Avem cereri justificate: Repetăm acelaşi lucru din nou şi din nou şi încercăm să ne unim. „Când se va termina asta? Când vom primi ceea ce vrem?” Răspunsul este simplu: Când nu vom mai vrea asta.

Rabash, „Slavei HaSulam (Treptele scării) 1989, articolul 12, „O binecuvântare şi un blestem”. Omul trebuie să ştie că fiecare început al muncii se numeşte „zi”, iar rugăciunea unei persoane către Creator să o aducă mai aproape de muncă se numeşte „zi”.

Mulţumită rugăciunilor şi cererilor noastre, mulţumită relaţiilor reciproce pe care le construim între Creator şi noi, ne clarificăm şi rafinăm cererea corectă, până când aceasta ne permit să simţim lumea spirituală. „O rugăciune” este munca inimii: purifică, pregăteşte. Dacă cerem şi strigăm, ruga noastră se transformă într-o conexiune cu Creatorul, care trece prin grup şi devine „ruga celor mulţi”. Acesta este singurul mod în care putem ajunge la El.

Atunci când aranjăm totul corect, atunci lustruim, rafinăm şi pregătim în mod constant vasele noastre de percepţie pentru a simţii spiritualitatea în ele. Pe drum cerem „Dă-mi!”, dar gradual începem să ne acordăm mai fin dorinţele şi cererile, direcţionându-le către dăruire, către unificare cu prietenii, către distingerea formei dăruirii generale, a Creatorului în această unitate, care este revelată conform principiului al „vino şi vezi”.

Şi astfel, gradual,  mintea şi sentimentele din vasele noastre ating parametrii corecţi şi ne permit să simţim lumea spirituală. Există aici şi acum şi noi ne aflăm în ea, dar nu o simţim…

De aceea, o rugăciune este un proces în care ne pregătim vasele noastre pentru percepţia spirituală.

Din  Congresul Arava 2/25/12, lecţia nr. 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar acum, întregul grup mondial participă la un experiment unic: se concentrează la workshop în grup. Cum ar trebui să fie legată această pregătire de congres? Ce ar trebui să facem după congres, pentru cei 99% care rămân din restul umanităţii?

Răspuns: Noi primim o dorinţă specială: aspiraţia către Creator, către această guvernarea generală şi forţa care umple totul, în afară căreia nu mai există nimic. Suntem înăuntrul acestei forţe, înăuntrul acestui câmp. Ai putea spune că fiecare dintre noi am primit o dispoziţie specială, un sprijin special.

Dar cine suntem noi, cu adevărat? De fapt, nimeni dintre noi nu este nimic special relativ la Creator?!

Trebuie să înţelegem că suntem în stare să ne dezvoltăm numai atunci când îi vom dezvolta pe toţi ceilalţi şi vom trage toată natură în noi. De aceea, fără cei 99%, fără a fi nevoie să tragem întreaga umanitate după noi, nu am fi primit această dorinţă, aspiraţia către Creator.

În principiu, asta se petrece cam aşa: Creatorul ne trage ca pe o aţă către El. La început, El ne tot trage până când înţelegem conceptul. Din acel moment, El ne va trage numai în măsura în care îi vom trage noi pe restul umanităţii după noi. Umanitatea este încă la nivelul existenţei animale şi nu are nevoia proprie de a aspira către Creator, de a se uni cu câmpul comun, de a ascede la nivelul de om. Om este cineva care îl înţelege şi îl obţine pe Creator.

Dacă diseminăm cunoştinţele noastre în aşa fel încât să fie înţelese corect de către mase, vom deveni vrednici pentru ca El să ne tragă mai departe. Creatorul o va face cu forţa şi în măsura în care noi unim restul umanităţii. Nu avansăm şi mai departe de unii singuri. Avem nevoie doar să arătăm oamenilor că îi luăm cu noi şi împreună ne dorim pur şi simplu să aspirăm către înainte! Aceasta se numeşte ridicarea MAN, când luăm dorinţele lor şi le trecem prin noi înşine, le ridicăm mai departe. Iar apoi Lumina coboară de Sus şi ne trage pe noi toţi către ea însăşi.

Cei 99% nu au dorinţa pentru spiritualitate. Dorinţele lor se limitează la nivelul material.

Noi trezim în ei înţelegerea că îşi vor rezolva toate problemele numai prin crearea de relaţii integrale, prin unificare. În timp ce facem asta, nu îl menţionăm pe Creator sau realizarea superioară, deoarece ei nu aspiră la asta.

Aspiraţia lor este direcţionată doar la a face această lume mai sigură şi confortabilă pentru viaţă, de a o face liberă de orice problemă. Cu adevărat ameninţătoare sunt problemele din ecologie. Ştim foarte puţine legate de ele, totuşi se poate vedea cu ochiul liber ce se întâmplă deja. În anii care vor veni, aceste probleme vor deveni cu adevărat ameninţătoare. Iar atunci ne va fi şi mai uşor să lucrăm cu masele.

Dar nu trebuie să stăm doar să aşteptăm până când aceste necazuri ne vor ameninţa existenţa pentru a fi mai uşor de convins publicul. Trebuie să le explicăm că aceste probleme se rezolvă prin integrarea dintre noi.

Din KAB TV “Bazele societăţii integrale” 3/18/12

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand discutam despre impactul nostru in lume, acest lucru nu ne infatiseaza propria mandrie?

Raspuns: Nu este mandrie. Daca ne uitam la studiile stiintifice referitoare a influenta gandului, la relatiile dintre lumile minerale, vegetale si animate, acestea reveleaza modele si legaturi surprinzatoare, care au fost ascunse privirii umane si cercetatorilor.

Astazi lumea a devenit integrala, si de aceea integralitatea sa este manifestata in particular. Inseamna ca plantele si animalele sunt conectate unele la altele, se simt si isi transfera informatii unele altora. Mai mult, acest lucru este posibil a fi vazut si explorat.

Plantele dintr-o anumita parte a padurii sunt conectate cu plantele din alta parte a padurii. Daca voi cauzati o suferinta unei insecte care sta pe o frunza, copacul pe care creste frunza simte compasiune pentru aceasta si transmite acest lucru altor copaci, lucru simtit si de alte insecte din alta parte a padurii.

Ne uitam la o imagine imensa, care este astazi studiata. Lumea este complet interconectata.

Cea mai puternica forta este forta dorintei. Deci, atunci cand oamenii influenteaza natura prin actiunile lor, atunci fara indoiala acestea sunt niste forte foarte puternice. Mai mult, acest lucru este confirmat de numeroase studii stiintifice ca de exemplu aparitia uraganelor datorita impactului atiunii umane asupra naturii.

Problema este insa ca atunci cand- grupuri din diferite locuri ale lumii- se aduna in jurul unei idei si acea idee este in concordanta cu natura, si nu impotriva sa, adica este sustinuta de propria sa forta, are un impact extraordinar de mare asupra intregii naturi!

Insa, noi nu simtim sau nu sesizam acest lucru. Si de fapt este nu doar o contributie ci chiar o schimbare a intregului curs al istoriei! De aceea congresele sunt atat de benefice!

Noi nu vedem asta inca. Insa cand vom trece de „punctul culminant” si vom incepe sa simtim campul in care ne aflam, (ne aflam in interiorul acestui camp si in cel mai important punct al intregului sistem), vom vedea cat de importanta este fiecare miscare a sufletului nostru.

Din KabTV “Intemeierea unei Societati Integrale” 18/03/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este starea in care nu ma mai simt pe „Mine” sau pe „Noi”, o stare data persoanei ca exemplu: „Iata ce poti simti?”

Raspuns: Nu, acest sentiment nu ne este dat de Sus ca exemplu. Este ceea ce am cultivat si am construit deja in interior construind de jos. Noi ne dezvoltam astfel in actiunile noastre in fiecare zi, de la lectie la lectie, de la o intalnire la alta. Toate acestea cresc de jos, si reprezinta deja realizarea noastra comuna!

De aceea cred ca, pregatirea, pe care o facem acum, in special cu trei zile inainte de congres si in timpul acestuia, ar trebui sa ne adune la nivel mondial.

Incepand de la primul congres de la inceputul lui Decembrie si terminand cu ultimul care a avut loc acum trei saptamani in Israel, este foarte important ca noi sa iesim in lume. Ne-am dus undeva departe in Europa, la Vilnius, un loc ciudat pentru a organiza un congres de acest fel. Nu este nici Moscova si nici Viena. Nu pare a fi un punct central, insa este foarte important pentru noi. De ce nu in alta parte insa, unde viata este mai intensa?

Este foarte semnificativ. Este foarte bine. Eu cred ca intalnirea noastra, congresul in aceasta zona neutra, va avea un caracter si un ton diferit.

Comentariu: Intr-adevar, Europa este un loc important, si daca incepe ceva, incepe de acolo. Noi stim din istorie ca primul si al doilea Razboi Mondial au inceput din Europa.

Raspuns: Astazi noi vedem ca in Europa au loc schimbari importante. Insa, Europa a inceput sa se deplaseze catre o unificare mai profunda, si nu catre separare. Am fost foarte nelinistit ca se va indrepta catre protectionism si catre o eventuala destramare.

Insa si-au reevaluat bine optiunile si au vazut ca ar costa mai mult decat orice alta actiune. In mod natural, la baza au stat ratiuni pur economice. Insa este bine ca este evident faptul ca integralitatea este mult mai profitabila decat separarea. Totul se indreapta catre aceasta, desi intr-un mod diferit, caracteristic.

Ni exista nici un dubiu ca, acesta este rezultatul activitatii noastre.
Din KabTV’ “Intemeierea unei Societati Integrale” 18/03/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timpul ultimului congres de la Arava, am ajuns deja la punctul unitatii care se afla deasupra noastra. Inca nu il putem sesiza, insa este „copilul” nostru comun. Acum trebuie sa ne inaltam grija si preocuparea pentru el, pentru aceasta unitate, la un alt nivel.

Pana acum a fost o picatura; noi revelam acum respingere, ceata si confuzie, si trebuie sa folosim aceste lucruri pentru a ne creste copilul. Deoarece iubirea nu apare de nicaieri, ea se formeaza din ura.

Congresul a trecut, totul pare ca se retrage in trecut, iar problemele curente incep sa ne distraga si sa ne dezorienteze. Intre timp, trebuie sa transformam ceata in claritate. Fiecare trebuie sa lupte cu aceste forte ale separarii care actioneaza in el insusi pentru a ajunge la punctul central al tuturor grupurilor- congresul care ne va uni pe toti.

Prin ura, respingere, distantare, si indiferenta ne vom ridica deasupra anteriorului punct al unitatii la nivelul urmator. Apoi noi vom simti unitatea ca pe ceva concret. Punctul va capata volum. In fond, diferenta dintre o picatura de samanta si fetus este determinata de atentia noastra, de „puterea noastra de a rezolva problemele”. Si este alimentata doar de adaugarea de „materie”, adica, dorinta egoista, ura etc. Daca noi le putem atasa la punctul unitatii, atunci vom fi capabili sa il privim ca pe un embrion, sau poate chiar ca pe un copil.

Noi discutam despre tipul de suflet pe care il dobandim, si astfel simtim lumea spirituala prin intermediul sau. Chiar daca „embrionul” este deja o masura de includere. Este un sentiment care ne determina corect intreaga atitudine fata de material si spiritual, si care ne orienteaza in mod corect fata de tot ce se intampla in lumea noastra. Iata la ce trebuie sa ajungem acum.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 16/03/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, art. 115: Astfel, o asemenea persoană, careia îi lipseşte încă o poruncă, se va vedea ca jumătate nemeritoasă şi jumătate meritoasă. Adică, cineva ar trebui să îşi imagineze că timpul în care i-a fost acordată penitenţa a fost în mijlocul anilor săi…

Astfel, în prima jumătate a anilor săi a fost nemeritoasă, iar în doua jumătate, este meritoasă.

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi completeze tot procesul pe parcursul vieţii, cum ar trebuie să facă eforturi în muncă?

Răspuns: În timpul perioadei de pregătire, omul urăşte pe toată lumea. Apoi păcatele devin greşeli iar el se conectează cu toată lumea. Dar aceasta nu este încă corectarea completă. Este încă în starea de Hafetz Hesed. În cele din urmă, la nivelul următor, omul se conectează până intră în adeziune.

Astfel, întregul proces este aţintit către unitate, iar o persoană poate obţine unitatea cea mai mare din separaţia cea mai mare.

Fiecare schimbare se numeşte „reîncarnare”. Omul poate trăi 80 de ani fără ca măcar să înceapă să se schimbe şi fără să treacă printr-o singură reîncarnare. O maşină nouă, un apartament nou – aceste lucruri nu au nimic de a face cu reîncarnarea. Corpul animal trăieşte şi moare şi nici asta nu are nimic de a face cu reîncarnarea. Pe de altă parte, toată lumea poate termina procesul în timpul vieţii. Dacă o persoană o va face sau nu, este o altă întrebare. Depinde de ea – trebuie să vrea să îl termine. Nu există nimic altceva în creaţie decât dorinţă. Dacă dorinţa individuală a unei persoane este mică, trebuie să găsească mijloace să o crească; trebuie să găsească asistenţă în înţelepciunea Cabala şi în Lumina care se află în ea. Nu are alte opţiuni.

Anumiţi oameni vin la noi odată pe săptămână, unii vin doar de sărbători, unii vin zilnic, alţii vin dimineaţa şi seara iar alţii încearcă să petreacă toată ziua făcând ce este important. Sunt oameni care îşi petrec întreaga zi aici pentru că este convenabil şi se simt în siguranţă, se simt ca embrionul în pântecul mamei. Alţi vor să lupte cu egoul lor. Totul depinde de intenţia persoanei şi de cum îşi foloseşte mijloacele aflate la dispoziţie.

Întrebare: Ce înseamnă „anii de mijloc”?

Răspuns: Este vârsta simbolică de 40 de ani, stadiul în care o persoană îşi termină corecţia în Bina. Bina este numită Mem (ם), a cărei valoare numerică este 40. Numai după acest nivel este posibil să trecem la a primi pentru a dărui.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, art. 116: Cuiva căruia i s-a acordat porunca de iubire prin penintenţă din iubire, prin aceasta este recompensat cu transformarea păcatelor în merite.

În mare, sunt patru nivele pe drumul nostru. Jos există dorinţa spartă de a primi, adică AHP sparte. Acestea se numesc „păcate” sau „încălcării ale legii”.  La următorul nivel există dorinţa spartă de dăruire, adică GE sparte. Acestea se numesc „greşeli”.

Deasupra există Machsom (bariera). Deasupra ei, există dorinţa corectată de dăruire, GE. Acesta este nivelul Bina „un om drept, incomplet”, care execută 612 porunci, starea de Hafetz Hessed (HH) sau Lishma. În final, atingem nivelul „o poruncă”, a 613-a poruncă – iubirea. Aceasta este deja dorinţa corectată de a primi.

După trecerea Machsom, greşelile se transfomă în porunci, iar păcatele se transformă în greşeli. Ridicăndu-ne la nivelul de iubire, greşelile care rămân se transformă în porunci în AHP corectate, iar poruncile se ridică de la al treilea nivel la GE.

Astfel, „păcatele” sunt dorinţe de a primi pentru a dărui, care au fost sparte şi transformate în dorinţe de a primi pentru a primi, AHP sparte, corupte. Iar GE sparte sunt „greşeli”.

Când încercă să ne imaginăm toate acestea, principalul lucru este să nu ieşim din contextul celor zece Sefirot. Dacă o să fim confuzi, cel puţin ar trebuie să fie în graniţe clare şi nu în spaţiul imaginaţiei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoană trebuie să aibă grijă în mod constant pentru că în orice moment, aşa cum spun înţelepţii, poate înclina balanţanu numai în favoare sa ci şi în favoarea întregii lumi. Dar asta nu înseamnă că nu putem face greşeli. Astăzi trecem prin faza de pregătire şi desigur că facem greşeli.

Dacă faci eforturi şi faci greşeli, este normal. În timpul perioadei de pregătire, o persoană nu corectează încă nimic, ci numai îşi pregăteşte dorinţele pentru corecţie. Asta este şi ceea ce îi învăţăm pe copii. Nu le cerem o muncă reală, pe care nu sunt încă în stare să o facă. Nu îi estimăm după rezultate, ci după ceea ce au învăţat. De exemplu, dacă dau unui copil o jucărie şi el o ia şi o sparge, este normal pentru el şi, cu toate că jucaria este stricată el a învăţat ceva din asta. Poate descoperi că nu este nimic înăuntru, sau că este un arc; copilul a învăţat ceva şi ăsta este principalul câştig.

Nici măcar nu pedepseşti un adolescent pentru lucruri pentru care adulţii merg la închisoare. În timpul perioadei de pregătire, nu se aşteaptă de la o persoană să obţine rezultate adevărate. Principalul lucru este să se pregătească pentru corecţie şi să avanseze, chiar prin corupţia pe care o descoperi. Acesta este principiul învăţării. De aceea învăţământul tradiţional din şcolile noastre şi din universităţi este inutil; unei persoane nu i se permite să facă greşeli. Se aşteaptă de la ea note bune şi realizări mari şi persoana nu se gândeşte la esenţa materialului, la cum să pună împreună materia care îi este prezentata gata făcută. Nu, trebuie să ia o notă iar restul nu o interesează.

Deci nu nu mai este o pregătire pentru ceva măreţ. Sistemul educaţional produce oameni care nu ştiu cum să gândească.

De fapt, în faza de pregătire, în procesul de învăţare, un singur lucru ar trebui să se aştepte de la cineva: să absoarbă câtm mai multe lucruri bune şi rele, să se ridice şi să cadă constant. Nivelul său de pregătire ar trebuie să fie estimat şi nu cât de multe cunoaşte. Nu contează dacă a spart ceva pe drum. O persoană care vrea cu adevărat să fie expertă într-un anumit domeniu ar trebui să se conecteze cu materialul cu care va lucara, să îl studieze şi penetreze. Pentru a face asta, trebuie să spargă materialul brut şi să se scufunde în această spargere, în adâncimile materialuli brut.

Aceasta este o metodă total diferită de învăţământ şi educaţie, o metodă care este opusă metodei curente. Nu există note, pentru că în timpul pregătirii nu există nimic pentru care să se dea note. Nu este nici recompensă pentru rezultatele viitoare pentru că altfel omul şi-ar dori recompensa.

În lume, totuşi, oamenii preferă ceva care promite o recompensă. În ultimii 30-40 de ani, oamenii au devenit foarte limitaţi şi nu pot găsi soluţii chiar la crize mici. Asta pentru că nu au o abordare creativă pentru învăţământ. Omul nu a fost construit din spargere astfel încât să fie cu adevărat complexs şi cu multe feţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Copii, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Sistemul actual de educaţie este limitat. Produce profesionişti dar nu oameni creativi sau artişti care să analizeze şi rezolve problemele globale. Cum poate fi schimbată situaţia?

Răspuns: Asta se poate face numai pe baza înţelepciunii Cabala. Nu există o altă cale. După ce spargerea s-a revelat în ultimele decenii, umanitatea poate fi corectată numai de Lumina Reformatoarea şi niciun expert sau artist nu ne poate ajuta aici. Astăzi, criza este aşa de adâncă înăuntrul dorinţei de primire, încât numai Lumina Reformatoare poate corecta situaţia.

Crizele precedente au fost numai în dezvoltarea nivelelor mineral, vegetal şi animal ale naturii şi ele ne-au împins către criza curentă care este globală şi comprehensivă, la nivelul de vorbitor. Acest nivel nu poate fi corectat continuând să ne dezvoltăm în plan egoist, ci numai de către Lumina Reformatoare care ne va ridica în sus către următorul nivel. Nu mai avem unde să ne dezvoltăm. Trebuie să ne ridicăm.

Numai noi putem învăţa umanitatea asta; nicio educaţie pedagogică nu poate ajuta aici; vorbimd despre un tip diferit de educaţie şi antrenament, unul care permite oamenilor să deschide lumea integrală pentru oameni.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiu celor zece Sefirot

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În psihologia relaţiilor familiei, perioada în care oamenii îşi demonstrează calităţile lor cele mai bune unul altuia se termină relativ repede, pentru că de fapt nu avem aşa de multe calităţi bune. Eventual începem să descoperim şi să ne acceptăm unul altuia punctele slabe.

Răspuns: Atunci când revelăm esenţa omului, nu găsim nicio singură calitate pozitivă, decentă. Haideţi să ne uităm în sursa unor asemenea mişcări pozitive ca iubirea şi compasiunea. O persoană o ajută pe alta, simte iubire şi compasiune, face sacrificii persoanle, dar toate astea răsar din calităţile ei egoiste. Nu putem atribui aceste calităţii virtuţii sale personale, pentru că le primeşte de la natură.

Dacă sunt creat cu toate aceste calităţi frumoase, oamenii spun despre mine: „Ce persoană specială!” Dar dacă natura ne dă un set de calităţi diferite, spunem: „Ce persoană urâtă, îngrozitoare!” totuşi, nici eu nici el nu avem nimic de a face cu asta.

De aceea, până să marcăm o persoană relativ la tot ceea ce este inerent în ea, trebuie să distingem simplu un contur gol şi atribuim toate astea nu ei, ci calităţilor sale inerente. Iniţial, o persoană nu are nici calităţi pozitive nici negative. Trebuie să acceptăm o persoană pentru dispoziţia ei de a fi corectată şi să nu dăm atenţie caracteristicilor sale.

Nu contează cine eşti, atunci când vine vorba de relaţii interpersonale, o ascensiune deasupra are valoarea finală. Deodată descoperi că toate calităţile tale pozitive sunte de fapt mai rele decât cele negative, pentru că ele par bune în afară, dar de fapt provin dintr-un egoism adânc.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr 13, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→