Am dat exemplu, deseori, structura matematică (după Landau) de doi digiți: 1 și 0, (Creatorul și ființa creată, Lumina și vasul). Dar, oare, cum se conectează cei doi?

Adevărul este că lumea noastră este integrală și infinită, iar, dacă încercăm să ne-o imaginăm în numere, ne vom reteza conexiunea cu Ein Sof (Infinate). Există un spațiu, Ein Sof, între fiecare două numere consecutive. În orice eveniment real și concret pe care îl observăm, există simultan trecutul său, viitorul său precum și celelalte evenimente posibile (stări).

Putem noi să realizăm ceea ce lipsește între numere, evenimentele, ceea ce este posibil și ceea ce este imposibil, existența și inexistența, ceva-ul și nimicul?

Există un spațiu vid între două rotații, dar în acest spațiu au loc schimbările în care vechea imagine a lumii dispare și o nouă imagine apare, “ca de nicăieri,” dar cu mici modificări.

Sursa acestora este ridicarea de MAN (rugăciune) din starea precedentă, prin toate lumile, la Malchut de Ein Sof, care include toate stările similare care vor coborî, mai târziu, pe scara Providenței Sale, preluând forma stărilor viitoare cuantice, concrete, numerice.

Ca atare, prin lumea lui Ein Sof, trecutul și viitorul sunt blocate, și acesta este un pas (o schimbare de pas este un Reshimo—reminiscențe, iar o cuantă este schimbarea minimă) în dezvoltarea și mișcarea lumii către scopul ei. Astfel, există schimbări graduale în lume, și fiecare schimbare este discontinuă și fragmentată. Dar în final, ele, toate, se completează în întregime până la starea perfectă, deoarece fiecare schimbare distinctă este înregistrată în lumea Ein Sof.

Orice persoană care poate (folosind metoda Cabalei) să se conecteze la sursa din lumea Ein Sof, află răspunsurile la toate întrebările, în lumea de Sus (mai presus de conștiință), și simte noua existență în interior.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dinamica oricărui grup trece prin diverse stagii. Prima fază obligatorie este una de securitate. Înainte de a se deschide în afară, persoana, el sau ea, trebuie să simtă că se află într-un spațiu sigur, în care nimeni nu o va răni sau umili.

Răspuns: Mai important, acest spațiu trebuie să posede calitatea numită garanție reciprocă,

Pentru a ne atinge țelul, avem nevoie de susținerea tuturor celorlalți, așa cum se întâmplă, spre exemplu, într-o echipă cu atac bun sau în armată, atunci când se pleacă în recunoaștere și fiecare se simte încrezător în faptul că vor fi sprijiniți întotdeauna de ceilalți. Șarjezi înainte pentru că, pentru tine, dispare senzația de “eu” deja și, în locul ei, apare senzația de “noi.” Această senzație este atât de puternică încât nici nu mai contează dacă trăiești sau mori – cel mai important lucru este să pui în aplicare ideea comună.

Când oamenii sunt uniți printr-o idee, ei își pierd interesele individuale, în timp partea comună, colectivul, începe să-i influențeze într-un asemenea mod încât, de dragul îndeplinirii țelului lor comun, a ideii lor împărtășite de toți, nu mai are importanță pentru ei sub ce formă acesta va fi realizat de ei personal.

Dacă realizăm o asemenea stare în unificarea societății, persoana se ridică drept la nivelul numit “Adam.” Deci, avem nevoie de un țel care să stea în fața noastră întotdeauna. Trebuie să fie pentru noi – și nu pentru o persoană cu care lucrăm, ci pentru noi. În caz contrar, dacă nu începem să ne străduim spre acest țel, natura ne va pedepsi printr-o teribilă suferință, ne va înpinge către el prin forțele sale de coerciție. În starea finală, pe o cale sau alta, va trebui să atingem această formă de comunicare între noi, acest tip de unitate.
From “Lessons About the New World” #8, 12/15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În „Introducere la Studiul celor zece Sefirot,” Baal HaSulam ridică întrebarea: Cum este posibil sa ajungi la dragoste fără revelaţia Creatorului? Această întrebare ne nedumereste, pentru că daca Gazda este în faţa mea şi mă tratează cu dragoste, atunci eu pot arăta, de asemenea, aceleaşi sentimente faţă de Ea. Dar ce pot face, dacă Ea este ascunsa? Cum şi pe cine pot iubi, în acest caz?

Trebuie să am un fel de revelaţie, o percepţie, o înţelegere, o imagine şi o direcţie, în scopul de a dezvolta iubirea în mine. În caz contrar, cum putem ajunge la vasele daruirii in lumea noastra? Este posibil? La urma urmei, ei sunt atât de diferiti de natura mea, de caracterul meu. Este ca o transcendere de la o forma proteica ​​de viaţă la o formă siliconica de viaţă care se bazează pe elemente total diferite. De fapt, aceasta este pur şi simplu imposibil.

Noi ne bazam pe Lumina superioara, dar ea operează numai atunci când vrem. Deci, cum ne dorim, şi să dorim chiar mai puternic decât ne-am dori să existam în starea noastră prezentă? Cum putem tânji după ceva, fără a vedea, simti sau înţelegere nimic?

Pornesc de la ego-ul meu, de la dorinţa mea de a primi. Cum pot s-o omor? Sunt gata să fac acest lucru numai în schimbul unui ego mai mare. În caz contrar, nu am puterea sa fac acest lucru. Deci, de unde pot obţine a treia forţă? La urma urmei, fără ea nu pot ajunge la o decizie şi n-o pot împlini.

Pentru a răspunde la asta, Baal HaSulam ne explica faptul că avem o „piatra pretioasa”, care ne permite să ne transformam, astfel incat sa fim ca si Creatorul.

Dar, mai întâi trebuie să înţelegem întrebarea în sine. Aceasta este descrisa in exemplul despre omul bogat şi omul sărac: Dacă omul bogat iubeşte omul sărac, omul sărac începe să profite de situaţie şi sa „manipuleze” pe omul bogat; „Dacă el deja mă iubeşte, atunci pot primi de la el. ”

Dar unde pot găsi această iubire, astfel incat sa pot începe să acţionez? Unde pot simti că Creatorul ma iubeşte şi-mi dăruieşte, astfel încât să pot începe sa manipulez, dacă nu pe El, atunci pe mine? Într-un fel sau altul, am nevoie de conexiune. Cum imi este dezvaluit Creatorul? Cum imi permite să percep piatra preţioasă şi sa reuşesc? Ar trebui să ne punem această întrebare.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 2/2/12, „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Munca noastra este perpetua. Lumina Superioara se afla in absolut repaos, iar repaosul ei ne impinge in mod constant spre scop. La fel se intampla si cu noi: Daca noi apasam in mod constant „pedala de acceleratie” tinzand spre scop, suntem in stare de repaos deoarece nu exista nimic altceva in afara acestei dorinte si Eu actionez intr-o singura directie.

Aici ne putem contrazice, insa eu actionez impotriva dorintei mele egoiste, care in mod constant ma distrage.

Insa, daca doriti sa va pastrati directia corecta cu ajutorul grupului si cartilor, sunteti aproape de repaos.

De fapt, este doar o problema psihologica. Daca decidem, daca realizam ce este mai important pentru noi si nu ne abatem atentia la altceva, daca ne indreptam direct spre scop, spre lipirea de Creator, si adaugam tot ce putem aduna din studiu, de la profesor, din carti, grup si diseminare, ramanem concentrati pe tinta si tebuie doar sa pastram directia corecta.

Pentru a face acest lucru, fiecare trebuie sa fie conectat. Doar astfel puteti alege scopul, pentru ca de fapt nu il stiti, si el este dobandit prin intermediul centrului grupului. Unde este acest centru? Voi sunteti cei care stabiliti cursul. Voi treceti prin aceste cercuri pe masura ce diametrul lor scade din ce in ce mai mult, si in fiecare cerc, voi ajungeti sa il cunoasteti mai  bine pe Creator si actiunile Sale, si eventual.gasiti centrul : si Il intalniti pe El.

Astazi trebuie sa lucram pe anumite planuri:

1. Toti prietenii sunt egali; nu exista mari sau mici.

2. Fiecare trebuie sa faca tot posibilul si trebuie sa se manifeste in fata celorlalti aratandu-le cat de mult ii iubeste. Prietenii trebuie sa vada doar acesta aspiratie. Noi trebuie sa stabilim un set complet pentru fiecare pentru astfe incat nimeni sa nu poata evita o atitudine egala fata de ceilalti. Aceasta este obligatia noastra.

3. Noi facem toate acestea cu un scop, astfel incat sa ne putem conecta, si in conexiunea dintre noi, sa descoperim iubirea: prima dragoste neconditionata si apoi iubirea absoluta, pana cand ajungem la sfarsitul corectiei, Gmar Tikkun.

Intregul proces are loc in grup. Nu trebuie sa alergam undeva: Exista un, loc al implinirii, prieteni care aspira la acelasi lucru, si avem inclinatia rea, care ne ajuta in mod constant sa cautam centrul cercului. Avem tot ce ne trebuie si ar trebui sa ne sprijinim si sa ne ridicam in mod constant deasupra intreruperilor, asa dupa cum se spune, ca „Iubirea spala toate pacatele” .

Sa spreram ca vom avansa pe aceasta cale, din succes in succes.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/02/2012, “Introducere in studiul celor Zece Sfere”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Atunci când o persoană isi pierde nădejdea pentru viaţa sa, ea începe să caute o modalitate de a-si justifica existenţa, un motiv pentru care viata merită să fie trăită. De fapt, ceea ce-o motivează este ego-ul, mândria care se ascunde în interior, care cere o explicaţie: Cum sa traiesc dacă viaţa nu merită a fie traita?

Trebuie să găsesc ceva pentru care sa exist. Toată lumea, în mod constant, căută această justificare. Nu contează cine este. Mândria din sentimentul că este o persoană derivă din punctul creaţiei însasi, „Ceva din nimic”, din contradicţia lui „ceva” si a acestui „nimic”.

Acest lucru o aduce sa caute sensul pentru care în consecinţă isi alege modul de viata, profesia şi stilul de comportament in fiecare moment. Acest lucru o motivează în fiecare moment al vieţii sale. Şi când această întrebare devine reala, atunci persoana găseşte înţelepciunea Cabalei şi intră sub influenţa Luminii care corecteaza şi începe să se dezvolte.

Aceste prime întrebari: „Pentru ce trăiesc”, „Viata merita traita”, „Cum imi pot justifica existenţa”, se maturizează într-o întrebare foarte clară despre sensul vieţii. Iar apoi o persoană începe să studieze, este inclusă într-un grup şi primeşte cărţile şi profesorul.

Şi, treptat, începe să simtă că este în ascundere. Este ca şi cum ceva este ascuns de ea, chiar dacă nu înţelege ce sunt acunderea şi dezvăluirea. Ea simte pur şi simplu schimbări în starea sa în relaţia cu alţii, sub forma de răbdare şi de iritare, atat cat înţelege sau nu, până când se găseşte într-o ceaţă şi este confuza. În acest fel, aceste stari se schimba în ea.

Şi, desigur, relatia cu viaţa se schimbă constant. Uneori simte că merita să existe, că viaţa străluceşte peste ea astfel incat este gata sa cante de fericire, iar uneori simte opusul. Toate acestea sunt activitatea Luminii, care trezeste si misca persoana şi în acest fel construieste în ea Kelim spiritual (vasele, dorinţele).

Şi Kli-ul se măsoară în funcţie de mărimea diferenţei dintre cele mai mari si cele mai mici puncte în relatie cu sentimentul, înţelegerea, recunoaşterea si valorile din felul in care persoana examinează apropierea sau distanţa fata de scopul dorit.

Astfel, ea treptat avanseaza. La început isi evaluează starea doar în funcţie de dispozitia sa, daca este buna sau rea. Iar mai târziu, deja începe s-o examineze în funcţie de criterii mai precise: cat de mult a reuşit în înţelegere şi senzaţie, mai mult sau mai puţin. Starea de spirit n-o mai ingrijoreaza atât de mult, dar cel mai important lucru este să înţeleaga, sa simta şi sa avanseze. Adevărul devine pentru noi mai important decât plăcerea.

În acest fel avanseaza până când se simte în dubla ascundere.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/02/12 „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna conexiunea intre cele 4 conventii ce urmeaza? Care ar fi rezultatul lor? Cum ar putea acesta construi un grup mondial in timpul pregatirilor pentru ele ca o singura entitate?

Raspuns: Cel mai important lucru este sa ne pregatim adecvat pentru ele.

Asta nu face parte din organizarea unei conventii. Daca vreti ca o conventie sa fie cu adevarat spirituala, pentru avansare spirituala, trebuie sa excludeti complet intrebarile voastre egoiste, cum ar fi: dorinta voastra ca o conventie sa aibe loc undeva convenabil pentru voi sau alte asemenea ratiuni.

Exista doar o singura, foarte simpla ratiune:  cat mai multi dintre prietenii nostrii sa participe la conventie.

O conventie nu este organizata in niciun caz pentru nou veniti sau persoane de pe strada, ori pentru ceva invitati speciali.

Conventia este doar pentru noi! Daca se iveste oportunitatea de a invita pe cineva din afara noastra sa participe la vreun eveniment de seara, asta e cu totul alta poveste, asa ceva este in plus si absolut inutil.

Motivul pentru care cel mai important lucru de facut este ca aceasta conventie sa fie accesibila, confortabila pentru oricine: cei mai varstnici, parintii cu copii, persoanele cu dezabilitati, copiii mici, persoane cu probleme de sanatate, care au nevoie de odihna in timpul zilei pentru ca nu rezista o zi intreaga, si altele asemenea. Toate aceste aspecte trebuie prevazute si luate in considerare. La urma urmei, totul va dura 3 zile intregi !

Conventia va fi un succes daca organizatorii tin cont de asta, ca prima conditie este sa te gandesti la fiecare, sa se faca lucrurile comode pentru ceilalti si nu pentru voi. Trebuie sa va anulati total opinia, optiunea dvs si sa faceti ceea ce este cel mai bine pentru toti.

Acesta este modul de abordare necesar sa existe peste tot in lume. Nu ma intereseaza unde se tine conventia, oricare ar fi localitatea si orice conditii, atata timp cat este comod, confortabil pentru oricine.

Cea de a doua conditie este pentru fiecare: sa participe la conventie, fiecare sa trimita urari, cantece si video clipuri. Fa tot ceea ce poti si fii cu noi.

Credeti-ma ca devin mai inspirat stand in spatele ecranului decat sa fiu prezent in locatie, deoarece distanta ce ne separa imi confera o doza suplimentara de dorinta si aspiratie pentru ca am fost acolo, dar aici.  Ma pregatesc pentru asta si ecranul devine pentru mine conexiunea absolut ideala cu cei care sunt acolo la conventia in cauza.

din discursul „A capata o dorinta de a darui”1/29/12  /

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Nu imi amintesc o asemenea amploare de a tine conventii. Ce e asa special ce se petrece acum in lume si influenteaza evenimentele?

Raspuns:  Lumea s-a accelerat foarte mult. Starea noastra se schimba foarte repede. Am ajuns la o bariera critica. Daca ar fi ca o parte din noi sa o depaseasca, toti ceilalti treptat vor incepe sa se inghesuie prin aceasta bariera urmand firul conexiunii noastre. Asa ca este foarte important pentru noi sa reusim.

Esential  trebuie sa avem conventii anuale pe fiecare continent. Iar conventia pe care o avem acum in desert e doar calatoria noastra personala. Nu facem asta pentru toti, ci grupul nostru are nevoie sa fie putin trezit, iar voi odata cu noi. Dar nu e nevoie sa veniti aici de dincolo de mari pentru asta.

Conventiile sunt o oportunitate pentru toti sa se intalneasca, sa se vada unul cu celalalt, sa comunice. Toate astea sunt necesare.

Oamenii au nevoie sa fie putin scuturati; ei trebuie sa se uneasca. Sper ca la conventiile ce vor urma noi toti ne vom aduna intern obtinand punctul comun al unitatii noastre, al adeziunii al unirii. Iar contactul cu Creatorul pe care il vom descoperi acolo ne va ghida clar cu ochii si inimile larg deschise.

Dintr-o discutie despre „ A obtine vointa de a darui” 29/1/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este frivolitatea atunci cand apare in munca interioara?

Raspuns: Frivolitatea este o notiune larg intalnita: Ma indreapta – oprindu-mi munca complet – la o situatie in care ma schimb de la o activitate mai benefica la alta mai putin benefica, dar una care e mai placuta, convenabila si usoara.

Frivolitatea poate fi manifestata prin a intreprinde actiuni care contrazic complet calea, pana la limita unor pacate minore sau chiar permitandu-mi putina „ libertate” in gandire, analiza si dorinte.

De unde vine expresia „ frivolitate”? „ Un cap greu” insemnand ca o persoana se judeca constant, se analizeaza si e plina de ganduri. Iar usurimea mintii inseamna ca isi elibereaza capul de activitati adecvate si apoi se umple cu diferite ganduri straine.

Poate fi chiar ceva ce nu contrazice Cretorul in nici un fel, cand o persoana ii permite capului sa fie plin de ganduri ale acestei lumi corporale.

In partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 12/2/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce poate face femeia ca sa il ajute pe barbat in pregatirea pentru congresul din desert, cat si pe parcursul congresului?

Raspuns: Femeia trebui sa il „ preseze„ pe barbat fara mila. Ele trebuie sa trezeasca un sentiment foarte clar in interiorul lor astfel incat daca barbatii nu le aduc ceea ce ele isi doresc, este pur si simplu un dezastru. Sa presupunem ca un barbat are un interviu pentru un loc de munca, iar rezultatul, fie ca va fi angajat sau nu este critic pentru intreaga familie. Daca nu obtine locul de munca familia nu va avea bani ca sa cumpere alimente sau sa plateasca chiria si imediat va cadea de la un standard de viata mai mult sau mai putin modest la situatia de a ramane fara adapost. Astfel trebuie sa simta o femeie: Daca barbatul nu aduce acasa salariu nu vom avea cum sa traim. Trebuie sa fie simtit ca o criza teribila, precum o spargere!

Daca femeile decid sa influenteze barbatii cu acest sentiment, barbatii nu vor avea alta alegere decat sa faca sa se intample. De aceea este scris ca iesirea din Egipt este pusa pe seama femeilor. Si ulterior receptia metodei de ascensiune spirituala pe muntele Sinai este de asemenea realizata multumita femeilor. Aceasta presiune pe barbat trebuie sa fie blanda mai degraba decat dura ca nu cumva sa primeasca rezistenta mai mare din partea lor. Totul trebuie facut simplu, in maniera in care femeia isi poate presa barbatul fara sa sa-i spuna o vorba. Asta e exact ceea ce avem nevoie.

Dintr-o discutie de „ A obtine vointa de a darui” 29/1/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cand grupul atinge spiritualitatea, revelandu-l pe Creator, si are o anumita conexiune cu acesta, actiunile sale devin opuse celor anterioare: Incepe sa arate o indiferenta pentru scop si o anumita nepasare care tulbura munca prietenilor chiar inainte de aparitia obstacolelor trimise de Creator. Atunci cand o persoana are o legatura cu Creatorul, aceasta dezordine o va intari.

Rabash scrie ca din modestie, exista obiceiul ca prietenii sa nu isi arate unii altora puternica aspiratie catre spiritualitate, cand in realitate in inimile lor ardea aceasta dorinta.

Acest lucru se intampla insa dupa ce Machsom a fost trecut (bariera catre spiritualitate) atunci cand grupul dobandeste o legatura spirituala, si nevoile sale de crestere cresc cu fiecare moment. Apoi este nevoie ca dezordinea sa apara cat de repede posibil, si grupul le stabileste pentru fiecare persoana, ajutand-o astfel sa avanseze mai repede.

Insa inainte de a intra in lumea spirituala, inainte ca oamenii sa dobandeasca revelarea conexiunii cu Creatorul, afisarea nepasarii este inacceptabila pentru ca va distruge totul. O persoana trebuie sa isi vada prietenii ca fiind mari si alesi. Si din partea sa, grupul trebuie sa apara ca fiind mare, special, si puternic pentru a „scoate persoana din aceasta lume” trezind in ea invidia, placerea si ambitia”.

Daca grupul se va infatisa pe sine in acest fel in relatia cu fiecare persoana, atunci persoana va vedea ca trebuie sa se alature grupului, sa se conecteze cu acesta, sa fie alaturi de prietenii sai pe care ii vede ca fiind importanti: Astfel grupul va ajuta persoana si noi toti vom putea sa dobandim conexiunea dintre noi si revelarea Creatorului fata de creaturile sale.

Nu trebuie sa vorbim despre acest lucru foarte mult. Insa trebuie sa sa intelegeti ca munca voastra consta in a trezi dorinta prietenului vostru. Lucrati cu el, prezentati-i o imagine spirituala ca si cum atat voi cat si intreg grupul este inaltat spiritual, aratandu-va devotamentul si enorma dorinta pentru scop, mai mare decat il aveti in realitate.

Trebuie sa va infatisati astfel, in fata prietenului incat sa il treziti asa cum procedam cand ne jucam cu un copil mic in care trezim diferite stari si astfel il ajutam sa creasca.

Daca oricine are nevoie sa se inarmeze cu dorinta de a atinge spiritualitatea, trebuie sa cream conditiile pentru ca aceasta dorinta sa se poata forma in persoana. In mod clar acesta este un joc, de aceea cream mediul, care inspira in oricine maretia scopului.

Din partea 1a  Lectiei Zlnice de Cabala  12/01/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→