Întrebare: Ce înseamnă sa te unesti cu Creatorul?

Răspuns: Cu ajutorul prietenilor şi studiului, datorită Luminii inconjuratoare, obţin aspiraţia pentru Creator, dorinţa de a darui Lui, de a fi în daruire, deconectat de mine insumi, astfel incat sa nu mai existe „eu-l” meu şi sunt în întregime în această proprietate de a darui. Apoi, descopar că am devenit asemanator cu El, deoarece El este dorinţa absoluta de daruire, nu un corp, obiect sau entitate.

Astfel, Creatorul începe să-mi apară din ce in ce mai mult ca fiind proprietatea forţei de dăruire care guvernează Universul. Şi când ma ridic mai presus de mine insumi şi ies din mine, descopar că, în esenţă, eu sunt o forţă, o dorinţă, aspiraţia în sine. Iar apoi pierd senzatia corpului meu si simt că există doar două dorinţe reciproce: a Lui şi a mea.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/02/12 Shamati # 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum combini „credinţa deasupra raţiunii” şi principiul că ” poti judeca numai ceea ce vezi cu ochii tai”?

Răspuns: Trebuie să-ti bazezi evaluarea critică numai pe senzatiile tale reale, după cum este scris: „Un judecător are doar ceea ce ochii sai pot vedea”, şi nu pe ceea ce cred că este scris, ceea ce am fost învăţat, sau ceea ce a spus cineva. Ceea ce contează este ceea ce simte o persoană în dorinţele sale şi ceea ce înţelege cu mintea sa.

Aceasta este temelia noastră: nu am mai mult decat ceea ce simt acum. Şi acum am nevoie sa vad cum ma pot ridica deasupra ei. Acest lucru se datorează faptului că toată creşterea spirituală se bazează pe ridicarea la un nivel nou de fiecare dată. Dar cum ma pot ridica la un nou nivel? În viaţa corporala urcam gradele prin dorinţele noastre egoiste şi ganduri mai profunde, înţelegatoare, cu alte cuvinte, prin creşterea inimii si mintii. Dar când vine vorba de ascensiunea spirituală, ceea ce contează nu este creşterea cantitativă, ci calităţile elevate.

Aceasta este motivul pentru care nu lucrez pentru creşterea mintii şi sentimentelor mele. Nu ma străduiesc să simt şi să înţeleg mai mult în studiile mele şi viaţa cotidiana. Nu ma limitez; pur şi simplu nu este directia in care văd pentru mine insumi. Pana la urma, doresc să achiziţionez o nouă calitate, care nu este în interiorul inimii şi minţii vechi.

Am nevoie de o inima si o minte diferite! Este ca şi cum exista două imagini diferite. Mintea şi inima, care funcţionează în noua imagine a lumii, au grija de aproapele lor, chiar dacă nu ştiu încă ce este acest lucru. Dar revenind la vechea imagine este invers, am grijă doar de mine insumi.

Şi ambele aceste imagini au un drept absolut egal de a exista. Dar am nevoie sa descopar această a doua imagine, a doua realitate. Şi este imposibil s-o imaginez pana cand nu devine revelata. Noi doar ne pregătim pentru asta. Lumina vine la noi de la acea noua imagine în funcţie de eforturile pe care le facem s-o obtinem din poziţia noastră anterioară. Aceasta Lumina formeaza treptat in noi abilitatea de a începe să distingem această imagine de la distanţă şi, treptat, sa ne imaginam cum este. Dar ceea ce se întâmplă acolo numim „cunoaştere mai inalta”, dincolo de mintea noastră, aşa cum este scris: „Am văzut o lume opusa.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/02/12  Shamati # 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ar trebui sa ne simtim responsabili pentru lume? Ce dorinta putem sa preluam noi azi de la lume pentru a aspira la calitatea de influenta/daruire intre noi?

Raspuns: Lumea are nevoie de corectie si noi trebuie sa avem grija de acest lucru. Iar pentru aceasta, noi trebuie sa ne corectam pe noi insine pentru a fi gata sa aducem  lumii metoda corectiei. Acesta este cel dintai motiv pentru care mergem in desert, la Arava.

La urma urmei, Creatorul doreste corectia vaselor sau a dorintelor care sunt cel mai indepartate de EL, pana cand ele se reunesc intr-una singura. Si trebuie sa intelegem ca noi suntem solii purtatori ai vointei Lui, muncitori, mentori, educatori. Pe scurt, muncim intr-o lume ce se vrea corectata si totul depinde de noi.

Pregatindu-ne pentru conventie, noi trebuie sa subliniem responsabilitatea pe care o avem pentru fiecare. Partea feminina a grupului nostru mondial este de asemenea foarte implicata in aceasta munca si ia parte la ea, gata sa ne ajute in orice mod posibil. Femeile se pregatesc pentru calatoria noastra si sunt mereu alaturi de noi cu intreaga lor inima si tot sufletul lor.

Nu putem uita nimic din asta. In concluzie, intreaga noastra corectie e necesara cu scopul de a o transfera lumii.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala- 09.02.12 „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce cautam lumea spirituala prin ochii lumii corporale?

Raspuns: Asta e felul in care suntem construiti; acestea sunt dorintele noastre. Le putem satisface doar prin mijloacele care ne-au fost date: maini, picioare, cele 5 simturi si creierul.

Calculul meu este simplu: sa ma multumesc pe cat de mult posibil cu placerile dorite si constant sa raman satisfacut 100% din timp.  Dar in momentul in care ma apropi de limita satisfacerii, placerea dispare iar eu trebuie sa cobor putin. De exemplu inainte unei mese, trebuie sa fiu infometat pentru ca acea masa sa imi ofere placere.

Noi trebuie sa fim preocupati sa cream Kli-ul ( vasul) si satisfacerea potrivita lui.

Cu atat mai putin, satisfacerea nu trebuie sa anuleze deficienta, ci mai degraba sa o insoteasca. Este cel mai bine cand umplerea si deficienta merg mana-n mana; cu cat mai mult primesc, cu atat mai mult doresc; inca primesc si inca imi doresc, din nou si din nou.

Aici se naste o intrebare: Ce simt – placere eterna sau deficienta eterna, sau odata una, odata alta?

In lumea noastra singura posibilitate de a te bucura de ambele, de deficienta si umplere este posibila doar daca sunt directionate spre o a treia parte. Apoi ele amandoua sunt de dorit si exista in interiorul meu. Nu pe rand ci in acelasi timp, impreuna. Despre asta este spus, „ Dragostea acopera toate pacatele.”

Daca ele exista una langa alta, apoi din combinatia lor este creata linia mijlocie, iar eu ma simt satisfacut constant, fara sfarsit, fara nici o tranzitie intre deficienta si umplere. Si astfel ajung la forma infinitului, si nu am nevoie sa inlocui perioadele de deficienta si umplere.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 6/2/2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta intre un mediu inconjurator integral bun si unul incorect?

Raspuns: Doar dorinta de a ne asigura ca obtinem nivelul perfect al starii noastre si nimic mai mult.

Cu alte cuvinte, oameni care inteleg ca nu exista alta alegere si ca noi trebuie sa iesim din criza, de preferat fara razboi si evenimentele dramatice si oribile care-l insotesc. Este mai bine daca noi ne directionam in mod voit spre aceasta si sa incepem sa o si facem. Studiem sistemul, incercam sa-l realizam si asta ne influenteaza pe fiecare. Nu exista altceva. In acelasi timp noi intesificam puterea scopului spre care nazuiesc ei, care este tainuit in natura, iar acest scop li se pare ca le straluceste de departe. Isi emana puterea, perfectiunea sa si acesta este viata lor. Si de aici ei dobandesc noi puteri.

Orice scop are puterea sa. Si cei conectati cu acesta pot munci peste masura.

Intrebare: Este aceasta aspiratie spre scop „ascensiunea”?

Raspuns: Da, de fiecare data noi ascedem in mod specific in relatia cu scopul. Dar cand suntem in grup, in aceasta mica comunitate, ne putem coordona corect.

Cum pot eu sti ca acest scop este, unde este, ceea ce reprezinta participarea benevola a rotilor dintate intr-un mecanism, etc? Si vad calea de a ma raporta corect la grup: daca ma comport corect in interiorul acestei mici comunitati cu maxima integrare si amabilitate fata de tot. Eu trebuie sa studiez consecintele tuturor gandurilor mele: ganduri, nu doar fapte. Gandul este actiune.

Gandurile noastre si dorintele joaca acelasi rol la urmatorul nivel al existentei noastre (nivelul uman – Adam, nivelul integrat) ca si actiunile ce le intreprindem la nivelul corporal curent.

De aceea trebuie sa castigam controlul asupra dorintelor si gandurilor noastre. Acesta este principalul lucru. Actiunile pot ramane la fel de taioase si crude precum intr-o sala de operatii dar ele vor fi directionate spre binele celorlalti. Principala transformare are loc in ganduri si dorinte.

Din “Lectie despre noua Lume” 7, 12/14/122

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In anii 1920 si 1930 un psiholog sovietic celebru, Vigotski, introducea conceptul de „zona proximei dezvoltari” care, printre altele, vorbeste de diferenta dintre Eul ideal si Eul real. Daca aceasta zona este prea mare, punctul de contact dintre cele doua concepte se rupe, iar persoana pierde contactul cu realitatea. Apar deceptia si minciunile, ceea ce s-a intamplat in Rusia. Vedeti vreo primejdie in faptul ca exista o diferenta mult prea mare intre tabloul ideal al unei societati integre si adevarata stare de fapt a omenirii?

Raspuns: Intelegeti ce este aceea o „necesitate naturala?” Daca in acest moment aceste idei sunt simple deziderate in Rusia, in statele noastre sunt absolut necesare. Daca a fost posibil candva sa cream o societate capitalista si sa para o lume vestica libera si infloritoare precum paradisul pe pamant pentru cei ce traiau intr-o Rusie demolata, saracita si murdara, in acest moment nu mai este cazul. Astazi o singura imagine apare in fata tuturor: anihilarea absoluta sau munca constructiva la alt nivel.

De aceea eu subliniez ca este necesar sa stimulam constant acest punct intr-o persoana. Alta solutie pur si simplu nu exista.

Spre exemplu, nu exista alta solutie pentru criza europeana curenta. Sunt incercari constante de a evita, de a amana luare deciziilor pana la noi intalniri, promitand ca se vor gandi la ceva pana atunci. Dar bineinteles nu e nimic la care sa te gandesti. Totul incepe cu „ Dumnezeu stie unde” pentru ca nimeni nu poate calcula si prevedea consecintele negative a acestei povesti fara sfarsit si fortei distructive crescande.

Nu exista alta cale. Asta in primul rand.

Si in al doilea, prapastia. Cred ca aici ar trebui sa ne angajam intr-o munca serioasa si, cel mai important, sa dezvoltam in mod progresiv societatea. Avem un singur mecanism de influentare a unui om: mediul inconjurator. Doar mediul inconjurator, nu exista alte posibilitati. Psihologic, sociologic – toate sunt bune, dar fara influenta mediului social asupra persoanei, aceasta nu se va schimba, si nu vom primi din partea societatii un scop pentru a trai impreuna.

Daca unii experti imi vorbesc despre aceasta, ii aud la un moment dat (un el sau o ea) cum se infioara pe moment, sunt surprinsi, ademeniti de un concept, iar eu sunt gata sa ma implic, sa actionez si sa ma straduiesc pt ceva chiar acum si aici. Dar dupa aceea, fara presiunea sociala, fara forta ce ma incojoara si ma obliga – nu o voi face niciodata.

Eu pretind o societate ce poate sustine aceasta idee si o miscare care sa ma oblige la implementarea ei eliberandu-ma de calitati personale precum invidia, gelozia, dorinta de elevare si realizare si sentimentul rusinii: cine sunt eu comparativ cu ei, cum apar eu in ochii copiilor si celor dragi mie. Aici trebuie sa utilizam resurse ce le avem la indemana (si sunt egotice din moment ce in jur exista egoism) pentru a convinge o persoana sa intre progresiv in necesitatea recunoasterii constiente a unificarii integrale cu ceilalti.

Specialistii, psihologii ar trebui sa promoveze asta, iar in spatele lor o cortina sociala – mass media.

Din “Discutie asupra unei educatii integrale nr. 6”, 12/14/11

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este dificil pentru o persoana sa depaseasca „ bariera” (Machsom) si sa adopte abordarea pe care Cabala o preda si care este opusa perceptiei egoiste obisnuita. Dar daca ea se inalta deasupra egoismului catre daruire, dragoste, responsabilitate reciproca si garantie fata de aproapele sau, ar insemna ca a acumulat putere spirituala.

Daca ar fi fost capabil cu adevarat sa se ridice deasupra sa, ar fi insemnat ca este deasupra restrictiei pentru ca si-a diminuat egoismul si a dobandit o atitudine spirituala fata de aproapele sau, o perceptie spirituala, lumea superioara.

O persoana nu intelege si nu stie ca prin aceasta cale ea poate atinge eternitatea, dimensiunea superioara perfecta in locul realitatii limitate pe care o simte acum. Toata asta este chiar aproape de noi si de aceea pare atat de simpla si de primitiva: Orice dragoste indreptata catre celalalt pe care o intiparim in copiii nostri este de a-i preveni sa se lupte unul cu celalalt.

Acesta este primul obstacol, care necesita ani pentru a fi depasit. Dar trebui sa intelegem ca fiecare nivel al muncii spirituale necesita timp pana cand il invatam si acceptam. Depinde de cat de mult o persoana poate fi inclusa in grup, prin care isi grabeste dezvoltarea.

Daca este impresionata de ceilalti si se straduieste sa absoarba cat mai mult posibil de la ei, intra in grup cu ochii inchisi, apoi incepe sa vada cat de eficient este acest instrument. In acest fel ea poate obtine dorinta dimensiunii spirituale.

Un vas spiritual este construit prin calitatea si cantitatea relatiilor cu ceilalti. Cantitatea este determinata de faptul ca in cele din urma trebuie sa se uneasca cu toate sufletele deoarece toti impreuna constituim un singur suflet: Malchut al lumii infinitului.

Iar calitatea este determinata de faptul ca persoana trebuie sa se uneasca cu ceilalti prin primire si daruire completa, astfel incat dorinta fiecaruia este legata la ceilalti precum o roaza zimtata care-i roteste pe toti; toti depind de el si in acelasi timp el depinde de toti ceilalti.

Conectandu-ne in aceasta forma, fiecare este transformat intr-o parte integrala al intregului sistem. Toti depinde de el iar el ii intoarce pe toti, dar ii intoarce conform programului general, dorintelor lor colective, si dorintei in parte a fiecaruia. Acesta este sistemul perfect pe care trebuie sa il atingem.

Din partea intai A Lectiei Zilnice de Kabbalah 3/2/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  Insemna ceva cand intamplator ii povestesc unei persoane despre sitemul meu de valori iar ea sau el asculta atent. Este un lucru total diferit cand noi toti impreuna construim un tablou ideal, precum comunistii care stateau impreuna si isi imaginau viitorul ideal. Problema a fost ca acest viitor s-a dovedit a fi prea detasat de viata reala.

Raspuns: Comunistilor le-a lipsit un sistem pentru educarea oamenilor. Iar educatia, special in Rusia in acea perioada, si Rusia de azi de asemenea, exista o problema enorma deoarece pana in aceasta zi oamenii pastreaza psihologia de sclavi.  E nevoie ca sa fie restructurata treptat pentru a exalta personalitatea. Rusia are toate conditiile necesare pentru asta.

Desi miscarea indreptata catre nivelul uman, catre Adam,  presupune dizolvarea completa a persoanei in societate, iar simultan implica cresterea lui sau ei in personalitate. Asta e contradictia pe care au incercat sa o distruga pe parcursul regimului sovietic deoarece nu au putut crea un sistem pentru educatia oamenilor si  dezvoltarea unei persoane care ar putea deveni o personalitate, sa aiba propria lor opinie si sa isi poata realiza intregul lor potential. Ei pur si simplu au incercat sa faca un mic supus dintr-o persoana: „ Tu nu ai cap, Partidul va hotari pentru tine; tu nu ai nimic altceva decat cele doua maini, asa ca tu vei munci iar noi iti vom spune ce sa faci.”

Aceasta nu este imaginea lui Adam spre care ne aspiram. Tentativele de a neutraliza egoismul, de a-l anihila, si de a implanta artificial altruismul si sacrificiul de sine in locul lui- asta e impotriva naturii.

Aici noi vorbim despre invatarea unei persoane de a utiliza toate dorintele si impulsurile ei in mod corect.

Dintr-o „ Discutie despre Educatia Integrala” Nr.6,  14/12/2011

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: La sfârșitul lui februarie, vom pleca iarăși în deșertul Arava. Cum să facem să nu distrugem ceea ce am realizat prima dată?

Răspuns: Acest ciclu este diferit de cel anterior. Veți vedea că prima dată totul a fost revelat brusc, așa cum se întâmplă cu un copil naiv și nesofisticat. Atunci am reușit, dar acum succesul este posibil doar în urma unui număr mare de probleme, fluctuații și a unei meditații mai intense.

În fond, de fiecare dată dorința devine mai vicleană și opune mai multă rezistență. Nu contează cât de sus te ridici, înclinația rea, pe care o ai, se va ridica deasupra ta. De aceea nu putem repeta ceva care s-a întâmplat deja.

Cel mai important lucru este să te implici în aceasta, să te pregătești și să înțelegi că trebuie să ne unim, căci nu există alternativă. Altminteri, nici nu are rost să începem. Nu avem nevoie să mergem în sălbăticie dacă nu aducem cu noi o dorință reală. Această dorință apare în inima frântă.

În deșert, cel care învinge și supraviețuiește este acela care urmărește cărarea cu strictețe. Pe de o parte el este devastat, dar, pe de altă parte, el deține capătul firului. Acest fir este unitatea cu prietenii. La final, noi nu ieșim din deșert, ci, mai degrabă, deșertul se transformă în pământul Israelului, scăldat de lapte și de miere. Vom primi toată abundența spirituală pe loc, dacă ne vom uni. Apoi, deșertul, care se întinde între noi, se va transforma în Țara Făgăduinței, în intenția, în dorința fierbinte către Creator. Acolo îl vom revela pe El.
Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 2/3/12, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să fiu convins de necesitatea muncii spirituale când, în mod constant, ne pierdem direcția și puterea de-a lungul drumului?

Răspuns: Din contră, trebuie să-mi fac permanent griji pentru direcția corectă și puterea pentru muncă. Avem nevoie doar de clarificarea acestor lucruri în conformitate cu legile creației și tocmai despre aceasta studiem.

Știința Cabalei este o știință care le include pe toate celelalte. Ea cercetează natura în totalitate. Dar, în același timp, umanitatea nu înțelege ca ea însăși trăiește în această rețea globală. Ea trăiește în întuneric și este imersată într-o totală neștiință.

Pentru a clarifica lumea înconjurătoare, oamenii au divizat-o în părți separate, cărora le-au atribuit diferite discipline științifice: fizică, chimie, biologie, zoologie, etc. Astfel am “desprins” pepite de cunoștințe din muntele de întuneric în care ne aflăm.

Știința Cabalei, pe de altă parte, explică fiecare domeniu în termenii unei singure legi. Ea nu respinge științele generale, tradiționale. Toate legile descoperite cu ajutorul științelor tradiționale aparțin doar unei arii mici a percepției noastre, din dorința egoistă, care este opusă naturii creației. De aceea noi trebuie să înțelegem că în Gmar Tikkun (sfârșitul corecției), când această dorință dispare, vom descoperi alte legi care transcend timpul, mișcarea și spațiul. Există o altă fizică și chimie; totul este diferit. Această realitate există doar temporar, până când vom intra în marea și adevărata percepție a lumii.

Întreaga noastră lume există cu singurul scop ca noi să ieșim din ea și să ne găsim independența. Ea ne dă o bază, un punct de plecare, central, independent și deconectat de Creator. Se află la cea mai mare depărtare de lumea Infinitului, este cea mai adânc imersată în întuneric, dar este tocmai punctul din care ne începem ascensiunea.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 1/24/12, “Introducere la TES”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Stiinta - Niciun comentariu→