru.

Există si alte persoane in lume, care lucrează în aceeaşi direcţie. Între timp, ei sunt foarte puţini, dar suntem în contact cu ei.

Apropo, atunci când sistemul integral este treptat acceptat, ceva interesant se intampla: Multe resurse sunt eliberate. Oamenii încep să trateze în mod corect ceea ce avem şi, brusc, există un echilibru: totul este suficient pentru toată lumea şi toată lumea este fericită. Aceasta este ceea ce are nevoie o persoana de fapt. Prin urmare, ar trebui să vedem cum natura ne impinge spre aceasta stare.

Dintr-un discurs la Universitatea din Šiauliai, Lituania, 22/03/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot atinge Lumina credintei?

Raspuns: Dorinta noastra determina totul, dar Lumina nu se schimba. Toate schimbarile au loc doar in interiorul persoanei: la ce aspira dorinta sa, si, legat de aceasta, care este forta de care are nevoie. El primeste in concordanta cu acestea.

Noi ne gasim in permanenta sub o oarecare influenta a luminii, dar aceasta este foarte slaba. Noi nu suntem pe masura luminii ci simtim doar lipsa ei, din acest motiv nu ii observam prezenta.

Lumina este o forta, dar ne afecteaza fie in masura similaritatii cu ea, fie in masura in care ne opunem ei. Din acest motiv lumina de sarbatoarea Pastelui (eliberarea din sclavia din Egipt)  este o lumina uriasa, dar nu se manifesta deschis.

Ne imaginam ca lumina se manifesta atunci cand este lumina afara. Dar nu exista nimic in afara – intreaga lume se gaseste in interiorul nostru. De aceea lumina inseamna lumina mintii, lumina simtirilor, deschiderea din inima si gandurile noastre.

O lume vasta, care pare ca ne inconjoara, ne este revelata, de fapt, in senzatiile si mintea noastra. Iar Lumina este forta revelatoare din simtire sau din gand.
From the 1^st part of the Daily Kabbalah Lesson 4/2/12, Shamati 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Când va avea munca noastră un impact real asupra motivaţiilor oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor?

Răspuns: Trebuie să îi ajutăm să vadă întreaga imagine. Ei vorbesc deja de semnele unei lumi integrale, dar nu îşi pot aduna observaţiile individual într-un singur sistem, o metodologie unificată.

În plus, le este frică să se adâncească în acest topic, pentru că ideea unei lumi integrale îi duce la o confruntare cu cei care sunt acum la putere. Guvernele actuale acţionează încă în mod egoist şi individualist, eşuând să realizeze că astfel se distrug singure. Politicienilor le lipseşte o percepţie integrală. Contrar lor, oamenii de ştiinţă observă natura şi vorbesc de ceea ce văd. Cine îi aude însă… este altă poveste.

Există o altă problemă: Oricât de frumoase sunt cuvintele spuse de diferiţi experţi şi specialişti, oricât de mult arată ei către interconexiuni şi nevoia de unitate, nu au mijloace pentru a o implementa. Bani şi armele nu ajută aici. Chiar dacă toţi oamenii din lume ar striga: „Da, vrem să fim un oraş global!”, ce se va întâmpla după această declaraţie unanimă spusă de bunăvoie? Nimic, cu excepţia unui război mondial. După ce vor simţi şi mai acut legăturile care ne leagă unul de altul, vor declanşa un război pentru a desface această conexiune.

Oamenii de ştiinţă nu au o soluţie; nu ştiu cum să îl schimbe pe om. Atunci de ce strigă cât de dăunător este egoismul dacă nu au un remediu? Mai demult, doctorii nu spunea pacienţilor care aveau boli terminale. Nu existau metode nici măcar să încetinească progresul bolilor lor şi de aceea o personă era lăsată în întuneric pentru a suferii mai puţin. „Nu pune obstacole în faţa unei persoane oarbe” spune Tora. De ce să revelezi adevărul dacă nu eşti în stare să ajuţi omul să se descurce cu el?

Deci, fără revelarea înţelepciunii Cabala, fără mesajul garanţiei reciproce care să ne preceadă, umanitatea nu are nicio singură şansă să corecteze ceva. Iar asta este problema noastră acum: Cum putem stabili conexiunea cu oamenii şi cum să le explicăm că egoismul se poate corectă şi astfel să corectăm lumea.

Vorbim chiar despre corectarea omului. Nimic altceva nu va ajuta. Mulţi înţeleg deja că tot răul este în natura umană. Totuşi, ei lasă mâinile în jos: „ O fiinţă umană este egoistă şi nu se poate face nimic cu astă.” Dacă nu le furnizăm oamenilor metoda corecţiei egoismului, dacă nu le explicăm că se poate realiza, lumea nu are nicio şansă. Până acum, touşi, am muncit pe şovăielnic…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/30/2012, “Prefaţă la cartea Zohar”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există oameni în lume care îşi urmează chemarea inimii. Ei sunt scufundaţi complet în scopul lor şi trăiesc numai pentru asta. Au aceşti oameni un organ de simţ spiritual şi au ei nevoie de Cabala?

Răspuns: Cabala este originară din Babilonul vechi, Babilon care era şi el într-o criză, ca astăzi, iar oamenii îşi pierduseră sensul direcţie în vieţile lor. Au simţit brusc că egoismul i-a închis în existenţa animală. Apoi au revelat această metodă a obţinerii forţei superioare.

Cabala este necesară numai acelora care se găsesc într-o criză adâncă şi care se întreabă de menirea vieţii.

În general, întrebarea legată de menirea vieţii, apare în mulţi oamenii, din diferite motive. Dacă eu, de exemplu, am pierdut bani la jocuri, sau la bursă, sau mi s-a întâmplat ceva, mă gândesc şi eu la menirea vieţii. Dar această întrebarea apare în mine ca rezultat al unui „minus”, asta este, ca rezultat al suferinţei sau a unei pierderi din lumea noastră. În acest caz, oamenii nu aspiră să se ridice; nu îi interesează.

Trebuie să înţelegem în mod clar ce fel de oameni ajung la noi. Poţi să clarifici asta cu orice psiholog şi chiar în mod independent.

Să presupunem că o persoană are totul: o maşină, o casă, familie, un loc de muncă. Dacă această persoană pierde ceva în această viaţă (minus), se întreabă şi ea de menirea vieţii: „De ce să trăiesc dacă am pierdut?” Dar nu este o aspiraţie în sus, înainte. Dacă îi dai acestei persoane un „plus” în loc de „minus”, va fi suficient pentru a o satisface.

Oameni de acest fel nu au nevoie de ceva spiritual, de ceva mai înalt. Ceea ce vorbeşte în ei nu este un Om mai mare decât un animal ci un nivel animal normal: Soarele străluceşte, iarba creşte şi totul este bine pe pământ.

Pentru o persoană care se întreabă de menirea vieţii, toate acestea încetează să existe. Nu mai merită nimic, chiar nimic, pentru că totul are un început şi un sfârşit. Viaţă însăşi nu dă în mod special nimic; nu este nimic valabil în particular în ea, cu excepţia faptului că primesc; nimic altceva nu se întâmplă, iar în final eu trăiesc simplu ca un animal.

O persoană care gândeşte în acest fel şi începe să se întrebe de sensul vieţii, întreabă ceva diferit, ceva care este îndreptat în sus, desupra existenţei animale, motivul pentru care este aşa de limitată în ani de viaţă şi minusurile care nu îl lasă să aibă pace în minte. „Ce este deasupra acestui minus, de ce toate astea?” În funcţie de pe ce nivel apare această întrebare, persoană ajunge la misticism sau în altă parte.

Dorinţa se dezvoltă în mod constant în noi. Această este dezvoltarea întrebării despre menirea vieţii, conform cu cele cinci nivele ale dorinţei: 0,1,2,3 şi 4.

Dacă o persoană este la nivelul preliminar al dezvoltării, va fi satisfăcută cu diferite filozofii. Dacă este următorul nivel, atunci este psihologia. Asemenea oameni devin poeţi, scriitori, filozofi şi psihologi. Este un nivel al dezvoltării în care o persoană este atrasă de anumită acţiuni, de diferite practici psihologice: „Vom dansa sau sta în poziţia lotus, vom respira sau nu, asta este, vom începe să obţinem substanţa superioară prin corp.”

Şi asta se referă la căutare. Dacă o persoană este la acest nivel, va face yoga, alte diferite practici şi va fi satisfăcută. Nu îi poţi dovedi nimic. Este la nivelul înţelegerii ei, al realizării şi senzaţiilor ei, este la nivelul la care acum apar întrebările. Parţial, şi anumite religii se regăsesc aici. Ele sunt pentru a asigura, a furniza echilibru şi a da speranţă.

Pe următorul nivel, omul nu mai poate fi satisfăcut de diferite exerciţii fizice, gimastică a respiraţiei, etc. Simte că nu îi oferă nimic. De fapt, este vorba doar de corpul care se străduie să se simtă confortabil. „Ce ar fi dacă încep să meditez?” Şi începe să mediteze cu anumite litere şi simboluri. Este deja ceva mai abstract, totuşi nu trece dincole de cadrul psihologic.

În cele din urmă, la nivelul final de dezvoltare, întrebarea apare în om: „ Există ceva care există în afară mea, dacă eu mă anulez complet? Există o metodă care mă va ajuta să scap de „Eul” actual? Vreau să percep lumea din afara mea.” Aceşti oameni ajung la noi.

Ce înseamnă „în afara mea?” Înseamnă percepţia lumii nu în interiorul meu, nu prin cele cinci simţuri. Aceste senzaţii ne penetrează, sunt însumate şi astfel simţim lumea înăuntru conform cu un anumit program din noi.

Pe ecranul situat în spatele creierului, suma tuturor acestor senzaţii desenează înaintea noastră imaginea unei lumi într-o anumită proporţie. Primim mai mult de 90% din acestă imagine prin vedere, 7-8% prin auz, iar restul prin miros, pipăit şi gust. Asta e!

Înseamnă că programul se schimbă înăuntrul meu, dorinţa se schimbă şi, conform cu asta, primesc senzaţia unei lumi diferite. Ca şi cum se mişcă, ca şi cum face ceva înăuntrul meu. Dar cum pot ieşi din mine şi să încep să simt universul în întregimea lui?

Ultimele studii ştiinţifice spun că în jurul nostru există numai un câmp, o forţă şi nimic altceva; numai o singură forţă şi nimic în afară de ea. Deci, ce apare înăuntrul meu, în mine, şi ce cercetăm acum, toate acestea trebuie să le văd ca conexiunea mea cu această forţă. Nu am altă oportunitatea de a o descoperi, numai prin impresiile pe care le primesc.

Asta este, trebuie ca în mod constant să analizez faptul că tot ce se întâmplă în mine, atât minusuri cât şi plusuri, totul vine de la o singură forţă. Dacă mă direcţionez constant spre asta, atunci chiar şi prin percepţia mea din prezent încep să mă acordez la această forţă şi să o simt din ce în ce mai mult. În conformitate, obţinând o asemenea stare în care primesc un simţ adiţional, încep să simt această forţă cu adevărat.

Încep să o revelez şi exact prin influenţa opusă asupra mea eu simt infinitul, perfecţiunea. M-a indus intenţionat în confuzie şi mi-a dat variate obstacole, pentru ca prin ele să ajung la ea. Astfel, mă ridice deasupra animalului meu.

La nivel animal, mi se dau intenţiont senzaţiile unor influenţe negative, pentru ca să mă ridice deasupra lor şi să simt această forţă. În asta constă întreaga metodă. Iar grupul, studiile, diseminarea şi restul sunt numai pentru a ajuta în obţinerea scopului.

Din lecţia 3 de la  Congresul din Vilnius 3/24/12,

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→