Oamenii despre care vorbim aici vor crește inteligența lor, sau vor accelera progresul. Nu! Ceea ce facem este pur și simplu un sistem de acțiuni colaborative.

Nu este vorba despre ceea ce auziți verbal. Puteți sta aici fără să știți deloc ebraică. Nu contează! Sunt în mod specific luminile și vasele care sunt la lucru.

Cuvintele noastre sunt ceva complet extern. Ele ies din gură, ajung la ureche și vă oferă o reasigurare pur psihologică, ca și cum prin ele ați fi umplut și ați avansa. Dar toate acestea nu au absolut nicio legătură cu dezvoltarea interioară.

Avem Kelim (vase) în noi, luminile lucrează asupra lor și nu există nicio legătură cu cuvintele pe care le rostim. Chiar dacă toată lumea ar fi mută, acest lucru nu ar afecta sau interfera deloc. Nu este ca și cum ne-am transmite semne unul altuia cu mâinile. Acest lucru funcționează fără mâini și picioare, pe un plan complet diferit, dincolo de cele cinci simțuri ale noastre.

Nu contează ce se spune în grup; Totul depinde de dorința interioară a inimii, de ceea ce vreau să dau grupului și de impresia pe care vreau să o primesc de la el. Acesta este vasul, iar lumina vine de sus în funcție de acesta.

Prin urmare, nu este nevoie să ne facem griji cu privire la ceea ce se spune. Rabaş a spus că într-un grup puternic, glumele și anecdotele sunt acceptate pentru a ascunde ceea ce este în interiorul inimii, deoarece acolo funcționează adevăratele vase, iar conversațiile inutile sunt inutile.

Aceasta se numește lucrul cu intenții adevărate, corecte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/02/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intentie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când simt o trădare teribilă, pur și simplu teribilă, pe care abia o mai suport, ard, spuneţi dvs., în acest moment sau puțin mai târziu, când te-ai epuizat puțin, trebuie să concentrezi totul asupra originii și nu asupra celui care m-a trădat?

Răspuns: Pe Creator! Ce treabă are un omuleț de statură cu asta?! El este o marionetă, iar Păpușarul este Creatorul.

Întrebare: Deci ar trebui să încep să vorbesc și să lucrez cu Creatorul? Și să-l las pe acest om care se presupune că m-a trădat. El nu a făcut-o.

Răspuns: Nu poți cere nimic de la el! El este o marionetă! Asta este tot. Și apoi te simți calm. Nu vezi trădători sau vânzători în jurul tău, nimic și nimeni. Vezi marionete. Și Creatorul de sus le trage sforile, asta este tot.

Întrebare: Aproape întotdeauna spuneţi că urâm pe cineva, în loc să începem să ne schimbăm pe noi înșine și atitudinea noastră față de Creator. Asta e tot?! Asta e toată munca noastră?!

Răspuns: Asta e tot. Dar asta e partea cea mai grea.

Comentariu: Deci, dacă mă pot controla în așa fel încât să-mi îndrept toate eforturile spre a lucra pentru El și numai cu El, atunci totul va începe.

Răspunsul meu: Atunci trebuie să redefinești complet ce sunt adevărul, minciunile, devotamentul și trădarea.

Întrebare: Toate conceptele dispar. Practic ai eliminat conceptul de „trădare”. Deci, acesta nu există din partea altcuiva, nu-l pot învinovăți?

Răspuns: Nu. Nu există iubire, ură, devotament, loialitate.

Întrebare: Ar trebui să țintesc vectorul spre mine și asta e tot?

Răspuns: Da, dar măcar ar fi frumos, adevărat și pur!

Întrebare: Va fi atunci un experiment clar?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar atunci Îl urăsc! O spun cu precauție.

Răspuns: Nu-ți face griji, El nu aude.

Comentariu: Înțeleg. Ca și citatul lui Guberman: „Este orb, nu-ți vede nebunia.” Așa este. Când urăsc un trădător, spui: „Creatorul face asta, mă îndreaptă spre o situație dificilă”. Atunci primul meu sentiment este: „Îl urăsc pe Creator!” Este adevărat?

Răspunsul meu: Desigur. Firește! Nu există nicio îndoială în această privință! Dacă urăști pe cineva, acela este Creatorul. Relația ta este întotdeauna cu El!

Întrebare: Cum se schimbă ura mea față de Creator?

Răspuns: Facem totul doar cu Creatorul. Suntem conectați doar cu El. Și tot ceea ce pare a fi în relații bune sau rele între noi este o minciună pură! Creatorul pune la cale astfel de cazuri, romane, povești și mistere pe care nimeni nu și le-ar fi putut imagina.

Întrebare: De ce ne face asta?

Răspuns: Așadar, am lăsa deoparte întreaga lume și am avea de-a face doar cu El. Dar pentru a face asta, trebuie să fim puri: fie egoiști absoluți, fie altruiști absoluți. El nu tolerează nimic altceva. Tot restul este deșeu, murdărie. Prin urmare, trebuie să ne conectăm doar cu Creatorul și să avem de-a face doar cu El.

Întrebare: Cum se transformă această stare a plângerilor, urii și rugăciunii mele către Creator: „Lasă-mă în pace!” într-o stare diferită – iubire?

Răspuns: Se transformă într-o rugăciune, că vreau să văd acțiunile Lui în spatele a tot ceea ce mă înconjoară, atât în ​​mine, cât și în jurul meu. Că nu există nimeni altcineva în afară de El!

Întrebare: Este aceasta rugăciunea principală?

Răspuns: Da, ca El să mi-o reveleze.

Întrebare: Este aceasta schimbarea fundamentală din interiorul unui om? Și schimbă totul, întreaga lume?

Răspuns: Schimbă totul. Dă totul peste cap! Îmi face probleme! Pentru că am crezut întotdeauna că sunt conectat la altceva, dependent de altcineva, făcând altceva. De fapt, nu există nimeni și nimic!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: După cum se știe, cineva trebuie să fie în fruntea unei organizații – este imposibil să te descurci fără un lider. Oamenii trebuie să creadă în cineva. Acesta le oferă un exemplu, așa cum dvs. le daţi exemplu studenților dvs..

Răspunsul meu: Cred că studenții mei vor înțelege că numai împreună, într-un grup puternic care include deja zeci de mii de oameni, vor putea realiza ceva. La urma urmei, un lider spiritual nu este o persoană individuală, ci o forță comună, o idee comună. Purtătorul său este grupul care poate uni și conduce pe toată lumea înainte.

În acest caz, nu vorbim despre o lume egoistă, ci despre o lume a unității, o lume altruistă, în care liderul este Creatorul. Cred că sunt ultimul care într-un fel, este un lider spiritual în Cabala – un profesor și un răspânditor care are mulți studenți.

Aspirația mea este să-mi aduc studenții într-o stare în care doar unitatea lor îi va conduce înainte. Doar unitatea!

Și când toți vor deveni unul și vor forma un astfel de element care îi va conduce înainte, când în unitatea lor Îl vor simți pe Creator, atunci El va fi cel care îi va conduce înainte, și nu o personalitate tangibilă cu barbă și ochelari. Doar așa! De aceea încerc să creez un fel de stimulator în cadrul conducerii spirituale.

Adică, totul trebuie să fie aranjat astfel încât să fie grupul! Și dacă este vorba de o singură persoană, atunci va apărea o a doua, și o a treia, și totul se va destrama, așa cum s-a întâmplat în trecut în mișcările hasidice și în alte mișcări. Toate acestea au dus pe o cale greșită, și în final, totul a dispărut.

Comentariu: Dar aveți studenți foarte puternici.

Răspunsul meu: Nu sunt puternici în nimic, absolut! Sunt puternici și cu forţă doar din punctul de vedere al egoismului și ar trebui să fie temuți. Tocmai cei considerați avansați nu sunt în niciun fel mai spirituali decât ceilalți. La nivelul lumii noastre, astfel de oameni au pur și simplu o capacitate mai mare de a convinge și de a vorbi.

Din această cauză, nu trebuie să-i urmați!

Vă avertizez: Nu ascultați pe niciunul dintre studenții mei individual! În locul meu, nu poate exista decât o direcție spirituală. Sub nicio formă, nici cei apropiați mie, nici cei departe de mine. Doar așa!

Cine vrea să se organizeze separat, cine are un fel de „mâncărime creativă”, să plece și să deschidă noi comunități. Într-o societate cabalistă acest lucru nu poate exista. Doar o adunare generală, în fruntea căreia se află conducerea spirituală!

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Distrugerea lui Laitman”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea corporală, există trei categorii de timp: trecut, prezent și viitor. În lumea spirituală însă, nu există timp, ci mai degrabă o ordine de acțiuni, grade sau stări, în care omul își dezvăluie locul în care se află cu adevărat.

Fiecare stare prin care trece omul face parte din acea stare eternă, perfectă în care existăm de fapt. Dar atitudinea față de o stare trebuie să vină din cele două grade cele mai apropiate: din gradul anterior și din gradul viitor. Aceasta este ceea ce se numește „din trecut și din viitor”.

Totul depinde de legătura pe care o are omul cu gradele superioare și inferioare relativ la starea sa actuală, astfel încât totul să intre în prezent. El își ia încrederea din trecut, își construiește credința în viitor pe baza acestuia, bucurându-se de starea următoare, atrage lumina înconjurătoare din lumea viitoare care strălucește pentru el în present, și în acest fel, își construiește stările prin care trece.

Prin urmare, atunci când nu vedem viitorul și nici măcar nu înțelegem starea în care ne aflăm în prezent și nu știm cum să folosim corect trecutul, ci încercăm să ne raportăm în mod intenționat la aceste trei stări, la aceste trei timpuri, atunci putem fi întotdeauna în ascensiune, în inspirație, cu puterea de a folosi fiecare minut exclusiv de dragul scopului, și astfel, scurtăm timpul.

Suntem constant sub guvernarea fie a luminilor, fie a vaselor, ceea ce înseamnă că fie Reşimot din vase sunt revelate în noi, fie luminile care strălucesc în ele. Când luminile strălucesc în Kelim, nu avem dificultăți în a face față stărilor noastre, deoarece acestea sunt deja stări pe care le merităm după corectările la fiecare nivel.

Dar dacă suntem încă în iluminarea lui Malchut, această stare luminează golul și imperfecțiunea pentru noi, ceea ce se exprimă ca o lipsă de încredere, suferință, temeri și tot felul de deficiențe de împlinire.

Totuși, dacă în loc să fie atașat de vas, omul se întoarce către luminile viitoare care sunt destinate să fie revelate în acest Kli și încearcă să se conecteze cu viitorul, cu luminile înconjurătoare, atunci acestea strălucesc imediat pentru el în prezentul său, iar omul este în adeziune cu Creatorul chiar și în cele mai grave stări. Astfel, în fiecare stare, avem oportunitatea de a fi conectați cu luminile, cu dăruitorul, și nu cu vasele, cu deficiențele.

Prin urmare, în orice stare m-aș afla, fie că este o stare de lipsă de perfecțiune și lipsă de împlinire, fie, dimpotrivă, împlinire și muncă în linia dreaptă, fiecare stare este determinată de un singur criteriu. Acesta trebuie să fie cât mai înalt posibil și să-mi permită să fiu în adeziune cu Creatorul. Și dacă în ciuda tuturor plăcerilor cu care sunt plin, pot rămâne și în adeziune cu Creatorul, nu există niciun motiv ca aceste plăceri să dispară.

Din Lecția Zilnică de Cabala 31.01.2026, Rabaş – Art.24, 1985-Cele trei timpuri în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce numește Rabaş măsura judecății „Elokim” în articolul „Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată?

Răspuns: Creatorul, în guvernarea Sa, ne apare în mai multe forme, dar nu ca Aţmuto; mai degrabă, așa cum se spune, „Prin acțiunile Tale Te cunoaștem”. Acțiunile Sale față de noi sunt cele nouă Sfirot relative la Malchut.

Malchut, prin crearea unei restricții, a unui ecran și a unei lumini reflectate asupra sa, preia primele nouă calități și dorește să se asemene lor. Apoi se dovedește că ecranul și lumina reflectată sunt Kli-ul lui Malchut, atitudinea ei față de superior, conform principiului „așa cum El este milostiv, așa fii și tu milostiv”. Adică, în măsura în care dezvălui cum se raportează El la mine, în aceeași măsură o accept și mă raportez la El în mod similar, și nimic mai mult.

Una dintre atitudinile Creatorului față de noi se numește „Elokim”. Se spune că este măsura judecății. Cum poate exista o măsură a judecății în primele nouă Sfirot?

Judecata este o limitare din partea creației, atunci când aceasta nu poate accepta întotdeauna guvernarea Creatorului ca fiind bună și făcând binele, nu o poate percepe ca atare, și prin urmare, această dăruire apare creației ca fiind categoria judecății. Aceasta este ceea ce se înțelege atunci când spunem că lumina construiește întunericul. Dacă Creatorul este revelat lui Malchut într-o stare în care nu-L poate accepta, Îl simte ca întuneric.

Ce este Elokim? Când Malchut se ridică la Bina, ea își aduce limitarea în Bina, și conform acestei limitări, dăruirea lui Bina este împărțită raportat la Malchut în „Mi” și „Eleh” – „Elokim”.

Când Malchut se ridică la Bina, pe de o parte, ea ridică măsura judecății acolo, și pe de altă parte, dorința de a dobândi calitățile lui Bina. Apoi, Malchut însăși începe să îndepărteze măsura judecății, și în măsura în care dobândește calitățile dăruirii de la Bina, le poate realiza.

Atunci acest nume Elokim operează pe deplin. „Mi” și „Eleh” se unesc: „Mi” este Galgalta ve Eynaim, „Eleh” este AHAP. Astfel, este revelat numele Elokim.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/01/26, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astfel, pe de o parte, fiecare om ar trebui să se simtă smerit, iar pe de altă parte, să fie mândru că Creatorul ne-a dat șansa… (Rabaş, „Scopul Societăţii – 1”).

Din întreaga umanitate, El a ales o mână de oameni și și-a dorit ca aceștia să se apropie mai mult de El, să-L reveleze și să urce la gradul Său în timp ce încă trăiesc în această lume. Această viață nu ne împiedică să trăim în lumea spirituală și vom simți acest lucru până la sfârşitul corectării.

…Creatorul ne-a dat șansa de a fi într-o societate în care fiecare dintre noi are un singur scop: ca Șchina [Divinitatea] să fie printre noi (ibid.).

Cu alte cuvinte, să dezvăluim prezența Creatorului între noi.

De aici rezultă câteva principii. În primul rând, avem nevoie de o societate care să permită fiecărui om să recunoască importanța vieții spirituale.

Desigur, sună minunat să vorbim despre atingerea eternității, a perfecțiunii și a libertății; despre a nu depinde de nimeni; despre a putea realiza orice ne dorim; despre succes, sănătate și prosperitate care să ne însoțească; despre înțelegerea întregii realități și a întregii naturi. Este ușor de spus, dar omul nu simte încă acest lucru.

Într-un scurt articol intitulat „Ascunderea și Dezvăluirea Feței Creatorului – 2”, Baal HaSulam descrie în ce măsură omul își schimbă percepția asupra realității atunci când simte lumea spirituală. Percepția sa asupra lumii se transformă în opusul ei.

Problemele, suferința și tot ce este rău la oameni și în lume, pe care le vedea anterior, apar brusc în lumina opusă. Se dovedește că totul este bun și minunat, iar întreaga lume este plină de prezența Creatorului. Omul se simte în nirvana, într-o mare, eternă exaltare spirituală, iar întreaga sa lume este plină de forța energiei spirituale.

Acest lucru depinde de cât de mult înălţăm scopul în mediul nostru. Putem rezista egoismului nostru, care ne trage întotdeauna înapoi, numai dacă societatea ne „spală” mintea și inima cu mesajul importanței scopului.

Mai mult, acest lucru trebuie făcut artificial. În același fel, lumea obișnuită ne captează atenția cu lucruri presupus importante pe care trebuie să le cumpărăm, să le discutăm și la care să ne gândim. De ce? Pentru că este important și profitabil pentru om și astfel îmi umple viața cu preferințele sale.

Așadar, haideți să ne umplem viețile cu ceea ce este important pentru noi. Avem o astfel de oportunitate. După cum scrie Rabaş, trebuie să-i mulțumim Creatorului pentru că ne-a adus într-un mediu prin care putem dezvălui dimensiunea spirituală.

Fă tot ce poți, și mântuirea Domnului este la o clipire de ochi. (Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 10).

Nu ni se cere să facem nimic care depășește puterile noastre. Problema este alta, și anume că nu depunem eforturile de care suntem capabili.

Baal HaSulam continuă: Cel mai important lucru din fața voastră astăzi este unitatea prietenilor. Străduiți-vă în aceasta din ce în ce mai mult, căci aceasta poate răscumpăra toate greșelile. Cu alte cuvinte, nu există nimic mai important. A „răsplăti” înseamnă a completa, a acoperi toate defectele. După cum este scris: „Iubirea va acoperi toate fărădelegile”.

Într-adevăr, fărădelegile nu sunt ale noastre, egoismul nu este al nostru, ura nu este a noastră; toate acestea au fost create de Creator. După cum se spune: „Am creat înclinația rea”. Dar pentru a dezvălui conexiunea care este mai presus de toate acestea, noi, și în mod special noi, trebuie să depunem tot efortul.

Conectând-ne mai presus de ură, atingem o putere care ne ridică cu 125 de grade către lumea infinitului. Și de aceea, într-o altă scrisoare a sa, Baal HaSulam scrie:

„Vă poruncesc să începeți să vă iubiți unii pe alții ca pe voi înșivă, cu toată puterea voastră, să suferiți din durerile prietenilor voștri și să vă bucurați de bucuriile prietenilor voștri cât mai mult posibil. Sper că veți ține cont de aceste cuvinte ale mele și veți pune în aplicare această chestiune la maximum (Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 49).

Din Congresul „Noi” din New Jersey, Lecția 5, 02/04/11

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: V-aţi săturat vreodată de presiunea egoismului, atunci când oamenii vă pun întrebări? Aveţi vreo limită?

Răspuns: De îndată ce relevanța întrebărilor dispare, încetez imediat să mai răspund.

Întrebare: Să presupunem că o seară durează cinci ore. Nu puteți răspunde la întrebări timp de cinci ore încontinuu, nu-i așa? Aveţii vreo limită de resurse?

Răspuns: Nu! De obicei, întrebările se termină de la sine. Există o anumită limită a cât de mult pot fi umpluți ascultătorii și atunci nu are rost să continui.

La fel este și cu lecţiile. Lecțiile noastre se desfășoară în funcție de timp: trei părți de câte 45 de minute fiecare. Dar uneori sparg această barieră și dau, în loc de 45 de minute pentru o parte, două blocuri consecutive de 45 de minute, pentru că văd că există un gol serios care poate fi umplut.

La congresele noastre, mai întâi țin o prelegere de 40 până la 50 de minute, apoi alte 40 până la 50 de minute răspund la întrebări. După aceea, ascultătorii nu mai sunt capabili să absoarbă materialul. Chiar și atât este deja prea mult pentru ei. Cu alte cuvinte, dacă aș ține o prelegere de o oră și jumătate, nu ar absorbi-o.

Numai dacă suntem antrenați să studiem trei ore încontinuu (este posibil să studiem cinci sau șase ore, așa cum am studiat odată cu Rabaş opt sau nouă ore încontinuu, aceasta este o altă chestiune), atunci nu există probleme.

Când intri în propria ta lume și în interiorul ei îți dezvolți propriile calități și simţiri, trăiești în ea și comunici cu ea din unghiuri diferite, aceasta este o cu totul altă chestiune. Cabaliștii pot rămâne în ea fără limită: zile întregi, o viață întreagă, o eternitate.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Limita egoismului”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În primul rând, omul trebuie să înțeleagă starea în care se află. El este trimis într-o stare foarte joasă, chiar umilitoare. Descoperă că este o creatură de care pare să nu existe deloc nevoie, iar o astfel de condiție nu este nicidecum onorabilă; nu are nici cauză, nici scop.

Tocmai din acest moment, omul ar trebui să-și folosească libertatea de alegere. Adică, trebuie totuși să găsească putere în mediu, deoarece fără mediu suntem ca animalele. Dacă nu ar fi mediul, aș trăi cu soția mea în pădure, aș avea copii, aș obține hrană pentru ei și pentru mine, ca toate animalele și fiarele.

Dar spre deosebire de animale și fiare, dorința mea de a primi continuă să crească, în timp ce a lor nu crește. Se spune: „Un vițel de o zi se numește deja bou”. Un vițel nou-născut știe deja să meargă; într-o zi sau două el se ridică și merge, știe deja tot ce are nevoie și nu se va răni și nu-şi va provoca nicio durere niciodată. Vițelul este încă mic ca mărime, dar mintea lui este aceeași cu cea a unei vaci adulte.

Cu o ființă umană totul este diferit. Dorința de a primi crește constant și ea se ridică deasupra nivelului animalic. Nu se poate face nimic în privința acestei dorințe.

Prin urmare, apar metode care susțin că omul trebuie să suprime dorința din interiorul său, să devină ca un animal și atunci nu va mai simți nicio suferință, să trăiască precum un animal.

Mâncare? Vei obține întotdeauna puțină hrană. Adăpost? Ai nevoie de un colț, de o colibă ​​- nicio problemă, vei găsi întotdeauna un loc unde să dormi. Familie? Vei găsi o soție potrivită, vei avea copii – totul va fi bine. Dacă nu ceri mult, cobori la un nivel foarte scăzut. Ți se spune că dieta este bună, că și respirația mai puțină este bună. În general, redu-ți nevoile și vei deveni drept.

Acționând astfel, începi să te simți bine. Cobori la nivelul animalic, te limitezi strict la ceea ce este necesar pentru viață și nu ai probleme. Un animal are mult mai puține probleme decât o ființă umană. Spunem „viață de câine”. Dar este o viață de câine pentru o ființă umană, nu pentru un câine. Există însă o altă metodă: să nu înduri privațiunile, ci dimpotrivă, să înveți cum să folosești dorința de a primi. Atunci trebuie să o accepți pe deplin și complet, nu să o suprimi, ci să înveți cum să o folosești corect. Pentru aceasta, ai nevoie de o metodă specifică, nu de metode de suprimare, care sunt incluse de obicei în învățăturile orientale sau diverse abordări religioase bazate pe suprimarea dorinței de a primi, ci de metoda Cabala.

Cabala este singura metodă care susține contrariul: nu suprima dorința de a primi, ci folosește-o cât mai mult posibil.

Este adevărat, că lumea a preferat întotdeauna să reducă dorința de a primi doar pentru a nu suferi, deoarece așa este mai convenabil, mai calm și mai ușor. Acest lucru era posibil în generațiile anterioare, când dorința de a primi nu ardea atât de intens în om. „Cel care sporește cunoașterea sporește tristețea”; acest lucru este de înțeles.

În zilele noastre, când dorința de a primi arde deja atât de puternic în om, iar în anii următori va crește și mai mult, omul nu va putea să o restricționeze și să coboare la un mod de viață natural, simplu, precum cel propus de yoga și alte metode care spun „Du-te la o mănăstire, stai liniștit și pașnic în chilia ta și mulțumește-te cu puțin”.

Trăim într-o perioadă de tranziție în care toate metodele de suprimare devin de nesuportat. Ele nu mai funcționează și atunci nu mai rămâne cu adevărat altă opțiune decât să apelezi la metoda Cabala.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Credeți că omul își pune întrebarea singur sau este cineva ca un mecanism care trebuie să o pună?

Răspuns: Desigur, nu își pune întrebarea singur. Aceasta este o dorință comună, mare, creată de Creator.

Așa cum să spunem, te uiți la un terci care fierbe într-o oală imensă care clocotește, fierbe și schimbă straturile, tot așa și noi, toate sufletele, digerăm și ne conectăm unii cu alții, iar întrebările apar; adică noi goluri neumplute care sunt capabile să se ridice, să urce la suprafață.

Cu alte cuvinte, prin ridicare, aceste goluri încearcă să obțină un fel de umplere, să ajungă la un fel de echilibru, și prin urmare să pună o anumită întrebare.

De aceea, mă conectez întotdeauna nu doar cu cei care pun întrebări sau chiar cu publicul imens care mă ascultă în întreaga lume, ci cu întregul suflet. La urma urmei, vorbim despre echilibrul său, despre împlinirea sa, despre aducerea sa la o corectare completă și despre dezvăluirea stării perfecte în care există, care este ascunsă de sine însuși.

Simt mereu ce muncă extraordinară facem în acest proces și cum afectează întreaga creație. Nu este vorba de mândrie, aroganță sau vanitate, ci de sentimentul și conștientizarea oportunității de a participa puțin la timpul dat, la partea minimă care ne-a fost acordată în mișcarea spre perfecțiune.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspuns la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când diseminăm, devenim corectori ai lumii?

Răspuns: Desigur că suntem. Este adevărat. Ce înseamnă, corectori ai lumii? Creatorul ne-a dat o lume coruptă, și aducându-L pe Creator în această lume, o corectăm.

Creatorul a creat o lume necorectată, egoistă. Dacă aducem calitatea dăruirii în ea, atunci în acest fel lumea este corectată. Prin urmare acțiunea noastră se numește corectarea lumii (Tikun Olam). Asta spune Creatorul: „Am făcut lumea cu defecte, am stricat-o și copiii Mei au reparat-o”, adică „Fiii Mei M-au învins”.

Întrebare: Ce înseamnă că nu lipsește nimic în lume și nimic nu trebuie schimbat?

Răspuns: Nu este nimic de schimbat în lume decât să aducem prezența Creatorului în ea. Ca toți ceilalți, nu facem decât să stricăm lumea și mai mult: acumulăm defecte peste defecte și nu facem decât să ne agravăm calea. Singurul lucru de care avem nevoie este să-L dezvăluim pe Creator în lume. Nimic altceva.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 9 aprilie 2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→