Întrebare: Care este diferenţa dintre dorinţa mea constantă de a reveni în centrul grupului şi războiul pentru a vedea adevărata imagine a realităţii?

Răspuns: Războiul se face, în mod special, în acest sens. Dacă vă treziţi dimineaţa şi vedeţi că aveţi nevoie să vă conduceţi spre centrul grupului, asta arată că sunteţi pe drumul bun. Dacă, de fiecare dată vă surprindeţi, involuntar, pregătit să părăsiţi această stare şi reveniţi, este un semn că mergeţi în direcţia bună.

Întrebare: Ce imagine şi ce sentimente apar în centrul grupului?

Răspuns: În centrul grupului pare că nu există nimeni, există doar o singură dorinţă, în care întreaga realitate se face simţită. Şi apoi, descoperiţi că, realitatea de astăzi nu este adevărată, ci doar o simulare pe un ecran de computer. În măsura în care vederea voastră este corectată, începeţi să vedeţi că nu este nimic adevărat în această lume, nu există forţe reale. Este ca o copie deformată a lumii spirituale care ne arată ce am distrus şi ne orientează în direcţia corectă astfel încât să putem, eventual, intra în adevărata lume.

Este ca şi cum exista o viaţă pe care nu o vezi, dar îţi este arătat un spectacol într-un teatru. Şi, în acest spectacol, vei descoperi cât era de eronată vederea ta, şi cum poţi să te corectezi pentru a vedea adevărata viaţă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Vasele de dăruire sunt, în aceeaşi măsură, o dorinţă de primire, dar nu a primi pentru a dărui. Să presupunem că sunt un invitat aşezat în faţa gazdei. Când văd cât de bine mă tratează El, în stratul superior al dorinţei, sunt pregătit să-L tratez pe El în acelaşi mod. Dăruirea Lui, care se concentrează asupra mea, mă duce la răspunsul corect.

În acelaşi timp, eu sunt sub dominaţia Lui. El este atât de minunat, bun şi binevoitor, că această dăruire mă corectează deja şi sunt pregătit să-I dăruiesc în răspuns. Astfel, eu răspund Luminii în vasele de GE care sunt axate pe dăruire în scopul de a dărui. Ele au, de asemenea, un anumit Aviut (grosime) dar, în general, nu mă opun gazdei. Atunci când absorb iubirea Lui pentru mine, nu-L pot prejudicia în dorinţa mea de primire. Este dificil de a înţelege aici, deoarece noi suntem pregătiţi să-I facem rău într-o situaţie similară, deoarece, dacă El mă iubeşte, această iubire Îl face vulnerabil şi deci, Îl pot supăra.

Dar, vorbim despre nivelul de adevăr aici: dacă văd că o persoană mă ajută din inimă, chiar dacă nu este uşor şi cere un mare efort, stabilesc aceeaşi atitudine faţă de ea, în mine. Nu muncesc în scopul de a dărui, cum o face ea încă, dar cel puţin “nu face prietenului tău ceea ce nu-ţi place să ţi se facă”.

Astfel, chiar dacă reprezintă doar straturile superioare ale Aviut, muncesc cu toate vasele sale, dorinţele,  implicându-le doar atât cât să nu folosească grosimea lor Aviut. Folosesc aceasta numai dacă simt atitudinea Sa faţă de mine ca o mare iubire. În acelaşi timp, pot răspunde doar prin apartenenţa la El şi nu mai mult decât asta.

Este la nivelul animal. Eu sunt ca un câine la piciorul stăpânului său. Muncesc cu toate dorinţele mele, dar numai pentru a adera la El. Eu sunt inferior Lui.

Asta nu este uşor. Prin asta, El poate face ce vrea din mine. Aici sunt necesare fidelitatea, devotamentul şi un nivel de credinţă, dăruirea, dar nu mai mult. Eu m-am anulat, “folosiţi-mă cum doriţi, sunt un instrument în mâinile voastre”.

Dar încă nu pot să acţionez în plan uman, este împotriva naturii mele de a fi ca El. Acesta este nivelul următor, atunci când AHP se conectează, pentru a primi în scopul de a dărui, nu doar răscumpărarea dorinţei, ci şi în ea.

Totuşi, între timp, m-am anulat şi această stare simbolizează Hanukkah. Eu îl urmey pe Creator, în ciuda a tot. Este clar că sunt în război, îmi ucid duşmanii, dar “numai pe cei ce resping spiritualitatea”. Ei spun “trăieşte”, “nu aparţine Luminii, nu te conecta la dăruire”.

Întrebare: Nu înţeleg ce are asta cu munca spirituală.

Răspuns: Încercaţi să vă concentraţi, astfel încât să nu simţiţi ura faţă de cineva şi să nu doriţi să reuşiţi în detrimentul altuia.

Veţi fi de acord că toată lumea ar trebui să se simtă bine. Chiar dacă nu contribuiţi la nimic, nu deranjaţi. Încercaţi să ajungeţi la această atitudine, deasupra dorinţei voastre de primire.

Imaginaţi-vă că găsim o comoară de miliarde de dolari. Acum, o vom împărţi în mod egal între noi, inclusiv noi doi. Poate că sunteţi de acord acum, dar dacă suma ar fi deja în contul tău bancar? Crede-mă, te va durea să renunţi la fiecare banuţ, asta este natura noastră. Deci, nu este uşor să atingeţi nivelul de dăruire în scopul de a dărui. Este nevoie de patruzeci de ani în deşert şi eventual miracolul, care este acumulat în mici cantităţi, de fiecare dată, are loc.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 02.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Există multă abundenţă în lume, dar nu reuşim să o gestionăm pentru a organiza viaţa; ca o familie care prosperă material, dar există o relaţie imperfectă între ei – este imposibil să trăiască împreună. Apoi, nu există alegere şi oamenii divorţează sau, ca în cazul nostru, singurul lucru pe care am putea să-l facem este să ne conectăm. Nu ne putem îndepărta unul de altul, nici divorţa, deoarece natura ne obligă, încă, să ajungem la conexiune reciprocă.

Aici, războiul împotriva grecilor a izbucnit, războiul privind modul de a continua: fie în raţiune, fie deasupra raţiunii, adică folosind forţele de primire, sau forţele de dăruire. Vedem că este imposibil de a trăi funcţionând cu forţele de primire. Dar, dacă nimic nu lipseşte în lume, viaţa noastră devine insuportabilă, datorită relaţiilor teribile dintre noi. Chiar dacă creăm condţii minunate, există mereu problema urii şi repulsiei între noi, şi,  nimic nu ne ajută şi ruinăm vieţile noastre până când asta devine de nesuportat.

Astfel, am ajuns la recunoaşterea răului în natura umană şi înţelegem că trebuie să ne corectăm ura cu iubire. Altfel, nu este nicio şansă de a exista. Cu cât mai repede identificăm această singură opţiune, cu atât mai bine va merge. În loc de suferinţe şi probleme care alterează existenţa marii noastre familii, întregii omeniri, putem realiza o viaţă minunată corectată.

Aici războiul izbucneşte, fiecare pentru sine şi toată lumea pentru toată lumea, într-o încercare de a ajuta pe fiecare să părăsească ura şi să ajungă la iubire. Noi credem că nu este în puterea noastră şi avem nevoie de un alt partener aici, care este numit forţa superioară.

Mai mult, în acest proces începem să înţelegem că totul este predeterminat. Problema nu este că trebuie să facem, pur şi simplu, pace între noi şi să uităm ura pe care am simţit-o înainte. Totul este, de fapt, în acest scop, în acest fel, astfel că nu vom fi în măsură să fugim de separare, ego, ura pe care o simţim, spre conexiune, iubire şi dăruire prin noi înşine. Apoi, vom avea nevoie de ajutorul forţei superioare şi de a ne conecta astfel încât să fim în ea. Astfel, vom descoperi forţa superioară, singura forţă care operează în realitate.

Acest proces nu este posibil decât prin apropiere de forţa superioară, care conduce întreaga realitate, care apare în minţile noastre şi modifică realitatea, dacă ne vom întoarce spre ea cu această cerere. Apropiaţi-vă şi deveniţi din ce în ce mai dependenţi de ea. Astfel, suntem incluşi în rădăcina noastră.

Toate aceste lupte sunt divizate în două mari războaie: războiul împotriva vaselor de dăruire şi războiul împotriva vaselor de primire în scopul de a dărui. Primul război este numit războiul Macabeilor. Este în scopul de a scăpa de percepţia actuală a realităţii şi de a trece la adevărata percepţie a realităţii  care ne permite să vedem lumea spirituală. Prin urmare, noi suntem autorizaţi să vedem doar lumina lumânărilor de Hanukkah şi să nu le folosim. După victoria Macabeilor, un al doilea război izbucneşte, în scopul de a satisface dorinţele de primire pentru dăruire.

Deci, Hanukkah simbolizează sfârşitul primei părţi a muncii noastre. Adevărul este că, aceasta este jumătatea cea mai dificilă. Prin urmare, această sărbătoare nu este menţionată direct nicăieri în Biblie, ci numai evocată prin sugestii, deoarece este sărbătoarea Luminii, a dăruirii.

Este imposibil de a exprima corect aceasta în limbajul nostru corporal şi de a descrie acest război în mod clar.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, „Invatatura Cabalei si Esenta sa ” : Mă bucur că m-am născut într-o asemenea generație în care este permis să se dezvăluie înțelepciunea adevărului.

Adam a fost primul care a descoperit esența realității generale în care trăim ca un fel de „balon „, simțim această viață doar în noi înșine, fără nici un scop serios. Aceasta se află mai presus de aspectele existenței „animale”, care ne cere să ne naştem, să trăim și să murim din nou și din nou .

De asemenea, adăugăm la aceasta fanteziile noastre despre viata de după moarte, o greșeală foarte amară din partea noastră , o mare greșeală a umanităţii care așteaptă altceva de la nivelul actual. Ca urmare, este dificil să descrii toate limitările omului, toată confuzia în care este scufundat .

Cu toate acestea, de la Adam înainte, o parte a omenirii a început să dezvăluie adevărul . Și adevărul este că este posibil să ne deschidem senzațiile noastre actuale limitate, împreună cu mintea care este în spatele lor. Este posibil să deblocăm ușa ce ne conduce în afara lumii noastre, ce este „descrisă” de percepția celor cinci simțuri. În plus față de acestea, poţi găsi cinci noi simţuri spirituale, care acționează prin forţa opusă, conduse nu de egoism, ci de altruism.

Cu toate acestea, a fost descoperită doar unei mici părţi a omenirii. Procesul merge mai departe și umanitatea vine treptat mai aproape de această descoperire, la o înțelegere că fiecare trebuie să se ridice la un nivel spiritual superior în timpul vieții sale aici . Acesta este modul în care învățătura Cabalei definește scopul său: revelarea Creatorului către ființele create în această lume.

Etapele dezvoltării umane progresează lent. După cum Baal HaSulam scrie că a fost nevoie de miliarde de ani pentru a se dezvolta universul, sute de mii de ani pentru a se dezvolta „ființa umană materială” și mii de ani pentru a se dezvolta „omul spiritual”, care provine de la Adam. Cinci mii șapte sute de ani au trecut de la timpul său până în momentul în care a apărut o oportunitate de a explica ceea ce se întâmplă la toată lumea și pentru a atrage oamenii să se ridice la gradul de Ființe Umane (Adam), ceea ce înseamnă similari (Domeh), cu Creatorul .

Și de aceea Baal HaSulam este foarte bucuros că din timpul său și mai departe este permis să se dezvăluie această cunoaștere. Ne-am dezvoltat suficient la nivelul actual și putem continua cu dezvoltarea la gradul uman .

Un moment special a sosit, fără precedent în istorie. Procesul a venit din lumea Infinitului prin toate lumile, prin spargere și prin etapele preliminare, iar apoi prin toate meandrele din lumea noastră pentru a veni în cele din urmă la acest punct .

Trebuie să înţelegem importanța perioadei în care trăim și, chiar mai mult, importanța trezirii pe care fiecare persoană a primit-o . Acest lucru necesită o abordare responsabilă și serioasă de la noi. Nu există nici un moment mai important în istoria tuturor lumilor, și a lumii noastre în special.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 5/12/13 , Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Oamenii se îndepărtează de piedici şi comportament înşelător. Înainte, aristocraţii se plimbau pe străzi în redingote, cu pălării înalte, rămânând automat în convenienţe stricte, realizând anumite ritualuri.

Totuşi, astăzi, oamenii sunt din ce în ce mai eliberaţi de cadre rigide, se îmbracă simplu, vorbesc clar, mass-media sunt mai puţin formale, copiii sunt mai relaxaţi în comportamentul cu părinţii lor, există mai mulţi oameni care poartă sandale, încălţăminte uşoară, etc. Pe scurt, ne îndepărtăm de forma exterioară, deoarece este clar acum că nu asta face o persoană.

Oamenilor nu le este ruşine de ceea ce a fost considerat  tabu social în trecut. Înclinaţiile sexuale netradiţionale, de exemplu, pentru care oamenii aveau obiceiul să se sinucidă în trecut, sunt declarate deschis în zilele noastre, fără nici un sentiment de ruşine. Oamenii nu simt că e nevoie să ascundă tendinţele lor naturale mult timp şi societatea acceptă pe toată lumea. Fiecare primeşte atribute înnăscute la care adaugă ceea ce a primit de la mediu.

Astfel, ne apropiem treptat de întrebarea: Deci, cine sunt cu adevărat? Dacă tot ceea ce sunt este moştenit, atunci, eu nu sunt nimic, de fapt, un fel de robot cu un program integrat, în loc de un individ real. Această întrebare nu se pune în mod explicit, dar omenirea se apropie de asta şi curând, ea va fi pregătită să întrebe. Când superficialitatea ajunge la final, dorim să identificăm ceea ce face dintr-o persoană o fiinţă umană.

Apoi, vom descoperi că, nu există altceva decât punctul din inimă şi, chiar acest punct, nu ne dă încă dreptul să ne numim o fiinţă umană. Este doar o picătură de sămânţă spirituală pe care trebuie să o aducem în grup, adică să te aşezi singur în uter. Cu cât ader mai puternic la grup, cu atât ader la uter şi astfel, în funcţie de eforturile mele, sunt hrănit şi primesc sânge, oxigen, etc… Apoi, această sămânţă devine un embrion spiritual.

Lucrul principal este că, tot acest proces este realizat de grup.  Acolo noi suntem hrăniţi şi, cu cât embrionul este lipit de el, cu atât primeşte forţă spirituală pentru a creşte.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala,  26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Să presupunem că muncitorii din compania noastră urmează un curs de educaţie integrală şi funcţionează în conformitate cu aceste principii. Brusc, un nou director soseşte. El va vedea ce schimbări au avut loc?

Răspuns: Cu siguranţă, va vedea că oamenii acestei companii lucrează conform unui alt principiu: de la om la om – prieten, nu lup. Mergem să-i explicăm că am muncit cu buni psihologi care au îmbunătăţit colectivul nostru, l-au făcut sănătos, ceea ce a condus la lucruri mai ieftine, mai eficiente şi mai flexibile decât înainte. Avem un cost minim, fără absenteism, oamenii au mai puţine accidente şi boli, deoarece fiecare caută cum să-i ajute pe alţii.

Cu alte cuvinte, noi explicăm totul din punctul de vedere al beneficiului întreprinderii şi va fi uşor de înţeles pentru toată lumea. Nu este surprinzător că, multe companii au antrenori, psihologi şi alţi experţi.

Din kab.tv, “prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum este posibil să evaluăm pertinenţa integralităţii noastre, pentru a realiza că suntem pregătiţi să mergem spre mase?

Răspuns: După ce aţi lucrat cu publicul, aţi simţit impulsul de a vă conecta? Credeţi că, fără conexiunea dintre voi, nu aveţi forţa de a munci cu publicul? Simţiţi cât de mult aveţi nevoie de sprijinul prietenilor, în timpul lecţiilor pentru cercurile largi ale populaţiei? Dacă aveţi un sentiment de acest gen, atunci munciţi corect. Dacă nu este un astfel de sentiment, atunci există o problemă, atunci nu sunteţi implicaţi în educaţie şi educaţia integrală, ci pur şi simplu, vă păcăliţi singuri. Trebuie să simţiţi grupul în voi tot timpul, centrul său, ajutorul său, Creatorul, trebuie să simţiţi că doriţi să-L descoperiţi. Doar astfel veţi deveni un conductor al Luminii şi veţi fi în măsură să influenţaţi publicul care va fi de acord cu voi şi vă va urma.

Dar, trebuie să simţiţi importanţa legăturii cu grupul, cu centrul său, cu Creatorul, în acest centru, precum şi faptul că munciţi, în mod special, la această conexiune.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum este posibil să vorbim corect oamenilor, referitor la criza iminentă?

Răspuns: În primul rând, nu speriaţi oamenii în niciun fel. Este suficient să transmiteţi totul pe o bază ştiinţifică, logică şi să conectaţi toate faptele împreună într-un singur sistem, astfel că oamenii vor înţelege că suntem implicaţi într-o criză sistematică a naturii umane, opoziţia unei persoane cu lumea înconjurătoare.

Este necesar a pune un sistem în mâinile lor, a aduce exemple de cazuri particulare, specifice crizei: sănătate, educaţie, informaţii, cultură, ştiinţă, artă, economie, finanţe, în toate sferele sociale ale societăţii. Nu ne atingem de politică, nu este important pentru noi, deoarece nu avem intenţia de a-i influenţa, noi avem nevoie doar de a educa oamenii. O schimbare în valorile unei persoane va transforma societatea. Dacă vom corecta oamenii, ei vor găsi cel mai bun mijloc de a schimba societatea într-o stare corectă.

Deci, trebuie să arătăm criza prin exemple specifice ce sunt aproape de oameni, fără să-i speriem. Lucrul principal este de a da oamenilor o imagine sistematică că, această criză este rezultatul opoziţiei ego-ului nostru faţă de forţa altruistă generală a naturii. Atunci când o persoană înţelege asta, atunci întreg mozaicul se conectează în faţa ei. Dar, este de preferat să nu menţionăm fapte negative, care nu vin de la noi. În timpul atelierelor, aducem oamenilor întrebări sugestive şi ei vor vorbi, vor discuta împreună, acceptându-se reciproc, despre existenţa crizei şi vor trage concluziile adecvate.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum este posibil să menţinem întreaga echipă în ascensiune, în diferite condiţii?

Răspuns: Exact ca în grup. Veţi vedea că trebuie să ne menţinem reciproc. De sus, noi primim tot mai multă Lumină şi, dacă devenim ca ea, atunci ne atrage spre ea. Şi, în aceaşi măsură, în caracteristicilor noastre noi suntem diferiţi, ne simţim departe de ea. Prin urmare, totul depinde de munca noastră, altfel nu vom primi nici un ajutor de sus.

În oameni există o atitudine că totul trece, că totul se va aranja de la sine, boala va trece şi totul va fi bine. Nimic nu va trece şi nu va fi bine. Pe drumul spiritual, este imposibil să se obţină o realizare personală fără un Kli, vas, fără a se crea dorinţa corectă. Nu va exista nimic de dat. Prin urmare, fie vă pregătiţi pentru descoperirea Luminii Superioare şi ea se va dezvălui doar între noi, fie veţi pleca pur şi simplu.

Trebuie să strângeţi din dinţi, să plecaţi capul şi să munciţi la conexiune şi unitate. Şi, cu cât este mai rău, cu cât există mai multe probleme, cu atât este mai bine. Strângeţi dinţii mai puternic şi mergeţi să vă conectaţi cu prietenul, în ciuda a tot, arătaţi-i cât de mult doriţi să vă conectaţi şi să vă uniţi cu el, chiar dacă el nu are decât dispreţ în ceea ce vă priveşte.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Ne încarnăm la cel mai de jos nivel, care se numește ”această lume”. Ne naștem aici, ne dezvoltăm, trăim, existăm în corpul fizic și percepem realitatea prin cele cinci simțuri.

Toate astea deoarece noi trebuie ca, din aceste condiții, care sunt zero absolut relativ la spiritualitate, eșuând de fiecare dată, să știm cum să intrăm în lumea spirituală prin libera noastră alegere, liberul arbitru.

Penetrăm puțin spiritualitate, ridicându-ne cu ajutorul Luminii care Reformează, ne îmbunătățim caracteristicile și simțurile și apoi cădem iarși la acest nivel, în afara lumii spirituale. Din nou ne ridicăm și din nou cădem. De fiecare dată există o cădere în această lume, o separare completă de spiritualitate și din nou începe o nouă elevație, dar mai mare în calitate și valoare.

Așa muncim până când clarificăm toate dorințele sparte și le conectăm împreună, prin relațiile noastre cu ele ca un prieteni în iubire și unitate. În final, creăm un singur Kli, o singură dorință, ceea ce înseamnă că am ajuns la sfârșitul corecției noastre.

Nu mai este nimic altceva de făcut pe Pământ, unde simțim că existăm pe moment, decât să atragem Lumina care Reformează, puterea care ne poate ridica de la acest nivel inferior la unul mai înalt. După aceea vom cădea din nou, pentru ca așa trebuie să se întâmple și din nou ne vom ridica, dar la un nivel mai înalt decât cel anterior. Așa cum este spus, ”Pentru că un om drept poate cădea de șapte ori și să se ridice..” (Proverbe 24.16) sau ”Niciun om nu se poate baza pe o Mitzvah decât dacă a eșuat în ea ”(Mishnah Halachot).

Aceata este modalitatea de clarificare a spargerii și corectării ei, prin care ne atașăm din ce în ce mai multe Kelim sparte, conectându-le. În principal, aceasta este ridicar din punctul acestei lumii în sus, conform cu nivelele scării spirituale. Toate astea depind numai de numărul de Kelim pen care îl atașam la o acțiune, la o intenție.

De aceea, singurul lucru care este imperativ pentru noi este de a atrage Lumina care Reformează. Este necesar să fii organizat pentru a o influența cel mai efectiv, pentru a clarifica cum trebuie să fie dorința noastră, intenția și toate acțiunile. Dacă Ohr Makif (Lumina înconjurătoare) acționează asupra noastră în aceași măsură în care noi o atragem, atunci depinde de noi să organizăm grupul, studiile, diseminare și toată viața noastră, astfel încât totul să fie direcționat către scop: o tânjire maximă pentru Lumina care Reformează.

Și astfel, toate discuțiile, studiile și intențiile din timpul studiului, trebuie să fie legate de acest subiect; depinde de om să înțeleagă că în această viață, în existența nivelului prezent în care ne găsim astăzi, nu există alt scop. Dacă cineva face această muncă și atrage Lumina care Reformează care îl ridică la primul nivel spiritual, atunci va merita această elevare. Pentru că aici operează legi clare, în complianță cu Lumina și vasele.

Iar dacă cineva nu merită elevarea, atunci va rămâne cu aceiași Reshimo (genă spirituală). Desigur, o va îmbunătăți un pic, prin eforturile lui, dar în cele din urma își va termina existența la nivelul material și va trece la următorul nivel al acestei lumi. În alte cuvinte, va muri și se va naște din nou; va începe să se dezvolte într-un nou nivel al acestei lumi. Acestea sunt zece Sefirot dar fără Masach (ecran); de aceea, le vedem doar ca nașterea unui corp în această lume.

Nu există altă alegere, dacă vrem să ne realizăm, trebuie să fim îngrijorați doar de Lumina care Reformează! De aceea este întodeauna necesar să facem o critică, o clarificare o inspecție a studiului, a diseminării, a adunării prietenilor, a meselor, a tot ce se află în viața noastră. Este totul aranjat astfel încât toate eforturile noastre să fie folosite la maxim pentru continuarea iluminării și atragerea ei către noi? Suntem atrași de carcateristica ei, de direcția ei?

Pe această bază, depinde de noi să ne organizăm toate relațiile dintre noi. Numai iluminarea este principalul nostru scop și ne determină toate acțiunile.

Din prima parta a Lecției zilnice de Cabala 11/21/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→