Unitatea lumii

La știri (din newsland) Roiurile de lăcuste găsesc cu exactitate drumul prin deșert spre văile verzi unde este mâncare. Dar o creatură, separată de roi, își pierde direcția. Studiind migrația păsărilor din fiecare an, oamenii de știință au crezut că păsările bătrâne și cu experiență le conduceau mișcările.

Dar azi, s-a descoperit că stolurile migratoare nu au niciun lider; deseori, păsări tinere ieșite din ouă vara și care nu au experiență sunt în fruntea stolului.  Totuși, separată de stol, o pasăre nu poate să găsească direcția corectă. Peștii devin și ei mai deștepți când sunt în interiorul bancului lor: un grup de pești alege direcția corectă în timp ce un singur pește nu poate.

Oamenii de știință au compartimentat o colonie de termite în timp ce se construia. Termitele au continuat să lucreze și fiecare pasaj, canal sau spațiu de ventilație, care era despărțit prin compartimente, era perfect conectat cu altul.

Când dau peste un canal de scurgere în timpul migrației, șoarecii și lemingii îl umplu cu trupurile lor, astfel încât ceilalți să-și continue mișcarea. Cei călcați în picioare nu încearcă să scape, formând un pod pentru cei care îi urmează. Instinctul de supraviețuire, cel mai puternic, este suprimat complet.

Nu s-a dovedit că organismele de pe pământ formează o anumiă entitate de ordine, viitoare și superioară; totuși, această ipoteză nu a fost nici respinsă. Avantajul ei de necontestat este că nu nunai că explică voința acestei sau acelei populații, dar oferă și un model al lumii, în care nu există noi sau ei, unde tot ceea ce trăiește este interconectat, interdependent și se completează reciproc în mod armonios.

Comentariul meu: Pentru a dovedi unitatea lumii este necesar să revelăm singura și unica forță care o controlează: Nu este nimeni în afară de El. Știința Cabala revelează acest lucru. Alte științe, bazate pe studiul lumii cu ajutorul unor proprietăți limitate și egoiste, nu sunt capabile să reveleze această unitate.

Revoluție în educație

Când le predăm profesorilor metoda educației integrale, trebuie să le insuflăm un cadru în care ei își vor plasa subiectul încât pot să o predea în stilul integral.

Să presupunem că subiectul următoarei lor lecții este Legile lui Newton. Eu propun să stea într-un cerc și să se conecteze împreună pentru a prezenta subiectul din punct de vedere integral.

În primul rând, citesc textul pe secțiuni și fiecare îl analizează puțin din punctul lui de vedere, apoi, eu pun o întrebare iar ei o mestecă între ei, încercând să răspundă. Când ajung la o singură părere, răspunsul lor împărtășit va fi considerat un test comun care este efectuat în mod correct, care se numește prietenia a câștigat.

Lucrul principal este de a obține un răspuns integral. Împreună cu asta, nu există niciunul care să rămână în urmă sau să alerge înainte. Fiecare trebuie să-l completeze pe celălalt. Astfel îi învățăm pe profesori să lucreze cu copiii.

Până când copiii, toți participând la discuție, fără excepție, nu și-au explicat Legile lui Newton unul altuia, nu o vor înțelege și nu o vor ști. Totuși, în momentul în care asta se întâmplă, atunci întreaga clasă este pregătită. Până la urmă, când copiii se ascultă unii pe alții în interior, mestecând materialul, fiecare transmițându-l în felul lui, ei cuprind totul într-o altă formă, și asta duce la un rezultat uimitor! Ei se învață unii de alții. Profesorul nu are nicio relevanță aici. El se odihnește.

El poate să monitorizeze procesul, dar nu mai mult de atât. Dacă studenții spun în mod corect sau incorect că sunt cumva confuzi sau nu înțeleg textul, atunci acesta trebuie să le fie explicat cu un singur cuvânt, și asta e tot.

El îi învață să lucreze cu cartea, să discute și să înțeleagă materialul. Conținutul este materialul pe care noi li-l dăm (legile lui Newton de exmplu), în timp ce forma de abordare este a noastră, este integrală. Aici, va fi o revoluție totală în educație.

De pe Kab TV, Prin timp, 24.09.2013

În prima linie a procesului de corectare

Întrebare: Vreau să înţeleg, cine este Bnei Baruch?

Răspuns: Bnei Baruch este un grup special de persoane care, pentru prima oară în istorie, este menit să efectueze corectarea întregii realităţi şi să realizeze adeziunea cu Creatorul. Asta se întâmplă pentru prima oară nu pentru că, Creatorul a ales un anumit cabalist, ca în trecut, atunci când a ales un cabalist în fiecare generaţie, care trebuia să continue acest lanţ. Aici este vorba despre o adevărată corectare printr-o masă de oameni care trage întreaga omenire după ea. Este vorba despre primul val care urcă şi este atras de către Divinitate.

Primul grup care este avangarda corectării este grupul Bnei Baruch şi eu îl conduc. Nu este nimic ruşinos. Dimpotrivă, ar trebui să simţim marea responsabilitate pe care o avem şi susţinerea pe care o avem. Nu este nici o teamă. Trebuie să învăţăm cum să ne menţinem între cele două forţe, cu lumea întreagă şi cu marele Faraon.

Este munca noastră. Este imposibil să avansezi într-un alt mod, ci doar între aceste două forţe. Noi suntem la mijloc, conducem bătălia, lupta între noi. Lumea întreagă este împotriva noastră şi în interior, suntem, de asemenea împotriva acestui proces! Totuşi, trebuie să identificăm punctele noastre din inimă şi atunci, vom reuşi, vom învinge.

Lupta va fi mai mare, mai largă, mai profundă, mai periculoasă prin avansare. Pe de o parte, lumea va înţelege că nu are de ales, deoarece primeşte o lovitură după alta şi, pe de altă parte, întotdeauna va rezista. Creatorul va întări tot mai mult inima Faraonului. Este timpul, de fapt, să se oprească rezistenţa, deoarece lumea cade într-un abis. Totuşi, există o astfel de întărire a inimii încât o persoană nu va înţelege şi nu va simţi pericolul.

Am putea să gândim că, după aceste lovituri dure, oamanii ar fi de acord, ar înţelege, ar alerga spre noi, ar cere metoda de răscumpărare, dar contrariul se va produce.

Trebuie să înţelegem acest proces. Este un război care depinde de noi. Creatorul nu poate să lupte singur împotriva Faraonului dacă noi nu folosim forţa Sa. Moise trebuie să se ţină între aceste două mari forţe, Creatorul şi Faraon şi, folosind băţul, trebuie să determine ce trebuie să fie, exact, acest război.

Deci, noi trebuie să creştem şi să ne maturizăm pentru a simţi şi a înţelege mai mult. Nu avem de ce să ne temem, ci, pur şi simplu trebuie să ştim că, este războiul corectării şi ar trebui să profităm de acest proces! Eu nu vreau să spun că ar trebui să profităm de ego-ul nostru, ci ar trebui să fim fericiţi că acest proces a început şi că suntem avangarda în acesta, aducând Malchut de Ein Sof (Infinit) la corectare.

Din  partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2012, Scrierile lui Rabash

Există lucruri care nu trec prin firele electrice

Întrebare: A rămas puţin timp până la congresul din Moscova, pentru absolvenţii Academiei de Cabala din Moscova. Cum putem ajuta prietenii care studiază, să recunoască marele avantaj al contactului fizic în timpul congresului?

Răspuns: Dacă o persoană locuieşte într-un loc izolat şi nu întâlneşte fizic prietenii de drum, ea nu are nici o şansă de a descoperi lumea spirituală. La urma urmei, lumea superioară este revelată în legătura dintre noi.

Conexiunea virtuală nu este suficientă. Acest tip de conexiune nu este suficient, chiar şi pentru oamenii din această lume. Chiar şi cu mijloacele minunate de comunicare de astăzi, oamenii de ştiinţă merg la convenţii de mai multe ori pe an. De ce nu este suficient să comunici prin videoconferinţă ? De ce este atât de important să se întâlnească şi să vorbească în persoană, cel puţin o dată la câteva luni ?

Lucrul principal în aceste colocvii este, de fapt, interviul personal, comunicarea în direct. Nu sunt prelegerile care sunt date de la un stadiu care contează, ci, mai degrabă, contactul personal interpersonal care transmite spiritul evenimentului. Nu este vorba despre informaţie, ci de spirit, de atmosferă. Este motivul pentru care ei se întâlnesc în convenţii: un cuvânt aici, mai multe comentarii acolo, discuţii faţă în faţă şi chiar mondenităţile sunt importante.

Mai ales atunci când este vorba despre convenţiile noastre. Dacă nu ne vom conecta atunci când toată lumea este acolo fizic, atunci este inutil să ne pierdem timpul cu studiul în faţa ecranelor, nu va duce la nimic. Trebuie să existe un contact personal, deoarece, prin acest tip de contact, nevoia de spiritual este transmisă.

Deci, noi toţi trebuie să ne întâlnim la Moscova la 13 decembrie. Toţi prietenii noştri din lumea întreagă se conectează la congres şi unii vor veni efectiv. Asta îmi place foarte mult. Ne conectăm mai puternic şi aderăm la celălalt în acest fel. Să sperăm că, Creatorul se va revela în această conexiune reciprocă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”

De la conexiune la unitate

Conexiunea este starea în care nimic nu se referă la mine sau la tine, ci este mai degrabă, “noi”. În acest context, este imposibil să distingi ceva ce aparţine uneia din părţi. Ea nu mai există. Ca şi cum ele ar împrăştia colorant în apă şi s-ar amesteca.

Şi nu este un exemplu specific, deoarece rămân, mereu, molecule de apă şi de colorant. De fapt, se pare că există ceva fără nici o amintire a componentelor şi a împărţirilor precedente. Ceva complet nou este creat.

Chiar şi într-un copil, distingem diferite caracteristici faciale moştenite de la tată sau de la mamă. Acelaşi lucru se produce în momentul coborârii lumilor de sus în jos. O parte ajunge la Zeir ANPIN de la Aba şi o parte de la Ima.

Dar, după aceasta, când încep să urce de jos în sus, totul se uneşte în Creator. Este vorba despre o acţiune sau o stare intermediară prin care noi ajungem la unificare. Şi, unificarea indică faptul că nu există decât unul singur, celelalte două părţi dispar. În lumea noastră, o astfel de uniune nu există, astăzi un cuplu este conectat şi mâine el poate divorţa.

A doua parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

O poruncă fără intenţie este ca un corp fără suflet

De fapt, există o opinie comună că, scopul principal al religiei şi Torei este doar purificarea acţiunilor şi că, tot ceea ce este dorit, depinde de respectarea Mitzvot fizice (porunci), fără a adăuga nimic sau ceva care să rezulte din asta. Dacă a fost astfel, este sigur că, cei care spun că doar studiul acţiunilor revelate şi practice este suficient, ar fi corect.

Totuşi, nu este cazul. Înţelepţii noştri au spus deja: “Domnului nu-I pasă dacă sunt sacrificate la gât sau partea din spate a gâtului, la urma urmei, Mitzvot au fost date pentru a purifica creaturile”. Astfel, există un obiectiv în spatele respectării acţiunilor, acţiunea este, pur şi simplu, o pregătire pentru acest obiectiv. Prin urmare, este evident că, dacă acţiunile nu sunt organizate în vederea scopului dorit, este ca şi cum nimic nu a fost constatat.

Şi, este scris în Zohar:  “ O Mitzva (poruncă) fără scop este ca un corp fără suflet “. De aceea, intenţia trebuie să însoţească acţiunea.

Baal HaSulam, “Înţelepciunea Cabala şi esenţa ei”

 

Dacă cineva doreşte corectarea dorinţei sale egoiste de primire şi o transformă într-o dorinţă de dăruire, există un singur remediu la dispoziţia sa – Lumina – cu condiţia de a se angaja în studiul Tora, cu intenţia de a corecta dorinţa sa.

Rabash, Shlavey HaSoulam (etapele scării), “Ce este Tora şi munca pe drumul spre Creator

Acesta este motivul pentru care, Creatorul ne-a dat Tora şi Mitzvot, El ne-a poruncit să le efectuăm, cu singura condiţie, de a-I aduce Lui mulţumire. Dacă nu exista angajamentul în Tora şi Mitzvot Lishma (în Numele Său), pentru a mulţumi numai Creatorul şi nu în beneficiul personal, nici o tactică din lume nu ar putea să ne ajute să inversăm natura noastră.

De acolo, puteţi înţelege întreaga rigoare a angajamentului în Tora şi Mitzvot Lishma. Deoarece, dacă intenţia sa în Tora şi Mitzvot nu este pentru Creator, ci pentru el însuşi, nu doar natura dorinţei de a primi în el nu este inversată, ci, dorinţa de a primi în el va fi superioară celei care i-a fost dată prin natura creaţiei sale.

Baal HaSulam, “Un discurs la încheierea Zohar

Învățați să vă ascultați unii pe alții

Întrebare: Cum îi pregătim pe oameni să asculte și să le pese în mod corect în atelierele de educație integrală?

Răspuns: În primul rând, trebuie să muncim la toate condițiile conexiunii dintre ei. Toți trebuie să înțeleagă că fiecare are propria părere și poate fi corectă. Deschide-te și simte toate părerile celorlalți, nu te retragre în tine și nu le lăsa să treacă pe lângă tine; trebuie să mă plec și să mă supun celorlalți.

Trebuie să fie o tehnică specială, o abordare psihologică aici. Cineva vorbește iar eu în același timp încerc să-mi elimin egoul. Ne jucăm cu acesta. Mai întâi, ascult ce spune cineva și apoi trebuie să trec prin tot ceea ce a spus. O persoană poate spune lucruri fără sens, e adevărat, mai mult sau mai puțin legate de un subiect anume, iar eu exersez cum să o ascult.

Până la urmă, nu ne auzim unii pe alții. Cum mă pot anula tocmai pentru a te auzi fără să te corectez și fără să inserez cuvintele tale în mine cu corectările și completările mele, și în loc de asta să fiu învăluit de tine? Pentru asta, trebuie să mă supun, să te accept ca pe un standard special, și astfel să mă orientez pe mine însumi.

Într-o astfel de formă învățăm să ascultăm și să ne anulăm pe noi înșine. Acesta este primul lucru.

Apoi, trecem la stadiul următor unde exersăm să vorbim despre o idee și nu doar să aruncăm cuvinte.

Acum trebuie să transmit un fel de gând despre care se spune că este foarte concret, clar și logic. În același timp, îl exprim cu referire la ceilalți, fiind încorporat în interiorul lor, cum părinții se poartă față de copiii lor, adică de la un nivel superior într-o oarecare măsură.

La prima întâlnire m-am uitat la tine de jos în sus, ca la un exemplu de urmat, și acum opusul, spun ceva serios, încerc să mă exprim logic, încerc să intru în tine, și asta reprezintă cum mă vei înțelege tu pe mine, vei accepta cuvintele mele, astfel încât ele se vor așeza treptat în tine.

Fiecare trebuie să pregătească un fel de discurs care să fie destul de logic, clar, legat de muncă sau de altceva; nu contează. Lucrul important este că ei ascultă un discurs. Până la urmă, mereu gândim că altcineva vorbește fără sens. Dar nu contează ce fel de nonsens spune, să zicem, despre peștele pe care l-a mâncat ieri la restaurant; este important că eu absorb cuvintele lui și îl urmez. Și acum transmit nonsensul meu într-un mod logic și clar, astfel încât ceilalți îl vor absorbi tot.

Astfel îi învățăm pe participanții atelierului cum să se supună imediat și să se asculte unii pe alții, și cum să se ridice imediat și să-i dăruiască. Toate acestea sunt spre un scop mai important, ascultare perfectă și înțelegere completă, fără să ne reamintim unii altora de vreo insultă și fără să creăm intrigi mărunte. Vedeți, trebuie în cele din urmă să ne creăm imaginea colectivă.

De exemplu, pune o farfurie în centrul cercului și direcționează-i pe toți astfel încât să ne simțim ca și cum ne-am adăuga unii altora pe ea. Să presupunem că un prieten este în logistică, un al doilea în tehnologie, al treilea în adunare și așa mai departe. Important este că împreună ne simțim ca și cum suntem pe aceeași farfurie.

Apoi învățăm să ne spunem unii altora numai cuvinte frumoase și într-un mod foarte sincer. Ne jucăm cu a fi corecți, buni, prietenoși învățând să fim liberi. Uite, zâmbești deja. Și acum cântă pentru noi un cântec de când erai mic.

Fă-i să devină copii, să devină liberi, relaxați, să se detașeze de toată negativitatea care îi învăluie, spune fiecăruia ceva din copilărie sau despre prima iubire. Vrem să-i scoatem din costum și cravată și să-i obișnuim cu faptul că pot să fie pur și simplu ființe umane unii față de alții.

Numai după ce îi învățăm condițiile comunicării între ei trecem la ateliere în care pot să înceapă să lămurească de ce trebuie să fie integrali. Când aducem integralitatea comună, de ce această însumare este cu un nivel mai sus decât noi, ca și cum un lift ne ridică la următorul nivel de înțelegere și simțire? De ce absorbim totul prin sentimentele noastre, deși nu recunoaștem și nu înțelegem acest lucru? De ce un om este o ființă emoțională și nu una logică? Logica noastră este doar învăluită în emoție și aceasta este greșeala noastră.

Deci începem treptat să vorbim despre cum trebuie să urcăm la un nivel nou de senzații și să fim încorporați unul în celălalt.

De pe Kab TV, Prin timp, 23.09.2013

Tabernacolul, un mic model al lumii corectate

Tora, “Exodul”, 26:32-26:35 : “Şi tu îl pui pe patru stâlpi de lemn de salcâm acoperit cu aur, cârligele lor (vor fi din aur), pe patru picioare de argint. Şi tu vei fixa cortina de separare sub cleme. Tu vei aduce de partea interioară a perdelei de separare Chivotul Mărturiei şi perdeaua de separare va separa pentru voi Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Şi vei pune capacul ispăşirii pe Chivotul Mărturiei în Sfânta Sfintelor. Şi vei pune masa pe partea exterioară a perdelei de separare şi Menora în faţa mesei pe partea de sud a Mishkan, şi tu vei aşeza masa pe partea de nord.”

Toate elementele Cortului sunt simbolul ego-ului nostru care este format din patru niveluri. A fi pregătit pentru a fi ars, asta înseamnă să semene cu Lumina în totalitate, ca şi cum aţi plasa o masă, o Menora, într-o anumită direcţie şi o anumită parte.

Putem spune că, Tabernacolul, cortul cu toate caracteristicile sale, seamănă complet cu lumea corectată, dar la o scară mică. Dacă studiem doar asta, este suficient pentru a înţelege ce ar trebui să fie starea corectată a sufletului nostru, în aceeaşi stare, în relaţiile noastre, în tot. Asta înseamnă că, toate elementele Tabernacolului ne învaţă despre finalul corecţiei pe care trebuie să o atingem.

Tora, “Exodul”, 27:1, 27:9 : “Şi tu vei face altarul de lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi, altarul va fi pătrat, şi înălţimea sa (va fi) de trei coţi. Şi tu vei face curtea lui Mishkan în sud (vor fi) draperii de in subţire răsucit, de o sută de coţi lungime pe o parte.”

Este vorba de a descoperi esenţa egoistă completă a sufletului nostru deasupra căreia punem, în final, cortul, adică, noi construim un Masach (ecran) şi intenţia în scopul de a dărui.

Întreaga muncă spirituală începe de la prima poruncă a Torei, care se extinde la toate componentele creaţiei, la masa totală a dorinţei care a fost creată de către Creator.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Este preferabil să faci ceva prin iubire decât prin forţă

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

A pleca în mod voluntar în exil

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013