Întrebare: Când stabilesc o conexiune cu întreaga lume?

Răspuns: În măsura în care dobândești un ecran, nu te îndrepți spre interior, ci spre exterior, dincolo de tine însuți. Baal HaSulam clarifică acest lucru în cartea „Dăruirea Torei” și folosește exemplul că, pe măsură ce omul crește, cresc și grijile sale.

La început, omul se preocupă doar de sine, apoi de familia sa și de mediul său. Mai târziu, începe să se îngrijoreze de întreaga țară, și ca urmare, întreaga lume devine subiectul gândurilor sale. Aici, Baal HaSulam descrie un om mare în ceea ce privește calitățile sale umane. Totuși, acest lucru funcționează cu siguranță și în dezvoltarea spirituală.

Imaginați-vă doar că tot ceea ce atingem în dorința noastră prin cele cinci simțuri, precum și toate realizările noastre spirituale, sunt incluse în dorința noastră comună, numită „Adam HaRişon”, sufletul comun.

Eu, sunt o parte a acestui suflet comun, unul dintre șase sute de mii, iar toate realizările mele – tot ceea ce pot absorbi în mine pentru a-mi umple partea – sunt numite „această lume”. Orice percep pe măsură ce intru în simțirea Kelim externe se numește lumea mea externă, adică lumea mea spirituală. Ca suflet, eu locuiesc deja în aceste vase spirituale externe.

Întrebare: Cum poate fi implementat acest lucru în timpul lecției?

Răspuns: Dacă Creatorul te-a însărcinat cu o Hisaron de la început, vei continua să lucrezi la ea până când vei dobândi o dorință adevărată pentru lucruri spirituale. Trebuie doar să o dorești.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În tărâmul spiritual, există concepte care se leagă de rădăcini. Și în lumea noastră, în tărâmul material, există și nume, concepte și rezultate care provin din aceste rădăcini. Acestea sunt două domenii: domeniul spiritual, și sub acesta, domeniul material.

Baal HaSulam explică conceptele de rădăcină și ramură în secțiunea „Observație interioară” din prima parte a Studiului celor Zece Sfirot. El citează zicala conform căreia nu există fir de iarbă pe pământ care să nu aibă un înger deasupra lui care să-l lovească și să-i spună: „Crește!”.

Adică, în această lume, fiecare obiect, calitate, forță sau dorință – orice există sub orice formă la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor – are o rădăcină spirituală din care provine.

Această rădăcină dă viață ființei create, și așa cum se spune, o lovește și spune: „Crește!”. Prin creșterea senzației de lipsă de împlinire din interiorul ei, de fiecare dată în alt fel, o conduce intenționat spre creștere.

Întrucât acest lucru este determinat de tărâmul spiritual, unde își au sediul rădăcinile și din care coboară toată presiunea guvernării și controlului, tot ce se află dedesubt este obligat să crească. Înțelepciunea Cabala se ocupă de a arăta omului cum își poate schimba destinul, cum, fără a aștepta „lovitura”, se poate ridica și îndeplini singură toate acțiunile necesare, și astfel, poate crește mai eficient și mai rapid.

Această participare personală se numește „Israel”. Omul, pe cont propriu, tinde direct către Creator, deoarece, în orice caz, „crește”. Dar întrebarea este dacă dorește să facă acest lucru independent. În acest caz, trece de la starea numită „națiunile lumii” la starea numită „Israel”.

Înțelepciunea Cabala vorbește despre aceste calități dintr-o perspectivă spirituală. Dar desigur, și în tărâmul material, ca rezultat care se manifestă în materie, dobândim aceleași concepte. Mai întâi, corectăm vasele GE, care sunt numite „Israel” și sunt „puține printre națiunile lumii”. Apoi vine AHP de Alia și abia după aceea adevăratul AHP.

Când Israel (GE) se corectează din toate vasele sparte, trebuie să părăsească complet toate vasele. Aceste acțiuni se numesc „sfințenie” și „purificare”, încheierea unui legământ.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Tot Israel au o parte în lumea următoare

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să înțeleagă imediat că face rău și provoacă daune? Cum poate el să scurteze timpul petrecut trecând prin acest proces? El ar putea rămâne în această iluzie ani de zile.

Răspuns: Să presupunem că eu fac ceva. Cum pot să-mi dau seama dacă este bine sau rău, sau dacă este în detrimentul sau beneficiul meu? Cum pot scurta timpul necesar pentru a verifica și înțelege? Omul ar putea rămâne în această iluzie ani de zile, și până când nu își dă seama de acest lucru, el va continua să se învârtă pe diverse căi înainte de a reveni în cele din urmă pe cea dreaptă.

Comentariu: Omul se poate adresa prietenilor pe care îi consideră importanți, deoarece uneori te poți anula în fața lor.

Răspunsul meu: Și ce le-ai cere? Sfaturi? Dimpotrivă, s-ar putea doar să te deruteze. Ei ar putea oferi o mie de sfaturi, dar în loc să primească ajutor de la grup, omul ar putea deveni și mai confuz și slăbit. Unde scrie să facem asta?

Comentariu: Știm că doar un grup îl schimbă pe om; îi arată unde se află în raport cu scopul și ce este în neregulă cu el.

Răspunsul meu: Sau poate dimpotrivă, el este cel care este bine? Dar cum îi permite grupul unui om să verifice? Auzind lucruri diferite? Nu, cu ajutorul său își dă seama de măreția Creatorului și asta este tot! Omul adună o rezervă nelimitată de forță de la prietenii săi, ca un combustibil.

De exemplu, în loc de benzină cu octan 70, mă umplu cu benzină cu octan 90 și apoi pot face totul mult mai repede. Nimic mai mult! Grupul nu-mi oferă conceptele și definițiile lor. Îmi dă o conștientizare a măreției Creatorului, o înțelegere a cui ar trebui să fiu în dorința mea de a primi, în dificultățile și obstacolele mele.

Nu voi împărtăși problemele mele personale cu prietenii mei (și nici ei nu le vor împărtăși cu mine). Trebuie doar să iau o forță comună de la ei – o atracție către scop. Caut să mă asigur că scopul, care simte că ocupă doar 10% din câmpul meu vizual, ar capta 50%, 70% sau chiar 100% din acesta. Exact asta vreau să facă grupul pentru mine.

Dincolo de asta, cum anume să mă îndrept spre acest mare și important scop este în întregime sarcina mea; eu o fac. Aceasta este munca mea individual, personală; nimeni nu ar trebui să se amestece în ea. În mod similar, profesorului îi este interzis să intervină, altfel nu veți avea propriile concepte corecte, calitățile care vă permit să simțiți Creatorul. Prin urmare, este necesar să protejăm individualitatea fiecăruia.

Toate celelalte ar trebui să fie foarte deschise. Dar legătura mea personală cu Creatorul – ceea ce clarific cu El, tipul de relație pe care o avem – este între El și mine, în timp ce grupul îmi oferă doar energie comună pe drumul către El și nimic mai mult.

În plus, putem împărtăși cunoștințe atunci când studiem, că aceasta ar trebui să fie într-un fel și acela în altul. Dar este interzis să împărtășesc ceea ce se află în mine, în cadrul analizei mele personale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Metodologia pentru crearea unității constă în acțiuni comune, studiul comun și diseminare comună. Ce ar putea exista în afară de aceste metode binecunoscute?

Răspuns: Fiecare acțiune comună imaginabilă. Acestea servesc la asigurarea că eforturile noastre – de a defini ce este Creatorul și de a stabili condițiile adecvate pentru avansarea spirituală către acest scop – se împlinesc în cele din urmă cu succes. Trebuie să definim între noi ce semnifică Creatorul și ce fel de calitate poate fi revelată în natură.

Este o calitate unică, manifestându-se acolo unde (pe baza naturii propriilor noastre calități) nu există nici „eu”, nici „tu”. Dar această stare de „nici eu, nici tu” este construită tocmai pe „eu și tu”, două entități distincte care se unesc una cu cealaltă atât de complet încât „eul” dispare.

Odată unite, chiar în punctul în care aceste calități egoiste se anulează, unde reușesc să se ridice deasupra propriei naturi, ele duc în cele din urmă la o stare de auto-negare. Această „negare a negării” produce o imagine a Creatorului în dorința noastră, chiar dacă Creatorul Însuși există complet dincolo de dorința noastră. Aceasta este o forță care există dincolo de sfera percepției noastre și se poate manifesta în dorința noastră, cu condiția ca dorința noastră să devină similară cu ea.

Aceasta este modalitatea în care trebuie să gândim constant, să analizăm și să progresăm treptat către această realizare. Pentru aceasta, avem un profesor și un prieten, sau cum se spune: „Un prieten, un profesor și un frate” care oferă asistență și care are o datorie specifică în acest proces. Trebuie să folosim explicația și să încercăm să modelăm această condiție în noi înșine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Poarta Lacrimilor”, 11.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Esența muncii noastre nu constă în dobândirea unei lipse (Hisaron); avem deja una, ci mai degrabă în determinarea spre ce va fi îndreptat această Hisaron. Aceasta se numește intenție.

Intenția este acordarea, orientarea dorinței mele neîmplinite: spre ce o țintesc? Ce vreau să se reveleze în Hisaron a mea? Ce fel de împlinire caut să primesc în ea? Întrucât o Hisaron este umplută de plăcere, trebuie să determin ce fel de plăcere vreau să dezvălui în dorința mea neîmplinită, ce anume decid să mă bucure.

Fără îndoială, toate deciziile se reduc la o alegere a plăcerii și nimic altceva; suntem construiți în acest fel. Cu toate acestea, există multe variante și niveluri de plăcere: mă pot bucura de dăruire sau primire, de adeziune cu Creatorul sau de distanțare de El; principalul lucru este să primesc ceea ce îmi doresc.

Spectrul plăcerilor include multe opțiuni: de la plăceri care provin din adâncurile Klipot (forțe impure) până la cel mai înalt nivel de plăcere, cel al Creatorului Însuși. Aici, totul este determinat de direcția intenției omului.

Dorința mea de a primi este un spațiu neumplut, un loc gol pe care vreau să-l umplu. Este ca un om care vrea să-și potolească foamea, dar nu are amintiri anterioare (Reşimot), și trebuie să aleagă mâncarea care îi va oferi plăcere. În esență, trebuie să alegem în funcție de ceea ce ne bucură.

Ideea noastră inițială despre esența plăcerii este derivată din lumea noastră fizică, din mediul nostru natural. Suntem condiționați să obținem plăcere din lucruri obișnuite și simple.

Creatorul a creat dorința de a primi și a stabilit o stare specifică în ea, care gravitează instinctiv și natural către diversele plăceri care se află în fața ei. Face un calcul și astfel dă preferință unei plăceri sau alteia. Un astfel de mecanism este conceput pentru a stimula dezvoltarea acestei dorințe. În jurul ei se construiește un mediu care este îmbrăcat în obiectele lumii noastre.

Din această stare, dorința de a primi trebuie să-și înceapă dezvoltarea, adică să găsească alte surse de plăcere. Dacă rămâne blocată în mediul său mic și familiar, cel cunoscut de la naștere, și se susține exclusiv din plăcerile naturale obișnuite, va continua să existe la nivel animalic, va rămâne nedezvoltată și își va încheia viața în această stare.

Dezvoltarea dorinței de a primi este posibilă doar prin revelarea unui nou mediu care cuprinde plăceri de o natură complet diferită. Atunci, omul va dobândi așa cum se spune, o viață diferită – una spirituală.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dezvoltarea dorinței de a primi poate avea loc în mediul său natural. Dar există și un alt mediu necunoscut, un nou mediu. Cum este îndemnat omul să se dezvolte în direcția acestui mediu diferit? Desigur, omului i se dă o dorință de Sus.

Faptul că omul este înzestrată cu o dorință pentru plăceri absente din mediul limitat în care s-a născut (această lume) este denumit „Bărbatul (Creatorul) care concepe (seamănă)”. „Creatorul concepe primul”; adică, El îi acordă omului o trezire către spiritualitate.

Evident, o trezire la lumea superioară nu poate apărea la om de la sine. Se manifestă doar prin intermediul luminilor care iluminează Reşimo (gena informațională spirituală). Deodată, o dorință apare în interiorul omului pentru ceva care se află dincolo de limitele acestei lumi. Și așa cum spune zicala: „Creatorul, după ce a conceput primul, dă naștere unei fete (Nekeva)”, adică Hisaron pentru spiritualitate.

Tocmai aceasta este ceea ce simte omul; în consecință, începe să facă eforturi pentru a realiza, pentru a umple această lipsă. El se agită, aleargă încoace și încolo, începe să studieze, ajunge într-o societate adecvată, caută diverse mijloace și acțiuni pentru a-și umple Hisaron. Și așa continuă până când el începe să se vadă acționând pentru a atinge împlinirea.

Treptat, ca urmare a multor ani de efort, devine clar pentru om că dorinței de a primi, deși a venit de Sus, îi lipsesc calitățile, forma și natura necesare pentru împlinirea lui. Această dorință este prezentă în noi, dar este nepotrivită pentru o umplere care este dincolo de limitele acestei lumi, deoarece dincolo de limitele ei, atât Kli-ul, cât și împlinirea sunt de o natură complet diferită. Aceste atribute lipsă sunt cele pe care trebuie să le dobândim.

Treptat, omului i se dezvăluie că dorința care i-a fost dată de sus nu este îndreptată spre spiritualitate. Și aceasta în ciuda faptului că apparent, s-a născut în el o Hisaron (o „fată”). Creatorul a sădit în noi o anumită dorință neformată pentru o umplere care se află dincolo de atingerea noastră. Această dorință trebuie realizată într-un vas absolut diferit, într-un vas al dăruirii. Hisaron trebuie să se umple cu plăceri din dăruire către Creator.

Când omul ajunge să înțeleagă că ceea ce are nevoie este o nouă Hisaron și nu umplere, atunci putem spune că Creatorul, „bărbatul”, a conceput și s-a născut o fată (Nekeva). Adică, urmare a unei lungi căutări, devine clar pentru individ că ceea ce îi lipsește nu este împlinirea, ci dorința de a dărui. Această dorință de a dărui care a apărut în el este într-adevăr Hisaron care s-a născut.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru ca să apară în mine nevoia de a mă uni cu prietenii, trebuie să înțeleg că voi putea simți cu adevărat unde exist în relație cu Creatorul prin intermediul lor. Acest lucru se întâmplă atunci când mă raportez la ei ca la viitorul meu punct de Keter.

Și pentru a mă uni cu ei cu scopul de a ajunge la Creator, trebuie să le folosesc dorințele, să conectez Hisronot (deficiențele) ale mele și ale lor, să le văd ca fiind mici și să trăiesc exact în tensiunea dintre aceste două puncte de vedere.

Nu poți face nimic. Altfel, dacă îmi lipsește această disparitate (care în esență, este diferența dintre cel de jos și cel de Sus, dintre ceea ce este în interiorul rațiunii și ceea ce este deasupra rațiunii), atunci nevoia de ajutor din partea Creatorului nu va apărea.

Prin natura noastră, putem îndura orice, cu excepția stării de a sta în confruntare directă între lumină și Kli, în punctul de coliziune (Bituş) din care pare că nu există nicio scăpare sau străpungere posibilă decât să urci deasupra rațiunii.

În consecință, acest punct nu poate fi perceput ca ceva pozitiv, bun sau confortabil. La urma urmei, nu are nicio bază în natura lumii noastre.

Din LecŢia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Eforturile sunt măsurate relativ la sistem sau relativ la om, în funcție de cum simte acesta măsura eforturilor pe care le-a depus?

Răspuns: Nu înțeleg ce vrei să spui prin „conform a ceea ce simte omul”. Dacă simt că am dat totul și nu am primit nimic, ce se întâmplă? Înseamnă asta că sunt deja într-o stare în care ar trebui să primesc?

Măsurarea este făcută de Creator, deoarece nu știu exact ce nivel de efort este necesar pentru ca eu să corespund următorului grad. Cum mă pot măsura relativ la următorul grad dacă nu știu care este acesta?

Întrebare: Aţi dat un exemplu în care omul rămâne în orice stare până când se simte ca o lămâie stoarsă, iar apoi, din moment ce nu mai are nimic de adăugat, starea sa se schimbă. Asta simte omul?

Răspuns: Nu, deloc. Nu știm niciodată unde se termină munca, la ce nivel sau pe ce grad. Aceste lucruri vin întotdeauna la noi pe neașteptate, brusc, ca o surpriză: „Am muncit și am găsit”.

Nu există o legătură directă între aceste lucruri. Nu pot spune unde se termină efortul și unde „găsesc”, pentru că nu-mi pot măsura propria stare, darămite următorul grad.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/2/26, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că trebuie să-ți creezi un grup și să le reamintești prietenilor despre măreția scopului. La început, am văzut că totul era bine, dar acum este de un milion de ori mai rău. Dacă văd cât de mult mai rea este starea mea în raport cu scopul și cu măreția Creatorului, mă va face acest lucru să fug foarte repede de grup?

Răspuns: Nu! Dacă prietenii îți oferă măreția Creatorului, spunându-ți că aceasta este ceva foarte înalt, cum ai putea fugi de el?

Comentariu: Dacă văd cât de opus sunt lor.

Răspunsul meu: Nu contează, pentru că măreția nu dispare. Asta este ceea ce nu înțelegi. Dacă eu însumi mă aprovizionez cu măreția Creatorului și eu însumi ofer conștientizarea propriei mele insignifianțe, atunci eu sunt sursa a două puncte: Keter și Malchut. Prin urmare, pot șterge ambele lucruri, pentru că depind de mine; eu sunt sursa. Dacă le uit, le șterg și le îndepărtez, asta este! Atunci viața mea devine simplă și plăcută și mă întorc la nivelul unui animal.

Dar dacă grupul îmi oferă măreția Creatorului și pe această bază văd cât de nesemnificativ sunt, atunci acestea sunt două surse diferite: Keter și Malchut. În acest caz, nu voi putea fugi, deoarece prietenii susțin în mine măreția Creatorului. Este ca un computer: dacă ai primit un mesaj, acesta rămâne în tine, chiar dacă sursa sa este externă.

Astfel, dacă ai primit conștientizarea măreției Creatorului de la grup, nu o poți șterge, deoarece ți-a fost dată de prieteni și nu generată de tine. Se pare că una nu o poate anula pe cealaltă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu percep ceva negativ în calitățile prietenilor și recunosc răul din atitudinea mea față de ei, cum pot vedea toate acestea în mine?

Răspuns: Când te uiți la un prieten, discerni răul în el. Dar cum vezi răul din tine? Aici apar problemele. Aici se poate strecura o greșeală.

Nu poți pretinde acum că vezi ceva rău la prieten pentru că ai Kelim necorectate și apoi să le justifici spunând că Creatorul stă în spatele lor. O astfel de abordare este incorectă, deoarece este o evaluare incorectă a stării. Nu este adevărată, nu este reală.

Ideea este că toți suntem necorectați și toți suntem opuși Creatorului. Și dacă intenționez să examinez Kelim ale mele interioare în raport cu ceilalți, atunci spun că atitudinea mea față de ei este egoistă.

Mai mult, definiția „ceilalți” poate include prietenii, Creatorul și restul creației; toate sunt același lucru. La urma urmei, sunt un egoist. Tot ce este în afara mea – prietenii mei, celelalte părți ale creației – sunt de asemenea, egoiști.

Pe lângă aceasta, există Creatorul, adică binele absolut, etern, altruist. Există o diferență între conceptele de „prieteni” și „Creator”. Dacă spun că atitudinea mea față de ceilalți este rea pentru că eu sunt rău și ei sunt buni, atunci nu voi avea cu cine să lucrez. Aceasta este o abordare incorectă.

În acest caz, i-aș evalua nu în funcție de ceea ce sunt acum, ci în funcție de ceea ce sunt ei meniți să devină în starea corectării finale. O astfel de abordare este greșită.

Trebuie să mă văd atât pe mine, cât și pe ei în mod realist, și apoi voi putea să mă unesc cu ei, pentru a mă uni în corectare. Trebuie să-mi văd prietenii nu ca și cum ar fi deja corectați, ci așa cum sunt cu adevărat acum, astfel încât să pot avea un grup cu care să atac.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→