Întrebare: Prin diseminarea mesajului de unitate în lume, aducem forța Luminii. Care este cel mai bun mod de a conduce Lumina la o persoană? Cum am putea s-o simțim?

Răspuns: Lumina curge de la dorință la dorință. Cuvintele nu sunt atât de eficiente, deoarece acestea sunt ceva exterior. Prin cuvinte, atingem un om cu mecanism rigid al percepţiei standard: El a fost obişnuit cu opinii diferite; poate rezista din cauza mândriei sale; el nu este de acord cu tine, din cauza sentimentelor sale, indiferent de beneficiile pe care le-ar putea obţine .

Indiferent de ceea ce vom încerca să transmitem oamenilor, este de dorit să le îmbrăcăm într-un număr cât mai mic posibil de straturi. Şi limbajul este un fel de îmbrăcăminte foarte „densă”. Până la urmă, cuvintele trebuie să treacă prin mintea persoanei, constrânsă de prea mulţi factori.

Cel mai bun mod de a trimite mesajul nostru este cel emotional, împartașind sentimentul destinatarului, îmbibat cu entuziasmul său, pentru că dorinţa nu gândește, ci simte. Noi trebuie să tragem împreună dorinţa noastră cu dorinta sa, să rezonăm cu sentimentele sale, şi atunci vei radia asupra persoanei ceea ce vrei. Şi dorinţa ta conţine Lumina care reformează.

Dacă trimiteţi un mesaj prin intermediul sistemului raţional, acesta rămâne exterior şi greu de digerat. Aceasta este o cale sigură spre eşec. Oamenii, de obicei, nu sunt inspirați de fructele rațiunii. Există o mulţime de oameni inteligenţi în lume: Azi, m-ai convins de ceva, iar mâine voi putea să te conving eu.

Pe de altă parte, răspunsul emoţional este stocat ca „înregistrare” (Reshimo) şi, chiar şi după zece ani, o persoană poate reveni la el. Chiar şi un gând aleatoriu este de ajuns, iar ea își va aminti scena, situaţia pe care a experimentat-o cândva. Cunoaşterea şi gândurile devin uitate, dar sentimentele rămân întotdeauna.

Este foarte important: Indiferent cărui public ne putem adresa, chiar incluzând oameni de stiința, ar trebui să purtăm sentimentul care ar produce un răspuns. Ne întoarcem la dorintă, la nevoile umane şi încercăm să dăm un răspuns la ceea ce îi lipseşte, să dăm o soluţie la problemele sale, sau cel puţin o speranţă pentru o soluţie.

Acest lucru necesită discuții la mese rotunde, ateliere de lucru şi activităţi de colaborare, care transferă un sentiment frumos, ca și cum invităm oamenii să aibă un moment bun: „S-o facem, şi vă va înveseli. Veţi vedea că nu totul este rău în viaţă, că are și o altă parte. ”

Este ca un drog pe care Cabalistii îl numesc „elixirul vieţii”. Nu intoxică, nu deconectează de la realitate, dar ajută pe cineva s-o depăşească şi aceasta este diferenţa față de adevăratele droguri. Datorită emoţiilor pozitive şi inspiraţiei, oamenii încep să aprecieze unitatea şi să continue pe cale.

Acelaşi lucru se aplică la copii, chiar şi la cei mici. Ei trebuie să ştie că dacă se joacă împreună frumos, vor primi un premiu. Unitatea nu trezește sentimentele lor pozitive încă, şi de aceea le dăm bomboane sau cadouri, pentru care ar trebui să se lipească împreună. Ei vor fi de zece ori mai prietenoși unii cu alții în anticiparea premiului, iar apoi obiceiul devine o a doua natură. Până la urmă, ei au invatat deja să se joace mai multe jocuri împreună şi au adoptat deja o formă comună. Apropo, adulţii urmează acelaşi drum: Ei vin cu familiile lor, au un timp bun şi își zâmbesc unii altora; acestea sunt „bomboanele” lor, care îi ajută să se obişnuiască să acţioneze împreună. Între timp, ştirile unității „se traduc” în inimile lor.

O atitudine bună vindeca multe răni. 90% dintre relele din vieţile noastre pot fi vindecate doar de o atitudine bună, fără a mai adăuga nimic dincolo de acest lucru. Arată-ți compasiunea pentru o persoană, și-i vei reduce durerea la jumătate. Arată-i că îţi pasă de ea, şi-i vei lua și jumatatea rămasă din durere. Aceasta este psihologia noastră, pentru că împreună suntem într-un sistem comun. Acesta este motivul pentru care o astfel de atitudine va provoca cu siguranţă un răspuns. Oferă un cadou unei persoane, şi se va uita la tine diferit. Nu are nici o alegere în acest sens.

Asta este ceea ce avem nevoie să explicăm şi să demonstrăm oamenilor până când aceștia ajung la relaţii bune ei înșiși, așa cum copii mici sunt atrași de dulciuri. Până la urmă, dorinţa noastră cere plăcere, deci lasă o persoană să se bucure de plăcerea acestor acţiuni care-o conduc la scop. Chiar dacă ea încă nu ştie despre acest lucru, dar tu ştii.

Vrei să conduci întreaga lume la Creator. Tratezi oamenii cu dragoste şi înţelegere. Uneori ai nevoie de fermitate, dar, în general, acţionezi uşor, şi va funcționa garantat.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Cel superior îl poate ajuta pe cel inferior, cu condiţia ca cel aflat jos să încerce să se unească cu cel de sus. Dar este imposibil să se unească singur cu cel superior, deoarece adeziunea înseamnă că doreşti să aduci la El, vasul corupt de dăruire, pentru ca El să îl corecteze, deoarece noi suntem corupţi.

Dar când simt în acest mod? – Când doresc să mă unesc cu cineva şi sunt incapabil să fac acest lucru. Atunci iau acest vas spart şi îi cer celui superior: „Corectează-l!”. Acesta îl corectează şi atunci dobândesc un vas întreg, cu un anumit grad de dăruire. Fac o acţiune în interiorul lui – acţiunea actuală într-un vas corectat – şi apoi ating un grad spiritual.

Cu alte cuvinte, am avut un pahar mic şi spart. Am cerut celui superior să îl repare şi El l-a corectat; adică, El mi-a dat tăria de a lipi paharul, pentru a reface întregul.Acum pot să-l umplu făcând un act de dăruire. Aceasta înseamnă că am atins nivelul Nefesh de-Nefesh al lumii Assiya.

Şi iarăşi mă întorc către prieteni, către grup şi încă odată analizez lipsa dorinţei mele de a continua avansarea, analizez gradul de spargere al vasului meu. Şi iar cer celui superior să îl corecteze. Dar trebuie să-i dau Acestuia, ceva să corecteze. Altfel, ce Îi voi aduce, care este cererea mea? Trebuie să vin şi să mă plâng în legătură cu vasul spart, la fel precum un copil mic vine şi plânge într-o cană spartă. Şi atunci cel superior va face corecţia şi încă odată umplu vasul corectat,  cu dăruirea pe care am dorit-o şi ating astfel următorul grad spiritual,  Ruach de-Nefesh al lumii Assiya. Astfel urc cele 125 de grade.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07-08-2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce mă poate ajuta să văd punctele din inimile prietenilor mei, în timpul citirii Zohar-ului ?

Răspuns: Cere! Zohar este ca electricitatea în priza din perete: dacă vrei, poti încălzi cu ea, dacă doreşti, poţi răci sau poti conecta ceva la ea. Este energie.  Zohar este pur şi simplu Lumină. Tu decizi cum s-o foloseşti.

Din 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala – Lecţia din 7-8-2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: La mijlocul secolului 20, a apărut un fenomen numit „familia suedeză”. Înţelesul lui este acum oarecum uitat. O familie suedeză este în esenţă o relaţie care nu este oficial înregistrată. În Suedia, s-a format o astfel de situaţie economică, ce a făcut ca înregistrarea oficială a căsătoriei să nu fie profitabilă şi, mulţi oameni au trăit în familii fără ca să înregistreze căsătoria.

De multe ori, tu ai vorbit despre faptul că este foarte important să observăm toate condiţiile uzuale într-o societate pentru a înţelege complet condiţia în care bărbatul şi femeia sunt un întreg. De ce este atât de important să îţi înregistrezi relaţia, chiar şi pe o bază religioasă?

Răspuns: Omul este, până la urmă, un sistem psihologic şi, probabil, nu există nicio ieşire aici, deoarece chiar şi o căsătorie religioasă, chiar şi in societatea noastră, care este departe de a fi religioasă, încă te leagă de ceva. Numeşte asta frică, prejudecată, cum vrei, în toate aceste cazuri şi tinerii şi bătrânii rămân cu ea.

De aceea, eu sunt pentru ca în orice cultură, orice religie să aibă loc o căsătorie. Asta, orice s-ar spune, oferă o mare bază psihologică, nu spirituală ci psihologică, şi omul este obligat să respecte cerinţele unei căsătorii. În memoria noastră, în subconştient, este aşa un întuneric, atâtea locuri ascunse, care ne reamintesc că o căsătorie a fost încheiată în faţa rudelor noastre, în prezenţa unui mare număr de oameni, că a fost validată într-un sens religios, ceea ce dovedeşte că suntem o familie, şi tot aşa.

Eu i-aş da acestui eveniment o publicitate şi mai mare, nu strălucire, fiindcă noi nu vorbim aici de costuri materiale, ci de publicitate. Aş arăta aceste familii la postul local TV, adică eu aş face din asta un lucru fundamental, astfel ar fi posibile mai multe bariere interne şi psihologice împotriva separării.

Din „Discuţie despre educaţia integrală” din 7/8/12

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Familia constituie un sistem închis? Cum este posibil să folosim corect tensiunile pe care ea le crează?

Răspuns: În zilele noastre, familiile se ridică de la nivelul animal la nivelul uman. Dacă oamenii înţeleg asta, atunci ei vor avea nevoie să creeze un tip complet nou de familie în care se vine în contact unul cu celălalt şi prin asta se crează o celulă familială corectă şi integrală. Această celulă nu este bazată pe conexiunea animală şi nu pe banii comuni, nici măcar pe copii, fiindcă pentru acest scop au fost create sisteme şi instituţii, care, în principiu, iau toate acestea asupra lor.

Astăzi, in interiorul familiilor, oamenii nu sunt capabili să stea împreună fiindcă părţile cuplului nu sunt legate reciproc în niciun fel la nivelul lor interior. Nivelul anterior rămâne mult în urmă, noi nu mai suntem dependenţi material unii de alţii, nu mai avem niciun motiv să fim împreună. Eu nu mai sunt legat de familie, de casă, nici de copii, nici de religie, nici de satul meu, nici de o anumită muncă, etc. Astăzi, omul este liber, cumpără bilet şi zboară unde vrea şi tu poţi nici să nu ştii unde. El poate să dispară într-un colţ de lume până la sfârşitul vieţii.. Cine poate şti?

În Moscova este un program popular de televiziune numit „Te caut”, unde oamenii se caută unii pe alţii. Asta este, în principiu, chemarea timpurilor. Oamenii dispar, pleacă, şi nu trimit măcar o vorbă despre ei înşişi! Omul găseşte ceva complet diferit, şi el, în acest caz, descoperă o viaţă nouă.

Noi trebuie să înţelegem că familia se ridică de la nivelul animal la nivelul uman. Dacă noi suntem la acel nivel, nu există niciun motiv pentru noi să fim împreună, să facem compromisuri, să ne conectăm. Oamenii nu văd avantajul, sau vreun profit din asta şi, nu văd ce formă de spiritualitate au nevoie să creeze între ei sau, cum să dea naştere unor copii spirituali sau fizici, să creeze aceeaşi celulă care va fi numită „familie spirituală”, şi nu doar o celulă în care conexiunea este împărţirea proprietăţii, apartamentului sau a maşinii, etc. Dacă noi nu aducem oamenii la asta, atunci nu va fi familie. Acest lucru este absolut adevărat!

Noi trebuie să învăţăm oamenii acum să creeze o familie spirituală, adică să fie conectaţi reciproc la nivelul următor, nu la nivelul corporal în care fiecare poate să meargă pe drumul lui.

Din „Discuţie despre educaţia integrală” din 7/8/12

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă să ceri Creatorului?

Răspuns: A cere Creatorului înseamnă că eşti conştient de puterea care operează în întreaga creaţie, că realizezi că depinzi de ea şi că nimeni nu acţionează în afară de această putere. Începi să simţi că această putere există cu adevărat, operează şi conduce totul; apoi, ai la cine să te întorci şi cu ce.

Pentru a face asta, trebuie să descoperi faptul că nu eşti tu cel care acţionează, ci El, pentru bine sau rău, în ce acţionează El. El face ceea ce ai nevoie că El va face. Iar El este cauza la tot răul posibil, pentru ca tu să acorzi atenţie la cine eşti şi în ce măsură nu eşti capabil de nimic. Asta se revelează lumii în criza curentă.

Iar apoi începi să avansezi în această trezire şi să înveţi de ce depinzi cu adevărat, până îl descoperi pe El, mai întâi ca rău, pentru că te simţi rău. Apoi, te muţi încet înainte, începi să creşti mai deştept şi realizezi că toate sunt pentru propriul tău bine şi, chiar dacă te simţi rău, ştii că El acţionează asupra ta pentru a te duce către bine, ca un învăţător. Şi, cu toate că în senzaţiile pământeşti nu crezi că este bine, începi să recunoşti proprietăţile Lui, să devi conştient de acţiunile Lui şi să înţelegi că sunt bune.

Te identifici cu el, în ciuda sentimentele rele. Iar asta îţi dă o nouă minte şi noi senzaţii, spirituale şi nu pământeşti. Şi cu toate că corpul suferă, vrei să aderi la planul creaţiei, pentru acest scop, mai mult decât corpul tău. Apoi îi ceri Lui să te ridice, faci asemenea acţiuni, pentru ca cel superior să îţi dea noi valori pentru a adera la mintea şi sentimentele Lui, la planul Lui, la tot ceea ce face El, în lco să rămâi în dorinţa ta de a primi plăcere. În măsura în care ceri asta, în această măsură, valoarea dăruirii şi iubirii devine mai înaltă decât primirea şi respingerea altora. Astfel, avansezi mai departe şi mai departe.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 8/1/12, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

La început, ne atribuim toate viciile şi virtuţile nouă înşine. Când o anumită calitate rea este revelată într-o persoană, calitate care este de nesuportat, atunci ei începe să îi pară rău de acţiunea trecută, sau de cea curentă. Regretă în mod special trecutul, fie trecutul imediat, fie cel îndepărtat. Totuşi, datorită acestui lucru, nu se micşorează, nu se face umilă, cu toate că aşa i se pare.

În loc să regrete trecutul, omul trebuie să decidă deasupra sentimentului de regret, sentiment care îi este dat de către Creator, pentru că nu este nimeni în afară de Creator. De fapt, tot ceea ce s-a întâmplat în trecut a fost făcut de Creator. Iar omul nu are niciun motiv să regrete asta.

Din contra, nu trebuie să cadă în sentimentele sale egoiste, presupunând că acum este un om drept, dacă se căieşte pentru acţiunile sale rele, pentru atitudinea sa rea faţă de cineva, pentru greşelile lui, slăbiciunea sau furia. De fapt, Creatorul a aranjat totul şi El este cel care îi arată omului că nu este în stare să conecteze toate aceste evenimente cu Creatorul.

De aceea, omul trebuie să regrete nu trecutul sau ce s-a întâmplat, ci faptul că acum este incapabil să atribuie totul numai Creatorului. Şi dacă este aşa, atunci unde se află vanitatea omului? Nu în faptul că a fost odată rău, ci în faptul că nu poate determina, deasupra tuturor percepţiilor lui, că nu este nimeni în afară de Creator. În asta constă inferioritate şi slăbiciunea lui.

Din pregătire pentru Lecţia zilnice de Cabala din 8/2/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Atunci când ne adresăm publicului general, propunem prima dată să se unească pentru a-şi rezolva necazurile zilnice. Apoi, adevăratul înţeles al unităţii se va revela, aşa este?

Răspuns: Da. De la o intenţie egosită (Lo Lişma – nu de dragul Ei), ne mutăm la o intenţie altruistă (Lişma – de dragul Ei). Baal HaSulam scrie despre asta în Introducere la Studiul celor zece Sfere (paragrafele 138-139): „ Oameni se întorc către Tora din cea mai proastă stare.” Am putea întreba, cine îi lasă? Cine le dă permisiunea să facă aşa? Sursele descriu, în legende, cum îngerii l-au întrebat pe Creator: „Cum poţi da Tora Ta, Studiul Tău, unor creaturii aşa joase?” Dar Moise i-a lovit pe îngeri întrebându-i: „Simţiţi invidie? Este vreo înclinaţie rea în voi?” Aceasta este singura cale; trebuie să folosim forţa Luminii în situaţiile pe care Creatorul ni le trimite intenţionat, când nu este nimic în sufletul nostru.

Deci, trebuie să prezentăm metoda noastră de corecţie oamenilor şi să le explicăm că trebuie să se conecteze şi să se unească. Cu cât transmitem mai uşor şi îl facem mai accesibil acest mesaj, cu atât mai repede îl vor accepta şi nu se va ajunge la o adevărată foame şi la stari critice reale.

Astăzi, nu murim de foame, dar simţim limitările şi presiune crescută a circumstanţelor. Dacă acum, când situaţia nu este ameninţătoare, reuşim să convingem oamenii, lucrurile vor funcţiona. Dacă nu, lucrurile se vor înrăutăţii şi se vor deteriora la un nivel la care vom putea să întălnim masele şi să ajungem la ele. Apoi vom putea să le prezentăm explicaţi corecte şi ei ne vor asculta.

Dar trebuie să le aducem informaţia despre ceea ce se întâmplă acum, din iubire şi îngrijorare. Nici măcar o fracţiune a răului nu a fost revelată iar noi trebuie deja să ne gândim cum să depăşim criza. Dar astăzi „ieşim în popor” nu pentru a lua parte la demonstraţii ci pentru a explica.

Mai mult, în Israel cooperăm cu alte mişcări sociale pentru a crea o reţea de conexiuni între oameni. Sunt multe organizaţii şi cercuri care pot coopera cu noi în proces. Participarea noastră este suficientă pentru a începe sprijinul de Sus.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 8/5/12, “Introducere la  Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Noi avem în interiorul nostru, constant, două simţiri: una este „punctul din inimă” şi cealaltă este externă lui. Noi toţi vedem o lume „dublă”. Această percepţie ne este dată cu scop, astfel ca noi să fim capabili să ne corectăm pe noi înşine şi lumea.

Dacă tu ai vedea lumea unidimensional, ca un om obişnuit care percepe lumea doar la nivel corporal, atunci tu nu ai fi în stare să o gestionezi. Dacă în urcarea ta pe scara spirituală ai percepe doar forma spirituală, care este revelată la nivelul următor de fiecare dată, aceasta ar fi de asemenea o problemă, fiindcă tu nu ai fi în stare să serveşti drept legătură între lumea spirituală şi această lume.

Astfel, aceia care urcă scara spirituală, sunt dotaţi şi cu percepţia acestei lumi, ca „Şimon din piaţă”, şi cu percepţia lumii spirituale. Ei percep o dublă realitate, dar asta nu-i deranjează.

Până când este obţinută răscumpărarea completă a lumii din egoism, pe care noi trebuie să o aducem, adică corectarea finală, în care toate sufletele sunt conectate, noi vom continua să trăim în această lume.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/2/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

În viaţa noastră de zi cu zi, folosim constant exemple din ceea ce vedem în jurul nostru. În orice situaţie, instantaneu, subconştient sau chiar conştient, văd imaginea dintr-un film, sau altceva, şi o re-creez. Dacă nu aş fi văzut-o nu aş putea să o joc. Aş fi la nivelul de animal, adică numai la nivelul instinctelor. Orice este mai sus de instinct este împrumutat din afară, din societatea care mă înconjoară şi, de unde eu iau exemple.

Noi ar trebui să dăm unui om exemple atât de bune, astfel încât el să ştie în fiecare moment numai şi numai cum să se comporte pentru a fi în conexiune cu ceilalţi. El trebuie să primească o mulţime de exemple ca apoi să poată să le interpreteze: primul exemplu, al doilea şi al treilea.

Într-adevăr, noi aşa ne comportăm. În fiecare clipă jucăm un rol pe care l-am văzut undeva şi care a devenit un fel de model pentru noi: felul în care dormim, mâncăm, vorbim sau stăm. Singur, pe cont propriu, indiferent în ce situaţie, eu întotdeauna mă bazez pe aceste exemple exterioare.

Din „Discuţie despre educaţia integrală” 7/8/2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→