“Un nou rabin pentru armata germană – nu este ceea ce au nevoie evreii” (Linkedin)


Noul meu articol pe LinkedinUn nou rabin pentru armata germană – nu este ceea ce au nevoie evreii

În ultima săptămână, au existat multe zbuciumuri cu privire la numirea primului rabin în Bundeswehr (forțele armate unificate ale Germaniei) de la al doilea război mondial. Rabinul desemnat Zsolt Balla, unul dintre cei mai proeminenți rabini ai Germaniei, a declarat după nominalizarea sa: „Scopul nostru este să facem din nou normal ca cetățenii evrei să servească în armata germană”. Președintele Consiliului Central al Evreilor din Germania Josef Schuster a adăugat, de asemenea, „Bundeswehrul nu are nimic în comun cu fosta Wehrmacht și acesta este singurul motiv pentru care astăzi este posibil să introducem un rabin militar federal”. În prezent, aproximativ 300 de soldați evrei slujesc în armata germană, dar sunt răspândiți în forțele armate, ceea ce face ca nevoia unui rabin pentru armata germană să pară mai mult o declarație politică decât o nevoie reală a soldaților. Iar declarațiile politice sunt ultimul lucru de care au nevoie evreii în Germania sau în altă parte.

Evreii au încercat deja să se includă în armata germană în timpul Primului Război Mondial. Au luptat la fel de tare ca și creștinii germani pentru a-și servi patria Germania și au făcut tot posibilul pentru a arăta că sunt germani loiali. Dar când naziștii au ajuns la putere, nu i-au ajutat. De ce cred ei că astăzi va fi diferit? Așa cum nimeni nu a prevăzut că la doar cincisprezece ani de la primul război, evreii vor fi învinuiți pentru toate necazurile Germaniei și participarea lor la război va fi prezentată ca un act de trădare împotriva țării pentru care au luptat și au murit, acum de asemenea, nimeni nu le va mulțumi atunci când curentul se va întoarce, și mereu se va întoarce.

Politica nu schimbă realitatea, ci numai acțiunile. În cazul evreilor, singura acțiune pe care trebuie să o întreprindă este să se unească între ei. Aceasta a fost acțiunea pe care au făcut-o care i-a făcut să devină o națiune, aceasta a fost singura acțiune care le-a acordat vreodată respectul și favoarea lumii, iar îndepărtarea lor de aceasta a fost precursoarea fiecărei nenorociri pe care au experimentat-o vreodată (citiți mai multe despre aceasta în ultima mea publicație Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, cu link în partea de jos a postării).

În concluzie, nimic bun nu va ieși din declarațiile politice, cum ar fi numirea unui rabin la 300 de evrei răspândiți în toată armata germană și care probabil nici măcar nu sunt foarte atenți. Singurul rezultat posibil este o intensificare a urii faţă de evrei, deja existentă în armata germană. Prin urmare, în ochii mei această mișcare este inutilă și neînțeleaptă.

Pentru a citi cartea menționată mai sus: click aici

“Este identitatea națională un lucru din trecut?” (Linkedin)


Noul meu articol pe LinkedinEste identitatea națională un lucru din trecut?

În satul nostru global identitățile naționale par să se estompeze. Oamenii pot trăi aproape oriunde își doresc, cultura este mai mult sau mai puțin aceeași peste tot, toată lumea admiră aceleași mega popstars, aceiași multimiliardari dictează agenda globală, ne hrănim cu aceleași idei și aspirăm la mai mult sau mai puțin aceleași lucruri. Într-un astfel de stat, o identitate națională devine aproape irelevantă.

Dar când vine vorba de Israel, imaginea este foarte diferită: nimeni nu vrea să ne pierdem identitatea, nici vecinii și nici lumea întreagă. Toată lumea îi cere Israelului să fie anumite lucruri și să facă anumite lucruri, în timp ce israelienii vor ca Israelul să fie doar o țară printre țări, un membru modest al familiei națiunilor. Cu toate acestea, toată lumea ne scoate în evidență, de obicei pentru condamnare, în timp ce noi habar nu avem ce vor de la noi.

Problema nu este cu lumea; este cu noi. Dacă am ști despre ce este vorba în legătură cu poporul Israel, am ști de ce lumea cere mereu ceva de la noi și ce trebuie să facem în legătură cu aceasta.

Toată lumea știe că tatăl națiunii evreiești a fost Avraam ai cărui descendenți au evoluat în ceea ce acum recunoaștem ca evrei. Cu toate acestea, deși Midraș a scris despre asta, Maimonide a scris despre asta și nenumărați alți înțelepți au menționat-o de-a lungul veacurilor, uităm că Avraam a format națiunea după ce a privit realitatea, și-a dat seama că separarea care a afectat omenirea de la începuturile ei este în contradicţie cu natura și și-a construit grupul conform principiilor responsabilității reciproce și a bunătății întruchipate în cuvintele „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. În acest fel, el a format o națiune care a funcționat în congruență cu restul naturii. De-a lungul anilor, grupul lui Avraam a evoluat într-o națiune și așa au ajuns să existe evreii.

Modul contradictoriu de conexiune între oameni a continuat să-i afecteze și să facă ravagii asupra umanității. Războaiele au pretins milioane de vieți, iar foametea, abuzul și asuprirea erau normele. În același timp, evreii, descendenții grupului lui Avraam, au dezvoltat o societate bazată pe responsabilitate reciprocă și iubire și au prosperat în ciuda nenumăratelor încercări de a îi distruge. Lumea și-a dat seama că evreii găsiseră calea spre unitate și și-au dorit-o. Și evreii au simțit că este datoria lor să fie „o lumină pentru națiuni”, să dea un exemplu de unitate pentru restul lumii. Drept urmare, ori de câte ori evreii au căzut pradă divizării, națiunile i-au urât, deoarece nu aveau niciun exemplu de urmat, iar când evreii s-au unit, lumea i-a lăudat și admirat.

Responsabilitatea evreilor de a exemplifica unitatea este motivul pentru care națiunile nu ne lasă să uităm cine suntem, să ne amestecăm și să dispărem. Această sarcină este, de asemenea, motivul pentru care vrem să ne amestecăm și să dispărem, deoarece nu vrem să ne unim și, cu siguranță, nu vrem să fim modelul de unitate al nimănui.

Dar lumea nu ne va lăsa să dispărem. Identitatea noastră unică, care provine din datoria noastră unică, nu are o dată de expirare. Cu cât lumea cade mai mult în dușmănie, cu atât mai mult ne va învinui pentru asta. Nu ne va spune că ne acuză că nu dăm un exemplu, dar când o vom face, vom vedea că suntem bineveniți.

Atât timp cât nu dăm un exemplu, nimic din ceea ce facem nu ne va ajuta să le ușurăm furia. Cu cât ne îndepărtăm mai mult unul de celălalt și ne ocupăm de națiuni, încercând să le liniștim, cu atât mai mult ne vor urî și ne vor disprețui. Cu cât ne întoarcem mai mult unul către celălalt și ne străduim să ne unim deasupra urii noastre, cu atât mai mult ne vor lăuda. Aceasta a fost, este și va fi întotdeauna singura regulă care domină soarta poporului evreu.

“Cum ne chemăm dușmanii” (Linkedin)


Noul meu articol pe LinkedinCum ne chemăm dușmanii

În cartea sa Evreul în lumea medievală, prof. de istorie evreiască Jacob Rader Marcus prezintă o descriere dramatică a evenimentelor care au condus la anunțarea Decretului Alhambra din 1492, care a dus la expulzarea evreilor din Spania. Marcus scrie că „Acordul care permite evreilor să rămână în Spania cu privire la plata unei sume mari de bani a fost aproape finalizat când a fost împiedicat de priorul de Santa Cruz, Tomás de Torquemada”, care în ciuda rădăcinilor sale evreiești a condus Inchiziția în Spania. Potrivit lui Marcus, „Legenda relatează că Torquemada … a tunat cu crucifixul ridicat către rege și regină: ‘Iuda Iscariotul și-a vândut stăpânul cu treizeci de arginţi. Alteța voastră l-ar vinde din nou pentru treizeci de mii? Iat-o [arătând spre cruce], luaţi-o și vindeţi-o’.” Regele Ferdinand, uluit de discursul zelos a îndepărtat imediat orice ezitări pe care le-ar fi putut avea cu privire la punerea în aplicare a decretului.

Totuși, ceea ce s-a întâmplat a fost și mai uluitor. Marcus scrie că regina Isabella, care era prezentă în cameră când a intrat Torquemada, „a dat un răspuns reprezentanților evreilor, similar cu zicala regelui Solomon [Proverbe 21: 1]: ‘Inima regelui este în mâna Domnului ca râurile de apă: El le întoarce oriunde dorește’. Ea a mai spus: ‘Crezi că asta vine de la noi? Domnul a pus acest lucru în inima regelui’.” Ulterior, concluzionează Marcus, evreii „au văzut că există un rău hotărât împotriva lor de către Rege și au renunțat la speranța de a rămâne”.

În 1929, cu câțiva ani înainte ca Adolf Hitler să ajungă la putere în Germania, era deja clar că în țara învinsă se ridica antisemitismul, care nu putea să-și revină din consecințele primului război mondial. Reflectând asupra creșterii urii evreilor din țara sa, Dr. Kurt Fleischer liderul liberalilor din cadrul Adunării Comunității Evreiești din Berlin a declarat că „antisemitismul este flagelul pe care ni l-a trimis Dumnezeu pentru a ne aduce împreună și a ne uni între noi”.

Declarația lui Fleischer a exprimat ceva ce înțelepții noștri de-a lungul veacurilor au susținut, că aducem dușmanii asupra noastră prin diviziunea noastră. Căderea celui de-al Doilea Templu și exilul din țara lui Israel sunt cele mai cunoscute exemple de ură de sine evreiască, care ne-au adus un cataclism, dar există multe altele. În Spania de exemplu, înainte de debutul Inchiziției, numeroși evrei au căutat să se asimileze și să se distanţeze de comunitățile lor. Au început să se certe între ei, iar evreii care s-au convertit și au devenit cunoscuți drept convertiţi, au devenit adesea antisemiţi feroce. Potrivit lui Norman Roth, profesor de istorie evreiască la Universitatea din Wisconsin, „La fel ca majoritatea convertiţilor, [oficial- conversos] erau catolici înflăcărați și cei mai mulți erau vehement anti-evrei (în mod special acest lucru era valabil atât pentru clerul converso cât și pentru oficiali)”.

Acum câteva zile, Ebrahim Raisi a fost ales pentru a fi următorul președinte al Iranului. Înainte de alegerea sa, Raisi a fost judecătorul de vârf al Iranului. El are opinii ultraconservatoare, iar prim-ministrul israelian a avertizat că aceasta este „ultima șansă pentru puterile mondiale să se trezească … și să înțeleagă cu cine fac afaceri”.

Dar, în lumina istoriei noastre și în lumina avertismentelor constante ale înțelepților noștri, nu ar trebui să ne mirăm că cineva ca Raisi a ajuns la putere. Așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei, scindarea dintre evrei aduce asupra lor răufăcători care caută să-i distrugă. Când evreii se reunesc, problema este rezolvată.

Aici în Israel, știm că în timp de război ne unim pentru a învinge inamicul. Fiecare israelian știe că aceasta a fost „arma noastră secretă” în toate războaiele noastre de la înființarea statului Israel. Fiecare israelian știe de asemenea, că de îndată ce armele încetează să urle, răutatea se instalează printre noi. Această răutate arată ceea ce nu știm: dacă am fi fost conectați, în primul rând nu ar trebui să intrăm în război.

Într-adevăr, fiecare problemă din lume este rezolvată prin conexiunea umană. Noi evreii, națiunea care s-a format pe baza celei mai puternice conexiuni posibile, aceea a iubirii vecinilor ca pe noi înșine, ar trebui să fim lideri mondiali ai conexiunii. În schimb, suntem divizați și rupți, iar oamenii noștri sunt plini de ură unul față de celălalt. Drept urmare, antisemiţii răi se ridică „pentru a ne aduce împreună și a ne uni”, așa cum a spus dr. Fleischer. Antisemitii se ridică la putere peste tot în lume; dacă nu ne trezim acum și nu citim ce este scris pe perete, s-ar putea să ne trezim încă o dată când este prea târziu.

Aplicarea Cabalei ca știință a managementului

962.4Întrebare: Este posibil în sistemele moderne să se aplice principiile și metodele Cabalei  pentru a îmbunătăți gestionarea eficienței vieții?

Răspuns: Cred că da. Faptul este că de asemenea, Cabala este o știință a managementului, dar este construită pe un principiu complet diferit față de toate celelalte.

În principiu, știința managementului vorbește despre orice sistem. Singura problemă este că, Cabala explică modul în care puteți gestiona sisteme care funcționează pe principiul opus, atunci când oamenii sunt interesați să se completeze, să se adune, să se unească.

Vorbim despre acei oameni care folosesc calitatea dăruirii, o conexiune pozitivă între ei, dorința de a se uni pentru un scop comun, nu urmărind propriile motive egoiste, ci suprimându-le.

Prin urmare, este posibil să se aplice Cabala și este gata de utilizare, dar în practică acest lucru nu este posibil încă datorită naturii egoiste a omului. Acum o folosim doar în grupurile noastre mici, unde oamenii sunt învățați interacțiunea corectă între ei, pe principiul dăruirii, conexiunii și iubirii.

Din KabTV „Videoconferința despre știința managementului”

Ultimul pas este în față

537Întrebare: O profeție funcționează singură sau avem nevoie de oameni care să o susțină și să o explice? Este posibil să apelăm la profeție și să aflăm ce se va întâmpla? Cum funcționează acest sistem?

Răspuns: Nu pot spune cum funcționează acest sistem. Cu toate acestea, faptul este că principiile generale ale lumii spirituale, legile ei, sunt explicate în cărțile cabaliste. Le-am descris, cel puțin, pe toate și de mulți ani predau cursuri pe aceste teme, în fiecare zi. Deci, nu am nimic de adăugat aici.

În ceea ce privește viitorul, în principiu, este deja posibil să vorbim despre asta în vremurile noastre, deoarece suntem la sfârșitul zilelor, la sfârșitul vremurilor. Cred că nici aici nu este nimic special de adăugat.

Este doar o întrebare despre cum să ne ridicăm până la ultimul nivel: fie prin forțe bune, pe care trebuie să le dezvoltăm și să le invocăm și să le chemăm din natură, fie prin forțe rele. Dacă nu invocăm forțe bune, atunci forțele malefice, egoiste, ne vor împinge către aceasta „printr-un băț spre fericire”, așa cum se spune.

Întrebare: Înseamnă că omenirea se confruntă cu ultimul nivel?

Răspuns: În general, da. Se compune din mai multe etape: pregătire, acțiune, apoi primire, conștientizare și simțire. Acum suntem în perioada de pregătire.

KabTV „Kabbalah Express” 13.06.2021

Cum să aduci oamenii la o relație bună?

760.4Întrebare: Este posibil astăzi să introducem o legătură similară cu cea spirituală în orașele moderne pentru a aduce oamenii la relații bune?

Răspuns: Nu știu cum putem face asta. La urma urmei, este necesar să educăm oamenii; este necesar să le arătăm ce au în orașele moderne. Fiecare intră în propria celulă, închid ușa în spatele lor cu câteva încuietori, verifică dacă sunt închise, dacă vecinii lor îi vor deranja. Din păcate, acesta este singurul mod în care ne putem simți cumva în siguranță.

Omul, în primul rând, se gândește subconștient la acest lucru. Suntem atenți la hainele noastre, la casele și apartamentele noastre, la modul în care ne comportăm și la vehiculele personale etc. Toate acestea provin din nevoia noastră interioară de a ne proteja. Poate că o persoană nu o simte atât de mult, dar așa este! Aceasta este rădăcina problemelor de hoție, violență, etc.

Cu toate acestea, dacă oferim omului securitate indiferent de condițiile externe, el nu va avea tendința de a se izola de ceilalți, dimpotrivă, va simți că este întotdeauna pregătit pentru comunicare, pentru o apropiere și mai mare, iar atunci va avea o construcție complet diferită, arhitectură, știința distribuției spațiului. Atunci totul va fi diferit.

În schimb, astăzi avem tendința de a-mi face un mediu minim, sigur pentru mine oriunde aș fi: într-un taxi, în metrou, nu contează unde, dar totuși simt că sunt printre alții. Acesta este locul meu, aceasta este securitatea mea, aceasta este viața mea, celula mea.

Prin urmare, trebuie să educăm oamenii spre conexiuni mai prietenoase și apoi, pe baza acestora, în măsura în care se simt în siguranță, își vor extinde limitele și vor schimba aspectul orașelor, apartamentelor și a tuturor celorlalte.

KabTV „Conversații” 09.06.2021

Dorinţe: “Romanii” şi “Grecii”

600.02Întrebare: Războaiele grecești nu s-au purtat între greci și evrei, ci între evreii elenizați și restul evreilor?

Răspuns: Da, grecii înșiși nu s-au luptat. Evreii elenizați sunt elita evreiască care dorea să trăiască bine, liber, nu conform legilor Cabalei, ci conform legilor lumii libere ca să spunem așa. De aceea au luptat.

Practic, toate așa-numitele războaie cu Romanii și Grecii au fost războaie evreiești, în interiorul poporului Israel.

Întrebare: Ce dorințe sunt numite „Greci” în noi?

Răspuns: Dorința de a trăi, de a te distra, de a căuta ceva care se află dincolo de granițele căutării puterilor superioare.

Întrebare: Care este diferența dintre dorinţele „Romanilor” și cele ale „Grecilor”?

Răspuns: Romanii sunt în esență dorințele care creează un sistem de relații în lumea noastră între oameni, tot felul de părţi și ranguri. Romanii au fondat sistemul clasic.

Iar grecii se concentrau mai mult pe înțelegerea naturii, dar natura primitivă. Matematică, fizică, trigonometrie, geometrie – acestea toate sunt Grecii. Iar Romanii sunt legea romană, relația dintre oameni, dar în cadrul lumii noastre.

Totul este foarte simplu. Când iudaismul este adaugat la aceasta, există un pic de confuzie, dar, în general, nu există nimic acolo.

Din KabTV “Conversaţii despre Greci” 5/5/21

Rolul istoric al imperiului grec

622.01Întrebare: De ce s-a prăbușit puternicul imperiu grec, care a existat aproximativ șase secole?

Răspuns: Imperiul grec și-a îndeplinit misiunea. A contribuit la transformarea Cabalei în iudaism modern și în tot felul de religii. A construit o punte între Cabala și Islam și a creat creștinismul ortodox.

Astfel, Imperiul Grec practic și-a îndeplinit rolul intermediar în istorie. Bizanțul a fost intersecția dintre iudaism, Cabala și religiile moderne.

KabTV “Conversaţii despre Greci” 5/5/21

Traducerea Torei – o sursă de distorsiuni

559Întrebare: Care este părerea ta despre traducerea Torei în greacă?

Răspuns: Tora nu poate fi tradusă deloc în nicio limbă, deoarece traducerea sa devine întotdeauna o sursă de tot felul de distorsiuni.

Ebraica în sensul său interior nu poate fi tradusă în mod adecvat într-o altă limbă, deoarece implică concepte spirituale complet diferite, care nu există în alte limbi, deoarece nu au o rădăcină spirituală.

Întrebare: Dar vorbim despre secolul al III-lea î.Hr. În acel moment, erau înțelepți care înțelegeau acest lucru. De ce au permis totuși traducerea Torei?

Răspuns: Ce vrei să spui „permis”? Ei înșiși nu mai erau la un nivel spiritual înalt, așa că nu au putut opri nimic. Masele s-au îndepărtat de ei pentru că a existat o revelație uriașă a egoismului și acesta a fost sfârșitul.

Răspândirea Cabalei în mase, care s-a întins din secolul X î.Hr. până în secolul I d.Hr., s-a încheiat. Apoi au venit tot felul de interpretări religioase. Aici a apărut iudaismul în forma sa modernă.

Comentariu: În Iudeea, limba greacă a înlocuit practic ebraica și aramaica. Chiar și conducătorii poporului evreu au scris în limba greacă.

Răspunsul meu: Desigur. Dacă urmărești pe cineva, dacă crezi că cineva este mai progresist, atunci asta este.

Comentariu: Celebrul istoric Josephus Flavius ​​a scris că regele grec Ptolemeu al II-lea a dorit să-și stabilească regatul pe baza legii Torei: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și era gata să plătească orice preț pentru asta. Dar când a văzut că evreii au început să lupte între ei, Grecia s-a întors împotriva lor.

Răspunsul meu: Da, evreii înșiși au dat exemplu de faptul că acest lucru este imposibil de realizat. A devenit clar că legile dăruirii și iubirii nu pot fi răspândite între oameni în mod direct.

KabTV „Conversația despre greci”, 05.05.2021

Moise este o forță spirituală care duce la corectare

631.1Întrebare: Moise (calitatea îndurării, Hessed) nu poate intra în țara lui Israel, deoarece în principiu nu este un războinic, nu?

Răspuns: El este un lider spiritual. El nu poate exista în țara Israelului, deoarece toate părțile oamenilor, adică toate calitățile egoiste, trebuie să se rupă, să se refacă, să combine, să găsească sistemul de interacțiune opusă egoismului și să poată să se conecteze unele cu altele în combinații corecte între ele.

Ei trebuie să elimine toate înclinațiile egoiste și să determine ceva care le este absolut opus. Ar trebui să expulzeze acele calități, așa-numitele națiuni care au existat înainte în țara Israelului, de la ele însele și să lase doar calitatea binelui, a iubirii, a conexiunii și a sprijinului reciproc. Această muncă poate fi împlinită numai în țara Israelului.

Cu toate acestea, Moise nu poate lucra în acest fel. El doar le explică. Moise este un mare învățător spiritual, o forță spirituală care însoțește oamenii și îi conduce spre corectarea finală, dar nu interferează cu acțiunile lor.

Începând de la intrarea în țara Israel, aceștia acționează complet independent, deconectați de toate forțele spirituale guvernante. Aceasta este etapa în care o persoană încetează să mai fie un copil, trece prin tinerețe, crește și, ca persoană matură, începe să trăiască singură.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 19.05.2021