Întrebare: Este foarte important ca omul să simtă că viața sa are sens. Este sensul vieţii universal pentru toată lumea sau fiecare om trebuie să-și găsească propriul sens?

Răspuns: Cu toții avem un singur sens al vieții: să atingem vârful dezvoltării umane și să dobândim Forța superioară care ne-a creat și ne guvernează. Ne putem apropia de ea, o putem înțelege, o putem cunoaște și deveni partenerii ei. Sensul vieții noastre constă în atingerea acestei Forțe. Conform modului în care este aranjată creația, nu există alt sens.

Nu noi am creat natura, această lume sau pe noi înșine. Existăm într-un sistem de legi fără a determina ce ni se va întâmpla la un moment dat și nici reacțiile noastre. Absolut nimic nu depinde de noi. Deci, ce ne rămâne în cadrul acestui întreg sistem în care suntem ca peștii prinși în plasă?

Suntem încorporați într-un sistem de forțe care acționează în toate formele și combinațiile posibile unele cu altele la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal și uman și în toate timpurile – trecut, prezent și viitor – care mă conectează cu toate generațiile care au fost, sunt și vor fi. Simt că le aparțin, pentru că, în esență, sunt unul dintre miliardele de oameni de-a lungul miilor de ani de istorie.

Prin urmare, în căutarea sensului vieții, analizez mai întâi ziua pe care o trăiesc acum și imediat descopăr că nu-i înțeleg sensul. Dacă aș ști întregul proces pe care eu și natura îl parcurgem! Dar cum poate un om mic să cunoască lucruri atât de înalte?

În acest caz, trebuie să te limitezi la căutarea sensului în această viață scurtă și trecătoare. Asta înseamnă că nu mă mai întreb despre cauzele și rezultatele ei dincolo de viață și moarte, ci privesc doar în interiorul vieții însăși.

Și așa trăiesc oamenii: vor să obțină succes, să-și întemeieze o familie, să crească copii buni, să călătorească prin lume, să devină oameni de știință sau muzicieni renumiți etc. Fiecare om găsește sens în ceea ce îi este cel mai aproape.

Poate că pur și simplu vreau să mă distrez sau să muncesc doar cât este necesar, iar seara să vin acasă și să mă uit la televizor fără să mă dau jos de pe canapea. Și acesta poate fi considerat un sens al vieții.

Dar problema este că nu trăim conform propriilor noastre planuri. Motorul dezvoltării ne rotește și ne împinge încontinuu și ne împinge înainte în toate simţirile și calitățile, în dezvoltarea intelectuală, emoțională și interioară. Prin urmare, ne schimbăm, iar sensul vieții de ieri își pierde sensul astăzi. Visele mele din copilărie de odinioară s-au evaporat deja.

De exemplu, nepotul meu, la vârsta de trei ani, visa să devină șofer de mașină de gunoi. I se părea culmea fericirii: să fie persoana care controlează o mașină atât de mare și face un zgomot atât de enorm. Astăzi, nepotul meu împlinește zece ani și, bineînțeles, nu mai visează la o mașină de gunoi.

Cu alte cuvinte, sensul vieții crește constant. Dar oare, înțelege omul care trăiește în această lume care este sensul vieții sau pur și simplu el sau ea, sub greutatea problemelor, este de acord cu ceea ce există? Omul nu este preocupat dacă există sens sau nu. Ceea ce contează pentru el sau ea este să se simtă bine.

Îmi amintesc că l-am întrebat pe profesorul meu la școală despre sensul vieții și am primit acest răspuns: sensul vieții este să citești o carte bună, să vizionezi un film interesant…

Și un prieten de-al meu, de la vârsta de paisprezece ani, s-a dedicat studierii Războiului de Treizeci de Ani din Franța. A făcut din asta opera vieții sale și a devenit cu adevărat un specialist major în acest subiect. Așa și-a găsit sensul vieții, deși mai târziu această pasiune s-a estompat.

Așadar, toată lumea găsește un sens în viață – în familie, în copii. Dar dacă îi întrebi pe oameni care este sensul vieții lor de zi cu zi, nu vor ști ce să răspundă sau vor spune că sensul vieții este pur și simplu să trăiești. Dacă ne-am născut, atunci acum nu mai avem unde să mergem; trebuie să trăim. Dar în ce scop să trăim, nimeni nu știe. Și astfel viața continuă fără niciun sens.

Din KabTV „Viaţă nouă 945 – Scopul vieţii”, 09.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un fenomen special în influența societății asupra unui om. Dacă mă confrunt cu o problemă împreună cu o societate numeroasă, aceasta este împărțită între toți și nu simt că sunt singur cu problema. Dacă m-aș îmbolnăvi de o boală rară și severă, aș fi teribil de anxios. Dar dacă este o epidemie și toți cei din jur sunt bolnavi, atunci nu este la fel de înfricoșător.

Problema este instantaneu împărtășită cu întreaga societate, unde sunt pur și simplu unul dintre toți. Prin urmare, frica mea nu mai este frica deplină a problemei în sine, ci este împărțită între toți ceilalți, redusă la o milionime. Acest lucru se întâmplă indiferent de dorința mea, deoarece sunt conectat cu ceilalți într-un singur sistem. Deci, partea mea relativă în necazul comun este doar o milionime.

Aceasta nu înseamnă că nu mi se va întâmpla necazul, mi se va întâmpla. Dar sentimentul de frică și amenințare este împărțit între toți în percepția oamenilor. În măsura în care sunt conectat cu ceilalți, îmi fac mai puține griji cu privire la greutăți.

Dar dacă vine bucuria, ea nu scade atunci când este împărtășită de toți. Pentru că bucuria este simțită împreună cu toți. Nenorocirea se simte în interiorul nostru, dar bucuria se simte în exterior, între noi. Forța binevoitoare care a creat întreaga lume acționează asupra tuturor și nu este împărțită. Dacă vine bucuria, toată lumea se bucură din plin.

Mai mult, bucuria împărtășită sporește bucuria fiecăruia. De exemplu, vine vestea victoriei într-un război. Acea bucurie nu este împărțită la un milion, lăsându-mă cu o milionime din fericire. Dimpotrivă, este înmulțită cu un milion și simt o bucurie de un milion de ori mai mare! Ies pe stradă, îi văd pe toți sărbătorind și sunt cuprins de fericire, complet diferit decât dacă aș fi singur acasă.

Forța unității are o calitate unică, minunată. Împarte nenorocirea între toți, în timp ce multiplică bucuria și fericirea între toți. Acest lucru rezultă din însăși sursa creației, din faptul că am ieșit din punctul Big Bang-ului, dintr-o unică Forță.

Prin urmare, astăzi dezvăluim că întreaga natură este un sistem unic. Cu cât ne apropiem mai mult de această Forță, cu atât ne asemănăm mai mult cu sistemul unificat al naturii, cu atât câștigăm mai mult, și câștigăm enorm, în loc de o milionime, obținem unu înmulțit cu un milion!

Dacă, prin educație integrală, am învăța să folosim corect acest lucru, am atinge apogeul fericirii.

Din emisiunea KabTV „Viața nouă 242 – Fericirea și legăturile sociale”, 17.10.2013

Filed under: Fericirea, Munca interioara, Munca spirituala, Societate, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre ascundere și dorința pentru revelație?

Răspuns: Dorința de revelație se trezește în măsura în care ea este ascunsă.

Întrebare: Ce înseamnă că Creatorul se ascunde în Tora?

Răspuns: Înseamnă că prin studierea Torei, începem să vedem ce întrebări ne pot aduce mai aproape de El, ne pot revela și ne pot conecta cu El.

Întrebare: Cum poate omul să-L găsească și să-L vadă pe Creator în spatele a absolut orice din realitate?

Răspuns: Dacă te îndrepți către Creator, vei vedea treptat cum El se revelează după ascunderea pe care o aşează între Sine și noi.

Întrebare: Cum se leagă opiniile unui prieten, ale Creatorului și ale creației?

Răspuns: Perspectiva omului asupra unui prieten devine treptat mai directă, mai clară și mai apropiată în fiecare dintre noi. Prin urmare, prin conexiunea cu prietenii, ne apropiem treptat de conexiunea cu Creatorul.

Întrebare: Ar trebui ca omul să se străduiască să simtă adevărata atitudine a Creatorului față de el sau ar trebui să încerce să corecteze această strădanie și să o purifice?

Răspuns: Omul ar trebui să pună întrebări și să încerce să caute răspunsuri în sursele pe care le studiem.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.11.2025, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul nostru mondial încă nu a străpuns zidul de fier care ne separă pe noi și întreaga lume de Cabala?

Răspuns: Adevărul este că a străpunge zidul de fier înseamnă a dobândi calitatea dăruirii complete. Întreabă-te dacă te afli deja în această stare.

Există oameni printre noi care străpung cu adevărat acest zid, există cei care l-au străpuns și există cei care sunt pe drumul spre el, unii mai aproape, alții mai departe.

Fiecare dintre noi ar trebui să simtă ca și cum nu mai rămâne decât un singur efort pentru a străpunge zidul de fier. Dincolo de el sunt multe alte trepte, și de fiecare dată, omul va simți ca și cum l-ar străpunge din nou. Dar toate treptele ulterioare se desfășoară în cadrul acestei scări spirituale, în lumea superioară, deja în calitatea de dăruire, de la un nivel mic de dăruire la unul din ce în ce mai mare. În conformitate cu aceasta, se dezvăluie un volum tot mai mare și mai multe conexiuni interne ale întregii lumi și ale sinelui cu el. Omul simte că conține întreaga lume.

De fapt, totul este în interiorul nostru. Uneori, când privești cerul înstelat noaptea, simți brusc dorința de a avea totul în tine; vrei să îmbrățișezi totul. De fapt, ești totul în tine, și prin urmare, simți nu doar stelele în tine, pentru că aceasta este o parte foarte mică a lumii noastre, ci întregul univers, ca să nu mai vorbim de lumea superioară.

Dintr-o lecție virtuală, 18.11.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

40. În primul rând, trebuie să înțelegem cuvintele înțelepților noștri (Megila 6b), care au spus: „Am muncit și am găsit – crede; nu am muncit și am găsit – să nu crezi” (Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”).

Întrebare: De ce trebuie să înțelegem mai întâi acest lucru și apoi să vedem cum și în ce fel Tora devine o otravă mortală pentru un om?

Răspuns: Trebuie să încercăm să dezvăluim condiția „am muncit și am găsit – crede” până la punctul de a realiza că eforturile pe care le depunem pentru simțirea revelației sunt proporționale cu dorința noastră.

Cum se poate ca omul să muncească și să nu găsească dacă își exercită toată puterea pentru a-L atinge pe Creator și așteaptă revelarea Lui?

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.11.2025, Scrierile lui Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne îndreptăm în sus?

Răspuns: Dacă, într-o stare de micime (Katnut), cel inferior se agață strâns de cel superior – care a coborât la el pentru a-l ajuta și stă în apropierea acestuia – atunci când cel superior începe să se ridice, îl ridică pe cel inferior împreună cu el însuși. Și tot ce trebuie să facă cel inferior este să se țină de el din ce în ce mai ferm.

Ascensiunea celui superior la locul său înseamnă că el adaugă constant dăruire și se întoarce la propria stare. Cel inferior trebuie să adauge constant efort din partea sa. Nu poate adăuga dăruire, nu are astfel de calități; tot ce poate face este să se agațe de cel superior, din ce în ce mai strâns.

Este ca și cum ai apuca un capăt al unei frânghii, și dintr-o dată, frânghia începe să se ridice, trăgându-te de la sol și ridicându-te tot mai sus. Și cu cât te îndepărtezi de sol, cu atât devii mai speriat și cu atât te agăți mai strâns de frânghie. Asta înseamnă să te ții mai ferm de cel superior – aceasta este munca celui inferior.

Superiorul împlinește actele de dăruire, în timp ce inferiorul nu poate dărui, ci doar se anulează pe sine.

Diferența dintre grade – dacă am fost pe un grad și m-am ridicat la altul – constă în profunzimea dorinței care este corectată de ecran. De exemplu, dacă aș fi avut Aviut Alef și aș fi urcat și am primit Aviut Bet, atunci trebuie să mă anulez și mai mult.

Superiorul adaugă adâncime dorinței, și urcă. Ascensiunea nu este o mișcare în spațiu; este o creștere a profunzimii dorinței și a forței ecranului. Așa urcă superiorul. Și în consecință, inferiorul trebuie să se anuleze. Dar în raport cu ce se anulează el?

Superiorul, având dorință și un ecran adăugate, atinge un nivel mai mare de dăruire. Iar inferiorul privește această dăruire și se simte rău! Nu o vrea, nu este capabil să o primească, nu știe ce să facă. Prin urmare, trebuie să se agațe de superior și mai strâns, astfel încât superiorul să-l poată ajuta să-și anuleze ego-ul, dorința egoistă, în raport cu dăruirea pe care o vede acum în fața lui, astfel încât această dăruire să nu-l sperie.

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.08.2011, Scrierile lui Baal HaSulam „Prefață la Înțelepciunea Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce lucruri ne sunt interzise să dezvăluim în munca noastră interioară și în munca cu întreaga lume?

Răspuns: Noi nu avem încă lucrurile care ne sunt interzise să le dezvăluim, și prin urmare, nu le cunoaștem.

Iar când le vom învăța, atunci vom vedea în ce fel se dezvăluie conexiunile dintre noi, dacă toate sunt în cheia ajutorului reciproc, pentru că acesta este cel mai important lucru. Trebuie să folosim corect acest lucru.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 26/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totuși, dacă credința omului este incompletă și se angajează în Tora și în muncă doar pentru că Creatorul i-a poruncit să studieze, atunci, am văzut mai sus că în astfel de Tora și muncă lumina nu va fi deloc revelată (Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”).

Întrebare: De obicei, se crede că pentru o avansare cu succes trebuie să studiem Tora și să respectăm poruncile. Dar aici se spune că împlinirea poruncilor nu duce la revelarea luminii. Sau înțeleg eu ceva greșit?

Răspuns: Eu înțeleg acest lucru doar puțin mai bine decât tine. Trebuie pur și simplu să încercăm să studiem Tora din ce în ce mai profund, cauzele și consecințele ei.

În acest fel, vom ajunge la clarificarea a ceea ce sunt cu adevărat aceste conexiuni cauzale, și treptat, vom începe să înțelegem Tora.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 23/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum știe omul când este timpul să ascundă secretele Torei și când este timpul să dezvăluie gusturile Torei?

Răspuns: Primim aceasta împreună cu revelarea sarcinii care ne este înfățișată.

Cred că ar trebui pur și simplu să continuăm să studiem articolele, să examinăm toate nuanțele fiecărei propoziții, și în acest fel, să ne croim drum spre înțelegerea spiritualităţii.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 23/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la  Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să mergem întotdeauna prin credinţă deasupra raţiunii?

Răspuns: Desigur că este imposibil. Dar cabaliştii nu discută dacă putem sau nu să mergem pe această cale. Pur și simplu trebuie!

Și când nu putem, cerem ajutor, iar Creatorul îndeplinește această muncă pentru noi! Toată munca este lucrarea Creatorului și nu a omului. Dar trebuie să-I cerem să o împlinească.

Omul este obligat să meargă până la capăt în încercarea de a face această muncă! Chiar dacă este clar de la început că în cele din urmă, nu va reuși să atingă scopul pe cont propriu. Dar succesul constă în a descoperi că Creatorul o va face și în a ști cum să-I cer ajutorul.

Sunt mereu în acest proces, mișcându-mă în linie dreaptă între punctul inițial (actual) și scopul final, pe care trebuie să-l ating inevitabil.

Punctul final este dăruirea, iubirea pentru Creator și ființele create, credința mai presus de rațiune și dăruirea mai presus de primire. Și odată ce părăsesc punctul de plecare, trebuie să ajung la cel final.

Și pe cale am:

1. Prima etapă: Fă tot ce îți stă în putere! Aceasta este prima.
2. A doua etapă: Dezamăgire completă de propriile puteri.
3. A treia etapă: Înțelegerea faptului că numai Creatorul mă poate salva.
4. A patra etapă: Încep să lucrez împreună cu El în dăruire (Hafeţ Hesed) și iubire.

Dar fiind chiar la început, trebuie să știu că voi ajunge cu siguranță la sfârșit și mă voi baza pe propriile mele eforturi! Nu-mi pot încrucișa mâinile și să aștept pur și simplu acțiunea de sus.

Dacă nu dau absolut totul în prima etapă, dacă nu fac tot ce este posibil în puterea mea, atunci nu voi ajunge niciodată la disperare, nu voi ajunge niciodată la înțelegerea propriei mele neputințe. Și prin urmare, nu-mi voi da seama niciodată că am nevoie de ajutor de la Creator. Și atunci, cum voi atrage lumina care se întoarce la sursă?

O etapă se desfășoară după alta; fiecare etapă definește și construiește următoarea stare. Omul nu știe cu adevărat unde se află sau ce îl așteaptă în următoarea etapă, chiar în clipa următoare. Dar orice progres se întâmplă datorită propriilor sale eforturi înainte.

Din Lecția zilnică de Cabala din 30.08.2010, Scrierile lui Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→