Întrebare: Ce putem face pentru ca toți să continue să simtă congresul ca și casa lor, după ce acesta se încheie?

Răspuns: Ideea este că fiecare persoană ar trebui să plece cu sentimentul ca și cum a creat un loc virtual pentru el însuși în care, de fapt, există fizic. Oriunde merge, el încă rămâne în acest loc. El trăieşte permanent în această energie, în această senzaţie.

Oriunde ar putea fi după aceea, fie că este acasă sau la locul de muncă, undeva departe, la mii de kilometri distanţă de locul congresului, el încă mai există în interiorul acestei energii, în interiorul acestui balon, în interiorul acestei sfere, deoarece nu există distanţe în spiritualitate. Prin urmare, este foarte important să participe fizic la convenţie.

Dintr-o lectie virtuala 29/07/12

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În acest moment, ce parte particulară a relațiilor dintre bărbați și femei este „afectată” de criză?

Raspuns: Criza lovește toate nivelurile: mineral, vegetal și animal. Noi nu suntem atenti la acest fapt, nici nu-l investigăm mult. Priveliștea lumii noastre nu este integrală încă. Noi nu înțelegem ce alte sfere ale vieții sunt supuse crizei, cu excepția recunoașterii ei în societatea umană, în mod special în domeniile economice și financiare.

Cu toate acestea, criza implică animalele și plantele, dar într-un mod pe care pur și simplu nu-l observăm. Dacă nu datorită crizei, atunci de ce un număr foarte mare de specii dispar? În fiecare zi, după cum este raportat în literatura de specialitate, mai multe specii devin pe cale de disparitie.

Desigur, criza este cea mai evidentă în relațiile dintre oameni; de obicei, o simtim prin noi înșine. Interacțiunea dintre oameni este esențială și definitorie; am încetat să ne înțelegem unii pe alții corect și am devenit detașați pe plan intern; de aceea, acum suntem incapabili să găsim puncte comune de conectare când rezolvăm orice fel de probleme.

Facem planuri internaționale și politici domestice, dar apoi, din nou, tot noi suntem cei care le incalcă și se răsucesc.

Egoismul nostru tot mai mare necesită soluții integrale, interacțiuni reciproce, confort comun, implicare reciprocă, precum și o legătură generală între noi; în primul rând, ar trebui să ne unim, iar ca rezultat al unității noastre, va apărea o nouă idee, un nou instrument pentru dezvoltarea tehnologiei, economiei  și finanțelor. Noi nu facem asta.

Nu ne unim, nici nu creăm noi instrumente pentru management care provin din unitatea noastră, de aceea nu există nici un fel de management. Facem noi planuri în domeniul educației și creșterii, care nu provin din unitatea noastră, și de aceea ele nu funcționează. Noi suntem cei care creează împrejurimile ce au impact asupra noastră: programe TV, filme, etc, care nu provin din conexiunea noastră; astfel, deteriorăm extrem de mult societatea în care trăim, divizând-o chiar și mai mult și stabilind valori greșite.

La toate nivelurile vieții, rădăcina problemei este ființa umană. În loc de a corecta această problemă prin schimbarea oamenilor, folosim metodele noastre convenționale; adică, noi ” întărim și încurajăm” făcând trimitere la poliție sau bani; aceasta se numește „dragostea și foamea conduc lumea”. Cu toate acestea, acest model nu mai funcționează. Egoismul nostru nu reacționează la el.

Ne-am fi putut tratat ego-ul într-un mod diferit, ca pe un urs la circ, care primește o lingură de miere în loc de zahăr, dar nu e suficient pentru ego-ul nostru. „Ursul” din noi refuză să lucreze în aceste condiții; are nevoie de o abordare total diferită, un nou sistem de interacțiune și de guvernare, dacă nu ne dăm seama încă. De aceea, criza, de fapt, este o neînțelegere a sistemului de forțe în care ne aflăm.

Desigur, principalul lucru este familia. Faptul că familia practic dispare stabilește un exemplu pentru o nouă generație; nu ne pare prea teribil încă. „Și ce … În loc de șapte miliarde de oameni, vom sfârși prin a avea doar doi. Ce e în neregulă cu asta? ” Cu toate acestea, nu înțelegem că nu este o soluție la această problemă. Din păcate, oamenii devin din ce în ce mai mult ca „barbarii”, ei acceptă tot ceea ce se întâmplă în jurul lor fără mult zgomot.

La un moment dat, cu câteva secole în urmă, am fost considerați barbari, dar nu a fost cu adevărat barbarie, ci mai degrabă stadiul nostru de dezvoltare. Astăzi, am depășit toate pragurile culturale posibile și am dobândit orice valoare culturală, dar, din nou, ne transformăm în barbari, indiferent de valorile noastre; este destul de diferit- este degradare. Deci, în acest punct, educația integrală este pur și simplu indispensabilă.

Dintr-o „Discuție despre educația integrală” 07/08/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Rolul familiei obișnuite a fost întotdeauna de a susține toate tipurile de instituții sociale. Cum sunt relațiile reciproce ale familiei integrale stabilite cu societatea?

Raspuns: Depinde de ce nivel al societății vorbim. Dacă vorbim despre familia integrală tipică, atunci scopul este pentru o cultură socială complet diferită, adică, pentru niveluri diferite, evaluări, valori, o educație diferită pentru copii, o relație diferită între cupluri în activitatea lor, etc. Depinde.

Vorbim despre o lume complet diferită, despre o umanitate diferită. Este într-adevăr o cooperare integrală reciprocă a fiecăruia cu toată lumea, dar se întâmplă de obicei sub sponsorizare, sub protecție, cu aprobarea și ghidarea ușoară, sensibilă a mass-mediei. Acesta este cel mai important lucru. Potrivit mass-mediei, este posibil să se judece dacă suntem aproape de acest scop sau departe de el, opuși față de acesta. Astăzi, suntem diferiți și complet opuși integralității. Și aceste opoziții trebuie să fie dezvăluite ca rănile societății, ca degradare toxică, pe care avem nevoie s-o corectăm.

Mass-media din trecut începe să dispară treptat, din mai multe motive: din cauza lipsei de publicitate, a lipsei de participare cu ea, a dezvoltării internetului, care a înlocuit-o, etc

În măsura în care mass-media în forma sa obișnuită va dispărea treptat și va căuta un nou domeniu de activitate, precum și activități noi, va trebui să treacă printr-o reconstrucție majoră și să fie complet diferită, adică, să fie ceea ce va influența întregul sistem într-un mod pozitiv și eficient.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam – Scrisoarea nr.38: Dar cel mai important lucru este efortul, dorinţa de a trudi în munca pentru El. Aceasta deoarece munca obişnuită nu contează deloc, ci doar bucăţelele care sunt departe de a fi obişnuite, acelea care sunt numite „efort”. Este la fel ca atunci când o persoană mai are nevoie de o fărâmă de pâine pentru a se sătura – iar masa lui de până atunci nu este considerată a fi fost săţioasă, cu excepţia acelei ultime fărâmiţe de pâine. Acea bucăţică, în toată micimea ei, face ca masa să fie săţioasă. În mod similar, din fiecare muncă, Creatorul reţine doar surplusurile diferite de ceea ce este obişnuit şi ele vor deveni Kelim (vase) ale recepţiei Luminii Superioare. Ar trebui să înţelegeţi foarte bine acest lucru!

Nu observăm că fiecare acţiune a noastră se împarte în HaVaYaH, în patru faze: întregul proces, fiecare fragment al său, fiecare smişcare singulară, chiar şi cea mai mică.

În cele din urmă, fiecare persoană reuşeşte să realizeze că este incapabilă să facă ceva de una singură şi că doar Lumina Superioară poate acţiona, că doar Creatorul este capabil să facă o acţiune. Creatorul se revelează pe Sine şi începe să acţioneze doar în măsura în care acea persoană crează spaţiu pentru El, pentru stadiul numit „Nimeni înafară de El”. Dacă o persoană nu ajunge la acest rezultat, înseamnă că nu şi-a finalizat acţiunea.

Munca noastră este de a îndepărta ascunderea şi de a face loc pentru Rege, astfel ca El să guverneze peste tot. Aceasta se întâmplă doar la sfârşitul fiecărui efort, iar prin aceasta, o persoană vede că este singurul lucru pe care trebuie să-l înveţe.

Prin urmare, o persoană nu ajunge la sfârşitul străduinţei sale şi nici nu îşi atinge scopul, din moment ce a eşuat în a face loc Creatorului şi în a-L implora pe El să se reveleze pe Sine, în punctul de efort maxim, pe care persoana încearcă să-l depună de una singură.

Este important să dezvoltăm sensibilitatea şi un „contact”, pentru a putea spune dacă am reuşit să completăm acţiunile noastre de fiecare dată, cu alte cuvinte, dacă L-am determinat pe Creator să ni se reveleze pe Sine chiar şi mai mult şi dacă am reuşit să facem spaţiu mai mare pentru El – pentru proprietatea de dăruire pe care o preiau anumite calităţi ale noastre.
Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala – 01.08.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dacă trebuie să îmi privesc partenerul ca o oglindă în care îmi văd toate defectele, atunci asta mă va duce înapoi la mine însumi. Astfel, în loc să dezvolt o conexiune cu partenerul meu, acest exercițiu nu se va axa numai pe mine?

Răspuns: Dar în loc să mă ascund în propria carapace, trebuie să mă ridic deasupra tuturor acestora. Haideți să începem totul de la început, de la punctul zero. Mă uit la soție și văd numeroase greșeli. Acum, încep să îmi aplic mie toate aceste greșeli, pentru că este scris:”Orice om judecă în măsura proprie corupții”.

Din acest motiv, mă întorc la mine și spun că toate aceste greșeli sunt în mine. Dacă aș fi perfect, nu aș vedea nimic din toate astea. Dacă mi-aș iubi soția, nu aș vedea nicio greșeală în ea! Este ca o mamă în relație cu copilul ei, când nu vede nimic rău în el. Acesta este modul natural în care lucrează iubirea mamei, orbind-o. Și chiar și atunci când mama observă anumite defecte în copilul ei, le iubește și le consideră drăguțe.

În alte cuvinte, prima dată, încep să înțeleg faptul că toate aceste defecte pe care le văd în soția mea sunt de fapt în mine, iar motivul pentru care le văd este lipsa de iubire pentru ea. De aceea, trebuie să mă ridic eu însumi la un nivel la care să încetez să mai vadă defecte în ea, ca o mamă și copilul ei favorit. Asta se numește, ridicare deasupra egoismului.

Cu ajutorul soției mele, am făcut anumite măsurători în mine și am evaluat nivelul la care sunt și înălțimea la care trebuie să mă urc pentru a mă ridica deasupra mea. Reiese că am un partener care mă ajută să mă ridic deasupra naturii mele. Imaginați-vă comoara pe care o am acasă; aceasta este o adevărată comoară!

Pentru moment, m-am ridica deasupra egoului meu, folosindu-mi partenerul ca o oglindă. Acum, merg mai departe. M-am ridicat deasupra mea și nu mai lucrez cu dorințele și calitățile mele. În această stare neutră, încep să simt, să examinez și să înțeleg dorințele, calitățile, aspirațiile și scopurile altei persoane, de exemplu a soției mele. Încerc să le accept ca ceva care contează cel mai mult pentru mine și trăiesc pentru a le realiza.

Simt că dacă am fi reciproc în acest act, din ambele părți, atunci viața noastră ar fi minunată. Problema este că sunt incapabil să rămân în această stare. Este foarte dificil și necesită foarte mult efort. Sunt capabil să o țin pentru câteva minute, dar apoi o pierd și am nevoie de sprijin. Este pur și simplu imposibil să rămân în această stare, această presiune groaznică.

Este foarte ușor să te gândești în mod egoist la tine însuți, pentru că natura îți furnizează în mod constant combustibil pentru asta. Există un motor egoist care se învârte încontinuu în noi, lucrând de dimineața până noapte și chiar și atunci când dormim. Iar asta necesită eforturi inumane, puternice, pe care sunt incapabil să le fac. Atunci, ce să fac?

Aceasta este calea prin care ajunge la decizie. Prima decizie a fost să mă ridic deasupra egoismului. A doua este să accept egoismul partenerului în loc de egoismul meu. Apoi văd că sunt incapabil să rămân în această stare și că am nevoie de mediu și sprijin. Mediul servește ca sursă de putere și importanță, care sunt de fapt același lucru. În alte cuvinte, trebuie să îmi furnizeze senzația unei incredibile importanțe a acesti munci deasupra egoismului meu și pentru beneficiul aproapelui. Este în stare să îmi dea asta. Iar apoi, mă simt chiar mai liber când am grijă de aproapele meu decât atunci când am grijă de mine însumi. Este ca și cum nu am nimic de ce să îmi fac griji, aceasta este stare de libertate și pace pe care o simt.

Mai întâi, toate problemele și necazurile mele dispar, pentru că m-am ridicat desupra naturii mele. Mă simt ca și cum trăiesc într-o lume plină de bunătate. Îmi pasă doar de aproape, nu mai îmi pasă de ale mele, sunt liber să mă mai gândesc la mine, ca o pasăre, zburând în cer. Acesta este modul în care mă voi simții, dacă ceilalți îmi dau energie, importanță și aspirație.

Din “O nouă viață” 7/12/12

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Cu toate ca trebuie sa invatam, sa ne schimbam si sa ne corectam, asta nu este totul, pentru ca este ca si cum natura ne-ar urca la urmatoarea treapta . Ea vrea sa ne scoata din situatia de „animale” mici, proaste, care tot timpul se rod una pe alta, care distrug familiile si relatiile lor si care intra int-un blocaj total, dupa toate incercarile de a-si construi o viata buna .

Tocmai datorita distrugerii si caderii totale, dezamagirii si disperarii care creste in lume, putem sa incepem sa urcam catre noua lume. Fiecare intelege, chiar psihologic, ca daca ne uitam la tot cu ochii iubitori, de cooperare, cu senzatia ca toata lumea ne apartine, ca o mama ingrijorata, daca am sa simt ca ma aflu in fiecare, atunci o sa vad lumea complet diferit.

De aici este de inteles ca lumea apare omului complet diferita. El primeste o viziune integrala, ca si cum s-ar uita la lume prin niste ochelari noi si acum vede ca in lume lucreaza o singura metoda, o singura putere, un singur sistem total, intelege ca toti sunt legati unii de altii si se completeaza unul pe celalalt. Si toata natura: lucrurile, plantale, animalele si vorbitorul (medaber), se descopera deodata ca un sistem unic. El descopera toate tipurile de legaturi care exista in natura.

Inainte, in privirea egoista, i se parea ca totul este despartit unul de altul si poti sa nu te ingrijorezi daca strici ceva. Faptul ca vroiai sa castigi intr-o parte nu a oprit faptul ca faceai pagube in alta parte. Principalul era sa faca bine in locul in care se afla.

Dar acum, prin ochelarii integrali cei noi, intelege ca lucrurile sunt legate intre ele si nu se poate sa actionezi pentru tine si sa produci altora pagube. Tocmai pentru ca ne aflam in criza, pentru ca credem ca trebuie sa aranjam o viata buna doar in jurul nostrum, iar restul pot sa astepte.

Lipsa de perspectiva integrala nu ne lasa sa facem ordine astazi in nimic. Nu stim cum sa abordam nici sistemul financiar, nici economia, tehnologia, familia, educatia copiilor. Si toate astea din cauza orbirii intergrale.

Dar cu ajutorul construirii relatiilor integrale in familie, prin acestea putem intelege cum putem imbunatatii lumea. Caci vom vedea cum totul este legat unul cu celalalt si o sa primim unelte pentru a intelege noua lume.

Din programul „Viata noua”- discutia 31 din 11.07.2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Intrebare: Cum putem sa pastram starea de placere atunci cand simti ca Ego-ul pune presiune asupra ta ?

Răspuns:Orice  stare, atat  cele  stanga cat si cele de dreapta, se manifesta in tine sub influenta Luminii.

Daca aceste stari nu se manifesta  sub influenta Luminii, asa cum se intampla oamenilor obisnuiti, nu este nimic de facut. Daca este sub influenta Luminii,atunci vom fi in aceasta stare de placere, chiar daca te vei simit mai jos decat totul, vei simtii esecul etc. Cu toate acestea este o manifestare a raului, expresia egoului vostru care se ridica la nivelul urmatorsi care va da noi realizari.

Astfel ar trebui sa primim starile negative cu  aceeasi bucurie ca cele pozitive (in senzatii), adica aceste stari trebuie sa devina egale in noi.Cand sentimentele si caracteristicile negative apar in mine: necazuri, suparari, toate gradele de decadere, unele evaluari gresite, apare in mine imediat un sentimant al anticiparii: „ Acum incep sa ma ridic peste aceasta. Acesta va fi urmatorul nivel.”

Datorita acestui lucru, trebuie sa simt aceasta stare, dar nu pentru a „locui „  in ea. Trebuie sa o simt  putin, dar cu dorinta de a o implementa in directia corecta. Va exista o bucurie in mine cand voi simti acesta stare. Este asemanator cu un atlet ce crede in depasirea obstacolului iar acest lucru il conduce mai departe. Linia stang a- sentimentul rau,coborare, slabiciune – est  de multe ori cea mai eficienta.

Dintr-o lectie virtuale din 29.07.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În prezent, puţine persoane sunt atrase de Cabala. Ar trebui să ne aşteptăm la trezirea unor noi puncte în inimă, pe măsură ce continuăm diseminarea?

Răspuns: Nu am un răspuns clar la această întrebare. Nu vreau să fac aprecieri asupra lucrurilor care nu au fost scrise de cabalişti.

Ar trebui să înţelegeţi că unii sunt puternici prin cantitate, iar alţii prin calitate. Se spune că: Voi sunteţi cei puţini printre celelalte naţiuni”. Chiar şi în viitor nu vor fi mulţi prieteni în grupurile din toată lumea, nu vor fi mulţi suporteri printre cei care nu au înclinaţie către înţelepciunea Cabalei, deoarece ei nu simt total, la fel ca noi, dar totuşi ne vor fi apropiaţi, ne vor asculta şi ne vor urma.

Puterea noastră nu stă în număr, ci în profunzime, în înţelegere, recunoaştere şi conexiune cu Divinitatea. Prin noi, la fel ca şi prin variatele recomandări, a programelor, evenimentelor planificate, auditoriul va coborî din cer către pământ. Atunci, probabil că nu există nici o altă şansă şi fie oamenii vor începe să creadă în noi, fie datorită diverselor alte motive, ei se vor obişnui şi vor accepta mesajul nostru.

Precum Baal HaSulam a spus, dacă există măcar unul care poate vedea şi acesta se află în fruntea coloanei de oameni orbi, aceştia ar trebui să-l urmeze cu totală încredere că, eventual vor atinge scopul. Nu cred că vor fi schimbări serioase aici. Furnizăm lecturi, organizăm mese rotunde, tabere deschise; totuşi, face asta nu pentru că dorim să atragem oameni în organizaţia noastră. Din contră, trebuie să lucrăm „pe teritoriul lor” şi mai degrabă vrem să le transferăm o metodă de corecţie generală şi obişnuită, decât să le dăm particularităţile noastre.

„Ecrane”, „Lumini”, „Vase”, „Partzufim” şi „Restricţii”, nu sunt noţiuni pentru ei. Oamenii au nevoie să afle despre unitate, iar asta le va uşura viaţa materială.

Acesta este mesajul nostru către audienţă. Nu ar trebui să „injectăm” Cabala şi „materii superioare” în ei. Trebuie să vorbim cu oamenii „la nivelul ochilor”, în concordanţă cu „pulsul inimii lor”, despre ceva ce îi îngrijorează, despre „deficienţele” lor, la fel cum vorbim cu copiii în creştere despre problemele vieţii cotidiene. Ar trebui să accentuăm gradat dorinţele lor şi să le arătăm că există o unealtă care „îi va linişti” – metodologia noastră.

Din a 4-a patra a Lecţiei zilnice de Cabala -1.08.2012 , „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar,” punctul 68: Nu fi surprins de faptul că acţiunile unei persoane aduc ridicarea sau căderea întregii lumi, pentru că este o lege de neclintit că generalul şi particularul sunt la fel de egale ca două boabe de mazăre într-o păstaie. Şi tot ceea ce se aplică la general, se aplică și la particular. În plus, părţile fac ceea ce se găseşte în întreg, pentru că generalul poate apărea numai după apariţia părtilor în el, în funcţie de cantitatea şi calitatea părților. Evident, valoarea actului unei părți ridică sau declină întregul.

Din percepţia realităţii ştim că lumea pe care o văd sunt eu însumi şi că vasul meu spiritual este divizat, sfărâmat, şi îndepărtat de mine în simţurile mele şi în recunoaşterea mea şi este răspândit în direcţii diferite. Nu există nicio lume, totul sunt eu. Dacă colectez părţile sale şi le aduc mai aproape una de alta la toate nivelurile: natura minerală, vegetală, animală si vorbitoare; dacă le conectez într-un sistem general integral, în care sunt conectate în întreagă reciprocitate, atunci conexiunea lor reciprocă, interdependenţa reciprocă, integrarea reciprocă, îmi permit să descopăr în aceeaşi măsură forţa care unește şi care le ţine în viaţă şi curenţii care curg între aceste organe.

Un doctor care implantează un organ, atașează diferite organe într-un corp şi ele se conectează la sistemele generale. În acelaşi fel şi eu, în măsura în care creez conexiuni noi, simt forţa superioară care curge între părţile mele şi care le aduce viata. Încep să simt ce este Creatorul prin vitalitatea corpului, în conformitate cu principiul „din acţiunile tale, te vom şti.” El este descoperit treptat în corpul meu corectat, până când sunt corectat în întregime şi ajung la adeziune deplină cu El .

Prin corectarea mea cu privire la întreaga lume, chem corecţia generală a lumii, desigur. Deoarece, în cele din urmă, eu şi lumea suntem la fel.

Întrebarea este de ce nu ar trebui ca toți ceilalți doar să aştepte, dacă eu corectez deja lumea? De ce ar trebui să ne conectăm cu toții şi să participăm la proces?

Ideea este că totul depinde numai de integrarea reciprocă a vaselor (dorinţelor), care se ajuta reciproc, aşa cum se spune: „Fiecare om ar trebui să-și ajute fratele.” Mă conectez cu alţii şi alţii se conectează cu mine şi noi toți ne conectăm cu Cabalistii din generaţiile anterioare şi cu cei care nu au ajuns încă la dorinţa de a fi corectați şi de a se conecta. Dacă ne pasă în mod activ de toţi, dacă vom acţiona cu privire la superior şi la inferior, dacă suntem egali, aşa cum ar trebui să fie între prieteni, atunci fiecare își va corecta întreaga sa lume.

Tu nu poți corecta ceea ce eu corectez şi ceea ce tu corectezi, altul nu poate corecta. Dar acest lucru nu anulează principiul de bază în conformitate cu care, prin corectarea ei însăşi, o persoană corectează întreaga lume. Fiecare om are propria sa lume şi prin conectarea cu alţii, trec Lumina către ei prin mine, ca un vas de sânge, în căi posibile diferite şi în sisteme diferite de conectare. Nimeni nu o va face pentru mine.

Dimpotrivă, dacă o persoană corectează lumea, asta o obligă şi o aduce la corectare. Astfel, diseminarea la scară largă, ne ajută să ne corectăm în conformitate cu acelaşi motiv: O persoană şi lumea sunt acelaşi lucru. Deci nu trebuie să abandonezi corecţia lumii ca întreg. Baal HaSulam spune că, cu cât mai mult o persoana avansează, cu cât mai mare şi mai sus este, cu atât preocuparea sa pentru lume este mai mare şi mai largă. Întâi este familia, apoi oraşul, apoi statul, iar în cele din urmă, ea îmbrăţişează întreaga lume şi este imposibil de evitat asta.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/08/12,  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum pot înţelege mai bine că lumea depinde de mine şi cum poate grupului simţi că totul depinde de el?

Răspuns: Cel mai simplu mod este să ne amintim că nu există nicio lume în afara mea. Este numai din cauza spargerii motivul pentru care îmi imaginez că totul în jurul meu nu sunt eu. Aşa cum spune Baal HaSulam, există doar un singur suflet în lume. În starea reală de Malchut a Ein Sof (Infinitului), suntem cu toţii conectaţi şi nu există bariere între noi. Nimeni nu este izolat, suntem în legătură reciprocă perfectă şi fiecare simte doar pe ceilalţi şi nu pe el însuşi. Aceasta este imaginea reală şi trebuie s-o obținem independent, deoarece azi o vedem în forma sa opusă.

În ultima fază, faza a patra a Luminii Directe, ființa creată simte că Creatorul o iubeşte şi că El face totul pentru ea în iubire absolută, fără niciun auto-calcul. Pe de altă parte, fiinţa creată simte sentimentul opus al sinelui, care este însoţit de o așa de mare nerăbdare şi suferinţă, încât este gata să facă orice pentru a nu simti asta.

După restricţie, fiinţa creată descoperă că poate obține acelaşi lucru şi poate ajunge la o echivalenţă de forma cu Creatorul. Apoi, decide să găsească un loc în care poate fi independentă. S-a detaşat de Malchut de Ein Sof, dar nu a devenit independentă încă și şi-a continuat căutarea-  cum să se elibereze de Lumină şi încă să-i dobândească puterea, în scopul de a se schimba şi de a deveni ca ea.

Apoi, vine coborârea de la faza unu la faza doi, până la nivelul nostru actual. Astăzi, doar scânteia este evocată în noi, unele cunoştinţe vagi, şi din acest moment depinde doar de efortul nostru ca să putem obține cele două forţe: dorința de a primi și dorința de a darui, astfel încât acestea să locuiască în noi. Atunci vom fi capabili să ne conducem şi să ne aducem pe noi înşine la adeziunea iniţială.

Înainte de Lumina, Creatorul care a creat această stare ne-a oferit adeziunea noastră deplină. Acum, pe calea spre Malchut a Ein Sof, urc nivelurile de adeziune prin eforturile proprii, prin recunoaşterea proprie, prin sentimentul propriu. Determin starea mea şi obțin, astfel, adeziunea infinită pe care o simt de 620 de ori mai puternică decât înainte, pentru că am făcut această muncă eu însumi; am înţeles eu însumi; am simtit-o; am dobândit-o; am câştigat-o. Aceasta va fi starea a treia finală.

Urmez această cale atașând de mine toate părţile care-mi par ca straine, care sunt pline de ură, distante şi opuse de mine. Le ataşez la iubirea absolută dintre noi şi prin asta mă întorc de la lumea noastră la lumea Ein Sof.

Astăzi nu urâm lumea exterioară, ci suntem indiferenți față de ea. Ulterior, însă, vom descoperi astfel de surse de ură, care sunt numite „coji” împotriva Sfinţeniei, împotriva dăruirii. Vom întâlni lucruri la care nici măcar nu putem privi încă, pe care le vom găsi greu de auzit. Imaginează-ți că cineva distruge ceva care este important şi drag pentru tine, iar acum prin ridicarea deasupra acestui sentiment, trebuie să-l iubesc şi să-i mulţumesc. Este posibil acest lucru?

Comparativ cu aceste stări teribile este ca și cum suntem într-o „grădiniţă” astăzi. Nu ne”jucăm” cu adevăratele discernăminte încă …

Deci, înainte de corecţie, totul este revelat în forma sa opusă. Prin urmare, lumea, care astăzi pare a fi pur şi simplu îndepărtată şi detaşată de noi, este, de fapt, părţi ale vasului general, ale singurului suflet.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→