Întrebare: Apar în mine sentimente precum invidia, dorința și ambiția atunci când văd că îmi lipsește ceea ce are prietenul meu în relație cu Creatorul?

Răspuns: Nu! Există invidie, poftă și onoare negative și pozitive. Dacă văd ceva bun la altul, aș putea crede că ar fi fost mai bine dacă nu aș fi văzut, ca să nu sufăr. La urma urmei, când văd o calitate bună la altcineva, mă simt prost.

Sau văd ceva bun și trezește în mine dorința de a-l atinge și eu. Atunci trebuie să fiu recunoscător celui care mi-a dat ocazia să văd aceste plăceri speciale care pot fi obținute. Înainte nici nu credeam că astfel de lucruri există în lume. Aceasta este invidia bună.

Invidia rea ​​este atunci când văd oameni care o duc bine, dar eu să spunem nu îmi doresc suficient să fiu ca ei. Adică, consider că efortul pe care trebuie să-l depun depășește cu mult plăcerea pe care aș câștiga-o. Scopul nu justifică mijloacele.

Cu alte cuvinte, sunt leneș. Aceasta se numește lene. Și ca să evit suferința, aș vrea doar ca nici pentru ei binele să nu existe. Sau mă enervez că l-am văzut, iar acum sunt invidios. Totul este invers. În loc să mă străduiesc să ajung la un nivel superior, îmi doresc să-i văd pe acești oameni la un nivel inferior celui al meu. „Suferința celor mulţi este jumătate din consolare.” Ei au mai puțin, iar eu am mai mult, imediat ce starea mea de spirit se îmbunătățește.

Totul depinde de scopul omului – cum vrea să folosească calități precum invidia, pofta și onoarea. Fie vrea să se ridice cu ajutorul lor, pentru că importanța scopului îl obligă, și apoi folosește aceste calități într-o formă utilă, eficientă, constructivă.

Sau poate fi altfel, când vrea să distrugă tot ce vede la altul, căci confortul este mai important pentru el decât avansarea. Suferința nu este încă suficient de puternică pentru ca omul să vrea să părăsească starea actuală. Totul depinde de calcul și de ceea ce așteptăm de la starea în care ne aflăm.

Imaginați-vă situația. Vedem că jumătate dintre cei de aici dorm, iar celorlalţi nu le pasă. În interiorul lor, nu există nicio dorință arzătoare de a se elibera de această stare, în care „este mai bună moartea decât această viață”. Întrebați-i: „Vă doriți ca următoarea voastră stare să dezvăluie că nu există nicio posibilitate de stagnare?” Ei vor răspunde: „Ei bine… putem încerca, poate este mai bine.”

Dar există și cei care vor spune că așteaptă acest lucru și sunt pregătiți pentru orice, deoarece fără asta nu există progres. Așadar, totul depinde de pregătirea prealabilă. În grup trebuie să existe o idee, un scop, pentru care ar merita ca omul să existe.

Din Lecția zilnică de Cabala 14.02.2026, Rabaș – Art.27, 1988-Ce înseamnă „Creatorul nu-i tolerează pe cei mândri” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Zohar-ul spune despre versetul, „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă” (Geneza 3, p 96, și paragraful 151 din Comentariul Sulam): „’Şi a fost seară’, menționat în text,  înseamnă că se extinde din partea întunericului, de la Malchut. ’Şi a fost dimineaţă,’ înseamnă că se extinde din partea luminii, care este ZA.

„De aceea este scris despre acestea, ’o zi’, indicând că seara şi dimineaţa sunt ca un singur corp şi ambele compun ziua. (Rabaş, „Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă”).

Tora începe cu cuvintele „La început” („Bereşit”). Prin „început” înțelegem începutul avansării omului, când acesta poate distinge deja între ascensiunile și  coborârile sale. El începe să definească mai corect ce este o coborâre în raport cu o ascensiune, ce este binele în raport cu răul, lumina în raport cu întunericul.

Dacă vede că gândurile sale se apropie de gândurile publicului larg, el definește acest lucru ca întuneric, ca rău, chiar dacă în simţirile sale… poate părea plăcut sau bun. Totuși, el înțelege că a rămâne în gândurile publicului larg îl distanțează de spiritualitate și de scopul creației.

În schimb, atunci când se întoarce spre interior și găsește în sine chiar și o mică apropiere de Forța superioară, Creatorul, de o recunoaștere a valorii dăruirii, el definește acest lucru ca o ascensiune. Dar și aici există diverse grade. Omul nu știe întotdeauna în ce stare se află și rămâne în el aproape inconștient, fără capacitatea de a o măsura.

Fiecare stare începe atunci când omul o observă aparent dintr-o parte și o percepe dintr-o perspectivă obiectivă, care nu depinde de el.

Cu alte cuvinte, atunci când dobândește capacitatea de a-și înțelege starea, iar cuvântul „înțelegere” (ebr. „Havana”) vine de la Bina, adică atunci când există Bina în Malchut și primește o simţire a ceva superior vieții animalice obișnuite, atunci apar două puncte în el. Din diferența dintre ele, el își examinează starea. Acum poate discerne unde este binele și unde este răul, unde este adevărul și unde este minciuna.

Dacă se ridică deasupra… Dacă el are senzații de bine și rău și este gata să procedeze conform definiției adevărului și falsității, atunci se poate spune cu certitudine că se află conștient în stări de ascensiune și coborâre. Atunci poate concluziona că mersul în limitele rațiunii poate fi corect la gradul său actual, dar dacă dorește să se ridice la un grad superior, trebuie să meargă cu credință deasupra rațiunii.

Prin aceasta, el dobândește intelect, realizare și apropiere de superior, la un grad superior. În acel moment, se poate spune cu adevărat că drumul său începe să fie definit ca „La început”: El are acum un început, are un cap (Roş), are un scop și se îndreaptă spre avansare.

El își vede întotdeauna starea prezentă ca întuneric, ca seară și tinde spre dimineață, astfel încât să fie o zi, și o altă zi, și încă una. Fiecare dintre stările sale începe cu seara, și oricare ar fi ea, el ajunge să realizeze că există o stare superioară, una mai aproape de Creator. Prin urmare, el își definește starea actuală ca seară și din aceasta ajunge la dimineață, la prima zi, la a doua și la… a treia.

Din Lecţia zilnică de Cabala 2/8/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine stabilește direcția spirituală?

Răspuns: I-am adunat pe oamenii din direcția spirituală tocmai pentru că au o predispoziție de a găsi un teren comun și niciunul dintre ei nu vrea să iasă în evidență. Doar din acest motiv!

Ei înțeleg că o decizie comună este cea corectă. Și nu pentru că este corectă în sine, ci pentru că atunci când este împărtășită, colectivă, atrage o binecuvântare de sus, de la Creator.

De fapt, poate fi absolut greșit în comparație cu ceea ce ar putea veni de la unii studenți inteligenți de-ai noștri. Dar el este singur, și prin urmare, nu va primi sprijin spiritual de sus. Ei însă, sunt împreună, și prin urmare, vor primi sprijin spiritual. În cele din urmă, ei vor câștiga.

Există o vorbă: „Ceea ce construiesc tinerii, duce la distrugere, iar ceea ce distrug bătrânii duce la construcție.” Și acest lucru este cu adevărat așa.

În comparație cu toți oamenii inteligenți ai lumii noastre, eu nu valorez nimic. Dar spun ceea ce gândesc la nivelul meu și se adeverește. De ce? Pentru că doar sprijinul există. Doar acest sprijin determină și organizează totul.

Conform logicii, poți spune: „Nu ar trebui să fie așa”. Și totuși nimic nu va funcționa pentru tine, în timp ce pentru mine va funcționa. Prin urmare, dacă direcția spirituală ia decizii colective, ceilalți o pot urma în siguranță cu ochii închiși. În niciun caz nu ar trebui să facă parte din ea „băieți inteligenți” singuri!

În locul meu poate exista doar un colectiv și de aceea l-am ales dinainte.

Întrebare: Și cum se îmbracă Forța superioară în acest colectiv, în procesul de luare a deciziilor?

Răspuns: Ei înșiși nu știu. Fac asta prin ei, prin intermediul Forței superioare. Ei nu au nicio legătură cu asta. Trece prin ei pur automat și asta este tot.

Cine sunt ei? Sunt la același nivel ca tine sau chiar mai jos. Ce diferență face?! Poți vedea singur, există oameni speciali acolo? Sunt pur și simplu oameni care înțeleg că o decizie colectivă prevalează asupra uneia personale – asupra oricărei decizii personale! Adu-i pe cei mai puternici, cei mai inteligenți, cei mai excepționali, orice vrei, nu va face absolut nicio diferență.

Întrebare: Cum poate împiedica omul pe „băieții deștepți” să preia puterea?

Răspuns: Dacă totul rămâne așa cum este acum, doar cu direcția spirituală în locul meu, și oricine începe să se opună este imediat înlăturat din „Bnei Baruch”; acesta poate să meargă oriunde vrea, în orice direcție, atunci comunitatea noastră va continua să existe în forma corectă.

Doar colectivul! Nimeni în locul meu. Nimeni. Totul rămâne unde este, fiecare rămâne pe pozițiile sale. Nimeni nu comandă, nimeni nu iese în evidență și totul în organizație funcționează conform aceleiași ierarhii ca acum. Doar direcția spirituală conduce. Nimeni nu are dreptul să ia decizii sau să facă ceva fără ea.

Întrebare: Dar oamenii pot argumenta despre direcție, pentru a o stimula?

Răspuns: Nu, asta nu se numește argumentare, ci propunere. Și dacă direcția consideră necesar, va accepta propunerea. Dar cel mai bine este să nu propunem nimic. Cine poate propune ce? Cel care propune trebuie să înțeleagă cine este.

Să presupunem că ne pregătim acum pentru un Congres. Pot exista propuneri de organizare a acestuia într-un fel sau altul, dar numai la nivelul pur tehnic al acestei lumi. Tot ce privește luarea deciziilor la un nivel superior, nu.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Distrugerea lui Laitman”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când are loc schimbarea intenţiei de la Lo Lişma la Lişma  (de dragul Creatorului)? Se schimbă „combustibilul” meu după Machsom sau încă operez din intenția „de dragul meu”?

Răspuns: După Machsom, se schimbă „combustibilul” omului. Acesta iese din ascunderile duble și simple în care exista înainte de Machsom și ajunge la revelarea Creatorului. Care este diferența dintre răscumpărare și exil?

Răscumpărarea este simțirea prezenței Creatorului, guvernarea superioară asupra întregii realități. Dar dacă nu simți acest lucru, atunci ești în exil (care este de fapt locul unde te afli acum). Poți să-L asculți, să-L gândești și să-L imaginezi, dar nu-L simți cu adevărat. Prin urmare, această simțire nu determină cursul vieții tale.

Dar când începi să-L simți pe Creator, simți că nu există nicio altă forță care să acționeze în afară de El. Și Faraonul și toate celelalte „personaje” sunt factori prin care Creatorul determină și aranjează tot ceea ce ți se întâmplă, atât în ​​interior, cât și în exterior. Și toate acestea sunt pentru ca, prin discernerea acestor schimbări, să se poată dezvolta unicul punct din inima ta. Punctul din inimă este începutul sufletului (Nefeş).

Referitor la modul în care dezvălui că tot ceea ce ți se întâmplă, atât interior, cât și extern, sunt doar acțiunile Sale, se spune: „Două lumini, cea interioară și cea înconjurătoare, şlefuiesc Kli-ul ca apa. Astfel, este construit Kli-ul.”

Din Lectia zilnică de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Adesea, omul care pune o întrebare o pune de fapt, în beneficiul altora. Așadar, își dau seama că și ei au această întrebare. Cum putem extrage informații mai profunde de la dvs.? Cum ar trebui să fie atent omul atunci când pune o întrebare?

Răspuns: Nu depinde de mine sau de cel care întreabă, ci de nivelul general al celor prezenți, chiar și al celor aflați departe, pe Internet. Când simt publicul, lucrez pentru el; acesta determină nivelul la care vorbesc și chiar stilul de prezentare a materialului.

Dacă sunt mai multe femei care stau în fața mea, le vorbesc diferit față de cum vorbesc cu bărbații. Dacă publicul este format din studenți noi, în mod natural țin o prelegere ca și cum ar fi pentru copii mici, folosind un limbaj blând, accesibil. Pentru un public mai pregătit, cum ar fi studenții mei cu experiență, conversația va fi scurtă, clară și precisă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspundeți la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate demonstra clar „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”?

Răspuns: Este foarte simplu. De exemplu, văd nişte oameni efectuând o anumită acțiune. Nu știu de ce sau care este scopul lor. Vin la ei cu mintea mea, pentru că nu am „capul” lor și doar acțiunea îmi este revelată. Și astfel, prin dorința mea, capacitățile mele, propria mea „minte”, încep să-i imit în acțiunile lor; vreau să acționez împreună cu ei.

Există astfel de exemple în lumea noastră. O vedem în educaţie când copiii devin treptat ca noi, își doresc să fie ca noi. În acțiunea spirituală, arată așa: Creatorul îmi dăruiește, iar eu vreau să-L încânt, să fac același lucru pentru El. Cerându-I putere, devin similar cu El în această acțiune: El dăruiește, iar eu acționez față de El în același mod; adică, ajung la o stare în care primesc intențiile Sale, „capul” Său (Roş).

Ce fac eu, încerc să fiu ca El? Studiez materialul (dorința) asupra căruia lucrează El, atitudinea Sa față de acesta, forma în care El este revelat în material. În realitate, progresez de jos în sus, de la efect la cauză.

Se spune: „Nu există fir de iarbă jos fără un înger deasupra, care să-l lovească și să spună: «Crește!»”. Înțelegând firul de iarbă, materialul său și modul în care îngerul acționează asupra lui pentru a crește, încep să cunosc îngerul, prin procesele pe care le folosește.

Mă asociez cu acțiunile sale, vreau să fiu exact ca el, și prin aceasta, același „cap” (Roş) se formează în mine. Astfel, devenim egali în acțiunea pe care o îndeplinește.

Ceea ce este comun între noi este relația cu materialul pe care El l-a creat și dorința pe care o realizează în el. Adică, mă raportez deja la propriile mele dorințe ca la un experiment de laborator, începând să-mi separ „sinele” de corpul meu și considerându-l locul unde putem fi similari și ne puteem contopi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Descopăr răul chiar în folosirea dorinței de a primi. De ce este revelat în acest fel?

Răspuns: Primesc dorința și intenția de a mă bucura pentru mine de sus, ca un lucru dat. Acum trebuie să văd care este motivul. Ce fel de dorință am primit? Poate fi o dorință care îmi aduce o mare plăcere sau o oportunitate de a mă bucura pentru a atinge un scop.

Prin urmare, fac un efort să dezvălui că ceea ce este important pentru mine nu este împlinirea dorinței, ci intenţia pentru aceasta. Chiar dacă mă bucur pentru mine în dorință, așa cum fac acum, și rămân într-un Hisaron (lipsă) neîmplinit, intenția pe care am primit-o de dragul de a primi este totuși în esență, rea pentru mine. Adevărul este că Creatorul devine mai mare în ochii mei, decât împlinirea intenționată a dorinței.

Astfel, trebuie să prețuiesc măreția Creatorului mai mult decât plăcerea care poate fi obținută în dorință. Când realizez acest lucru, am ajuns la realizarea răului.

Dar acest lucru se întâmplă doar pentru că lucrăm în grup și încercăm să ne inspirăm de fiecare prin importanța scopului, a Creatorului. Apoi dezvolt nevoia de a face acest lucru și mă rog Creatorului să mi Se reveleze ca ceva mai mare decât dorința pe care mi-a dat-o înainte.

Cu alte cuvinte, în acțiunile Creatorului față de mine se întâmplă următoarele: El îmi dă o dorință cu intenția de a primi pentru mine, iar eu trebuie să dezvălui prin intermediul grupului, prin cărți, că această dorință este rea, deoarece dorința în sine este mai înaltă în ochii mei decât măreția Creatorului. Apoi Îi voi cere Creatorului să mi Se reveleze ca fiind măreț și nu ca o sursă de plăcere, astfel încât măreția Lui să mă ajute să-mi folosesc dorința cu intenția opusă – să-I dăruiesc Lui.

Când realizez acest lucru, rugăciunea mea devine o rugăciune pentru dăruire. Adică, nu mă rog pentru umplerea Kliului, ci pentru oportunitatea de a lucra de dragul dăruirii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mincinoșii sunt cei care spun că idealismul este fie inerent, fie un rezultat al educației. Mai degrabă, este un rezultat direct al religiei. Atât timp cât religia nu s-a extins suficient în întreaga lume, întreaga lume era barbară, fără un gram de conștiinciozitate.

Abia după ce slujitorii Creatorului s-au extins, posteritatea agnosticilor a devenit idealistă. Astfel, idealistul este așa doar datorită poruncii strămoșilor lui. Cu toate acestea, este o poruncă orfană, adică fără comandant.(Baal HaSulam, „Scrierile ultimei generaţii”).

Inițial, Baal HaSulam vorbește despre răspândirea cultului primitiv al idolilor în lume, unde oamenii venerau copaci, pietre și soare. Mult mai târziu, au apărut cele trei religii majore ale lumii (iudaismul, creștinismul și islamismul); toate acestea provenind din Cabala. Dacă nu ar fi fost Cabala, din care toți adepții ei cu excepția câtorva, s-au rostogolit la vale și au început să o transforme în practici pământești obișnuite, atunci astăzi nu ar exista nici cele trei religii principale, nici toate celelalte.

Întrebare: Deci, când Baal HaSulam vorbește despre religie, se referă la cea care exista înainte de iudaism, creștinism și islamism?

Răspuns: Tora afirmă că, înainte de apariția Cabalei în Babilonul antic, existau diverse credințe; fiecare om își venera propriul idol familial, iar aceasta era o practică pur psihologică.

Mai târziu, regele Nimrod a dorit să unească toate triburile care locuiau în stat (așa-numitele șaptezeci de națiuni ale lumii) într-o singură națiune. Pentru aceasta, avea nevoie de ceva unificator, de o singură imagine spirituală supremă.

La aceasta a început să lucreze Avraam, un rezident al Babilonului. Tatăl lui Avraam, Terah, nu numai că se închina la idoli, dar îi și fabrica și vindea. Avraam, spre deosebire de Terah, a intrat sub influența regelui Nimrod și a înțeles că era nevoie de o singură forță pentru a uni oamenii, deoarece egoismul creștea și îi diviza și îi înstrăina din ce în ce mai mult.

Pentru a crea un stat și o singură națiune, era necesară o forță de consolidare. Nimrod reprezenta autoritatea statală, în timp ce Avraam îndeplinea aceste funcții ca preot spiritual.

Însă când Avraam a început să dezvolte conceptul unei singure creații spirituale și al unei forțe supreme care ar guverna totul, a ajuns la concluzia că această forță exista deja. A descoperit-o încercând să armonizeze numeroasele totemuri la o singură sursă comună.

Generalizând această idee și transformând toate zeitățile într-o singură forță, a înțeles că aceasta nu are imagine. Este atât de universală încât este lipsită de orice formă.

Astfel, unicul idol pe care doreau să-l creeze a „prins viață” brusc și a devenit real. După ce au descoperit că există o singură forță bună a naturii care conține totul, unește totul, generalizează totul și guvernează totul, Avraam a început să-i învețe pe oameni acest lucru.

Asta i-a convenit lui Nimrod, deoarece acum el era singurul conducător, rege și autoritate pe pământ, în timp ce Dumnezeu era în ceruri. Practic, toți conducătorii au folosit acest model până în zilele noastre.

Dar Avraam a început treptat să anuleze autoritatea lui Nimrod: „Cine este el? Trebuie să ne închinăm Creatorului și să interacționăm direct cu El.” O confruntare puternică a apărut între el și Nimrod, iar Avraam a fost forțat să părăsească Babilonul împreună cu adepții săi, care îl înțelegeau și erau de acord cu el.

Cei care nu ajunseseră încă la această înțelegere și își doreau o existență normală, sigură și egoistă au decis să rămână cu Nimrod. Dar nu au putut face acest lucru, deoarece fără forța unificatoare pe care a predicat-o Avraam, egoismul a început să-i separe, să-i divizeze și să-i întoarcă unii împotriva altora.

Și-au dat seama că trebuie să se disperseze, altfel s-ar distruge reciproc într-un război intern. Aceasta a fost o decizie rațională. Astfel, s-au împrăștiat în întreaga lume cu idolii lor, în timp ce slujitorii Creatorului au plecat cu Avraam.

Întrebare: Ce au învățat Avraam și adepții săi cu aceleași idei? A fost înțelepciunea Cabala?

Răspuns: Da, o metodă de unire a oamenilor, de a le permite să se ridice la nivelul Creatorului.

Întrebare: Cabaliștii numesc aceasta, religie?

Răspuns: În principiu, ceea ce a revelat Avraam se numește Daat („religie”).

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că sensul singurei religii adevărate este atingerea unicei forțe a naturii care guvernează totul. Omul poate dezvălui această forță dacă urmează calea corectă către atingerea ei, prin care dobândește cunoașterea absolută a tuturor legilor realității.

Baal HaSulam nu acordă atenție la nimic altceva.

Din KabTV, emisiunea „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În procesul muncii spirituale, omul ajunge la un grad în care își dorește să-și îngroape dorința. Nici măcar dorința în sine, ci intenţia. Trebuie să înțelegem că este imposibil să ajungi la îngroparea unei dorințe dacă nu știm exact ce îngropăm.

Ce înseamnă să „îngrop”? Este atunci când ceva a murit în mine și îi fac o corectare suplimentară.

Nu vreau să folosesc intenția de dragul de a primi, adică dorința mea, în forma în care există în prezent în mine. Pentru mine, este ca și cum ar fi moartă, și din partea mea nu este potrivită pentru utilizare. Moartea este un Ţimţum, o restricție, asupra dorinței pe care nu doresc să o folosesc. Este moartă pentru mine în termeni de utilizare.

Dar după aceea, încep treptat să descopăr că această dorință ar putea fi folosită dacă ar fi opusă. Încep să percep decăderea ei, descompunerea ei, cum este în esență, opusă Creatorului. În cele din urmă, ajung la concluzia că dacă dorința ar fi cu adevărat opusă stării sale actuale, aș putea să o folosesc diferit. În descompunerea sa, văd că starea opusă ar putea fi bună, deoarece în descompunere desluşesc calități ale „viului”, proprietăți ale vieții care ar putea exista acolo.

Astfel, când dorința ajunge la descompunerea completă, se formează în mine condițiile pentru a cere învierea. Sunt gata pentru schimbarea ei în „de dragul dăruirii”. Cer acest lucru și apoi are loc „învierea morților”.

Dorința rămâne aceeași, dar sunt gata pentru intenția de a începe să mă ridic „din morți”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că ieșirea dintr-o stare de coborâre depinde de pregătire. De ce se spune că depinde de Creator și nu de mediu, de grup?

Răspuns: De ce trebuie să se întâmple totul în mod specific prin Creator? Pentru că prin asta, devin ca El.

Nu poate exista o singură acțiune corectă din partea mea dacă nu-l conectez pe Creator la tot ceea ce mi se întâmplă, dacă nu suntem contopiți împreună, precum de exemplu, două pagini lipite împreună într-o carte.

Trebuie să mă raportez la fiecare stare, la fiecare determinare în acțiuni, gânduri și intenții prin Creator. Așa ajung să-L cunosc. Așa devin similar cu El.

În general, întregul meu efort constă în a rămâne constant cu El, indiferent de ceea ce parcurgem împreună. Aceasta înseamnă: „Nu există nimeni în afară de El.”

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→