Toată munca noastră este de a găsi în noi înşine oportunitatea de a simţii forţa care umple lumea, controlează lumea şi destinele noastre, ne conduce prin viaţă şi determină toate evenimentele din ea – ce se va întâmpla cu fiecare din noi, în fiecare minut.

Pentru a face asta, trebuie să ne adâncim în mod constant în noi, mai ales prin noi înşine. Nu vom fi în stare să găsim nimic în lumea mecanică care ne înconjoară. Numai rafinându-ne simţurile, crescându-le sensibilitatea internă, vom începe să simţim straturile fine ale naturii, ca şi stratul informaţional. Acest strat ne va revela întregul program al creaţiei, tot ce ar trebui să ni se întâmple şi ce s-a întâmplat deja şi ne va ridica deasupra senzaţiei de timp, spaţiu şi mişcări mecanice, într-o zonă diferită total.

Astfel, trebuie să ne adâncim constant şi să căutăm în noi înşine pentru a simţii acest strat informaţional, această forţă care controlează totul. Poate fi numită forţa de bază a naturii, forţa superioară sau natura, sau Creatorul pentru că el crează totul şi conţine întregul program al creaţiei. Pentru a îndeplini asta, ne adunăm împreună pentru a creşte impactul nostru asupra fiecăruia şi astfel a ne ajuta să ne unim împreună.

Începem să creăm un nou organ de simţ în sentimentul colectiv, care este capabil să ne reveleze forţa care ne înconjoară şi penetrează totul. Fiind într-o asemena conexiune constantă şi corectă dintre mine şi ceilalţi, mă ridică deasupra mea, ies din mine şi încep să simt ceea ce este între noi. Aste devine foarte important.

Dar restul este al meu, ca şi corpul meu animal. Când doresc să ies din mine complet, să simt ce este în afara mea, atunci găsesc această forţă a naturii.

Să ne conectăm cu ea este scopul existenţei noastre. Şi vrem cu toţii să obţinem asta.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O nouă poartă ni s-a deschis la congresul de la Vilnius. Cum pot pune piciorul în prag şi să nu o mai las să se închidă?

Răspuns: Mai întâi, ar trebui să ne fie frică să o pierdem, să fim încântaţi de măreţia stării pe care am obţinut-o şi să ne întărim impresiile cât de mult putem.

Nu vom trece dintr-odată prin această poartă. Ne va lua luni să o facem. De fapt, intrăm într-o perioadă de muncă iar naşterea se petrece prin metode diferite: Câteodată sunt necesare câteva zile iar altădată câteva săptămâni. Oricum, oricât timp ar dura, vorbim despre un proces care include chinurile naşterii, nu despre un eveniment care durează un moment.

Suntem pe drum şi dacă vreţi ca procesul să continuie să se dezvolte, trebuie să îl acceptaţi în mod corect. Continuaţi calea nu pentru că este plăcută şi excitantă. Nu vă pasă de starea însăşi – principalul lucru este să ştiţi că ea aduce plăcere maximă Creatorului. Trebuie să vă schimbaţi vectorul de la primire la dăruire.

Dacă adăugaţi această intenţie, veţi avansa. Adevărat, va lăsa imediat un gust fad în gura voastră, dar vă va asigura progresul. Mai târziu, veţi gusta adevărata aromă, dar asta deja în contact cu Creatorul, în dăruire. Iar acum atrageţi Lumina pentru a realiza asta.

Dar dacă sunteţi inspiraţi de senzaţii plăcute, dacă sunteţi bucuroşi că în sfârşit aţi gustat unitatea cu prietenii, acest sentiment are un gust amar al egoismului şi astfel nu va rămâne în voi. De fapt, trebuie să avansaţi, deci starea vă va fi luată. Veţi primi o porţie corectă, o veţi uita, o veţi căuta şi din nou vă veţi apropia de ea, dar veţi fi mai pregătiţi să fiţi pătrunşi de intenţie, nu de senzaţie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/26/2012, Întrebări despre congres

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Natura nu se va schimba. Ne-a ghidat timp de mii de ani în dezvoltarea egoismului nostru până în punctul în care egoismul a devenit integral. Nu putem face nimic în legătura cu asta.

Acest lucru este ilustrat de evenimentele recente din Europa. Au fost o mulţime de gânduri şi agende de cum să fie împărţită Europa, piaţa europeană – de a o separa pentru ca problemele economice să fie mai uşoare pentru fiecare ţară.

Totuşi, s-a dovedit imposibil şi, ca rezultat, Europa a luat o direcţie către o integrare mai adâncă, o adâncire a relaţiilor reciproce. Această decizie a venit în ultimele luni, deoarece nimeni nu a vrut-o înainte. Este pur şi simplu imposibil de separat chiar şi o singură ţară. Separarea Europei de Grecia, Spania sau Portugalia, va costa mult mai mult; este mult mai benefic să menţină unitatea. A fost calculat şi decis la nivelele cele mai înalte.

Reiese că am ajuns la o asemenea stare în care suntem obligaţi să fim interconectaţi corect şi integral. Cum să obţinem asta însă, nu ştim. Dar, poate, dacă aflăm cum să o rezolvăm, vom depăşi toate crizele: cele din familie, economice, de educaţie, sociale, guvernamentale şi crizele globale.

Deci, problema se află în om: Cum ne schimbăm pentru a fi în homeostază, în echilibru cu Natura? Problema este că principala lege a Naturii este legea echilibrului. Natura gravitează constant către echilibru. Este legea fizicii.

Echilibrul este suportat de Natură la toate nivelele: mineral, vegetal şi animal. Numai omul poate sparge această lege cu egoismul lui excesiv: Consumă mai mult decât contribuie, poluează mai mult decât natura poate suporta, etc.

Violarea legii echilibrului este de fapt problema crizei noastre de azi.

Cum ajungem la echilibru? Se poate face numai dacă corectăm omul însuşi. De aceea, problema se află în om – în corectarea lui. Mai mult, această problemă este largă şi globală. Dacă nu ne dorim să fim similari cu natura, dacă nu vrem să consumăm numai în măsura în care contribuim, natura ne va forţa spre asta prin crize.

Vedem că în fiecare zi sute de mii de oameni devin şomeri, pentru că nu mai avem nevoie de majoritatea producţiilor; au fost excesive. Producem lucruri care nu sunt necesare sau le facem demodate mai repede pentru le produce, vinde şi a profita mai mult.

În final, dacă noi nu îndreptăm producţia către necesităţi, la un nivel rezonabil, natura ne va forţa prin crize să o facem.

Lumea este îmbrăcată într-o criză severă. Dacă nu o luăm sub control, atunci în acest an vom vedea ce teribile consecinţe ni se pot pregăti. Sute de milioane de oameni îşi vor pierde slujbele, iar noi nu suntem gata pentru asta.

Ce vom face cu ei dacă, să spunem, ajungem la o stare în care cu adevărat nu mai avem nevoie de producţia excesivă? Datorită tehnologiei moderne oamenii nu mai trebuie să lucreze atât de mult. Maximum 10% din populaţie poate furniza întregii planete hrană, haine, încălţăminte şi tot ceea ce este necesar, dacă lucreză aproximativ două ore pe zi. Ce vor face oamenii cu restul timpului?

Aici, ajungem la o concluzie interesantă: Omul trebuie să lucreze, dar nu manual şi nu să producă produse materiale ci să producă produse interne şi spirituale. Trebuie să se reformezeel însuşi într-o parte integrală a societăţii şi naturii. Astfel va genera o energie pozitivă şi se va pune el însuşi, societatea şi natura în echilibru. Apoi vom primi de la natură dăruirea corectă şi vom fi interconectaţi cu ea în mod corect.

Multe articole ştiinţifice acoperă acest topic. Mulţi distinţi experţi cu care am stabilit un contact lucrează asupra acestui aspect.

De la Congresul din Vilnius, Lecţia preliminară.

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astăzi suntem încă la nivelul animal de dezvoltare. Am trecut de nivelele mineral, vegetal şi animal al dezvoltării şi încă nu am atins nivelul de „Om”. Nivelul „Om” este imaginea colectivă în care suntem cu toţi legaţi în mod integral.

Ce ne dă conexiunea integrală? De ce ne împinge natura în această direcţie prin legea ei de echilibru, obligându-ne să ne conectăm?

Astăzi noi percepem lumea prin cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust şi pipăit. Dacă suntem conectaţi în mod integral, vom începe să ne simţim noi înşine şi pe alţii ca un întreg integral, iar o nouă senzaţie de „noi” va apărea în noi.

Această senzaţia integrală nouă, acest nou simţ, ne va permite să simţim natura integrală. Vom începe să simţim forţa naturii care ne înconjoară, ne conduce şi care dă naştere la toate fenomenele. Este forţa care ne determină viitorul, soarta.

Începem să simţim curgerea vieţii – trecutul, prezentul şi viitorul – ca o singură curgere de informaţii. Asta putem simţi atunci când obţinem o conexiune integrală cu alţii. Prin asta, o persoană se ridică la un nivel care este mai înalt decât cel al corpului său animal şi începe să simtă ceea ce există dincolo de materie – forţele, curenţii care există în afară noastră, deasupra noastră.

Acesta se numeşte nivelul de „Om”, nivelul informţiilor adiţionale, cele care determină întrega noastră viaţă.

Natura ne împinge către acest nivel, astfel încât vom ştii menirea vieţii noastre şi scopul ei. Asta ne dă conexiunea integrală dintre noi.

Deci, suntem în faţa unei probleme foarte interesante, care pare a avea o soluţie uşoară. Dar cu toate că soluţie ne stă în mână, ea contrazice total egoul nostru.

De aceea suntem preocupaţi în a împrăştia această înţelepciune care reduce suferinţa: Vrem să începem să simţim această necesitate nu prin suferinţă ci prin recunoaştere; vrem să înţelegem în avans de ce ni se întâmplă toate astea. Atunci când o persoană începe să vadă faptul că lumea este globală, de ce şi cum este interconectată, ea începe deja să prevadă evenimentele şi să înţeleagă ce şi cum trebuie făcut dacă acţionăm într-un fel sau altul.

Sperăm că această metodă va deveni metoda prin care se vor lua noi decizii şi că umanitatea va fi în stare să iasă din criză – nu numai din cea economică dar şi din cea generală.

Criza această este de fapt naşterea unei noi stări. Este ca duerile naşterii, atunci când copilul face un efort de a ieşi din pântec, în lumea noastră. Şi noi trecem prin acelaşi punct de cotitură în conştientizarea şi înţelegerea lumii şi a nostră însăşi.

Din Congresul de la Vilnius, Lecţia preliminară

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Corecţia pe care se presupune că trebuie să o construim deasupra nivelului animal, pentru a obţine nivelul vorbitor, îşi are originea nu numai din corpurile noastre ci şi din fiinţa umană din noi. Totuşi, ne implementăm totuşi procesul de corecţie prin corpurile noastre, deoare corpul este „instrumentul” corecţiei. Ne referim unul la altul (atât negativ cât şi pozitiv) prin vorbire, gând şi acţiuni. Necesitatea de a dărui ne conduce la obţinerea iubirii reciproce; este un proces prin care trebuie să trecem cu toţii prin orice mijloace.

Vorbirea vine de la auto persuasiune. Se poate spune că este un dialog interior, deoarece o persoană vorbeşte în mod constant cu ea însăşi; poate fi şi vorbire „practică”, care se adresează celorlalţi şi exprimă ideea de cum şi în ce direcţie trebuie să ne schimbăm cu toţi.

Gândul vine înaintea vorbirii şi acţiunii. Mai întâi, trebuie să ne formulăm gândul care apare din calculul intern, pe care îl obţinem din noi înşine ca şi din mediul înconjurător, societate şi învăţător. Deci, gândurile trebuie să fie construite înainte a orice altceva; apoi ele trebuie transformate în vorbire. Orice tip de exprimare verbală va rămâne întotdeauna „cuvinte frumoase”, până când le ataşăm „forţă” aplicând acţiunile.

Acţiuni înseamnă dedicarea fiecărei ore care nu este petrecută pentru satisfacerea nevoilor noastre animale către educaţie integrale, diseminare şi muncă de dragul celorlalţi. Sarcina noastră este de a conduce oameni la cel puţin un standard decent de viaţă, să îi facem să trăiască deasupr liniei de sărăcie, să aranjăm o distribuţie justă şi să îi facem pe toţi să simtă că nu sunt deprivaţi de drepturile lor.

Astfel, gândurile şi cuvintele noastre trebuie să fie îndreptate către construirea unei noi societăşi echilibrate, în care fiecare trăieşte la un nivel integral şi rămâne în sistemul analog. În timp ce ne construim noi înşine, permitem gândurilor noastre să fie influenţate de mediul înconjurător; submitem în mod constant la um mediu integral mai puternic. După ce ne formulăm gândurile interne, le implementăm prin cuvinte, adică dăm formă conceptelor noastre şi sistemelor de informaţii. Aici este momentul în care acţiunile apar. Este timpul în care în principal îi influenţăm pe altii prin educaţie şi ridicăm standardele de viaţă astfel încât nimeni să nu mai sufere de foame şi de griji.

Aceasta este esenţa muncii noastre. Aşa ne apropiem de echilibrul cu natura, care este scopul asupra căruia ne concetrăm constant. Echilibrul între noi ne permite să ajungem la o stare de echilibru cu natura şi cu legile ei universale. Ca rezultat, creăm un sistem perfect, „complet”.

Aici, evoluţia noastră se opreşte: Dezvoltarea noastră a început în timpul când viaţa a apărut pe suprafaţ Pământului şi în acest moment a ajuns la echilibrul final. Nu înseamnă că totul se va termina şi că soarele va înceta să mai strălucească. Nu înseamnă că nu putem aştept câteva miliarde de ani înainte ca asta să se întâmple. Vorbim de sfârşitul corecţiei fiinţei umane: Dacă obţinem echilibru cu natura şi atingem armonia perfectă, nu vom mai experimenta nicio presiune de la natură, iar vieţile noastre vor deveni perfecte.

Să sperăm că ne apropiem redepde de o astfel de stare în senzaţiile noastre şi că vom putea să îi pregătim pe copii şi nepoţii noştri să obţină o asemenea stare. Stă în puterea noastră să o facem.

Din Kab Tv „O nouă viaţă” Episodul 11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la TES, art. 120: De fapt, dacă cineva adaugă o singură poruncă, poruncă iubirii, se consideră că este merituos şi că judecă totul pe o scală de merit. Atfel, scala păcatelor devine şi ea o scară a meritelor.

Reiese că şi dacă cineva are o scală întregă de păcate, ele devin toate merite. Apoi, el este cineva care nu păcătuit niciodată şi este considerat „complet drept”. Acesta este înţelesul a: lumea şi individul sunt judecaţi de majoritate.

Pe nivelele scării spirituale ne judecăm noi înşine şi pe alţii, conform stării curente şi nu conform a ceea ce a fost sau va fi. Se spune, „ Nu există niciun om drept pe pământ care face bine şi nu păcătuieşte.” Cum poate cineva deveni drept dacă nu şi-a corectat atributele interne egoiste? Toată lumea porneşte pe calea spirituală de la spargerea care ne-a fost pregătit în avans.

De aceea, totul depinde numai pe ce nivel al scării se află omul. Asta înseamnă că noi evaluăm acest nivel nu conform unei scale absolute ci relativ: dacă o personă a avut o oportunitate aici şi atitudinea ei pentru aceasta. De fapt, nu pot judeca niciodată pe altcineva, pentru că nu am ajuns în locul lui încă. Problema nu este pe ce nivel se află acum, ci ce oportunităţi a avut şi cum le împlineşte. Nimeni nu ştie asta decât persoana însăşi.

Ca întreg, toată lumea poate fi benefică sau poate dăuna vasului general. Suntem într-un sistem integral şi chiar dacă o persoană sau acţiunea ei lipseşte, sistemul nu lucrează. Acest defect este suficient pentru a împiedica conexiunea din sistem. Este fie corectat fie corupt şi nu există stări intermediare sau aproximative în asta.

De aceea, toată lumea trebuie să participe conform situaţiei care îi este dată. Aşa este judecată o persoană şi nu există jumătate de verdict. Este la fel ca atunci când trebuie să iubeşti şi urăsşit, dăruieşti şi primeşti. Există doar două valori, ca în sistemele de calclu: zero şi unu. Din aceste două perspective poţi să pui împreună ceea ce vre, chiar şi cea mai înaltă şi fină stare.

Schema este simplă: Ai împlinit oportunitatea care ţi s-a dat? Sistemul superior lucrează conform aceleaişi legi pe care ne bazăm sistemul numeric. În fiecare situaţie există două opţiuni: Este fie un click, o conexiune, fie nu. Chiar şi cea mai complicată situaţia poate fi spartă în aceste două componente elementare.

Asta înseamnă că lumea spirituală este un sistem numeric şi nu unul analog? Nu. Pur şi simplu nu îl putem percepe altfel. Un lanţ de corecţii vin din asta, care pas cu pas conduc prin multe grade. Ne putem gândi cum este posibil să avansăm la integralitate în cele mai mici detalii care altcătuiesc imaginea lumii noastre. Nu putem lucra cu egoul numai împărţindu-l în părţi mici. Atunci când sunt aşa multe părţi, o integrală se formează din ele.

Exact aşa ne folosim atributele lumii noastre şi tehnologia. Apar din natura noastră. Aici putem vedea clar conexiunea dintre ştiinţa normală tradiţională şi ştiinţa spirituală: Au aceaşi abordare faţă de lumea această şi de cea spirituală.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi care există jos, trebuie să fie acoperită total de Lumina Hassadim, prin dăruire reciprocă. Apoi dorinţa (asta este, primirea) şi dăruirea se vor potrivi una cu alta şi, împreună, se vor transforma într-un vas pentru Lumină.

Dorinţa crează atragerea, trăgând forţa fără de care Lumina Hochma nu ar fi revelată. Asta pentru că este Lumina plăcerii, iar pentru a o face să apară este necesară o cerere. Pe de altă parte, trebuie să fie şi similaritate, corespondenţă nu cu Lumina ci cu sursa ei. Apoi descoperim atributul ei bun al dăruirii care vine de la Dăruitor şi astfel îl obţinem pe Dăruitor.

Asta înseamnă că nu am primit doar un cadou, dar şi că ştiu de la cine l-am primit. Cadoul în sine îmi spune despre iubirea Lui, dar în vasul meu există Lumina Hassidim şi astfel eu încep să simt cine este El de fapt şi în ce măsură atributul milei (Hesed) îi este tipic Lui.

Îmi creez asemenea „elemente emoţionale” în dorinţele mele de a primi, care îl revelează pe Dăruitorul cadoului, pe Creator, în plus la cadoul însuşi. Asta este toată înţelepciunea Cabala: cum să revelezi în vas abilitatea de a-l înţelege şi a-l simţii pe El. O ştiinţă specială, o înţelepciune specială, este necesară aici: Primesc o „bomboană” şi prin dulceaţa ei obţin mintea şi sentimentele Lui, până când îi obţin planul Lui.

Altfel, doar m-aş bucur de cadou ca un animal. Suntem cu toţi hrăniţi şi trăim în Lumina Hochma, dar înţelepciunea Cabala este cea prin care începem să îl cunoaştem şi să îl obţinem pe Creator. De aceea, înţelepciunea Cabala este numită „revelaţia Creatorului către fiinţele create.”

Ar trebui să avem dorinţa de a primi, iar deasupra ei atributul dăruirii, o intenţie pentru a dărui. Lumina superioară este revelată conform conexiunii corecte dintre ele. Există două feţe în asta: pe de o parte ea dăruie plăcere dorinţei de a primi, iar pe de alta, permite dorinţei de a primi să perceapă de unde vine, adică din dorinţa de a dărui a Creatorului, din iubirea Lui. Apoi omul, care primeşte pentru a dărui, simte o stare, un fenomen, numit „adeziune.”

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi vom vorbi despre criza care afectează toată umanitatea şi la posibila soluţia pe care o aduce metoda educaţiei integrale.

Umanitatea a intrat într-o perioadă dificilă şi a trecut într-o asemenea stare încât se simte complet pierdută.

Oameni care se îngrijesc de societate, familie, educaţie şi probleme publice, guvernamentale şi sociale, nu găsesc soluţii la problemele care apar în fiecare activitate individuală, a societăţii şi guvernamentală. Ne găsim într-o stare pe care nu o înţelegem.

Totuşi, în anii recenţi (anii 70-80), oamenii de ştiinţă au început să suspecteze ce se întâmplă. Începând cu 1920, primele articole apărute sugerează că lumea a intrat într-o arie complet diferită de dezvoltare, că s-a ridicat la un nivel total diferit: nivelul dezvoltării integrale. Mulţi cercetători au scris despre asta. În 1960, faimosul Club de la Roma a vorbit despre asta, ca şi mulţi cercetători şi organizaţii.

Iar astăzi, în procesul crizei, am ajuns la o stare foarte adâncă, din care nu mai găsim ieşirea.

Anterior, crizele au atins numai problemele creşterii şi educării copiilor. Am fost nefericiţi cu ceea ce s-a întâmplat, dar cumva am rezolvat-o, cu toate că spunem că şcolile nu educă copii, ca aceştia suferă din cauza violenţei şi abuzului din şcoli. Dar am tolerat asta.

Apoi, am început să observăm cum oamenii au început deodată să înceteze să mai aibă grijă de familie, iar familiile au început să se dezintegere, ceea ce nu se întâmpla în urmă cu 100-200 de ani. Prin istoria umanităţii, a fost acceptat faptul că o persoană trăieşte în familie cu părinţi iar apoi îşi crează propria familie; apoi copii ei la fel şi că se unesc într-o casă comună, dar acum totul trece printr-un declin critic. Oamenii au început să divorţeze, copii să se mute de la părinţi, oamenii nu mai vor să se căsătorească sau să crească o familie. Şi aceasta este o criză pentru că acest fenomen nu este natural pentru noi, oamenii.

Şi ce se va întâmplă cu generaţiile viitoare? Suntem deja în faţa unei probleme demografice în care cei în vârstă îi depăşesc pe cei tineri. Şi cine ştie cine va mai produce pentru ei când vor ajunge la vârste înaintate. Ce se va întâmpla cu tine dacă nu ai copii? Cine te va sprijini?

Oamenii nici măcar nu se gândesc că o genereaţie o sprijină pe alta. Cel puţin trei generaţii sunt necesare: cei bătrâni, părinţii şi copiii, pentru a se sprijini, educa unul pe altul, a avea grijă de casă; cei tineri de cei bătrâni iar cei bătrâni să împărtăşească experienţa lor de viaţă. Cauza, rădăcina a majoritatea bolilor din lume este depresia, anxietatea intensă, detaşarea şi dipserarea.

Ultima criza presupune o criză în ştiinţă, ecuaţia, în toate lucrurile. Criza în ştiinţă începe din punctul în care am încetat să mai credem în ştiinţă. Odată, am crezut că prin ştinţă vom obţine o viaţă bună, vom cuceri spaţiul, ne vom stabili pe altă planetă şi vom avea nelimitate posibiliăţi. Şi deodată, am închis toate programele spaţiale;  nu mai suntem interesaţi în explorarea spaţială, nu mai credem că vom găsi ceva acolo. În final, totul se încetineşte. O persoană se simte deprimată; nu mai vrea nimic.

Ultima criză este criza economică. Este cea mai grea şi cea mai dificilă pentru că afectează toate aspectele vieţii noastre. Hrană, sănătate, securitate, totul depinde de economie. Dar economia refuză să muncească; nu mai lucrează şi noi nu înţelegem de ce. Companiile se închid, bule financiare cresc. Şi tot ceea ce se presupunea că se dezvoltă bine, în beneficiul nostru, se schimbă împotriva noastră.

Dar ceea ce este interesant este că nimeni nu se poate pune cu asta, nici cei mai eminenţi economişti, nici politicienii, dar suntem cu toţi dispuşi să îi ajutăm pentru că nu vom putea supravieţui fără economie. Reiese că nu ştim ce să facem. Un mare număr de înalţi politicieni, şefi de state, G8, G20 se adună şi nu pot rezolva nimic. Nu ştiu ce să facă.

De la congresul din Vilnius 3/22/12, Lecţie preliminară

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ştiinţa Cabala descrie stadiile dezvoltării prin care trebuie să trecem pentru a ne apropia mai mult unul de altul pentru a revela Forţa Superioară. Conform aspiraţiilor noastre către unitate, a nulificării egoului nostru, a ascederii asupra lui şi a unirii, atingem primul nivel şi simţim această forţă la nivelul lui Nefesh (nivelul mineral). Începem să simţim că există ceva între noi, dar totuşi nu îl putem percepe exact. Există anumite senzaţii, dar ele nu sunt palpabile sau determinabile încă.

Mai târziu, printr-o dorinţă mai puternică unul către altul, atingem o conexiune mai puternică şi începem să simţim cum să ne „penetrăm” unul pe altul, simţim conexiunea mai mult. De aici, răsare o sensibilitate puternică, abilitatea de a simţii. Şi nu doar de a simţii, dar şi de a înţelege cum o facem. Apare senzaţia de la nivelul Ruach, nivelul mişcării. Conform mişcării noastre unul către altul, putem veni în contact cu aceste forţe cu diferite puteri, mai mari sau mai mici, conform nuanţelor pe care le întâmpinăm. Mişcările noastre şi înţelegerea acestei forţe superioare se petrec într-un fel de dialog: în eforturile noastre şi în răspunsul ei, reacţia forţei superioare.

Avansăm mai mult în stabilirea a unei şi mai mari armonii într noi şi începem să simţim exact cum să ne conectăm şi cum să dăm şi să primim de la altul. Apoi atingem senzaţia forţei superioare şi comunicăm cu ea fie în dăruire fie în primire de la ea. Acest nivel este numit Neşama, nivelul Bina, un nivel extrem de înalt.

Apoi mergem la o şi mai adâncă penetrare a interacţiunilor dintre noi: metoda prin care lucrăm cu ei primind de la altul sau dăruind altora prin propriul sine. Dăruind altora prin noi înşine, atingem nivelul Lumina Hochma sau Haya.

Şi în final, atingem starea în care îi simţim pe toţi ca un singur întreg. Nu mai există diferenţa, comunicare, tranziţii, totul se contopeşte într-o singură picătură de apă şi toate separăriile dispar. Atingem nivelul Yechida (de la cuvântul „unitate”) – unitatea completă dintre noi şi forţa superioară.

Aceste cinci nivele sunt obţinute numai în măsura conexiunii dintre noi; atunci când egosimul nostru personal, protecţionismull şi tot ceea ce este personal este îndepărtat, omul ascede şi trăieşte numai în comun.

Pentru a ne dezvolta această abilitate, un asemenea instrument de percepţie, ne adunăm într-un grup în timpul congreselor, în toate acţiunile noastre şi, gradual, o dezvoltăm în noi înşine.

Timpul acesta este special pentru ne forţează şi ne îndreaptă către asta şi nu numai pe noi dar întreaga umanitate se îndreaptă către stadiile iniţiale, atunci când o persoană încă nu înţelege ce înseamnă să „dezvolte sentimente, să se unească şi conecteze cu alţii.”

Sunt necesari mulţi paşi înainte ca o pesoană să descopere asta: „De ce toate astea? Am asta?” Acţionează în mod automat căutând la alţii. Şi doar mai târziu, ceva începe gradul să se mişte înăuntru, ca şi cum s-ar furişa din interior. Începe să simtă altceva, ceva nou şi absolut necunoscut apare acolo, ca o intrare într-o zonă absolut nouă, care a fost complet ascunsă înainte.

Iar lumea ne ajută cu asta astăzi, rămânând într-o stare absolută de neînţelegere şi confuzie. Toţi oamenii din lume, de la mic la mare, sărac şi bogat, puternic şi slab, nimeni nu ştie unde se află. Toată lumea caută, dar nu ştie unde. Ei acţionează mecanic, încercând să trăiască viaţa aşa cum au fost obişnuiti, dar nu mai este aşa.

Din Congresul de la Vilniua 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Eforturile noastre pentru unire şi diseminare crează schimbări în restul lumii. Asta în schimb ne afectează pe noi? De exemplu, dacă creăm cursuri pentru mase şi începem să îi conectăm pe aceşti oameni, numărul lor va creşte. Va avea asta vreun efect asupra abilităţii noastre de a ne unii mai repede? Sunt aceste procese interconectate?

Răspuns: Aceste procese sunt cu siguranţă conectate. Am primit oportunitate de a avansa pentru a fi în stare să conducem întreaga umanitate. Din perspectiva naturii nu este nevoie de existenţa noastră. Servim ca un tampon care trebuie să lucreze în coordonare cu natura şi cu restul umanităţii pentru că aceasta nu poate avansa singură.

Din acest motiv trebuie să fim împreună cu şapte miliarde de oameni. Trebuie să încercăm să creăm o metodă care le este comprehensibilă şi să organizăm totul într-un fel care va fi uşor, plăcut, convenabil. Trebuie să trezim interesul lor în a ne urma. Nu trebuie să fie niciodată forţaţi, pentru că avansul lor trebuie să fie volulntar şi conştient.

Trebuie să elevăm în mod constant dezvoltarea lor, astfel încât să realizeze importanţa avansării. Astfel, vor avansa. În principal, educaţia noastră este direcţionată la a aduce oamenii la realizare necesităţii dezvoltării personale.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 14, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→