Există un curent, există o barcă, iar eu sunt în barcă. Trebuie să fiu de acord că plutesc odată cu curentul. Nu pot merge împotriva curentului. Nu pot ieși din acest râu. Singurul lucru pe care îl pot face este să fiu de acord cu direcția în care mă poartă curentul în barcă.

Întrebare: Plutesc și prietenii mei în această barcă?

Răspuns: Dacă o spunem așa, atunci da. Plutim cu toții în barcă de-a lungul curentului vieții, în râul vieții. Cel mai bine este să înțelegem că acesta este cazul. Ai trăit o zi, ai trăit-o. Încă o zi, din nou, și așa mai departe, și așa mai departe.

Întrebare: Deci nu sunteţi de acord să faceţi planuri?

Răspuns: Nu! Aceste planuri oricum nu se vor realiza și pur și simplu ne supărăm din cauza lor.

Întrebare: Sunteţii îngrijorat că vom fi dezamăgiți?

Răspuns: Depinde de obiectivele pe care ni le propunem în viață.

Întrebare: Aceasta este întrebarea. Ce obiective ar trebui să ne propunem până la urmă? Plutesc în această barcă, vreau să ajung undeva sau nu?

Răspuns: Dacă acesta este scopul tău.

Întrebare: Dacă scopul este să ajungi undeva, atunci ce?

Răspuns: Atunci da, trebuie să îl examinezi, merită? Este posibil? Poți să îl atingi? Dacă poți, atunci da. Și dacă nu, atunci vâslește încet, cel puțin puțin mai aproape de el. Dar totuși, calm. Nu te grăbi.

Comentariu: Asta complică puțin lucrurile.

Răspunsul meu: De ce complică lucrurile? Ar trebui să ne grăbim?

Comentariu: Suntem obișnuiți să ne grăbim. Suntem obișnuiți să ne străduim spre un scop.

Răspunsul meu: Nu cred că este rezonabil în timpul nostru. Există perioade în care ești pur și simplu dus de val și asta este.

Întrebare: Deci, în cuvintele noastre: „Nu există nimeni altcineva în afară de El”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și așa ar trebui să trăiesc?

Răspuns: Creatorul creează constant condiții noi pentru noi, și fie că vrem sau nu, le vom realiza totuși.

A fi de acord cu locul în care ne poartă râul vieții nu înseamnă a renunța. Înseamnă să percepi realist curgerea râului și să mergi odată cu el, înțelegând că nu poți merge împotriva lui. Nu există eroi care pot merge împotriva curentului.

Și bineînțeles, am dori să schimbăm ceva, dar acel „ceva” poate fi doar foarte, foarte mic în viața noastră.

Întrebare: Și unde este bucuria în asta? Totuși, ne dorim ceva plin de bucurie.

Răspuns: Bucuria nu constă în actul de a te arunca în apă și a încerca să blochezi râul și așa mai departe. Bucuria constă în a găsi puncte speciale de mișcare de-a lungul căii tale simple și obișnuite a vieții și a încerca să te miști prin ele.

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi? Sunt puncte speciale, puncte pline de bucurie? Asta spuneţi?

Răspuns: Fie că sunt pline de bucurie sau nu, tot trebuie să treci prin ele.

Întrebare: Și ceea ce ne-a făcut să ne bucurăm, și cu care am mers împotriva curentului, împotriva naturii?

Răspuns: Acesta este sentimentul tău interior. În realitate, oricum nimeni nu se poate împotrivi curentului.

Întrebare: Am spus în repetate rânduri că natura umană este egoistă și că omul trebuie cumva să se ridice deasupra acestei naturi. Puteți face legătura între acestea?

Răspuns: Da, a te ridica deasupra naturii tale înseamnă să realizezi că ești încă purtat de curentul râului. Poate că îți dorești să ieși din el, dar nici măcar nu știi unde sau cum, sau cine te așteaptă pe țărm dacă apari brusc acolo cu barca ta etc. Deci nu știu dacă este rezonabil.

Întrebare: Trebuie să știi sau cel puțin să simți ce te așteaptă la sfârșit? Râurile se varsă în mare, la urma urmei.

Răspuns: Trebuie să alegi un obiectiv care pare realist și se potrivește abilităților tale și să încerci să-l atingi cumva. Adică, trebuie să înțelegem la un moment dat că părăsim râul vieții, ieșim din el și cumva navigăm mai departe.

Întrebare: Deci, ar trebui să existe niște opriri pe parcurs?

Răspuns: Da, dar sincer, în cele din urmă chiar dacă omul își dorește să devină un fel de revoluționar în ceva în timpul vieții, în cele din urmă este de acord că aceasta este viața și se termină cu moartea, iar după aceea, este ceea ce este.

Comentariu: Nu sună foarte optimist. Totuși, omul vrea să-și stabilească obiective care nu sunt despre cucerirea morții, ci cel puțin despre depășirea ei cumva pe plan intern.

Răspunsul meu: Dimpotrivă! Când accepți acest lucru, dobândești un calm special și o percepție specială asupra vieții și o percepi realist. Nu vorbesc despre moarte. Vorbesc despre cum percepi realist acest flux.

Întrebare: Dacă cineva care studiază Cabala mulți ani se află în această barcă, ar trebui să-şi menţină comportamentul, în opinia dumneavoastră?

Răspuns: Comportamentul său ar trebui să fie ceea ce este comportamentul oricui – să se străduiască spre scopul său.

Comentariu: Deci, dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale…

Răspunsul meu: Dacă scopul este să te ridici deasupra naturii tale, atunci este în barcă cu tine. Nu ar trebui să sari nicăieri sau să înoți până la țărm; nu ar trebui să strigi: „Hei, cine e pe țărm?” – poate că e cineva. Nu ar trebui să suni pe nimeni. Totul depinde de starea ta de spirit, de atitudinea ta față de ceea ce treci. Și în final, intri într-o altă dimensiune.

Întrebare: Cum se întâmplă asta? Cum ies din natura mea? Eu doar navighez în barcă, cu ideea mea, ideea noastră, să zicem.

Răspuns: Nu ești scos afară, nu te duci nicăieri. Doar că iluzia în care existai este pur și simplu înlocuită puțin câte puțin de a doua, apoi de a treia și așa mai departe.

Comentariu: Și nu mai acord atenție greutăților vieții, vârstei, bolii.

Răspunsul meu: Nu, asta nu mă mai interesează. Mă gândesc cum să trăiesc prin asta în pace și apoi să intru într-o viață nouă.

Întrebare: Cum poți fi deasupra tuturor acestor lucruri? Deasupra acestei vieți care ne apasă cu boli și suferințe?

Răspuns: Cel mai bun lucru este să te predai ei și să nu te opui. Deoarece rezistența nu oferă nimic, știm asta. Toți cei din jurul nostru trec prin astfel de etape și se termină în același fel. Aveți o atitudine binevoitoare atât față de viață, cât și față de moarte.

Întrebare: Și asta înseamnă să „te raportezi în același mod la Creator”?

Răspuns: Da, sunt de acord cu El, cu ceea ce ne-a făcut, că ne-a plasat în anumite limite și ne-a dat acest vector de dezvoltare.

Întrebare: Când ei spun că fiecare om are propria cale, ce vor să spună? Propria cale către Creator?

Răspuns: Da, nimic altceva. Și nu este nimic deosebit de nou aici, cu excepția cazului în care se referă la individ.

Întrebare: Deci fiecare om are propria cale către Creator?

Răspuns: Da, dacă omul înțelege acest lucru, atunci se numește că dobândește înțelepciune.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este credința?

Răspuns: Credința este dăruire, capacitatea de a dărui în ciuda dorinței de a primi (credinţă mai presus de raţiune). Deoarece noi suntem dorința de a primi, credința, care este calitatea dăruirii, este întotdeauna împotriva naturii noastre.

Omul o poate dobândi doar cu ajutorul luminii superioare care ne dă capacitatea de a ne ridica deasupra noastră înșine, de a acționa nu pentru propria noastră dorință, ci pentru dorința altuia, a Creatorului (de dragul altuia, Creatorul). În această măsură eu devin dependent de cel superior (sunt un slujitor al Creatorului) și nu de mine însumi (slujitor mie însumi). Dacă mă crezi, înseamnă că tu acționezi cu abilitățile tale de dragul meu. Devii asemănător cu mine. De obicei, fiecare om este opus altuia. Dar dacă spun că cineva mă crede, să zicem 50%, asta înseamnă că și-a neutralizat dorințele cu 50%, și în această măsură se poate contopi cu mine.

Există doar cunoaștere, acțiuni de dragul propriilor dorințe, în care știm ce vrem. Și există credință, acțiune pentru împlinirea dorințelor altuia. În măsura acestei calități, omul simte dincolo de sine, în alte dorințe. Ceea ce este simțit în aceste dorinţe se numește lumea superioară, spirituală. Prin urmare, credința este legată de iubire, iubirea pentru celălalt. Iubirea este abilitatea de a înlocui propria dorință cu dorința altuia și de a o împlini.

După cum vedem, credința în Cabala este stăpânirea calității superioare a dăruirii. Și nu are nimic în comun cu definiția credinței acceptată în lumea noastră ca fiind a crede în cunoașterea altcuiva și a o accepta ca pe un fapt. Se dovedește că până și ceea ce poate fi invenția altcuiva devine un fapt, o certitudine pentru mine, pe baza căreia îmi construiesc acțiunile viitoare, viața mea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Numai atunci când încerc să ies din dorința mea de a primi, dezvălui că sunt incapabil să fac acest lucru. Nu vreau ca egoismul meu să-mi determine întreaga viață, deoarece este o înclinație rea care mă împiedică să ating eternitatea, perfecţiunea și scopul creaţiei; îmi obstrucționează conexiunea cu ceilalți și mă orbește la binele care se află într-o astfel de conexiune.

Egoismul îmi ascunde totul, insuflă valori false și mă condamnă la o viață temporară, efemeră. Prin urmare, îl declar dușmanul meu.

Egoismul a fost dezvăluit atunci când sufletul lui Adam HaRişon s-a spart, când conexiunea dintre dorințele sale a fost distrusă. Exista un vas compus din zece Sfirot complete și s-a spart. Acum, în loc de unitate între toate aceste părți, există respingerea reciprocă și se dezvăluie ura.

Aceasta este ceea ce se numește înclinația rea; este este momentul în care când fiecare om crede că ar trebui să conducă și să aibă grijă doar de sine, iar ceilalți trebuie să-i slujească. De aceea, egoismul este numit „îngerul morții”, pentru că, dacă sunt separat de ceilalți, pot simți doar viața pe care o simt acum în această lume: o scânteie slabă a existenței.

Dar dacă sunt conectat cu ceilalți, simt fluxul comun al vieții care trece prin fiecare. Asta înseamnă viața spirituală. Fie simțim viața așa cum o simțim astăzi, fie ajungem la simțirea vieții colective în care există 125 de grade, fiecare mai înalt decât precedentul. Totuși, toate aparțin deja vieții veșnice, pe care o simțim pentru că lumina curge între noi.

În acest moment, nu pot simți îngerul morții în simplul fapt că cer ceva pentru mine, pentru că această înțelegere trebuie să vină de sus, din lumina superioară. Pentru aceasta, am nevoie de cel puțin o ușoară iluminare, pe care încă nu o am. Și astfel merg la grup împotriva voinței mele, fără credință, și fac eforturi să mă conectez cu prietenii. Nu vreau conexiune și nici ei nu o vor, dar acționăm conform sfaturilor cabaliștilor.

Deoarece ne străduim să ne unim deasupra reticenței noastre, atragem cu forța, lumina superioară spre noi. Și când aceasta strălucește asupra noastră, începem să simțim diferența dintre viața spirituală și cea materială și avansăm treptat.

Din Lecția zilnică de Cabala din 10.09.2020, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este înfricoşarea în fața Creatorului?

Răspuns: Înfricoşarea este teama că nu voi reuși să îndeplinesc ceea ce trebuie să îndeplinesc în fața Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă să te obișnuiești cu lumina?

Răspuns: A te obișnui cu lumina înseamnă a te obișnui cu faptul că avem o conexiune deschisă, directă între noi și cu Creatorul.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/11/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris în TES (Studiul celor Zece Sfirot): „Și să-și dedice tot timpul științei Cabala – adevăratul mijloc de a atinge succesul.” Ce fel de succes se înțelege aici?

Răspuns: Succesul în Cabala înseamnă revelația Creatorului.

Întrebare: La ce semn bun se referă Baal HaSulam, unul pe care omul trebuie să-l primească pe calea spirituală?

Răspuns: Un semn bun este atunci când omul, în loc să se bazeze pe propriile eforturi, primește cheia pentru ceea ce a așteptat de la Creator.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/11/25, Baal HaSulam, „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că știința Cabala este îmbrăcată în numele Creatorului?

Răspuns: Înseamnă că tot ceea ce studiezi în Cabala este doar ceva extern, în timp ce atingerea este un strat mai profund. La urma urmei, tot ceea ce scriu cabaliștii provine din atingerea lor, din ceea ce ei dezvăluie în lumina reflectată.

Întrebare: Din moment ce toată înțelepciunea Torei este dezvăluită în lumina reflectată, putem spune că lumina reflectată este linia stângă?

Răspuns: Nu, nu neapărat.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 21/11/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Winston Churchill este un simbol al unei epoci – calm, încrezător, hotărât, cu trabucul său omniprezent. Nu a fost doar un mare om de stat, ci și un artist și scriitor. Aforismele sale sunt încă bine cunoscute astăzi. Merită să ascultăm principiile sale de conducere.

Nu am nimic de oferit decât sânge, trudă, lacrimi și sudoare.

Răspunsul meu: Nu cred că trebuie să ne sacrificăm. Nu este un sacrificiu; este o distribuție rațională a forței și a destinului atunci când dai totul guvernării superioare, și în conformitate cu aceasta, curgi spre ea în fiecare moment.

Acesta nu este un sacrificiu, ci o decizie foarte înțeleaptă, corectă și adevărată. Pentru că în acest fel mă sprijin pe și mă agăț de guvernarea superioară. Ce altceva ar putea fi? Ai sugera să acționez conform logicii pământești sau a unei filozofii?

Comentariu: Deci, dacă aș acționa pentru mine, pentru ego-ul meu, acesta ar fi un sacrificiu: „Mă sacrific”. Dar dacă mă sprijin pe „nu există nimeni altcineva în afară de El”…

Răspunsul meu: Cred că aceasta este singura alegere pe care o are omul. Și prin urmare, pentru mine nu este un sacrificiu, ci chiar opusul. A descoperi că așa ar trebui să acționezi, este un mare dar.

Întrebare: Ei spun: „Relaxează-te și bucură-te”. Este aceasta în aceeași realitate?

Răspuns: Da. În fiecare moment, indiferent ce se întâmplă. Înțelegi cum este aranjat totul! Totul este spre binele omului – dar cu această condiție.

Dificultățile depășite sunt oportunități câștigate.

Răspunsul meu: În adevăr, nu există pericole nefavorabile. Unele sunt mai bune, altele mai rele, unele amenințătoare, altele blânde, care te fac să te relaxezi.

Întrebare: Dar din perspectiva dvs., toate sunt favorabile?

Răspuns: Toate sunt favorabile, toate sunt necesare, toate izvorăsc din rădăcina sufletului tău și fiecare corespunde următorului moment pe care trebuie să-l corectezi. Prin urmare, trebuie să le accepți ca fiind potrivite și necesare și să răspunzi în consecință.

Fiecare moment este corect; este ceea ce trebuie să primești în viață.

Întrebare: Primești ceea ce ți se cuvine să primești?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și oare tocmai pentru că ești aliniat cu legea, doar cel superior te conduce?

Răspuns: Da. Lucrezi împreună cu El, ca într-un tango.

Nimeni nu ar trebui niciodată să întoarcă spatele unui pericol de care este amenințat și să încerce să fugă de el… Dar dacă îl întâmpini prompt și fără să tresari, vei reduce pericolul la jumătate.

Răspunsul meu: Ar trebui să acorzi atenție pericolelor, pentru a le transforma în prosperitate, pentru a vedea în ele ajutorul ascuns și iubirea Creatorului.

Întrebare: Chiar dacă cineva îți amenință viața?

Răspuns: Se spune: chiar dacă o sabie ascuțită îți stă pe gât, trebuie să crezi totuși că vine din intenția binevoitoare a Creatorului.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Nu am testat-o ​​eu însumi. Dar te poți apropia. Adevărul este că, la acel nivel, nu știu. Totuși, am trecut prin multe operații și am simțit chiar și în acele momente că era o expresie a iubirii, când eram literalmente la granița dintre viață și moarte. Îmi plac astfel de momente.

Comentariu: Aceasta este o mare iubire! Am fost cu dvs. atunci, așa că pot aprecia cum poți simți brusc că este o expresie a iubirii.

Răspunsul meu: Așa este.

Toate lucrurile cele mai mari sunt simple, și multe pot fi exprimate într-un singur cuvânt: libertate; dreptate; onoare; datorie; milă; speranță.

Răspunsul meu: Agață-te de ele, dezvoltă-le constant, crește-le și reevaluează-le.

Întrebare: Care este valoarea cea mai esențială pentru dvs.?

Răspuns: Cea mai esențială valoare pentru mine este să fiu eu însumi așa cum sunt scris în cartea destinelor a Creatorului – să mă realizez. Asta e tot. Nimic altceva nu este dat unui om.

Întrebare: În ce fel să te realizezi pe tine însuți?

Răspuns: Este să transmit prin mine, în modul cel mai optim și complet, influența Creatorului asupra lumii, așa cum trebuie să facă fiecare om.

Încerc să fac asta prin mine, să transmit tuturor din această lume existența Creatorului, planul Său, atitudinea Sa, iubirea și dăruirea.

Revelarea Creatorului către oamenii din lumea noastră este subiectul înțelepciunii Cabala.

Există o singură datorie, o singură cale sigură, și anume să încerci să ai dreptate și să nu te temi să faci sau să spui ceea ce crezi că este corect.

Răspunsul meu: Pentru aceasta, trebuie mai întâi să te ridici la nivelul Bina, calitatea dăruirii complete. Și din dăruire și iubire pentru toți, acționezi în consecință.

Efortul continuu – nu puterea sau inteligența – este cheia pentru a debloca potențialul nostru.

Răspunsul meu: Provocarea este pentru tine însuți, pentru nimeni altcineva. Pentru că în afară de tine, există doar Creatorul. Tu joci doar de partea ta.

Tot ce apare în fața ta este o provocare trimisă ție și trebuie să te cobori sau să te ridici până la realizarea corectă a acestei provocări, deoarece vine de la Creator.

Comentariu: Pentru un egoist, „provocare” înseamnă să-i provoci pe ceilalți.

Răspunsul meu: Dar nu există alții! Pe cine să provoci? Există doar Creatorul. Întreagă această viziune asupra lumii este falsă și înșelătoare.

Comentariu: Deci tot ce văd, tot ce vine la mine din lume…

Răspunsul meu: Tot ce este în fața ta este o piesă de teatru, pusă în scenă perfect. Și trebuie să-ți joci rolul corect și să te îndrepți prin toți actorii către regizorul Însuși.

Întrebare: Și prin toți acești actori, Creatorul mi se adresează mie?

Răspuns: Doar atât.

Întrebare: Ca să mă pot întoarce către El?

Răspuns: Da. Și asta este tot. În acest fel, întreaga lume devine un intermediar între tine și Creator. Este atât de simplu – toate problemele sunt rezolvate.

Pesimistul vede dificultăți în fiecare oportunitate; optimistul vede oportunități în fiecare dificultate.

Răspunsul meu: Exact, așa este. Priviți dificultățile ca oportunități, deoarece toate dificultățile care apar sunt oportunități pentru ca egoismul nostru să se ridice la nivelul următor.

Nu ne putem permite – nu avem dreptul – să privim înapoi. Trebuie să privim înainte.

Răspunsul meu: Acest lucru este necesar – altfel nu puteți avansa.

Perspectiva înseamnă revelarea completă a Creatorului către om.

Prioritățile înseamnă a face din întreaga lume legătura dintre mine și Creator, dintre noi. Întreaga lume! Acesta sunt eu, acesta este El și întreaga lume este între noi.

Comentariu: Frumos, dar nu este foarte clar.

Răspunsul meu: În atitudinea ta față de lume, trebuie să ajungi la o stare în care Creatorul îţi este revelat în lume, în fiecare detaliu al ei. Și te raportezi la fiecare detaliu în mod corespunzător.

Niciodată, niciodată, niciodată să nu cedezi în nimic, mare sau mic, larg sau mărunt, decât în ​​fața convingerilor de onoare și bun simț. Niciodată să nu cedezi forței; Nu ceda niciodată în fața puterii aparent copleșitoare a inamicului.

Răspunsul meu: Fii neînduplecat față de egoismul tău. Trebuie să te pregătești astfel încât să fii statornic în luptă, să te ridici deasupra naturii tale animalice. În Cabala, acest lucru se numește „a crea o restricție, un ecran și o lumină reflectată”.

Există un singur lucru mai rău decât să lupți cu aliați, și anume să lupți fără ei.

Răspunsul meu: Omul are nevoie de o societate mică înconjurătoare – oameni pe care se poate baza, cel puțin într-o oarecare măsură. Pentru că nici măcar pe sine nu se poate baza. Dar pe ei, dacă își construiește relația corect, se poate baza.

O astfel de societate este esențială, deoarece Creatorul îl împinge în mod deliberat, îl dezechilibrează și uneori are nevoie de sprijin.

Niciun caz de vreun fel nu poate fi judecat separat de circumstanțele sale.

Răspunsul meu: Firește, după ce altceva să acționezi? A te ridica deasupra situației înseamnă, de asemenea, a acționa în conformitate cu ea.

Întrebare: Deci este foarte natural?

Răspuns: Da, acesta este lucrul corect.

Întrebi: Care este scopul nostru? Pot răspunde într-un singur cuvânt: Este victoria – victorie cu orice preț, victorie în ciuda oricărei terori, victorie oricât de lung și greu ar fi drumul; căci fără victorie, nu există supraviețuire.

Răspunsul meu: Nu este o dorință, ci o necesitate – să câștigi.

Cabala este știința victoriei: a te cuceri pe tine însuți, și prin tine însuți, cucereşti întreaga realitate, astfel încât să-L obligi pe Creator să Se reveleze în ea.

Aceasta este victoria.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 1.01.2025

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dați-ne sfaturi despre cum să urmăm calea și metoda lui Baal HaSulam și să atingem scopul în cel mai rapid mod?

Răspuns: Am studiat deja în general tot ce a scris Baal HaSulam și metoda sa. Trebuie doar să o punem în aplicare. Am fost onorați să întâlnim această persoană, acest suflet, opera vieții sale. Trăim cu gândurile sale; existăm în interiorul „clădirii” construite de el.

Înțelepciunea Cabala se dezvoltă deoarece sufletele se dezvoltă. Tot mai multe suflete ajung la etapa finală de corectare; se apropie de realizarea lor.

Ultimul exil s-a încheiat, iar acum suntem primii care trecem de la acest exil final la eliberarea completă, la revelarea Creatorului. Aici avem nevoie cu adevărat de sprijin, ajutor, o lumină mare, studiul pe care Baal HaSulam ni l-a transmis.

Putem vedea în noi înșine cât de mult ne ajută să o folosim; dacă urmăm cu exactitate metoda sa, obținem succes atunci când trezim lumina reformatoare.

Această lumină încă acționează în noi în ascuns, iar rezultatele nu sunt atât de vizibile din exterior. Totuși, cu fiecare zi, această forță crește, devine din ce în ce mai vizibilă și o putem simți mai mult. Sper cu adevărat că în curând vom începe să simțim ceea ce citim și să simțim acele forme, calități și reprezentări în noi înșine.

Tot ceea ce citim în Cartea Zohar și în Studiul celor Zece Sfirot, toate aceste reprezentări vor trece în interiorul nostru și ne va deveni clar că acesta este un film.

Așa cum dorințele noastre ne desenează o imagine a acestei lumi, tot așa mai târziu, dorințele noastre, doar dorințele de a dărui, ne vor desena o imagine a celei de-a doua naturi, a lumii superioare. Atunci vom înțelege ce a făcut Baal HaSulam pentru noi!

El scrie că în realitate, omul începe să studieze Tora abia după revelarea realizării. La urma urmei, când dezvălui imaginile lumii viitoare, trebuie să știi la ce servesc toate acestea! Ca un bebeluș care are nevoie de adulți.

Atunci vom simți că Baal HaSulam și RABAŞ au grijă de noi ca de un copil mic și ne explică întreaga lume.

Cu ajutorul lor, începem să pătrundem mai adânc în ea, să înțelegem și să ducem la bun sfârșit unele dintre propriile noastre acțiuni independente.

De fiecare dată primim mai multă inspirație, iar acești mari învățători stau aproape de noi, acești doi educatori care au grijă constant de noi și ne susțin în fiecare moment și la fiecare pas.

Încă nu am apreciat semnificația întreprinderii pe care Baal HaSulam a creat-o, a acelei mari pregătiri pe care a făcut-o: „îngrijirea copiilor”, „școala” și întreaga „universitate” a vieții spirituale pe care a pregătit-o pentru noi. Dacă nu ar fi fost el, nicio școală cabalistă nu ne-ar fi putut ajuta.

Ele nu pot decât să adauge la revelația pe care o împlinim conform metodei lui Baal HaSulam și la atingerea lumii spirituale.

Sper cu adevărat că vom ajunge la o astfel de revelație și atunci vom începe să cunoaștem adevărata Lui măreție și iubirea Lui pentru noi. După aceea, vom putea interacționa la un nivel diferit și ne vom înțelege unii pe alții.

Sper din tot sufletul să vă întâlnesc în lumea adevărului, unde vom putea discuta tot ce se întâmplă, privind lucrurile dintr-o perspectivă adevărată și unde ne vom înțelege reciproc.

Vom face toate acestea împreună cu RABAŞ și Baal HaSulam, cu ajutorul lor. Vomi simți că ei ne susțin constant și ne înconjoară cu grijă.

Vom încerca să fim demni de ei!

Din Lecția Zilnică de Cabala 19.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce schimbarea interioară a omului în abordarea sa față de realitate, de la primire la dăruire, îi oferă capacitatea de a atinge prezentul, trecutul și viitorul fără limitare?

Răspuns: Lumina, calitatea dăruirii, revelată în interiorul omului, include totul, deoarece este singura forță din întreaga natură; este natura însăși.

Lumina ne guvernează pe noi, ființele create, deoarece nimic altceva nu a fost creat în afară de noi. Revelarea Sa tot mai mare în interiorul nostru, dezvăluie totul dincolo de timp, spațiu și mișcare.

Prin urmare, prin dezvăluirea calității dăruirii, omul ajunge să cunoască toate acțiunile Sale (ale Creatorului) de la început până la sfârșit. „Nu există Creator fără o ființă creată, care să-L reveleze.”

Calitatea dăruirii care acționează asupra ființei create este Creatorul. Când această calitate, care m-a creat, începe să domnească în mine, aceasta înseamnă că eu Îl dezvălui pe Creator. Guvernarea dorinței de a dărui, intenția de dăruire, calitatea dăruirii din mine, se numește revelarea Creatorului către mine.

Această revelare are loc în măsura în care eu însumi devin dăruitor. Dar atunci, cum pot spune că Îl dezvălui pe Creator? Cine este acest „Eu” care încă Îl dezvăluie? Rezultă că în mine rămân calități care încă nu L-au dezvăluit pe Creator.

Dar mai târziu, când dezvălui totul complet, nu mai există o diviziune între „Eu” și „El”. Există doar calitatea dăruirii, care domnește nelimitat în mine – și nimic altceva.

În cele din urmă, înlocuim forța care ne motivează. Noi înșine vrem să o înlocuim astfel încât, în loc de gânduri constante despre primire, să mă gândesc doar la cum să dăruiesc.

În realitate, sunt obișnuit să muncesc doar de dragul de a primi, dar nu este nimic bun în acest lucru. Este un obicei de care nu mă pot elibera.

Baal HaSulam spune că tranziția către dorința de a dărui este doar o dificultate psihologică. Pentru că în dorința de a dărui, există mult mai multe posibilități de a te bucura și de a te dezvolta. Dar noi suntem obișnuiți să acționăm de dragul primirii, și prin urmare continuăm să acționăm.

De aceea, împotriva naturii noastre obișnuite, trebuie să constrângem o forță externă, lumina înconjurătoare, să acționeze astfel încât să înlocuiască programul care ne guvernează. Aceasta se numește: „Fiii mei m-au învins”.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/2/09, Scrierile lui Baal HaSulam, „Esența înțelepciunii Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este scopul întregului sistem imens de creştere şi educaţie?

Răspuns: Se învârte în jurul nostru de unul singur și asta e tot. Nu putem face nimic în privința asta. Nu poți insufla nimic unui copil, doar mediul înconjurător, prietenii și, într-o oarecare măsură, educatorii pot. Toate acestea creează lumea interioară a copilului, care apoi intră în viață. Și mergând mai departe, el începe deja să preia din viață.

Întrebare: Ce este creșterea, în opinia dumneavoastră? Ați împins puțin partea de educație la o parte.

Răspuns: În primul rând, educația și creșterea nu sunt același lucru. Educația este umplerea unui copil cu tot felul de cunoștințe. Pe când creșterea este un exemplu de la un adult către un copil despre cum să se comporte în diverse situații.

Întrebare: Este un adult educator, un părinte, mediul înconjurător și așa mai departe?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci se dovedește că modul corect de creștere este să pui un copil într-un mediu care oferă exemplele corecte. Ce exemple ar trebui să-i arătăm unui copil, astfel încât acest copil să crească corect și să primească o creștere corectă?

Răspuns: Este imposibil de spus. Copilul însuși selectează aceste exemple și le asimilează.

Întrebare: Îi arăt un exemplu, dar poate că el ia din acesta ceva propriu, ceva ce numai el înțelege?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum pot pătrunde în această lume a unui copil?

Răspuns: Nu este nevoie! Nu există nicio modalitate! Lasă-l să se dezvolte independent.

Comentariu: Dar trebuie să-l îndrum cumva.

Răspunsul meu: Cred că nu este atât de necesar. Lasă-l să alerge prin curte și să interacționeze cu colegii săi și se va dezvolta în acest fel.

Întrebare: Se presupune că, copilul are un mediu ideal, astfel încât să crească în el?

Răspuns: Copii și animale.

Întrebare: Deci există copii și animale în jur, dar unde este locul pentru un adult?

Răspuns: Nu este loc pentru un adult acolo. Adulții vor impune tot felul de reguli de comportament copiilor. Nu este nevoie de asta. Treptat, copilul va crește și va descoperi aceste reguli singur.

Întrebare: Nu ar trebui un adult să intervină în conflictele copiilor?

Răspuns: Nu, cred că nu există loc pentru educatori aici.

Întrebare: Atunci ce va crește din copil dacă spuneţi că este înconjurat de copii, animale și natură?

Răspuns: Conform lumii sale interioare, el absoarbe tot ce este posibil să primească de la lume.

Comentariu: Există desen, dans și studii despre natură. Se întâmplă ca adultul să vină și să spună: „Lasă-mă să-l învăț pe copil aceste lucruri.”

Răspunsul meu: Nu este nevoie! Va învăța singur. Toate aceste discipline care-I sunt impuse, doar îl limitează.

Întrebare: Vorbesc despre discipline simple precum dansul și desenul. Va stăpâni chiar și asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Putem trage vreo concluzie?

Răspuns: Concluzia este foarte simplă: Lasă-i pe copii în pace, lasă-i liberi de gândurile și instrucțiunile tale mărețe, de pedagogie și de tot, tot ce este în tine.

Întrebare: Atunci ce se întâmplă cu părinții? Părinții și adulții încă există. Cum ar trebui părinții să-și crească corect copiii?

Răspuns: După sute de generații, nu văd în nicio generație că o anumită generație să fi luat ceva util și bun de la părinți, și să fi realizat ceva util și bun. De fiecare dată, pur și simplu reînvățăm.

Întrebare: Deci înveți din propriile greșeli, înveți din viața ta, înveți totul singur. Și spuneţi că ar trebui să lăsăm omul cu acest „tu însuți”, să-l lăsăm să meargă pe drumul lui?

Răspuns: Da, sper că vom ajunge la o astfel de stare, când vom înțelege cum ar trebui să-i tratăm pe copii în general. Sper că acest lucru va fi înțeles și realizat în viitorul apropiat.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 9.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→