Rabaș „Referitor la importanța prietenilor”: „Rezultă că în chestiunea iubirii pentru prieteni, ei se ajută unul pe altul, adică este de ajuns pentru fiecare să-și considere prietenul ca fiind la același grad cu al lui. Dar, pentru că fiecare trebuie să învețe de la prietenii lui, este vorba despre Rav și discipol. Din această cauză, el trebuie să-și considere prietenul ca fiind mai mare decât el însuși.”

Întrebare: Pe de o parte, un prieten este pentru mine ca un profesor, eu fiind mic în comparație cu el. Pe de altă parte, se pare că eu sunt profesorul lui. Cum alternează aceste grade?

Răspuns: Ele lucrează simultan, ca o mamă cu copilul ei. Pe de o parte, copilul este cel mai important lucru pentru ea, iar pe de altă parte ea are grijă de el tot timpul și el pare a fi în puterea ei. Rezultă că el o comandă, iar ea, având grijă de el, este ca și cum l-ar comanda.

Dacă viitorul meu depinde de prieten, atunci el este cel mai important pentru mine. Dacă tot ceea ce pot face în Spiritualitate este posibil numai dacă o fac prin el, atunci înseamnă că sunt obligat să nu primesc de la el, ci să îi dăruiesc lui. Interacțiunea noastră trebuie să fie absolut deschisă și completă. Atunci ajungem la a treia stare, în care cei doi deschid comunicarea unul cu altul și devin unul singur.

Întrebare:  Rezultă că devenim egali?

Răspuns: Suntem echivalenți în ceea ce privește scopul, când „noi” dispare și apare un câmp comun, o viață comună, un spațiu comun în care este revelat Creatorul.

Întrebare: Unde este aici credința deasupra rațiunii?

Răspuns: Credința deasupra rațiunii apare numai când Lumina coboară și ne dă putere și noi începem să simțim nevoia de a dărui. Această nevoie de a ne izola de sine, de a dărui, de a radia, este realizarea credinței deasupra rațiunii.

Din KabTv „Ultima generație” 30/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Toată Creația este un singur Suflet, un singur Vas Spiritual (Kli), HaVaYaH, care nu se schimbă. El ia tot felul de forme, dar numai în percepția omului care îl înțelege. De aceea, în munca spirituală, este necesar să lupți să vezi întreaga lume ca un singur tot, în care generalul și particularul sunt egale și totul este conectat și clar în interiorul sistemului unic.

De aceea, fiecare din noi trebuie să se simtă ca un „servitor”, ca un mesager al societății, ca unul responsabil pentru toți. Fiecare include întregul grup de zece, lumea și, în general, toate Lumile. În esență, fiecare din noi este un om și, dacă el își imaginează și vede o lume exterioară în jurul lui, este numai pentru că el nu a obținut încă percepția perfectă pentru a înțelege că el este singura Creație, în afară de asta nu există nimic, nimic opus Creatorului. Sunt unul la Unul.

Deci, facem exerciții pentru ca fiecare să se simtă ca un „servitor” al societății, ca unul responsabil pentru ceilalți și că, ceilalți sunt responsabili pentru el. Toți mă salvează și eu am grijă de toți. Toate acestea sunt pentru ca în percepția mea, în înțelegerea mea și, cel mai important, în simțirea mea, diferența dintre mine și societate, grupul de zece, să dispară. Toate distincțiile făcute de percepția mea, ca rezultat al Spargerii aranjate Sus, trebuie să dispară, astfel ca eu să pot vedea întreaga lume ca pe un sistem din cele zece Sfirot.

Aceste este scopul, ca toate examinările, analizele și sintezele să urmărească combinarea tuturor detaliilor într-unul. Mai întâi, trebuie să demontezi totul în bucăți mici, să analizezi ce este un „servitor”, un „mesager” al societății, precum și ce sunt alte forme și roluri ale muncii. În acest fel ne dăm seama de fiecare rol și atunci știm cum să punem totul împreună, astfel ca ele să se completeze unul pe altul, într-un singur sistem.

Adică, fiecare detaliu trebuie să fie studiat, pentru a ști cum să le punem pe toate împreună. Deși identificăm fiecare rol, fiecare program, calitate, acțiune și presupunem că le investigăm separat, totui trebuie constant să verificăm cum să le întoarcem la un Kli întreg, din zece Sfirot, creat de Creator, la un singur HaVaYaH în interiorul a patru etape ale Luminii Directe.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 26/11/18 „Cum să ne organizăm pentru rugăciune” – Minutul 0:20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Rabash, „În ceea ce priveşte importanța prietenilor”: Dar, în eseul „Un discurs pentru încheierea cărţii Zohar”, este scris că „Măsură măreţiei vine sub două condiţii:

1. Că tot timpul să asculţi şi să primeşti aprecierea societăţii, în măsură măreţiei lor; mediul ar trebui să fie mare, aşa cum este scris că „În mulţimea oamenilor este gloria regelui”.
2. Cu cât mediul este mai mare în ochii mei, cu atât mai mult îmi oferă încredere, putere şi abilitatea de a acţiona cantitativ şi calitativ.

Ce este cel mai important aici: calitatea sau cantitatea? Desigur, în starea noastră, calitatea este mult mai importantă. Noi suntem tot timpul în cantităţi mici, dar din moment ce noi suntem în ultima generaţie, trebuie să avem grijă că este atât calitate cât şi cantitate. Mai mult, ambele sunt în mod general realizabile.

Pentru a accepta prima condiţie, fiecare student trebuie să simtă că el este cel mai mic dintre toţi prietenii …

Iar pentru a doua condiţie, fiecare student trebuie exalteze meritul fiecărui prieten, ca şi cum ar fi cel mai mare din generaţie.

Întrebare: Rabash oferă aici doi paşi faţă de care suntem tot timpul confuzi. Dacă eu sunt mai mic decât ceilalţi, nu sunt ei în mod automat mai mari decât mine?

Răspuns: Nu! Depinde de cum tu devii mai mic decât ceilalţi. Tu, fie ai descoperit că ei sunt cu adevărat imenşi, încât îi ridici în ochii tăi şi, prin urmare, tu devii mai mic sau te micşorezi pe tine însuţi.

Depinde de lucrul la care lucrezi pentru a fi sub ei: asupra înălţarii lor sau asupra propriei tale înjosiri. De aceea, există două posibilităţi, două tipuri de muncă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 5/9/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Remarcă: Dacă o persoană nu citeşte din Rabash sau Baal HaSulam, nu ar cunoaşte despre scopul cunoaşterii. Pare ciudat, deoarece umanitatea a făcut atât de multe avansări şi a făcut foarte multă cercetare, însă încă nu a ajuns la această realizare.

Comentariul meu: Asta este aşa, deoarece mintea umană nu este pregătită pentru asta. Oamenii vorbesc despre natura ca fiind un singur organism interconectat, însă o persoană nu se poate adapta la asta, deoarece este diferită de el. Nu este conectată în mod integral cu natura sau cu societatea şi astfel nu o poate obţine pe cont propriu. Nu are nicio minte integrală, nicio sensibilitate sau percepţie integrală.

Este caracterizată de o percepţie egoistă, o conexiune egoistă cu restul lumii: ia, apucă, profită. Nefiind conectată în mod integral cu lumea, ea este separată de aceasta, rămâne înăuntrul ei. Prin urmare, este foarte dificil să înţeleagă, să perceapă sau să simtă natura ca fiind perfect globală şi integrală.

Cabala, gradual, începe să dezvolte în noi percepţia noastră integrală a realităţii. Mai mult, spune că tu vezi realitatea pe care tu însuţi o creezi. Aici vezi un conflict cu psihologia modernă. Începi să te vezi pe tine însuţi ca un proiector al realităţii: tu creezi lumea, tu o ilustrezi.

La final, se pare că nu este nicio realitate, ea este toată în tine. Rezultă că tu trebuie, cumva, să te schimbi ca să o investighezi. Primeşti oportunitatea să faci asta, dezvoltându-te, devenind integral. Tu apoi începi să te foloseşti pe tine însuţi ca o maşinărie, ca un laborator. Cu alte cuvinte, schimbându-ţi calităţile, tu simţi cum realitatea pe care o schimbi se schimbă.

Tu o ilustrezi, tu o creezi şi tu devii Creatorul realităţii tale, a vieţii tale. De asemenea, vezi cum toţi oamenii, animalele, lumea vegetativă şi inanimată, inclusiv tot cosmosul, sunt o proiecţie a calităţilor tale interioare: componentele inanimate, vegetative, animate şi umane – prima, a doua, a treia şi a patra etapă a egoismului tău.

Vezi dacă această realitate este corectată, adică dacă este conectată în mod integral cu celelalte părţi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum ar trebui să tratez pe un prieten care mă deranjează, fiindcă întârzie constant la lecție și adoarme în timpul ei? Cum să-i justific comportamentul? Poți să-mi dai un sfat?

Răspuns: Rabaș avea o atitudine tolerantă față de o astfel de situație. Și eu adormeam în timpul lecției. Starea noastră nu depinde de cât de obosiți suntem. De aceea, trebuie să încercăm să justificăm atitudinea prietenului.

Întrebare: Există o stare când un om ar trebui să se vadă deasupra prietenilor, dar nu oricine poate să facă asta. Înseamnă că ar trebui să se străduiască pentru asta?

Răspuns: Desigur. Cum aș putea să-mi ajut prietenii dacă eu sunt mai jos decât ei? Trebuie să am grijă de ei, să organizez totul pentru ei, să fac tot ceea ce pot. Pentru asta trebuie să mă simt ca un tată într-o familie.

Întrebare: Tu spui întotdeauna că ar trebui să mă simt ca un tată, ei sunt copiii mei dar, pe de altă parte, eu trebuie să mă simt ca fiind în interiorul mamei și că grupul este mama mea. Cum pot exista aceste două stări în același timp, în același om?

Răspuns: Nu pot fi amândouă în același timp, pentru că ele vin din stări interioare complet diferite. Pot fi însă absolut adiacente. Nu este nicio problemă dacă o stare este instantaneu înlocuită de cealaltă. Muncim în mod pulsatoriu.

Din KabTv „Ultima generație 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum să facem să ne vedem prietenii din grup egali în eforturile pe care le depun? Până la urmă, 50% din eforturile pe care le văd sunt ale mele. Nu văd cele 50% din eforturile  prietenilor mei.

Răspuns: Nu ne putem măsura propriile eforturi și nici eforturile celorlalți. Nu avem astfel de abilități. De aceea, ar trebui să lucrăm numai la conexiunea noastră și ea va pune totul la loc.

Întrebare: Ca prieten, care urmează calea, am oportunitatea să văd dacă cineva din grup nu face tot efortul de care este în stare?

Răspuns: Nu dau nicio atenție la asta. Dacă toți aceștia îmi sunt prezentați de către Creator, atunci trebuie să lucrez cu aceste părți ale sufletului meu și să le accept așa cum le-a creat Creatorul. Trebuie să merg prin credință deasupra rațiunii.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă noi suntem toate părţile unui sistem unificat şi dacă numai împreună putem să ajungem la Lumina superioară după 6000 de ani, atunci care este rostul sufletelor individuale în a ajunge la lumea superioară? Unul tot trebuie să-i aştepte pe ceilalţi.

Răspuns: Nu este nevoie să aştepte. Cabaliştii nu au aşteptat nimic. Tot timpul, atât în secolele trecute, cât şi astăzi, ei au dobândit lumea superioară şi au ajuns la sfârşitul corecţiei. Aceasta corecţie supremă, completă şi armonioasă ne aşteaptă pe toţi!

Să nu crezi că dacă ne corectăm pe noi înşine şi că dacă reparăm lumea prin asta, noi va trebui să aşteptăm până la anul 6000. Nu! Timpul nu există! De îndată ce noi devenim corectaţi, o vom căpăta. Starea perfectă este pregătită, există şi totul depinde numai de când o vom revela!

Din lecţia de Cabala în limba rusă 7/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cat de des realizezi că ai greşit în ceva?

Răspuns: Foarte des. Însă încerc să trag ceva concluzii din asta, să le corectez şi să merg mai departe.

În principiu, orice pas următor ar trebui să fie bazat pe corecţia celui anterior. O corecţie este posibilă dacă îţi apreciezi greşelile.

De aceea, este spus că „Nu este niciun om drept pe lume care să facă bine şi care să nu greşească”. Adică fiecare pas al nostru ar trebui să cuprindă: greşeală-reparaţie, greşeală-reparaţie. Aşa avansăm!

Prin urmare, deseori le spun studenţilor mei că „Eu verific dacă se merită să fac aşa sau nu. Haideţi să ne gândim împreună, poate este prea dificil pentru voi. Poate vom face un pas înapoi”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: De ce să sufăr la nivelul pământean dacă nu am egoism spiritual?

Răspuns: Dacă nu suferim la nivelul pământean (material) nu vom ajunge niciodată să revelăm starea eternă.

Trebuie să trecem prin aceste stări, pentru ca ele să se formeze în noi și, cel mai important, să le acumulăm, pentru a avea astfel destulă forță să trecem prin bariera dintre lumea noastră și Lumea Superioară. Acest lucru trebuie făcut și prin cantitate și prin calitate.

Trebuie să ajungem împreună! Atunci va fi pentru noi mai ușor să adunăm toate dorințele noastre și, astfel, să străpungem și să ne facem drumul mai departe.

Întrebare: Va ajunge omul la un punct în care chiar să fie recunoscător pentru că a suferit?

Răspuns: Da. După ce a trecut Mahsom-ul (bariera), omul începe să înțeleagă prețul suferinței, efortul și rezistența sa.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 24/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Rabaș, „Referitor la importanța prietenilor”: „Referindu-ne la importanța prietenilor în societate și la felul în care să-i apreciem, cu ce fel de importanță ar trebui fiecare să se refere la prietenul lui?”

Bunul simț dictează că, dacă cineva se referă la prietenul său, ca fiind la un grad mai jos decât al lui, el va dori să-l învețe pe acesta să se comporte mai virtuos decât calitățile pe care le are. De aceea, el nu poate fi prietenul lui; el poate lua prietenul ca student, dar nu ca pe un tovarăș (prieten).

Și, dacă cineva își vede prietenul ca fiind la un grad mai sus decât al lui și vede că poate să achiziționeze calități bune de la el, atunci acesta poate fi Rav pentru el și nu prietenul lui.

Asta înseamnă că tocmai atunci când cineva vede pe prietenul său ca fiind la același nivel cu el îl poate acceepta pe celălalt ca prieten și se poate conecta cu el. Este așa, fiindcă „prieten” înseamnă că amândouă părțile sunt la același nivel. Așa dictează simțul realității! Cu alte cuvinte, ei au același punct de vedere  și, astfel, decid să se unească. Atunci, amândoi acționează către scopul pe care amândoi vor să-l obțină.

Este ca atunci când doi prieteni, care gândesc la fel, fac afaceri împreună pentru a obține profit. În această situație, ei simt că au puteri egale. Dar, dacă unul din ei ar simți că este mai competent decât celălalt, nu va vrea să-l accepte pe acela ca partener. În schimb, ei ar face un parteneriat proporțional cu puterea și calitățile pe care le au unul peste celălalt. În această fază, parteneriatul va fi de 25 – 30% și nu se poate spune că sunt egali în afacere.

Este imposibil să te simți egal cu prietenul tău, fiindcă tu ești constant în stări de urcare sau coborâre. În Natură nu sunt stări de egalitate, chiar dacă ar exista dorința de egalitate.

Dorind să fie egal cu prietenul său, omul forțează efortul de a se ridica mai sus, de a coborî și mai jos și, astfel, treptat, să obțină starea în care se pot uni într-o comunicare reciprocă completă. Suma ambelor stări conduce la conexiunea corectă.

Vorbim despre comunicarea unor calități diferite, care trebuie amândouă să fie împlinite și care trebuie să primească una de la alta, astfel ca sistemul să fie într-o stare conectată.

O astfel de comunicare între toate părțile sufletului spart cere desigur ca omul să fie în ceva mai sus decât celălalt și în ceva mai jos decât acela, și așa mai departe. Nu putem fi niciodată egali, fiindcă suntem cu toții diferiți! De aceea, nu poate fi niciun fel de comparație între noi, cu excepția efortului de a obține scopul comun.

Dacă mă conectez cu ceilalți pentru a obține alipirea la Creator, scopul nostru comun, atunci ne vom regăsi absolut egali în El. Aici, niciunul nu este mic sau mare, este irelevant în ce calități se întâmplă să fie fiecare din noi. Lucrul principal este că suntem cu toții conduși spre același scop. Astfel, în acest scop, obținem linia de mijloc.

De aceea, aceasta nu există. Numai când obținem Creatorul putem obține în El linia de mijloc și conexiunea egală dintre noi.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→