Un grup ar trebuie să dea un exemplu bun tuturor. Joacă un joc a ceea ce ar vrea să fie, ca un copil care se joacă de-a mama şi tata pentru că visează să crească.

În viaţa noastră de zi cu zi, atunci când avansăm instinctiv prin evoluţie, natura ne forţează să avansăm împingându-ne din spate prin suferinţă şi momindu-ne din faţă prin plăceri, arătându-ne exemple din mediu, evodcându-ne mândria noastră, pasiunea, dorinţa de a controla şi alte plăceri, făcându-ne să tânjim să creştem şi să obţinem mai mult.

În acest fel avansează natura la nivelul mineral, vegetal, animal, dar omul, care este cea mai dezvoltată creatură de pe pământ, avansează mai mult decât celelalte nivele. Nu îi este suficient să se nască şi să obţină forma unui adult în câteva săptămâni, aşa cum face un animal. Trebuie să ia o nouă formă în fiecare generaţie. Natura are grija de asta şi îl face să avanseze.

Dar atunci când trebuie să crească, ca fiinţă umană, într-o formă care este deja diferită de nivelele mineral, vegetal şi animal, totul devine diferit. Nu vedem această diferenţă, pentru că ne referim la corpul uman ca la un corp de animal; dăm atenţie chipului prietenului, felului în care se comportă în lumea corporală, caracterului său. Nu înţelegem că componenta spirituală a lui este detaşată total de corp şi nu îi aparţine acestuia.

Avem nevoie de acest corp pentru a obţine spiritualitatea cu el, pentru a obţine atributele prin care putem să ne conectăm intern cu prietenii. Dar de fapt, forma spirituală este total diferită de cea corporală, ca două nivele diferite. Aşa cum în lumea noastră este o diferenţă absolută între pietre, vegetale şi animale, nivelul uman este şi el tăiat de o graniţă numită Machsom, care ne separă pe noi de nivelul animal. Putem ascede la nivelul uman numai prin îndemnurile pe care le proiectăm noi înşine. Aceste îndemnuri sunt numite: importanţa scopului spiritual, care este o formă opusă nivelului corporal.

Această opoziţie există de fapt şi între nivelele mineral, vegetal şi animal. Trebuie să înţelegem că în acest proces de evoluţie este imposibil să rămânem în starea actuală. Aşa că începi să îţi consolidezi puterile pentru a ieşi din starea curentă şi a trece în următoarea, care este mult mai avansată.

Acelaşi lucru se întâmplă în dezvoltarea noastră. Natura ne aduce în punctul în care simţim nevoia de o dezvoltare spirituală. Atunci când simţim punctul în inimă înăuntrul nostru, ajungem la grup. Dar după aceea, trebuie să găsim noi înşine  puterile pentru dezvoltare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/14/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Organizatorii protestelor sociale din Israel plănuiesc să înceapa o nouă serie de proteste în vară, care vor fi mult mai puternice decât cele anterioare. Profitul pe care îl fac elitele pe cheltuiala nostra este cu adevărat deranjant…

Răspuns: Este adevărat, dar unde este soluţia? Protestatarii nu au nicio soluţie. Toate astea au fost făcute înainte şi ştim ce rezultatea au fost. Atâta timp cât continuă să opereze în sistemul egoist, asemenea încercări vor face numai ca situaţia să se înrăutăţească.

În cirmustanţele actuale, este imposibil de satisfăcut cererile protestatarilor. Există armata, există sistemele de educaţie şi sănătate, sunt sectoarele care primesc fonduri de la stat, iar în cadrul consensului democratic nu mai este loc de jocuri. Există legi în această ţară.

Ce legi! Haideţi să luăm câteva miliarde de shekeli şi să îi aruncăm dintr-un loc în altul, strigaţi voi. Problema este că toată lumea are propria opinie. Aruncăm sloganuri în stradă, punem pancarde, dar nu putem schimba sistemul politic, bugetul naţional.

Ar trebui să luăm bani de la acei oameni! spuneţi voi. Dar cum? De fapt, există legi, iar legiuitorii stau în parlament. Deci mergeţi în politică sau cel puţin faceţi lobby şi începeţi să schimbaţi lucrurile. Dar atunci când începeţi o revoluţie, distrugeţi ceea ce există deja şi lucrurile devin chiar mai rele. Nicio revoluţia nu va conduce la nimic bun, atâta timp cât suntem în acelaşi sistem egoist. Sunt nenumărate exemple în acest sens: Cuba, Rusia, Korea, etc.

Distrugeţi sistemul care, mai mult sau mai puţin, reflectă structura societăţii. În ciuda egoului, în ciuda minciunilor şi decepţiilor, votanţi şi cei aleşi se potrivesc unul altuia. Presiunea socială poate scădea preţul comubstibilului cu zece agoroti, dar nu veţi fi cu capabili să schimbaţi cu adevărat ceva aici.

Chiar dacă aduceţi milione în stradă, nu va ajuta. Singura realizarea posibilă va fi poate distrugerea statului. Asta vor de fapt, iar asta se poate obţine, dar nu corecţia. Corecţia este posibilă numai prin Lumina care Reformează. Magnaţii şi revoluţionarii nu au nimic de a face cu asta.

Sunt împotriva acestei abordări, pentru că îi lipseşte orice fel de ordine. Vreţi să schimbaţi situaţia? Intraţi în politică. Vreţi să schimbaţi lucrurile? Întraţi în parlament şi schimbaţi legile. Dar, în loc de asta, voi sugeraţi să acumulaţi putere şi să distrugeţi ce există deja. Asta nu este construcţie şi nu a dus niciodată la ceva bun, nicăieri în lume.

Protestele în masă nu vor ajuta în niciun fel. Ele costă doar statul miliarde, iar masele care cer acele miliarde vor fi cele care vor trebui să le plătească, în timp ce liderii vor fi sus pe valuri şi îşi vor găsi locuri în parlament. În final, nu este nimic altceva decât un joc politic.

Întrebare: Dar între timp, oamenii suferă. Cum îi putem ajuta?

Răspuns: Imaginează-ţi-l pe Baal HaSulam care a văzut ce s-a întâmplat în timpul celui de al doilea război mondial. Corpul suferă. Nu înţelegem calculul lui şi nu este nicio modalitatea de a face mai uşoara această suferinţă. Din contra, asemenea încercări numai o prelungesc.

Încercăm să atragem oamenii către o durere prelungită decât către un dezastru, dar nimic mai mult. Omul trebuie să ajungă la recunoaştere răului.

Pe de o parte, protestele chiar grăbesc dezvoltarea într-un anume fel, dar pe de alta, această grăbire nu se face de către Lumina care Reformează şi astfel ne va costa scump. Va aduce multe necazuri şi ne va slăbi statul şi societatea.

Trebuie să ne facem munca noastră. Numai unitatea şi corecţia ne pot ajuta, pentru că ele corespund Luminii şi o atrag. Numai ca rezultat al acestui lucru vom aduce schimbări în bine.

Niciun alt mijloc nu va ajuta orice stat Încercările de a rezolva problemele pe cheltuiala altora sunt inutile. Cîteva schimbări de suprfaţa se pot face, dar ca întreg, toate guvernele sunt la fel. Toate vorbesc despre bine şi nu menţionează răul şi nimeni nu va schimba nimic, dor impresia pe care o fac publiculi. De fapt, sunt toţi marionete şi este spus: Inimile miniştrilor şi regilor sunt în mâinile Creatorului.

Trebuie să atragem Lumina care Reformează. Numai Lumina poate aduce schmbările. Prin unitatea dintre noi vom continua să ne dezvoltăm. De aceea, spunem oamenilor că garanţia reciprocă este singura soluţia pentru toate problemele noastre.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/2/2012, Zoharul

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Luând în considerare că toată creaţia este o dorinţă de a primi plăcere, nu pare realist faptul că noi ne putem separa de egoul nostru. Dar această separare se întâmplă numai în calculele noastre, atunci când evaluăm cât de mult datorăm egoului, cât de mult avem nevoie de el, deoarece fără ego nu suntem capabil să facem nicio acţiune, nu putem genera niciun singur gând.

Apoi Lumina care Reformează ne aduce într-o stare de libertate reală. Numai Lumina o poate face, pentru că adaugă dorinţei de a primi plăcere a omului, proprietatea dăruirii, ca şi cum ar face un nou altoi. Este similar cu legile valenţei sau crearea unor noi elemente chimice. Adăugând sau îndepărtând electroni, producem o nouă substanţă. Acestea sunt rezultatele legilor spirituale în lumea noastră materială.

Proprieteatea dăruirii coboară la om şi preia controlul asupra dorinţei lui de a primi plăcere pentru că ea conţine Rădăcina. Întreaga diferenţă dintre starea de Lişma (dăruire) şi starea care precede Lo Lişma, nu constă în prezenţa proprietăţii de dăruire însăşi ci în realizarea noastră a acesteia.

Prezenţa proprietăţii de dăruirie nu înseamnă nimic, pentru că noi o putem folosi încă în mod egoiste, adică Lo Lişma! Totuşi, atunci când obţinem Rădăcina, care este inclusă în proprietatea de dăruire şi vine de la Keter mai degrabă decât de la Bina, forţează dorinţa noastre egoistă să se predea. Egoul nostru înţelege că deţine un loc secund, în timp ce primul loc (dorinţa de dăruire) îl precede.

De aceea, egoul nostru capitulează, făcându-ne astfel gata pentru a munci Lişma. Acum obţinem energie şi combustibil să executăm acţiuni de dragul sursei dăruirii, nu de dragul egoului nostru. Dorinţa de a primi plăcere se subordonează – Malhut se înclină deoarece simte prezenţa lui  Keter, Rădăcina care acţionează prin Bina.

De fapt, trebuie să consolidăm această stare şi să ridicăm pe Malchut cât de mult posibil astfel încât să crească în noi. Asta ne permite să cunoaştem pe Keter mai bine, cu toate că nu vom fi conectaţi cu El, mai degrabă vom cunoaşte proprietatea interioară a Lui în proprietate de dăruire care se îmbracă în noi (în dorinţa de a primi plăcere, deoarece materia creaţiei nu dispare niciodată).

Atunci când o persoană se ridică deasupra dorinţei de a primi plăcere şi obţine rădăcina şi proprietatea dăruirii, este umplută cu Lumina Hassadim (Milă) şi astfel obţine propritatea Binei. La acest punct, poate tranzita către Lumina Hochma (Înţelepciune) şi să primească de dragul de a dărui, cu toate că asta este o muncă specială pe care nu ne-o putem imagina încă.

Starea de Lişma începe în momentul în care o persoană devine capabilă să acţioneze de dragul adeziuni cu dăruirea, în timp ce încă reţine dorinţa de a primi plăcere. Simte puterea Creatorului, proprietăţile Lui şi sursa din care provine ca fiind Creatorul şi nu dorinţa de a primi plăcere.

În această etapa, omul încetează să mai fie un aliat credincios şi un sclav al egoului său, de care a fost atât de legat încât nu s-a separat de el şi a considerat că este eul lui autentic. Acum, se deconectează de el şi îşi schimbă materia în mod conştient, voluntar, iar pentru a obţine această stare a muncit din greu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012, Shamati nr. 20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dintr-o lecţie a lui Rabash: Într-un loc în care spiritualitatea nu este suficient de importantă, cojile sunt o închisoare. De exemplu, dacă o persoană intenţionează să se scoale pentru lecţia de dimineaţă, dar în minte îi apar gânduri şi calcule: De ce ar trebui să mă scol? Ce voi învăţa? Care este rostul?

Pe moment, spiritualitatea nu pare importantă, asemenea gânduri apar imediat şi îl ţinutiesc pe om cu haine grele de pat, astfel încât să nu fie în stare să se ridice… De aceea, avem nevoie de forţa care ne acompanizaă care nu ne va permite să eşuăm.

Ceea ce lipseşte tuturor grupurilor şi de fapt fiecărei persoane, este forţa însoţitoare, forţa care  acompaniază. Altfel am eşua unul câte unul, aşa cum este spus: O mie intră în clasă şi unul iese ca învăţător. Asta înseamnă că 999 eşuează.

Se poate să nu cadă fizic, dar sunt slăbiţi intern şi sunt gata să meargă pe acest drum fără să atingă scopul creaţiei, scopul vieţii. Ei nu ripostează la faptul că este necesar să se găsească un răspuns la întrebarea: care este menirea vieţii mele, ci îmbătrânesc şi simt că nu mai au puterea să o facă. Asta se întâmplă pentru că nu şi-au construit un sprijin, o balustradă care îi va sprijini şi îi va ajuta să se ridice şi nu îi va lăsa să cadă. Acest lucru este foarte important.

Este ca şi cum am face un tratat de ajutor reciproc, o asumare a relaţiei dintre prieteni, dintre grupuri. De aceea, este atât de important să ştim ce se întâmplă în fiecare grup şi să ne ajutăm unul pe celălalt.

Aşa cum este scris: Nu există niciun profet în acest oraş, tot aşa prietenii din alte grupuri pot câteodată să ajute un om şi să îl influenţeze mai mult decât cei de lângă acesta. El poate suspectă că cel mai apropiat prieten are un anumit interes propriu şi poate găsi o vină în intenţiile lui egoiste. Dar nu simte acelaşi lucru pentru alte grupuri. Vede că oamenii din alte locuri încep să vorbească despre el şi îi arată cât de important este el pentru ei iar pe de altă parte, înţelege că trebuie să corecteze ceva în el însuşi, aşa cum este spus: Ar trebui să pui judecători şi poliţişti la toate porţile.

Este foarte important. De obicei, după toate ascensiunile colective, câţiva oameni cad, pentru că după o urcare apare întotdeauna o îngreunare a inimii. Ar trebui să fim de pază!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/12, Shamati nr. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele scării), „Privind importanţa societăţii”: De aceea, atunci când vine vorba de munca pe calea adevărului, omul trebuie să se separe de alţi oameni. Astea pentru că drumul adevărului neceistă întotdeauna o întărire pentru că este împotriva lumii. Asta înseamnă că fiecare persoană trebuie să fie absorbită numai în gândurile despre „o singură autoritate”, numită „dăruire” şi nu în „autoritatea publică”, care este iubirea de sine. Asta se numeşte „două autorităţi” – autoritatea Creatorului şi propria autoritate.

Este totul clar, dar problema este în implementarea acestui lucru: Fiecare dintre noi este sub propria autoritate şi nu înţelegem ce înseamnă să fim sub autoritatea altcuiva: Deci, trebuie să devin un sclav? Pentru că dacă acolo este o autoritate, există de asemenea şi un stăpân?

De fapt ar trebui să fim sub autoritatea dorinţei altruiste în loc să fim sub autoritatea celei egoiste. Este foarte greu să înţelegem aceste lucruri. Pur şi simplu nu vedem unde şi cum au loc toate acestea.

Dar, în cele din urmă, mulţumită studiului şi participării în viaţa grupului, o persoană trezeşte o mică iluminare asupra ei şi începe gradual să se trezească. Apoi este gata să audă de „autoritatea publică” şi „singura autoritate”, despre autoritatea Creatorului şi autoritatea creaturii, despre atributul dăruirii şi cel al primirii… Este foarte greu să clarificăm aceste detalii, dar atunci când o persoană le identifică, începe să înţeleagă ce i se întâmplă.

Înţelepţii cei vechi ne spun că este un drum lung, dar îl putem scurta daca le ascultăm sfatul. Acesta este simplu: Vrei să simţi că eşti la un nivel înalt, în următoarea dimensiune? Construieşte-l şi formează-l. Conectează-te cu aceia care vor acelaşi lucru şi apoi împreună atrageţi lumina superioară care va construi reţeua care va deveni următorul vostru nivel.

Totul are loc în percepţia persoanei. Creatorul Însuşi este imposibil de conceput. Îl percepem doar în relaţia reciprocă dintre toate părţile realităţii, pe care o putem percepe. Dacă îţi schimbi atitudinea către realitate, această atitudine va deveni Creatorul (Boreh), de la cuvintele vino (Bo) şi vezi (Reh).

Acum Creatorul este pentru tine o forţă egoistă care locuieşte în întreaga realitate pe care o percepi.

Aşa o percepi şi o simţi. Deci, schimb-o cu Lumina care Reformează. Acolo este forţa pe care o evoci şi este următorul nivel.

Toate nivelel există deja în acea dimensiune, în acel canal al informaţiei şi puterii, de la care putem primi totul. Alătură-te lui şi vei primi totul. Vrei să ştii ce îţi va aduce ziua de mâine? Vei şti ce va fi mâine. Vrei să ştii cum să schimbi lucrurile? Vei ştii cum să o faci. Asta este, de fapt, Lumina care Reformează.

Ca întreg, abordarea noastră este de a ne conecta unul cu celălalt şi de a atrage Lumina care va face această conexiune în mod corect. Ar trebui să ne arătăm dorinţa conform cu starea în care care suntem şi să cerem corecţia.

Este foarte simplu să facem asta. De aceea, articolele lui Rabash despre societate sunt aşa de simple şi clare. Nu sunt multe şi toate aceste materiale pot fi printate pe câteva duzini de pagini. Toată metoda este în ele. Restul sunt adăugiri care ne ajută să atragem Lumina, în timp ce pentru a descrie cum să organizăm un grup prin care să o atragem, zece pagini ar fi suficiente.

Iar în ceea ce priveşte ziua de azi, munca noastră constă mai întâi de toate în a ne organiza noi înşine în mod corect şi apoi să cerem corectarea.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala din 15 martie 2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă suntem garanţi unul pentru celălalt, suntem garanţi în tot, în bucurie şi în tristeţe. Asta pentru că garanţia reciprocă nu înseamnă doar semnarea unui document. Ne legăm noi înşine astfel încât toate stările ajung la noi ca la un singur întreg. Aşa lucrează şi giranţii la bănci: dacă o persoană nu plăteşte, atunci tu plăteşti, fără nicio împotrivire.

Iar pentru noi, este chiar mai mult: Trebuie să îţi iubeşti prietenul mai mult decât pe tine însuţi. De fapt, porunca de a-ţi iubi aproapele îţi cere să îl pui pe celălat în locul preţiosului tău eu. Aceasta este garanţia reciprocă: un angajament de la care îţi este imposibil să dai înapoi.

Lumina superioară ştie cum să aranjeze unitatea, dar noi trebuie să ne pavăm drumul. La început am devenit parteneri şi ne-am conectat unul cu celălalt. Dar toate aste sunt încă „noi”: mai mulţi şi nu unul singur. Şi până la urma dorinţa noastre se va contopi într-una singură, iar acest întreg complet va fi deasupra noastră, ca un copil mic de care toţi îşi fac griji.

Este scris: Ochiul Creatorului este asupra acelora cărora le este frică de El, asupra celora care speră la bunătatea Lui iubitoare. (Psalmul 33). Îl privim în mod constant pe acest bebeluş şi îl sprijinim cu toată inima noastră, sperând că va creşte, că este sănătos, fericit şi că se simte bine.

În acest fel îl privim pe bebeluşul nostru care este deasupra noastră şi ne aparţine tuturor. Noi toţi, în mintea şi inima noastră, suntem acolo, într-o singură dorinţă. Vrem să descoperim acolo înăuntru spiritul vieţii: Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Haideţi să facem lumină asupra anumitor întrebări legate de noţiunea de iubire a prietenilor:

1. Care este baza pentru nevoia de a obţine iubrea pentru prieteni?

2. Ar trebuie să îmi aleg prietenii şi ar trebui ca ei să mă aleagă pe mine?

3. Ar trebui ca fiecare prieten să îşi spună în mod deschis sentimentele sale către ceilalţi membri din grup, sau este suficient să simtă iubirea pentru ei în inima sa, fără a-şi exprima aceste sentimente în exterior? Ar trebui să rămănă modest şi nu entuziast datorită realizării lui?

Cu siguranţă, fiecare persoană trebuie să îşi exprime în mod deschis iubirea pentru prieteni, care se găseşte în inima ei, pentru că exprimarea deschisă a sentimentelor poate trezi şi inima prietenilor în aceaşi măsură. Ca rezultat, sentimentele prietenilor se vor uni într-un singur sentiment, care va fi mult mai mare decăt suma aritmetică a acestora.

Astfel, fiecare membru din grup va primi un sentiment puternic al iubiri pentru prieteni şi va simţi, de asemenea, o nevoie de a împărtăşi acest sentiment. Pe de altă parte, dacă membri din grup nu îşi exprimă în mod deschis sentimentele, ei nu pot fi îmbibaţi cu forţa comună, colectivă şi nu îşi pot depăşi egoismul.

În acest caz, este foarte dificil să îţi vezi prietenul într-o lumină pozitivă. Fiecare persoană gândeşte că ea este singura persoană dreaptă şi că numai ea îşi iubeşte prietenii, în timp ce reciproca nu este valabilă.

Reiese că forţa persoanei este prea slabă să obţină iubirea pentru prieteni şi să îşi exprime sentimentele îm mod explicit, în loc să le ascundă.

Omul trebuie să îşi amintească în mod constant scopul existenţei grupului, altfel egoismul său va încerca să înţeţoşeze acest scop, pentru că singura lui grijă este doar pentru propriul beneficiu.

Omul are nevoie de grup pentru a obţine calitatea de a fi învăluit în gândul de a-i delecta pe prieteni, fără să ceară nimic în schimb şi nu pentru ca grupul să îi satisfacă dorinţele egoiste. De fapt, dacă toţi membri grupului se aşteaptă doar să primească de la ceilalţi, grupul este fondat pe egoism şi lucrează numai la creşterea acestuia. În acest caz, omul vede grupul numai ca un mijloc pentru a-şi satisface nevoile egoiste.

De aceea, trebuie sa avem în minte faptul că grupul este construit pe iubirea aproapelui. Tot ceea ce trebuie să primească un membru de la grup este iubirea pentru aproape şi ura pentru propriul egoism. Atunci când o personă vede că că prietenii ei încearcă să îşi suprime egoismul, asta îi dă o forţă în plus pentru a lupta cu propriul egoism. Apoi, toate intenţiile prietenilor se contopesc într-una singură. Astfel, dacă grupul constă din 10 membri, fiecare dintre ei va primi forţa tuturor celor 10 prieteni care îşi suprimă egoismul şi aspiră către iubirea pentru prieteni.

Dar dacă membrii din grup nu îşi exprimă sentimentele unul către altul, datorită modestiei lor prefăcute, atunci sentimentele lor nu devin mai puternice şi fiecare dintre ei pierde gradual dorinţa de a progresa către iubirea pentru aproape şi regresează în iubirea pentru sine.

Pe baza articolului lui Rabash Iubirea pentru prieteni 2

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există anumită stări sau circumstanţe când o persoană nu are şansa să doarmă. Contează asta? Merită să luăm o pauză de 30 de minute de somn în timpul zilei?

Răspuns: Depinde de persoană. Totuşi, dacă o persoană munceşte din greu asupra sa, atunci îi recomand să ia o pauză în mijlocul zilei pentru a se odihni. Îi recomand, de asemenea, să practice o anumită tehnică care învaţă o persoanăn să doarmă 15 sau 20 de minute şi să se simtă cu adevărat foarte odihnit după aceea.

Este necesar în munca noastră, pentru că suntem în mod constant într-o stare de concentrare interioară către ascensiune, unire şi depunem eforturi mentale şi emoţionale mai mari decât cele normale. De aceea, trebuie să ne odihnim. Este mai important să ne odihnim în timpul zilei decât să dormim o întreagă noapte.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr.12, 12/16/11

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Noi nu realizăm că suntem înrobiţi de egoismul nostru. Ne conduce şi ne spune ce să facem. Iar noi nici măcar nu simţim că lucrăm conform ordinelor lui pentru că suntem conectaţi în aşa fel la el încât dorinţa lui devine dorinţa mea şi suntem contopiţi într-un singur întreg. Astfel, omul face tot ceea ce egoul vrea, gândindu-se la acesta ca propria viaţă şi propria dorinţă.

Asta reprezintă un exemplu al stării opuse pe care trebuie să o atingem prin unirea cu Creatorul, agăţându-ne de el într-o asemenea măsură încât să nu mai percep diferenţa dintre dorinţa Lui şi dorinţa mea. Pentru moment, eu împlinesc cu devotament toate capriciile egoismului meu, care îmi arată unde să întorc, când să inspir, când să acţionez într-un fel sau altul.

Simt acelaşi lucru fiind unit cu Creatorul, ridicându-mă deauspra stării mele curente şi împlinind dorinţele lui, fără ezitare sau vreun calcul, astfel încât voi deveni corectat. Normal, trebuie să merg împotriva dorinţei mele şi calculului meu personal, depunând mari eforturi pentru a atinge o asemenea corecţie. Dar în final, scopul meu este de a ajunge la acelaşi nivel cu Creatorul, aşa cum sunt acum unit cu dorinţa mea de a primi, fără să simt vreo diferenţă între mine şi ea.

Iar atunci când sunt în stare să ies din dorinţa egoistă, încep să simt că ea este duşmanul meu, că îmi face rău. Câteodată iubesc pe cineva şi suntem buni prieteni, dar apoi descopăr că el mă foloseşte şi îmi face rău. Îmi ia timp până să pot să mă eliberez de el şi descopăr anumite lucruri legate de acesta. Numai atunci mă pot elibera de el, numai atunci văd că nu există altă alternativă decât să îl părăsesc şi să încep să îl urăsc.

Astfel, întreaga lume începe să înveţe faptul că egoul este inamicul ei. Fiecare persoană descoperă asta, în măsura în care lucrează cu el. Ca rezultat, începem să realizăm nevoia pentru schimbare, pentru că simţim că pierdem în această cursă împotriva egoismului nostru. Asta însemnă un pas mare înainte, pentru că astfel o persoană devină separată de natura ei, de calitatea sa iniţială care o forţa să aibă grijă numai de ea şi începe să se analizeze în mod critic.

Asta înseamnă că devine separată de înclinaţia rea şi începe să asculte şi să caute ce sa facă în continuare. Aşa găseşte Tora, un mijloc de a corecta egoismul. Are nevoie de o forţă care este capabilă să îi schimbe atitudinea către dorinţa sa egoistă şi care îi dă abilitatea de a deveni complet separată de ea, de a nu mai face niciun calcul asupra a ceea ce merită să primească şi când să primească.

Această tranziţie se numeşte Lo Lishma. Omul este încă înăuntrul dorinţei de a primi plăcere, dar trebuie să îşi imagineze că lucrând deasupra ei ar fi mult mai benefic, că ar câştiga mai mult aşa. Deci lucrează deja deasupra dorinţei de a primi plăcere, nemaivrând să îi urmeze ordinele. Dar rezultatul acestor acţiuni şi munca lui sunt încă înăuntrul egoismului, pentru că altfel nu ar avea combustibil pentru a o face.

În această etapă, omul trece prin diferite stări, începând de la a munci pentru a primi plăcere în dorinţa lui de a se bucura pentru a avea energie şi combustibil să continuie munca. Dar de fapt el vrea să fie în dăruire. Astfel el îi cere Lumini care Reformează puterea de a face calcule asupra dorinţei de a primi plăcere nu în interesul său egoist ci numai din disperare, pentru că este o maşină care trebuie alimentată.

De fapt, ar rămâne mai degrabă în calitatea de dăruire, dar nu de dragul primirii plăcerii din acest lucru. Realizează că nu este o altă cale şi că trebuie să plătească pentru a i se dă o anumită libertate atâta timp cât este sub puterea stăpânului, a dorinţei egoiste. Lucrează în acest fel până când devine complet separat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/14/12, Shamati nr. 20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoana care nu poate veni fizic la convenţia din Lituania, să participe in unificare?

Răspuns: În primul rând, locaţia este lipsită de relevanţă. Dacă o persoană nu poate veni, din motive care nu depind de ea, este un semn că aceste condiţii i-au fost date de Sus.Faptul că stă în faţa ecranului nu conteaza. Dacă în acelaşi timp face tot ce depinde de ea, se conectează cu prietenii 100%.

În plus, trebuie să înţelegem că Lumina vine la noi prin veşminte, iar noi ar trebui să schimbam dificultăţile pe care ni le trimite pentru determinarea partii noastre. Este necesar sa fiu incapatanat, să fac un efort, să tânjesc: depăşesc dificultăţile trimise mie de Sus prin determinarea mea. Mereu tanjesc dupa conectare. Aceasta este toata munca noastra.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 14/03/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→