Cu ce începe o persoană?

Întrebare: Cum pot vedea în jurul meu atributele, Sefirot şi nu oameni?

Răspuns: De ce vedeţi oameni în sens material al cuvântului? Pentru ce aveţi nevoie de chipuri? Corpul vă spune ceva? Nu spune nimic unei persoane.

De fapt, în curând, nu ne vom mai comporta faţă de ceilalţi în funcţie de trăsăturile de caracter. O persoană le primeşte la naştere sau le dobândeşte de la mediu. Nu este ea.

Părinţii i-au dat naştere, ea a făcut studiile în aceste instituţii sau altele pe care nu le-a ales şi toată viaţa sa, se găseşte într-un anumit mediu. Ca urmare, vedem în ea o formă particulară, modelată conform  unor anumiți parametrii. Iată cum ei au „construit-o” şi astfel trăieşte toată viaţa, de la început la sfârşit.

Nu este ea cu adevărat. Nu-i atribuiţi nimic. Ea nu are nici măcar un grăunte original din partea sa, nici caracteristicile corpului ei, nici în trăsăturile de caracter. Totul este rezultatul a ceea ce a primit, aparent, de la ceilalţi.

Omul (Adam) în mine începe de la ceea ce primesc de sus. Dacă intru într-un grup şi investesc un efort în el, atunci ei sunt, de asemenea, rezultatul unei anumite educaţii. Dacă încep să primesc o iluminare de sus, graţie noilor caracteristici care se nasc în mine, care sunt opuse caracteristicilor precedente, acesta este începutul unei noi creaturi care nu este legat de corpul meu sau caracterul meu. Prin urmare, sufletul este numit „o parte divină a lui Dumnezeu de sus”.

Deci, rezultă că aspectul exterior al persoanei şi comportamentul său nu au sens. Ceea ce contează este investiţia într-un grup şi eforturile sale. Pentru asta, ea poate să primească un răspuns de sus şi să dobândească ceea ce numim om.

Până atunci, ea nu este om. Nu este nimic adevărat în sine. Dacă în timpul vieţii sale, nu corectează nici una din dorinţele sale cu ajutorul Luminii care Reformează, este ca şi cum nu este în viaţă. Vezi tu, contul său spiritual este gol şi participă la procesul evoluţiei istorice ca toată lumea. Nu are nimic aici pentru a măsura, a evalua şi a cântări pe scările spirituale.

Există un avertisment suplimentar: chiar dacă persoana nu se corectează, nu trăieşte în zadar dacă ea contribuie la corectarea altora, dacă ea îi apropie de adevăr. Oricum, este interesant să munceşti la asta cât mai mult. Aşa cum scrie Baal HaSulam în „Ultima generaţie”, scopul vieţii este de a merita adeziunea la Creator, de a menține strict regula generală de a acţiona doar spre binele Lui sau a ajuta mai multe persoane pentru a ajunge la adeziunea cu El.

Din partea a patra  Lecţiei zilnice de Cabala, 26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Arta de a scrie cu o cerneală invizibilă

Trebuie să ne amintim că spiritualitatea este diferită de materialitate. În materialitate, vrem mereu să vedem rezultatele imediat. Uneori este produsul a ceea ce facem: să presupunem că am făcut pantofi, i-am vândut şi am primit bani pentru ei. Văd pantofii pe care i-am făcut, văd rezultatul eforturilor mele, roadele muncii mele. Eu pot evalua, ameliora, ajusta şi pot face mai bine, dacă o doresc cu adevărat.

Este spus:” este înţelept cel care este experimentat” şi experienţa este câştigată cu propriile mâini. Facem un efort undeva şi vedem rezultatele muncii noastre. Deci, în timp, prin încercări şi erori, mă corectez şi devin un meşteşugar profesionist.

Dar, dificultatea este că în munca spirituală nu putem vedea rezultatele. Imaginaţi-vă un muzician care a lovit clapele pianului şi nu a putut auzi sunetul. Cum ar putea să cânte? Atunci când un copil învaţă să scrie, îi este dat un caiet special pentru a introduce literele strict între linii. Dar în spiritualitate nu am „linii” şi chiar literele pe care le scriu sunt invizibile!

Cum pot să mă adaptez dacă nu pot vedea un răspuns? Investesc eforturi, dar ele dispar ca apa care se strecoară în nisip. Ei bine, să spunem că sunt gata să sacrific toate rezultatele în interesul propriu. Dar trebuie, încă, să plătesc cumva, să caut, să îmbunătăţesc munca mea şi să câştig experienţă. Cum este posibil?

Nu funcţionează în acest fel în spiritualitate. Nu primim niciun  răspuns, ceea ce ne slăbeşte. Nu pot face un efort care nu produce reacţii vizibile. Este ca şi cum vorbesc unui perete. Toată energia mea dispare. Dar, reacţia nu există, doar dacă nu are loc în aceeaşi dorinţă, adică, ea se produce într-un loc diferit. Dacă o mică parte a eforturilor noastre este corectă, adică dacă avem intenţia de a ieşi din noi şi a ne conecta cu ceilalţi, de a ne apropia de Creator şi a-I da Lui ocazia de a se revela pentru noi, de a-I aduce Lui bucurie fără a cere sau anticipa pentru a obţine ceva în schimb, reacţia se acumulează. Se pare că locul muncii noastre şi rezultatele pe care le obţinem sunt complet separate unele de altele.

Ar trebui să cerem să vedem rezultatele muncii noastre? Dacă vedem că am făcut ceva corect, ne va răspunde şi ne va aduce satisfacţie.  Ne poate opri şi poate împiedica avansarea deoarece încep să lucrez pentru recompensă.  Atunci, cum pot să analizez munca pe care o fac şi să verific că nu sunt împins de un interes personal? Cum pot să văd reacţia fără să mă bucur de ea egoist? Cum pot gestiona pentru a accepta numai informaţia, fără senzaţie, fără dorinţa de a primi plăcere? Este ceea ce numim a cere o dorinţă de a dărui. Cu alte cuvinte, nu vreau să ştiu dacă eu dăruiesc Creatorului pentru că, în starea mea actuală, mă bucur inevitabil  şi sunt revigorat.

Vreau doar să fac acţiunile, detaşat de plăcere şi de împlinire, nu pentru a calma dorinţele mele sentimentele mele şi gândurile mele. Este nevoie de muncă.

Rezultatul muncii noastre spirituale se numeşte „o descoperire”. Rezultatele apar exact în momentul nepotrivit şi într-un loc în care nu ne aşteptam. Şi, rezultatul în sine este separat de dorinţă, prin urmare, este total neaşteptat. Ceea ce se întâmplă la toate nivelurile spirituale deoarece, de fiecare dată, este o nouă lume. Senzaţiile noastre deschid un nou nivel, o nouă profunzime şi calitate, o nouă gamă care înainte nu exista. Senzaţiile noastre şi criteriile de evaluare suferă schimbări revoluţionare, ele sunt „aduse la zi”. De aceea este numita „o descoperire”.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 07.11.2013

Permisiunea este dată deoarece există o necesitate

Înainte, am evoluat sub forma „fiarelor”, generaţie după generaţie, deoarece gradul Reshimot  „rula” de la o dorinţă la alta şi aceste dorinţe au primit senzaţiile corpului în care se găseau şi au creat o imagine a lumii.

Totuşi, acum am primit permisiunea de a ne ridica, graţie înţelepciunii Cabala, la nivelul lumii veşnice. Astfel, nu vom mai fi limitaţi la încarnarea fizică. Această secvenţă a vieţii şi a morţii fizice va dispărea deoarece noi vom vedea  doar un nivel particular al sistemului general.

Când l-am întrebat pe Rabash la începutul studiului meu ce sunt viaţa şi moartea în lumea noastră, el a răspuns: „Este ca atunci când ai scos o cămaşă noaptea şi ai pus una nouă dimineaţa”. La fel, îndepărtaţi această viaţă şi vă acoperiţi cu o nouă viaţă, de la un sistem de zece Sefirot la un alt sistem de zece Sefirot şi, atunci când vă găsiţi la un nivel mai ridicat, nu veţi simţi nimic special în legătură cu asta. La fel, un corp aflat la nivelul bestiei, nu simte durere când îşi taie părul sau unghiile, deoarece acestea sunt la nivelul vegetal. Un nivel inferior nu simte o lipsă. Dimpotrivă, reînnoirea sa se simte ca un plus interesant.

Deci, rezultă că, pentru oamenii zilelor noastre există şansa de a se ridica spre lumea eternă înainte de sfârşitul lor în această viaţă şi atunci, vor vedea realitatea prezentă ca un „apendice” al lumii veşnice. Totuşi, este foarte dificil să explici asta. Permisiunea a fost dată şi noi trebuie să acţionăm, dar este necesară o muncă dificilă, înainte ca noi să putem pune în aplicare această sarcină între niveluri.

Este ceea ce numim a fi un profesor şi a începe ridicarea umanităţii în sus. Trebuie să considerăm aceasta ca fiind sarcina noastră, obligaţia noastră. Esenţa permisiunii nu este doar că suntem autorizaţi să realizăm acest lucru, dar este rolul nostru şi responsabilitatea noastră să o facem.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Cazi dar nu te preda

Ideea este modul în care ne trezim. Principalul lucru este conectarea în diferite circumstanțe, adăugirile constante ale venirii împreună în diferite stări și în special în timpul căderilor.  Aceste stări sunt o adevarata comoară în potențial.

În timpul ascensiunii, când mă simt impresionat, acţionez prin combustibilul care mi-a fost dat . Lumina care vine de Sus străluceşte asupra mea și mă sui pe acest val și mă plimb pentru un timp . Dar în timpul coborârii, chiar și un efort mic valorează mult .

Pe ansamblu, ar trebui să încerci să vezi că te dezvolţi și avansezi încontinuu. Este ca şi piesele de fier ce se țin pe roțile locomotivelor vechi, care se mișcă mereu înainte și înapoi, din nou şi din nou . Aşa este şi lucrarea spirituală a unei persoane, chiar și atunci când cade, ea încă avansează.

Deci, dacă ne putem consolida forțele în timpul unei coborâri, ne va ajuta să vedem lucrurile mai clar decât în ​​timpul unei ascensiuni . Motivul este că în întuneric iluminez natura corporală în care m-am cufundat în prezent, și din acest Aviut (grosime), ajung la o revelație. Este extrem de util. Chiar şi dacă văd că abia pot reuși și chiar cu o scădere o clipă mai târziu, încă obţin mare lucru .

Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 03/12/13, Scrierile lui Rabash

Analiză și sinteză a sufletului lumii

Întrebare: Cum poate fi identificat răul și dezvolta ură în ceea ce-l privește?

Răspuns: Este imposibil de identificat răul dacă nu te afli într-un grup, în punctul conexiunii, într-o formă de conexiune. Trebuie să aderăm în permanență la această formă de conexiune și să ne adâncim în ea, să o clarificăm și investigăm, să învățăm despre ea, să o testăm și să încercăm să pătrundem în esența ei interioară.

În conexiunea noastră descopăr sistemul interior spiritual. Când părțile separate încep să se conecteze în mod corect, atunci în interiorul lor se descoperă structura spirituală care este construită din două forțe care sunt opuse, dar complementare. Deci construiesc deja conexiunea în interiorul meu, și cu aceasta îmi asamblez sufletul, lipind Kli-ul împreună. Toate părțile lui reprezintă o dorință de a primi, dar sunt conectate între ele pentru a se completa unele pe altele, adică având ca scop dăruirea.

În măsura în care intru și adâncesc această clarificare, atât în analiza cât și sinteza acestei structuri, care este compusă din părți opuse, cu aceasta clarific tot ceea ce este acolo și găsesc toate răspunsurile. Astfel, trebuie să avem mereu ca scop conexiunea în interiorul fiecărei persoane, să încercăm să le vedem conectate împreună: asta se numește dorința mea de a descoperi lumea spirituală. Pentru că întreaga umanitate este conectată în interiorul ei, numai că noi nu identificăm acest lucru.

Această dorință de a identifica această conexiune, să mă aflu în ea, să trăiesc în ea și să o simt se numește dorința mea pentru Creator. Pentru că forța care conectează toate părțile înăuntru este forța superioară.

În conexiunea noastră descopăr că Nu este nimeni în afară de El. Nu doar conectez toate părțile noastre împreună asamblând puzzle-ul sufletului colectiv; mai degrabă încerc să-L desopăr pe Creator în el. El este cel care împrăștie întreaga creație în părți pentru ca eu să le asamblez din nou într-o singură imagine și o voi vedea. În puzzle-ul pe care îl asamblez, construiesc imaginea Creatorului.

În puzzle-urile tradiționale, se construiesc copaci, iarbă, soare, iar în acest puzzle, se construiește Creatorul. Dacă ajung la Lumina Hassadim, atunci cu ajutorul ei sunt gata să conectez și să asamblez acest puzzle. Părțile lui nu vor mai fi opuse și nu se vor mai respinge unele pe altele. Și atunci când încep să lucrez cu primirea pentru a dărui, aceste părți vor fi gata să adere unele la altele ca bucățile unui magnet.

Și din cooperarea reciprocă a acestor părți, relația lor pentru și împotriva conexiunii, construiesc forma Creatorului. Este posibil să o construiesc numai în acest fel. Este imposibil să-L descopăr printr-o singură forță pozitivă a dăruirii căreia nu i se împotrivește nimic. De aceea, numai prin spargere suntem capabili să-L revelăm pe Creator.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabal, 26.11.2013, Întrebări și Răspunsuri cu Dr. Laitman

O cerere care nu poate fi refuzată

Rugăciunea noastră ar trebui să fie axată direct pe obiectiv şi să nu fie însoţită de condiţii speciale, prin care să pot depăşi obstacolele mai uşor, să fiu mai puternic şi mai concentrat. Dacă încep negocierea în acest mod, asta înseamnă că, gândurile mele nu sunt axate numai pe obiectiv şi că impun anumite condiţii. În general, trebuie să fac un singur lucru: să mă anulez pentru a atinge nivelul iniţial de concepţie, atunci când vechiul “eu” nu mai există.

Devin o picătură de spermă, la fel ca picătura de spermă din care ne dezvoltăm toţi. Este starea pe care vreau să o realizez, pentru că nu a mai rămas nimic din mine, doar Reshimo (reminiscenţă), gena spirituală care coboară de la nivelul superior. Este singurul punct din care vreau să mă dezvolt: din punctul din inimă, de la rădăcina sufletului meu, care nu este egoistă ca acum, care nu este spartă.

Asta înseamnă că eu nu solicit o formă clară: eu nu cer mai multă înţelepciune, forţă, înţelegere, sensiblitate şi capacitate de a simţi. Cer un singur lucru, adeziunea minimă! Eu sunt recunoscător părţii superioare că m-a creat şi pentru înclinaţia pe care o am şi cer ca Reshimo, acest punct, această picătură, să adere la El şi să înceapă să se dezvolte.

Toate celelalte cereri sunt deja surplus şi vor fi, mereu, greşite.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 25.11.2013

Faceţi alegerea corectă şi veţi fi binecuvântaţi

Întrebare: Când iese din deşert o persoană, dacă totul este conform voinţei Creatorului?

Răspuns: Nu este totul conform Creatorului, deoarece, dacă ar fi fost astfel, de ce ar fi creat El întreaga creaţie? O persoană primeşte un element numit liber arbitru şi, folosindu-l, fiinţa creată determină că este independentă. Este motivul întregii creaţii, doar pentru acest punct, acest discernământ. Toată munca noastră constă în a-l dezvolta şi tot restul nu contează deloc, deoarece, totul este de fapt, în numele Creatorului.

Creatorul se joacă cu diferite condiţii în jurul nostru dar, încearcă să ridice fiinţa creată prin asta, astfel încât să fie asemenea Lui. Deci, pe de o parte, Creatorul controlează fiecare stare, desigur. Pe de altă parte, dominaţia Sa este până la un anumit punct, în care trebuie să alegem. În momentul în care am ajuns la această linie şi trecem prin patru faze de dezvoltare, deoarece fiecare stare are propria HaVaYaH, totul depinde de răspunsul nostru, dacă utlizăm toate mijloacele care ne-au fost date pentru a ne întări prin susţinerea grupului, conform “ cel care alege mediul bun de fiecare dată”.

Noi trebuie să devenim mai puternici prin suportul grupului, să cer ca prietenii să mă impresioneze mai mult, să ajung la ei mai mult. Dacă fac acest lucru, asta înseamnă că am împlinit liberul meu arbitru şi că merit progresul. Astfel, în conexiunea care este atinsă între noi, descopăr sistemul şi înţeleg, mă înţeleg cu sistemul ca un tot. Prin sentimentul de unitate cu sistemul, de fapt, mă simt mai aproape de sentimentul de Creator.

Apropiind şi unind cele două contrarii – întreg sistemul şi eu într-un tot – mă pregătesc să simt discernăminte, care sunt toate numite Creator. Deoarece, Creatorul este mereu revelat între două puncte opuse, fiind deasupra, conectorul general din interiorul lor. Eu am mereu liber arbitru! Dar, dacă nu îl utilizez în momentul potrivit, forţa naturii, numită planul natural de evoluţie (în timpul său), începe să funcţioneze şi să îmi organizeze condiţii diferite. Apoi, pierd liberul arbitru pe care-l aveam mai devreme şi întâlnesc, deja, condiţii diferite. Asta înseamnă că, Creatorul a retras o anumită literă, un înger care mi-a fost trimis şi plasează o altă literă în loc, un alt înger dificil.

Atunci, avansez conform unui nou model, în cadre diferite. Creatorul mă luminează într-un nou model, o literă diferită şi atunci, sunt sub dominaţia unei noi Providenţe, în care trebuie să fac, de asemenea, propriile alegeri libere. Acest lucru se întâmplă de fiecare dată.

În final, după toate literele, trebuie să iau litera Bet, adică o binecuvântare. Asta înseamnă că, trebuie să înţeleg că am nevoie de forţa superioară pentru a aduce pacea între noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala,  25.11.2013, Scrierile lui Rabash

Cartea Zohar şi noua generaţie

Întrebare: În cadrul diseminării pe scară largă, suntem angajaţi mai ales în metoda integrală. Dar, cu aceasta, am adoptat o nouă versiune a Cărţii Zohar cu comentariul lui Baal HaSulam. Care este rolul Carţii Zohar faţă de marele public?

Răspuns: Presupun că timpul va veni şi, cu el, vor veni inteligenţa şi înţelegerea, după conferinţele de introducere şi evenimentele pe care le vom organiza pe tema educaţiei integrale, vom putea aduce oamenii la sursă, la înţelepciunea Cabala. Deoarece, numai de acolo vom avea cunoaşterea, înţelegerea, puterea, adevărul şi obiectivul.

În toate cazurile, noi trebuie să facem acest lucru, să revelăm ştiinţa, înţelepciunea, logica şi baza conceptuală oamenilor. De unde, cum şi de ce avem metoda? Depinde de noi să explicăm acţiunea forţelor naturale în mod ştiinţific, pentru a explica că, Creatorul este o caracteristică şi nu o credinţă într-un fel de spirit. Deci, treptat, noi educăm generaţiile, vom preda psihologia interioară de grup, avansăm prin învăţare şi vorbim despre forţele care acţionează în noi, despre beneficiul care este posibil să se producă din conexiune. Astfel, îi vom face pe oameni să înţeleagă ce este înţelepciunea Cabala.

Toate articolele sociale ale lui Rabash explică cum ne conectăm corect, pentru a descoperi în noi un nou tip de senzaţie care poate fi numit Creator. Aceasta este ceea ce scrie Baal HaSulam în articolele sale. Cum asimilăm înţelegerea realităţii noastre în conştiinţă, într-un cadru, care poate fi controlat şi înţeles prin filtrele absorbţiei noastre? Acesta este un material ştiinţific, foarte empiric.

Nu este întâmplător că Baal HaSulam a respins filozofia în tot ceea ce este bazat pe ştiinţa spirituală. Deci, vrem, de asemenea, să acţionăm în mod raţional şi să aducem lumea întreagă la o abordare de acest gen. În primul rând, depinde de noi să fim conştienţi de asta in mod corect. Dar, în esenţă, scopul este să o transformăm în cunoştinţe comune.

Şi aici, este logic că, printr-o abordare raţională, veţi urca permanent la o stare necunoscută. Aceasta este abordarea corectă: la fiecare etapă, scăpăm de limitele noastre precedente. Nu suntem pregătiţi să o facem noi înşine, dar există un nivel mai ridicat de unde tragem forţa care ne dezvoltă şi ne atrage spre ea.

Este un fapt ştiinţific. Conform datelor ştiinţifice, este ceea ce se întâmplă în evoluţia naturii, în lumea noastră.

Şi, pentru a explica asta oamenilor, avem nevoie de Cartea Zohar, chiar simpla citire într-un cerc cu studiu ştiinţific raţional a legilor evoluţiei, religii, credinţe, substanţa creaţiei, percepţia realităţii şi aşa mai departe. Veţi vedea că reacţia noastră la studiul separat, va fi corectă şi utilă în cazul în care reprezintă pregătirea pentru citirea Cărţii Zohar şi, la un nivel inferior, Studiul celor zece Sefirot.

În Cartea Zohar se găseşte intensitatea de care avem nevoie, este atât de puternică, încât trebuie să o primim în “porţiuni mici”, iar apoi noi vom începe să descoperim despre ce vorbeşte această carte. Trăim într-o generaţie care este pregătită să descopere ceea ce cabaliştii, începând cu Rabbi Shimon şi Baal HaSulam nu au descoperit. Acest lucru le-a fost refuzat, datorită perioadei de exil pe care au traversat-o. Dar noi, începând de astăzi, conform a ceea ce a scris Baal HaSulam, suntem în pragul de răscumpărare, deoarece este prima dată când suntem pregătiţi să folosim potenţialul Cărţii Zohar.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 24.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

O linie pentru a ne ridica la gradul uman

Este scris:” O mie vin să studieze, dar unul singur iese la Lumină”. De ce doar unul este recompensat cu Lumina? În plus, acest raport exista în trecut, dar acum totul s-a schimbat. Şi totuşi, vedem că oamenii nu mai au răbdare. Ei nu pot să accepte că întreaga lor viaţă este dată în unicul scop de a veni la Lumină şi a intra într-o dimensiune Superioară. Altfel, nu există niciun motiv de a trăi pe acest pământ.

Suntem, toţi, în linie pentru a ne ridica la nivelul de om, la un grad spiritual. Dar noi nu suntem de acord cu asta, credem că există alte activităţi importante în afară de acest lucru şi astfel părăsim acest drum. Totul depinde de importanţa obiectivului şi este măsurat de numeroase „căderi”, adică de „intrări şi ieşiri”, aşa cum este pus:” Şi de la Sion, Tora va ieşi”. Este atunci când o persoană „iese”, iar spiritualitate, dorinţa pentru ea, este trezită.

Datorită dorinței,dezvoltată în aceste intrări şi ieşiri şi în special în ieşiri, o persoană atrage Lumina care Reformează. Puţin câte puţin, inima este de acord să accepte aceste schimbări. Eforturile sunt acumulate, adăugate în cont, până ce ele formează o mare sumă, adică, plata primei corecţii de care are nevoie o persoană.

Acelaşi proces se repetă la toate gradele, dar persoana are experienţă şi ştie cum să acţioneze: cum să depăşească prin credinţa deasupra raţiunii, sub ce formă munceşte. Ea crede în sfaturile înţelepţilor, înţelege că, progresul nu este posibil decât prin garanţie reciprocă, conexiune şi unitate. Astfel, ea se concentrează corect asupra eforturilor sale şi poate ajunge, mai devreme, la valoarea necesară în contul său spiritual.

Este spus că „oate porţile sunt blocate, mai puţin poarta lacrimilor”. „Lacrimile” (Dmaot) indică necesitatea „plăţii” (Danim) adică, eforturile şi durerea, o mare dorinţă pe care Lumina Superioară să o poată influența și corecta: să-i dea o intenție pură de dăruire, la care o persoană nu poate ajunge singură.

Şi doar exemplul prietenilor ajută în acest sens.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.11.2013

A aparţine adevărului absolut


Întrebare: Cum simţim Creatorul? Există un sentiment de recunoştinţă că El ne-a creat sau altceva?

Răspuns: Dacă nu aveţi vase spirituale, atunci nu este nici o senzaţie a Creatorului şi este imposibil de explicat acest lucru. Senzaţia de Creator este un sentiment de apartenenţa la adevărul absolut, dincolo de orice îndoială, deasupra problemelor şi vă separă de toate calculele voastre meschine! Voi descoperiţi o perfecţiune “absolută”. Şi, această perfecţiune este dincolo de toate estimările voastre precedente.

Întrebare: Înseamnă că, acest sentiment este detaşat de conexiunea mea la prieteni?

Răspuns: Pe de o parte, este detaşat şi, pe de altă parte, în ciuda acestui lucru, graţie conexiunii cu prietenii, simţiţi o uşoară atingere a senzaţiei de Creator. Cum este spus: Exodul 33.23: “Şi veţi vedea din nou spatele Meu, dar faţa Mea nu se va vedea”. Dar, deja puteţi ghici că este ceva dincolo de Kelim-urile voastre, dincolo de proprietăţile voastre. Deci, întrebarea este: Cum este posibil să se evalueze ceva dincolo de Kelim-urile mele? Dar, este modul în care Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare), Achoraim de Elyon este revelat.

Dar, importantă este linia de mijloc, fără ea, fără acest contact momentan cu Creatorul, realizările voastre nu valorează nimic. Chiar dacă am realiza pacea totală şi Grădina Edenului pe Pământ şi totul ar părea minunat, toată această idilă nu ar valora nimic. Deoarece, în final, trebuie să realizăm un anumit nivel de alipire la forţa superioară care este deasupra noastră.

Ca un fir electric necesar doar pentru a dezvălui electricitatea. Electricitatea nu “circulă” în fir, dar trece în jurul firului ca energia unui câmp electromagnetic, adică energia trece alături de fir şi nu în interiorul lui. Şi firul este pentru că energia se poate revela alături de el. Este acelaşi lucru cu prietenii, care sunt materia prin care Creatorul trebuie să se dezvăluie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.11.2013, Cartea Zohar