Comentariu: Într-una dintre lecţii, ați spus că este imposibil să avansezi prin acțiuni interzise.

Răspunsul meu: Nu există nimic în lume care să nu te lase să avansezi. Un astfel de lucru este imposibil pentru că face parte din sufletul nostru. În fiecare caz, orice acțiune este un progres. Nu ai putea găsi nimic cu care să nu poți avansa.

Nimic nu este creat fără scop! Nu-l vedem și nu ne putem raporta la el. De exemplu, tocmai am făcut un pas într-o anumită direcție, să zicem,spre scop, fie că vreau, fie că nu, dar pe drum am călcat pe o furnică și am zdrobit-o. Și asta este pentru scop. Nu există nimic cu care să nu te poți conecta cu Malchut al lumii infinitului, care include întreaga creație.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră alegere constă în accelerarea avansării.

Să presupunem că această lume, mișcându-se în ritmul actual, este destinată să ajungă la sfârșitul corectării în 100.000 de ani. În ciclurile anterioare de încarnări, omul traversa anumite etape în mod natural; acum are capacitatea de a traversa împreună cu lumea, întreaga cale rămasă până la sfârșitul corectării în mod artificial, de exemplu, nu peste 70.000 de ani, ci în 7 până la 10 ani.

Deci, cum să nu ne grăbim? Singura alegere pe care o avem este dacă să apăsăm sau nu accelerația. Unui om i se poate părea că trebuie să facă ceva extraordinar, dar pur și simplu trebuie să facă aceleași lucruri, doar mai repede.

Viteza, ritmul și tempo-ul înseamnă să depun efort interior în ceea ce am nevoie. De exemplu, pentru a mă conecta puțin mai mult cu un  prieten, mă străduiesc mai mult. Pentru a învăța puțin mai mult, mă străduiesc din nou. Adică, să fac aceleași lucruri, dar cu mai multă intensitate.

La ce bun dacă alerg dintr-un colț în altul? Ce va ieși din asta, în afară de vânt? Prin viteză se înțelege aplicarea propriilor eforturi în fiecare lucru mic pe care trebuie să-l examinez și să-l clarific.

În timp ce stai acum două ore și jumătate la lecție, depune efort pentru a fi mai atent, mai concentrat asupra lecţiei și a scopului ei și nimic mai mult. Pentru ca intenția să nu dispară, ține-te constant de ea. Doar lecția și scopul ei ar trebui să fie în fața ta. Și asta înseamnă deja că ești pe calea cea dreaptă. Dacă te adâncești în acest gând și te temi să-l pierzi, atunci crești viteza.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aceasta înseamnă că omul ar trebui să vadă de ce anume are nevoie înainte de a se ruga, și pentru această lipsă, se roagă ca Creatorul să-i satisfacă lipsa (Rabaş, „Ce este îngreunarea capului, în muncă?”).

Este scris că omul ar trebui să se roage pe baza deficiențelor sale. Cum aflu ce îmi lipsește? Tot ce am nevoie este să văd că am calități opuse Creatorului,, să înțeleg acest lucru intelectual cum ar fi, și să-l simt adânc în mine. Nu este nimic special în asta.

Aspectul remarcabil constă în faptul că Creatorul a săvârșit un miracol. Mi-a acordat simțirea că forma mea actuală este contrară a ceea ce simt de obicei; în plus, mi-a dat un Kli (vas spiritual) suplimentar, dintr-o lume spirituală care este complet opusă celei pe care o am.

Așadar, acum am două tipuri distincte de vase. În primul rând, există o mică scânteie de dorință de a dărui (Ner Dakik), denumită o iluminare a sfințeniei sau un punct în inimă. Această scânteie este un fragment care rămâne din spargerea vasului colectiv al sufletului. În al doilea rând, există calitățile mele egoiste, forma mea obișnuită, naturală.

Acum pot examina, analiza, delibera asupra vasului meu, și pot concluziona că în măsura în care îmi pot vedea calitățile prin punctul din inimă, acestea sunt opuse Creatorului.

Această realizare este doar începutul modului în care mă raportez la spiritualitate; încă nu este intrarea mea propriu-zisă în lumea spirituală. Mulți oameni experimentează această simțire, se îndreaptă către noi, vin aici, primesc această simţire și ulterior se întorc acasă și nu se mai întorc niciodată.

De ce? Pentru că mai este un pas de la acest punct înainte. Din moment ce simt opoziția mea față de Creator, trebuie să găsesc soluția corectă la ce să fac cu această cunoaștere? Ce pot deduce din interacțiunea acestor două sisteme. Trebuie să mă raportez corect la ele.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să caut Kelim specifice pentru a mă îmbunătăți și a mă ridica la nivelul Creatorului prin propriile mele eforturi. Dacă privesc lucrurile în acest fel, văd că nu pot face asta.

Apoi mă prăbușesc și părăsesc Cabala. Îmi spun că această muncă nu este pentru mine și că este dincolo de capacitatea umană. Creatorul este în ceruri, iar eu sunt pe pământ. Lasă-mă să trăiesc în pace. Este mai bine să închid ochii și să nu văd nimic, rămânând în propria mea natură.

A fi prins între lumea spirituală și cea materială este o suferință teribilă. Să te simți constant opus, insignifiant, rău, să experimentezi senzații neplăcute și lipsă de speranță. Pentru ce?!

Cu alte cuvinte, disparitatea dintre lumea materială și cea spirituală trebuie folosită corect imediat, altfel omul cade în depresie, într-o stare de lipsă de speranță, din care nu există ieșire.

Recunoașterea răului ar trebui să devină imediat o rampă de lansare pentru a lucra cu credință mai presus de rațiune; eu nu pot face nimic singur, dar Creatorul poate. Mai mult, programul Său include implementarea corectării mele în măsura în care o cer de la El.

Cum se va întâmpla să cer acest lucru de la Creator? Pentru a face acest lucru, trebuie să prețuiesc măreția Lui și să mă plec în fața Lui. Așa primesc sfaturi de la El, să ader la El. În cele din urmă, ceea ce realizăm este adeziunea.

Dacă procesăm corect toate aceste date, dezvăluim nevoia de un grup, care să ne dea puterea de a ne raporta corect la stările în desfășurare. Și apoi omul trece rapid la următoarea etapă a muncii.

Următoarea etapă este munca serioasă, care este rugăciunea către Creator, care poate fi îndeplinită doar prin credință mai presus de rațiune.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La început, fiecare om există la nivelul închinătorilor la idoli. Fiecare trebuie să își examineze toate gândurile, dorințele, intenţiile și starea viitoare (ceea ce vrea să știe și să obțină și cum vrea să simtă și să vadă întregul mediu și pe sine) și să determine dacă toate acestea converg într-un singur punct numit Creator.

Dar dacă omul nu și-a direcționat datele viitoare către acest punct numit Creator, îi este interzis să folosească forța Torei pentru avansare. Mai întâi, trebuie să clarifice ce este posibil la propriul nivel.

Când omul completează aceste clarificări și cere puterea de a avansa, astfel încât lumina înconjurătoare să vină la el, să-l vindece, să-l promoveze, să-l aducă mai aproape de sfințenie și să-i ofere o simţire mai puternică a divinului, că „Nu există nimeni în afară de El”, atunci, după o astfel de trezire, vor coborî asupra lui obstacole și confuzie, suplimentare.

Aceste obstacole vor fi mai subtile; Acestea vor servi la orientarea cu o precizie mai mare (operând într-un domeniu mai restrains, la fel ca măsurarea distanței în metri sau alternativ, în milimetri sau microni). Acest lucru devine clar din obstacolele care se abat asupra omului: acestea vor arăta mai precis cât de mult a devenit mai sensibil, cum în locuri în care anterior vedea doar lucruri grosiere, acum distinge detalii mai fine, mai clare.

Deși ni se poate părea că aceleași obstacole (aceleași eșecuri și confuzii) se repetă constant, de fiecare dată când le examinăm, percepem imaginea de bază și discernem scopul ei final cu o viziune mai clară, prin calități mai subtile și cu o precizie mai mare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Anularea în fața superiorului este o cale de constrângere?

Răspuns: Se spune că nu există constrângere în spiritualitate. Totuși, se pare că anularea în fața superiorului este o constrângere dinspre superior către noi. Dacă privim prin prisma Hagada de Pesah , Creatorul adaugă înclinaţia rea ​​lui Faraoh și apoi îl lovește pe Faraon.

Sărmanul Faraon nu știe unde să scape. Nu poate merge nicăieri, pentru că este 100% alcătuit din calități opuse. Deci, unde poate fugi?

Astfel, se pare că nu există o stare mai mizerabilă sau mai teribilă decât modul în care Creatorul îl tratează pe Faraon. Este potrivit ca Creatorul să se raporteze astfel la creația Sa cu toate calitățile ei?

Întrebare: Nu întreb din partea Creatorului, ci din partea ființei create. Este alegerea opiniei superiorului un act de constrângere, opus propriei mele opinii? La urma urmei, cu acea forță mică pe care o trag din grup, mă forțez să merg împotriva mea.

Răspuns: Din partea omului, este exact la fel. Faraonul este totul în noi, întreaga noastră natură. Pot face ceva cu ea dacă este 100% așa? Spui: „Așa-numita mea alegere a Creatorului nu este cu adevărat alegerea mea. Este pur și simplu o acțiune pe care o întreprind din neputință.”

Când primesc lovituri, și ca urmare încep să văd chiar și vag că dacă trec într-o altă stare, poate chiar dobândesc o altă natură, voi putea scăpa de aceste lovituri, atunci tocmai acest lucru mă obligă să fac o anumită alegere. Dar se numește aceasta liberă alegere?

Adică, dorința de a primi aparent „alege”: ar prefera să moară decât să continue să simtă loviturile, până la punctul în care sunt mai rele decât moartea. Mai bine să nu mă simt deloc, ca și cum nu aș exista, pur și simplu să nu simt această suferință.

În noi se creează un sentiment de atâta disperare încât devine mai ușor să nu simțim nimic decât să îndurăm loviturile. Poate fi numită aceasta alegerea conexiunii cu Creatorul, cu spiritualitatea, cu eternitatea? Cine spune că aceasta este liberă alegere, că există libertate de acțiune fără nicio constrângere?

Dimpotrivă, se spune: „Nu există fir de iarbă jos care să nu aibă un înger care să-l lovească și să-i spună: «Crește!»” sau „Este forțat până când spune: «Vreau»”. Există multe astfel de expresii care descriu stări în care doar prin lovituri și suferință, dorința de a primi este de acord să renunțe la sine, să se anuleze. În aceasta, nu există liberă alegere.

Din Lectia zilnica de Cabala 04/05/26,, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul lui Rabaş, „Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli”, se afirmă că „este interzis să-i înveți Tora pe închinătorii la idoli”. Acest lucru nu este foarte clar. La urma urmei, Creatorul a creat creaturi dintre care unele sunt inteligente, altele prostuțe, unele cu caracter rău, unele cu caracter bun, unele sunt leneșe și altele sunt energice.

Este vina omului că a fost creat cu calități rele sau bune? În fața Creatorului, toți sunt la fel. Ce diferență ar putea exista? Știm că legile Creatorului sunt drepte și juste. El a trebuit să ofere tuturor oportunități egale de a avansa către El, deoarece nimeni nu este superior altuia.

Cu toate acestea, vedem o mare varietate de creații. De ce li se interzice idolatrilor să studieze Tora?

Există Israel și există idolatri. Israel este „Yaşar El”, cel care este îndreptat direct către Creator, vrea să fie conectat la El, nu fuge de această conexiune și vrea să-L vadă pe Creator în mod constant ca pe un scop înaintea sa, ca fiind cel mai important și cel mai mare.

Un idolatru (Ovdei Kohavim uMazalot) este omul care venerează stelele și soarta, căutând motive pentru tot ceea ce se întâmplă în tot felul de locuri și lucruri din jurul său. Dar nu poți învinovăți omul pentru asta. Depinde de stadiul de dezvoltare în care se află el.

Deci, de ce există o interdicție strictă pentru idolatrii de a studia Tora? Pentru că Tora poate fi atât elixirul vieții, cât și poțiunea morții. La urma urmei, dacă un om ia această forță și o folosește în direcția greșită, se îndepărtează de scop. Dar principalul lucru este că se abate de la cale. Cu cât se îndepărtează mai mult, cu atât devine mai confuz, cu atât mai multe necazuri și obstacole îi apar în cale.

Desigur, aceste eșecuri și obstacole sunt menite să-l aducă înapoi. Dar el nu mai înțelege ce se întâmplă, deoarece se mișcă în direcția opusă, cu o mare abatere de la calea cea dreaptă.

Este pur și simplu o mântuire de sus că este adus înapoi pe cale, i se oferă o trezire în direcția corectă din nou, dar în orice caz, aceasta este o cale a marii suferințe. S-ar putea să dureze mult timp până când își revine, se va întoarce pe calea cea dreaptă și va descoperi încă o dată că există un scop la care să tindă.

Dar până când nu va construi intenția corectă față de Creator, față de scopul creației, până când acest lucru nu va fi pe deplin clarificat, îi este interzis să folosească forța Torei pentru progres. Este ca un dispozitiv de țintire care îți permite să țintești cu precizie o armă către o țintă pentru a evita să provoci rău în loc să ajuți.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi avem un singur Kli (vas), numit Malchut. Acest Kli este incapabil să primească sub formă de dăruire. Omul îl poate folosi într-un mod asemănător unui vas (Kli) de dăruire, dar pentru a transforma cu adevărat Kli-ul într-unul care primește de dragul dăruirii, trebuie mai întâi făcută o cantitate enormă de muncă preliminară. Această muncă pregătitoare se numește corectarea generală a Kliului.

În acest scop, se construiește un ecran deasupra lui, astfel încât toate dorințele din Malchut să opereze în modul de a nu primi de dragul beneficiului personal. În fiecare dorință, măreția Creatorului și măreția scopului trebuie să devină atât de semnificative încât niciuna dintre dorințe să nu dorească să rămână într-o stare opusă conexiunii cu Creatorul.Când simți în toate dorințele tale că niciuna nu vrea să se detașeze de Creator, atunci în fiecare dintre ele, simți că separarea constă în a primi pentru sine. În momentul în care iei pentru tine, devii instantaneu separat de Creator. Atunci apare o frică în tine, ca un foc arzător, iar aceasta se numește a fi sub puterea restricției. După ce ești echipat cu un astfel de scut, devine posibil să începi să oferi fiecărei dorințe forma dăruirii. Ce înseamnă asta? Îi ceri Creatorului să înveți modul în care îți dăruiește de la El. Înveți nu ce îți dăruiește, ci exact cum, în ce fel. Și Creatorul îți explică acest lucru prin acțiunile Sale. Aceasta se numește: „Din acțiunile Tale Te vom cunoaște”.

Cum se comportă un bebeluș? El dorește doar să primească lapte de la mama sa, fără să știe cum se întâmplă, ce se face pentru el sau cum este hrănit; nu contează pentru bebeluș: „Asta este pur și simplu ceea ce merit”. Mai târziu, bebelușul începe să înțeleagă de unde provin toate acestea și cum se desfășoară. Dacă un copil vrea să semene cu părinții săi, el sau ea examinează mai întâi exact cum acționează aceștia și ce fac ei.

De asemenea, trebuie să studiezi acțiunile Creatorului. Nu este vorba doar de faptul că lumina vine la mine din Sfira de Yesod; înainte de asta, există multe acțiuni diferite prin care Creatorul mă influențează. Apoi, din dorința mea anterioară (când doream doar să primesc lumina) se dezvoltă o nouă dorință: să-mi folosesc dorința naturală de a primi pentru a construi un sistem similar cu cel pe care îl posedă Creatorul atunci când mă încântă.

Creatorul are nouă sisteme prin care mă încântă cu plăceri potrivite mie. Și sistemul meu, al zecelea punct numit Malchut, primește aceste plăceri și se bucură de ele. Acum, pe baza faptului că mă bucur de ele, vreau să construiesc un sistem care să funcționeze exact ca sistemul Creatorului.

Astfel, trebuie să dobândesc întregul sistem de la El, doar în formă inversă, invers față de dorința mea de a primi.

Cum realizează Malchut un act de dăruire, după ce a primit una dintre numeroasele plăceri corespunzătoare unei dorințe specifice și a folosit-o? Dobândește literalmente primele nouă Sfirot. Dar ce înseamnă „dobândește”?

Nu este ca și cum primele nouă Sfirot ar fi pur și simplu atașate de Malchut și apoi folosite împreună, așa cum descriem de obicei. Toate aceste prime nouă Sfirot trebuie să se integreze în sistemul dorinței de a primi, care trebuie să absoarbă această formă în sine. Cu alte cuvinte, dorința de a primi adoptă forma interioară a sistemului Creatorului.

Nu vorbim despre Aţmuto (Esența Sa), ci despre Creator (Bore), adică despre relația Sa față de mine. Astfel, absorb cu adevărat toate sistemele Sale în mine, și conform dorinței mele de a primi, le transform astfel încât să opereze de dragul dăruirii din interiorul lor, mai degrabă decât din interiorul dorinței de a dărui.

Dorința de a dărui începe de la Keter de Yesod. Dar eu încep de la Malchut și inversez aceste prime nouă Sfirot în nouă Sfirot inversate, și astfel, există acum lumină directă și reflectată. Acum posed zece Sfirot de lumină reflectată. Aceasta corespunde cu Malchut devenind Keter, în timp ce Hochma se transformă în Yesod, care acum influențează pe Keter, care a devenit Malchut pentru aceasta.

Când omul finalizează toată această muncă, el devine cu adevărat asemănător Creatorului, nu numai în acțiunile sale, ci și în statutul său spiritual.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Uneori, percepţia unui om devine atât de ascuțită încât i se pare că a aderat la Cel superior și o simte cu adevărat. Dar ei nu știu dacă au aderat cu adevărat la Cel superior, sau pur și simplu „și-au închis ochii”.

Răspunsul meu: Până când Creatorul nu va fi revelat, vom avea întotdeauna îndoieli. Și dacă altcineva îți rezolvă aceste îndoieli, doar vei pierde. Prin urmare, lasă fiecare să rămână cu propriile tulburări, în timp ce ar trebui să oferim fiecărui om oportunitatea de a-și rezolva problemele mai eficient și mai rapid, astfel încât să aibă mai multă putere și energie.

Dar în adevăr, fiecare trebuie să-și rezolve propriile probleme. Acesta este tocmai motivul pentru care suntem în întuneric.

Înțeleg că vrei să-ți răspund la toate întrebările. Știi de câți ani am venit la Rabaş și i-am pus întrebări, iar el a răspuns: „Îmi pare rău, dar nu te pot ajuta”? Îmi venea să-l sfâșii! Mă gândeam: „Ce este asta?! Nu vezi cum sufăr?! Asta înseamnă că sunt elevul tău, că mă iubești?!” „Dar, așa cum se spune: «Mântuirea vine de la Creator într-o clipă.» Am auzit această frază ani de zile. Așteaptă-o în fiecare clipă și va veni.

Îmi amintesc că odată, când am avut o primă iluminare, am venit la M., care locuia nu departe de vechea noastră locație, și l-am întrebat: «Ei bine? Ce fac acum?» Mi-a răspuns: «Așteaptă doar, totul va fi bine, acum totul este deschis în fața ta.» Dar după un timp, totul s-a închis din nou, a dispărut și mult timp nu s-a întâmplat nimic.

Am venit din nou la el. Mi-a spus: «Ei bine, la ce te așteptai? Exact așa se întâmplă.» Era atât de dificil să vorbești cu acei bătrâni! Nimic nu a ajutat. Nu exista nicio opțiune! Alături de Rabaş mai erau doi care, desigur, nu puteau fi comparați cu el în măreție, dar aveau și ei realizări spirituale. Niciunul dintre ei nu a dat niciun răspuns.

Pur și simplu, omul nu poate face nimic. Un student trebuie să treacă personal prin toate vicisitudinile și să primească propriile impresii din ele.” Altfel, dacă le-ai spune totul, ei ar percepe totul doar cu intelectul, prin cunoaștere. Dar cu cunoașterea… astăzi este aici și mâine va dispărea. Aceasta nu este spiritualitate. Intelectul este doar o mașină.

Totul trebuie să treacă prin simţirile omului, în care conform dorințelor sale, vor exista realizări, eșecuri, dezamăgiri și descoperiri. Dar toate acestea trebuie să se întâmple în mod specific în cadrul dorințelor sale. Este interzis să înlocuiești sentimentele și simţirile cu intelectul și cunoașterea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce metamorfoze au loc între coborâri și ascensiuni? Ce schimbă trecerea de la o stare la alta?

Răspuns: Astfel de tranziții sunt posibile doar în cadrul unui grup.

Nu poți analiza, percepe sau măsura acest proces, decât dacă este în relație cu un grup în care tu, împreună cu prietenii tăi, te străduiești să te unești ca unul singur și să te anulezi în raport cu conexiunea voastră comună. În cadrul acestei conexiuni, dezvălui sursa, Forța superioară, care vă poate transforma pe toți și vă poate aduce la această conexiune.

În acest fel, te străduiești cu adevărat să dezvălui imaginea, starea care există de fapt. Este singurul lucru care există.

Toate celelalte noțiuni care sunt deconectate de această realitate, cum ar fi: spune-mi, arată-mi, explică-mi, sunt doar filozofie detașată de materie și vor fi invariabil înțelese greșit. Mai mult, o astfel de gândire te va face să crezi că poți realiza acest lucru singur. Prin urmare, este imposibil să studiezi Cabala fără a realiza conexiunea de grup cu cei care împărtășesc această aspirație.

Omul trebuie să parcurgă un număr vast de etape, trecând prin realizări, definiții și analize subtile înainte de a deveni pregătit pentru acest tip specific de unire și transformare, pentru a înceta pur și simplu să se mai perceapă pe sine, și în schimb să perceapă colectivul. În acel moment, omul va descoperi că acest colectiv este de fapt, sufletul său.

Întrebare: Cum putem folosi ascensiunile și coborârile noastre într-un mod colectiv? Cum ne putem acorda la acea lungime de undă specifică în care toată lumea se străduiește în aceeași direcție?

Răspuns: Am vorbit despre asta pe larg și acum nu vreau să mă repet.

Întrebare: Poate că există o nuanță subtilă care încă ne lipsește?

Răspuns: Nu lipsește nimic. Totul a fost spus de mii de ori. Le aveți pe toate. Dacă le folosiți, veți găsi modelul corect și pe voi înșivă în ele. Dacă nu, atunci nu.

Comentariu: În esență, ați explicat acest sistem în detaliu de multe ori, dar studenții dumneavoastră încă întreabă constant același lucru. Oferiți câteva explicații și descoperiți nuanțe mai fine.

Răspunsul meu: Depinde de progresul lor. Nu pot să-l examinez acum, împreună cu tine. Nu înțelegi că un cabalist poate examina doar lucrurile pe care le simte cu adevărat în cursul unei conversații.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala practică”, 28.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ni se întâmplă evenimente dificile, dar venim aici, începem să lucrăm cu credintă mai presus de ratiune și spunem că ceea ce s-a întâmplat nu este atât de rău, și că în timp, totul se va rezolva.

Răspunsul meu: Acest lucru este incorect. Baal HaSulam scrie că dacă tot ce ți se întâmplă este perceput ca fiind bun, chiar dacă îl simți ca fiind rău, este pur și simplu o minciună. Aceasta se numește hasidism.

Aici constă diferența dintre cunoașterea proprietarilor și învățătura Torei, dintre religie și Înţelepciunea Cabala. Pur și simplu te înșeli pe tine însuți: „Tot ce face Creatorul este spre bine, iar loviturile care vin sunt bune. De fapt, nu sunt deloc lovituri, ci lucruri pozitive, pur și simplu nu le simt așa.” Toate acestea sunt false.

Te simți rău? Da! Atunci de ce să te înșeli pe tine însuți? Pe cine minți? Inima ta este în Parţuf-ul superior. Pe măsură ce studiem, Ima Elia (mama superioară) s-a întors acum cu spatele la Aba (tatăl) și nu acceptă rugăciunea ta pentru că nu este autentică. Dacă tu continui să te înșeli pe tine însuți, te distanțezi și mai mult de adevăr.

Dacă primesc lovituri și pretind că este bine, și chiar mulțumesc și mă rog pentru ele, ce înșelăciune mai mare poate exista? Cum voi ajunge la recunoașterea răului și a credinței mai presus de rațiune? Exact despre asta vorbește Baal HaSulam. Înseamnă că percepi realitatea incorect.

„Un judecător nu are nimic mai mult decât ceea ce văd ochii lui.” După ce te simți rău, trebuie să te raportezi la el conform principiului: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine va fi pentru mine?”

Problema ta este că nu vrei să simți ciocnirea conceptelor opuse. Nu vrei să exiști în tensiune interioară. Desigur, este mai ușor să spui: „Slavă Domnului, totul este în mâinile Cerului, totul este bine” sau „Nu există nimeni altcineva în afară de El, trăiesc după asta și nimic altceva nu mă privește.” Sau să fii ca populația religioasă care se presupune că se bazează pe Creator. Subliniez „se presupune” pentru că ei nu analizează stările prin care trec. Ei se raportează la viață în acest fel nu pentru că o simt cu adevărat diferit, ci pentru că șterg realitatea și se agață de o singură idee: Există un Creator și prin urmare, omul poate rămâne calm.

Ei nu trăiesc în realitatea reală prin care trebuie să se ridice, de la nivelul acestei lumi la nivelul corectării finale (Gmar Tikun) prin propriul efort, pentru că nu leagă aceste două puncte. Ei se agață parcă de Forța superioară și cred că prin aceasta, au finalizat corectarea.

Există de asemenea, o viață complet diferită, trăită de oamenii seculari. Ei cred că nu există nimic deasupra, trăim pe acest pământ și asta este tot ce există. Între acești doi poli există întreaga umanitate. Dacă te afli la una dintre aceste extreme, îți poți organiza viața destul de confortabil, închizând ochii fie într-o parte, fie în alta, ca un necredincios sau ca o persoană religioasă, și nu ai niciun conflict interior. Devine un fel de filozofie de viață.

Exact așa vrei să te raportezi la prietenii tăi: „Prietenul meu este un înger, Creatorul și trebuie să-l tratez în consecință.”

Dar trebuie să vedem totul deodată și să examinăm realitatea din ambele perspective simultan.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→