Întrebare: În cartea Profeții, cuvântul „piatră” este folosit adesea. Poate fi luat în diferite interpretări. Care sunt acestea?

Răspuns: În principiu, piatră (Even) din cuvântul „Avana” înseamnă înțelegere, conștientizare, comprehensiune. Prin urmare, în fiecare caz, înseamnă înțelegerea principală a unui eveniment oarecare.

Dacă se spune că un altar este construit din pietre, atunci aici este necesar să ne dăm seama ce este o jertfă. Ideea de bază este că o persoană își ia egoismul, construiește din el o proprietate specială deasupra căreia se ridică și își sacrifică toate dorințele egoiste—le transformă în proprietatea de dăruire. Aceasta este jertfa.

Când se spune că trupul este îngropat și că mormântul este acoperit cu pietre, se înțelege cu totul altceva. Trupul, atunci când moare, devine ca țărâna pământului. Acest lucru înseamnă că dorințele noastre, cu care am lucrat pentru dăruire, s-au terminat acum și, prin urmare, nu le mai folosim.

Aceasta se numește decedat, adică Izdahechut Ha-Partzuf (slăbirea Partzuf-ului). Când există un anumit Partzuf, o acțiune spirituală, o persoană încetează să mai lucreze cu ea. Nu mai are nevoie să folosească această dorință de dăruire, de iubire, de comunicare cu ceilalți și, prin urmare, se crede că pare să moară. Apoi, în locul ei apare una nouă.

O piatră așezată pe mormânt simbolizează faptul că o persoană aduce un omagiu trecutului, înțelegând ceea ce a rezultat din el, iar următoarea etapă începe.

În sursele primare, expresia „a arunca pietre” se mai găsește încă. Firește, nu este vorba de un act fizic. „Piatră” (de la cuvântul „Avana” – înțelegere, conștientizare) înseamnă că cineva îl cucerește pe celălalt sau pe el însuși și își înlocuiește înțelegerile anterioare cu concepte noi.

De fapt, este edificator și înălțător. Ideea este că înțelegerile din trecut nu mai au nevoie de nicio realizare și, în schimb, apare o nouă etapă.

Din „Secretele Cărții Eterne” de la KabTV 9/27/21

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

În procesul studiilor integrale, oamenii se schimbă, devin un pic mai apropiați de conexiunea dintre ei. Impregnați de faptul că natura este integrală și că noi suntem o tumoare canceroasă în aceasta, ei înțeleg deja că nu are rost să se agațe de trecut și că este imposibil să gestioneze ziua de azi cu vechile metode cu care au fost învățați; prin urmare, totul în lume se destramă.

De ce avem atâta discordie în familie, la locul de muncă, între țări și chiar și în natură? Pentru că nu știm cum să ne comportăm corect în interiorul a ceea ce se numește societate și natură.

Cea mai confortabilă stare pe care o poate avea o persoană este aceea de a fi în echilibru cu natura înconjurătoare. Adică, aici există două sisteme: un sistem sunt eu, interiorul meu, care trebuie să fie în echilibru; iar în jurul meu, există al doilea sistem, natura, care însăși este în echilibru.

Eu induc destabilizare în aceasta, și, prin urmare, se pare că îmi dă feedback negativ și mă presează. Ca rezultat, întregul meu sistem intern (sănătate, psihic etc.) trece dincolo de normă.

În plus, afectăm negativ natura; clima, scăderea presiunii și toate celelalte depind de noi. Nici măcar nu știm ce afectăm. Există o mulțime de parametri în natură care ne sunt necunoscuți. Cel mai important este că, datorită evoluției, noi înșine ne schimbăm și ajungem la o stare în care nu ne dorim nimic. Aceasta este problema. Pentru a o rezolva, trebuie să ajungem în echilibru cu natura.

Din „Through Time” de la Kab TV

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, Pe Quora: „De ce atât de mulți oameni mor făcând fotografii și selfie-uri?”

De cele mai multe ori, aceștia nu conștientizează riscul în ceea ce fac la momentul fotografierii sau al realizării selfie-ului.

A ne expune în fața celorlalți în situații riscante ne dă un sentiment foarte puternic de a fi speciali și de a ieși în evidență printre ceilalți.

Faptul că astfel de decese continuă să crească este o mărturie a faptului că ego-ul uman crește în mod constant și ne împiedică, pe tot mai mulți dintre noi, să luăm în considerare consecințele acțiunilor noastre.

Atunci când facem o fotografie riscantă sau un selfie, ne gândim la triumful ego-ului uman: „Uită-te la mine! Uitați-vă unde sunt!” Forța acestei creșteri a ego-ului depășește adesea riscul implicat în realizarea fotografiei sau a selfie-ului. Ne gândim la viralitatea fotografiei, la toate privirile, la toate like-urile și share-urile pe care le va primi – și acest lucru întunecă riscul în momentul actual. Ajungem să plătim acel moment cu viața noastră.

Astfel de situații ar trebui să ne ducă la concluzia că trebuie să căutăm un remediu pentru egoismul nostru exagerat. Ne corectăm egoismul ridicându-ne deasupra lui. Din nefericire, metoda de a ne ridica deasupra egoului este în cea mai mare parte necunoscută, astfel încât oamenii nu au astfel de gânduri și, de asemenea, nu reușesc să dobândească astfel de abilități. Ca urmare, suferința se acumulează din ce în ce mai mult în umanitate.

Să te ridici deasupra ego-ului uman înseamnă să înveți cum să îl controlezi. Nu putem și nu trebuie să încercăm să fugim de ego sau să îl diminuăm, ci să învățăm cum să ne raportăm corect la el: să îl luăm de frâu și să îl ghidăm într-un mod care să ne permită să îl eliberăm încet și în proporții care, cel puțin, să nu ne facă rău nouă sau altora și, în plus, să fie în beneficiul celorlalți. Procedând astfel, vom ajunge la realizarea faptului că ego-ul vine să ne ajute să ne ridicăm deasupra lui. Cu toate acestea, avem nevoie de o metodă care să ghideze această înălțare, altfel vom continua să cădem victime ale impulsurilor egoului.

Bazat pe „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 11 octombrie 2021. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Cum a început universul?“

Totul a început cu dorința de a dărui.

Dorința de a dărui este baza creației. În acea dorință a început să apară o dorință opusă, dorința de a primi, care este începutul creației.

Dorința de a primi există pentru a sublinia dorința de a dărui.

Unde este dorința de a dărui? De ce nu o simțim?

Nu putem descoperi singuri dorința de a dărui. Dacă dezvoltăm dorința de a dărui, atunci putem descoperi această dorință, iar revelarea ei se numește „revelarea Creatorului” sau „revelarea forței superioare”. Adică, dorința de a dărui este forța inițială care a existat în univers, iar dorința de a primi, care este substanța noastră (a creației), este secundară.

Iar privind dacă universul nostru are sau nu un punct de plecare, înțelepciunea Cabala afirmă că nu există început și nici sfârșit. Dorința noastră determină locul.

Putem călători literalmente înainte și înapoi pe axa timpului. Deoarece tot ceea ce există este dorința de a dărui, iar dorința noastră egoistă se formează în cadrul dorinței de a dărui, atunci avem capacitatea de a ne gândi și de a crește punctul dorinței de a dărui din dorința noastră egoistă. Putem progresa spre a ne adapta la dorința generală de a dărui, numită „Creatorul”, iar la sfârșitul dezvoltării noastre egoiste, asta vom descoperi.

Călătoria în timp este astfel posibilă prin schimbarea dorinței noastre. Ne putem schimba dorința de a primi astfel încât să scadă în importanță și putem crește importanța dăruirii deasupra primirii. Diminuarea importanței primirii și creșterea importanței dăruirii ne permite să progresăm pe axa timpului.

Ce înseamnă „dăruire ”? În termeni simpli, înseamnă să faci bine altora. Având intenția pentru beneficiul altora, putem intra în forța superioară, adică forța care acționează în lumea noastră și care a acționat chiar înainte ca să apară dorința de a primi, adică înaintea axei timpului așa cum știm noi că a început.

În cele din urmă, doar dorința de a dărui va rămâne și va umple realitatea. Cu toate acestea, există o diferență între modul în care dorința de a primi funcționează în realitate la începutul ei și la sfârșitul ei. Diferența este că, în cele din urmă, dorința de a primi se dezvoltă pe deplin și devine capabilă să aprecieze dorința de a dărui.

Dorința de a primi ne ajută să creștem importanța dorinței de a dărui. Când dorința de a dărui devine extrem de importantă pentru noi, atunci o atragem către noi înșine și simțim o nouă realitate întreagă care este dincolo de tot ceea ce trăim în această lume.

Creșterea importanței dorinței de a dărui deasupra dorinței de a primi, este posibilă prin implementarea unei astfel de aprecieri într-un grup de oameni care acceptă să se conecteze peste diferențele lor și să atragă dorința de a dărui în relațiile lor. Într-un astfel de grup, ne implementăm conexiunea până la punctul în care atragem forța de dăruire care umple spațiul dintre noi și ne îmbrățișează. Nu există forță mai puternică și, când o vom descoperi, vom realiza că nu este altă forță în existență.

Bazat pe videoclipul „ Cum calatoresc in timp Puterile Iubirii” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Spui că există un moment în viața fiecărei persoane când i se oferă de sus oportunitatea de a-și realiza individualitatea, sufletul, adică de a ajunge la un nivel superior, etern al existenței. Ce este acest moment?

Răspuns: Există un moment în viața fiecărui om când simte că trebuie să găsească sensul existenţei, să afle de ce trăiește. Mai mult, nu neapărat dintr-o stare proastă. Simte doar că trebuie să se regăsească pe sine, că aceasta nu este viața reală, mai există ceva în afară de ea. Nu se poate să fie așa.

Este un fel de joc, un fel de vis, ceva care nu există cu adevărat. Și toată lumea îl joacă, toată lumea pare să se prefacă: Acum m-am născut, trăiesc, acum am familie, copii, acum muncesc, acum alerg după niște achiziții speciale. Un joc. Acesta este același tip de joc pe care îl joacă copiii. Doar că pentru noi înșine l-am ridicat la rangul de seriozitate deosebită. Și care este seriozitatea aici? Nu e nimic aici.

Și se dovedește că atunci când încep să simt asta, apare întrebarea: „Ce să fac în continuare?” Unde este ceva în mine cu care nu m-aș preface, nu l-aș mima? De fapt ceva atât de interior, profund și blând, încât este chiar înfricoșător să-l atingere – va fi foarte dureros.

Când o persoană ajunge într-o astfel de stare, are ocazia să înceapă să exploreze sensul vieții.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă „Și pământul s-a odihnit de război”?

Răspuns: Există perioade în care  Creatorul nu trezește dorințe grele în inima unei persoane și îi dă pace. Dar această pace este dublă. Sau poate fi un răgaz în război, asta este ceea ce avem de Hanuka, după cum explică Rabash.

Sau este o pedeapsă pentru faptul că nu am atras forțele pe care le-am fi putut atrage, și nu i-am cerut Creatorului avansarea? Apoi El parcă ar uita de noi.

Cu alte cuvinte, El fie ne ajută și ne dă, după cum se spune, „Hanu-Ko”, o pauză în război, pentru ca noi să câștigăm putere și să mergem mai departe, fie El uită de noi pentru o vreme.

Din KabTV “Secretsele Cărţii Eterne” 9/27/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Vi s-au întâmplat vreodată minuni pe care nu le-aţi putut explica logic?

Răspuns: Nu, până la urmă am fost întotdeauna capabil să le înțeleg și să le explic. Un miracol este ceva care depășește conceptele noastre clasice de zi cu zi.

Cu toate acestea, când te ridici la un nivel mai înalt de realizare,  înțelegi că acestea sunt fenomene obișnuite, normale, naturale. Doar că la nivelul nostru nu sunt vizibile, iar dacă se manifestă puțin în ceva, le numim minuni.

Întrebare: Dar în acel moment, când încă nu te-ai ridicat, le-ai considerat un miracol?

Răspuns: Da.

Întrebare: S-a întâmplat vreodată ceva care să fie împotriva legilor naturii?

Răspuns: Nu a fost nimic de genul acesta. La urma urmei, dacă nu se încadrează în laegile naturii  pe care le-am studiat, atunci trebuie adăugat la aceste legi.

Întrebare: De exemplu, dacă ai vedea o persoană care zboară, ar fi un miracol pentru tine?

Răspuns: Dacă acest lucru nu poate fi explicat prin levitație obișnuită, atunci, desigur, acesta este un miracol.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/30/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Multe studii arată că fetele sunt mai atașate de tații lor, în timp ce băieții sunt mai atașați de mamele lor. Iar dvs. spuneți că în principiu, băieții după vârsta de trei ani ar trebui să fie crescuți de tatăl lor, iar fetele de mama lor.

Răspunsul meu: Nu este încă o practica din timpul nostru. Am în minte o societate corectată în care băieții pot fi alături de adulți, pot lua exemple corecte de la ei, își pot urmări tații petrecând timpul liber după muncă, și așa mai departe.

Vorbesc despre o societate în care o persoană lucrează câteva ore pe zi, pentru că nu produce produse inutile, dăunătoare, iar în restul timpului se angajează în elevarea sa spirituală. Și lângă el sunt copiii lui: băieți lângă băieți, fete lângă fete, care iau exemple corecte de la părinți.

În principiu, Cabala vorbește despre un timp care, fără îndoială, trebuie să vină. Cred că ne apropiem de asta. Sper că vom ajunge la el într-un mod bun.

Apropo, vedem acest lucru din obiceiurile antice ale diferitelor triburi, în care băieții de până la doi ani erau în perioada lor de creștere, apoi pentru încă doi sau trei ani se mutau la jumătatea feminină, apoi treceau complet la partea masculină și luau exemple. de la părinţii lor. Erau interesați de asta, erau mândri de asta și așa se implicau treptat în viață.

Iar astăzi este adevărat contrariul; băieții sunt crescuți de femei atât la grădiniță, cât și la școală. Aproape de-a lungul întregii vieți sunt înconjuraţi de femei. Nu ne putem imagina cât de subconștient absorb atitudinea față de viață, iar apoi împotriva voinței lor, intră în această viață ca o femeie. Prin urmare, sunt puțini bărbați adevărați în lumea noastră.

Întrebare: Ce este un bărbat adevărat conform Cabalei?

Răspuns: Un bărbat adevărat este acela care își asumă responsabilitatea de a fi stăpânul, capul familiei, care poate conduce — conduce înainte. Mai mult, să facă asta nu din motive de carieră, ci din faptul că înțelege importanța și necesitatea acestui lucru.

Adică este bărbat. La bărbații de astăzi există foarte puțin din această personalitate Sunt carieristi, sunt tot felul de mici escroci în ştiinţă, în artă, peste tot, dar nu exista personalităţi. Și totul pentru că nu au primit educația corectă.

Au fost crescuți de femei și nu au primit o educație adecvată pentru caracterul masculin, pentru vederea și percepția în modul masculin de viață,.

Din KabTV “Prim-plan”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Există răul?“

Potrivit înțelepciunii Cabala, răul este revelarea atitudinii egoiste a unei persoane față de ceilalți.

Suntem alcătuiți din dorința de a ne bucura, iar această dorință se dezvoltă pe diferite niveluri: de la dorințe individuale de hrană, sex și familie, la dorințe sociale de bani, onoare, control și cunoaștere, și apoi până la dorința de a descoperi sensul vieții noastre. . Această dorință de a se bucura a fost întotdeauna forța motrice, care ne face să realizăm orice mișcare sau gând către diverse obiective ale plăcerii. În vremurile noastre însă, această dorință a crescut  la o stare în care devine rea: începe să se transforme într-o dorință care dorește să se bucure în detrimentul altor oameni și al naturii.

Deci, în timp ce dorințele de a ne bucura sunt natura noastră și simțim constant impulsuri de a ne îndrepta spre plăcere și de a ne îndepărta de durere, răul intră în cadru atunci când dorințele noastre încep să-şi dorească să ne bucurăm în detrimentul celorlalți, adică atunci când ne ridicăm deasupra celorlalți și îi umilim.

S-ar putea să sune extreme, că am atins un nivel în care dorim să-i umilim pe alții și să fim deasupra lor, dar o facem automat. Nu realizăm în ce măsură conexiunile noastre interioare ne fac să fim complet conduși de interesul personal. De exemplu, chiar dacă ne angajăm într-o conversație plăcută, fiecare încercăm să fim deasupra celorlalți, încercând să ne poziționăm într-un mod în care arătăm mai bine și prezentându-ne mai favorabil, pentru a atrage atenția celorlalți, chiar dacă doar puțin. . Natura umană este formată din astfel de forme voalate.

Aceasta este manifestarea finală a dorinței egoiste și iese la suprafață pentru ca noi să o determinăm ca fiind răul și că, dacă vrem să atenuăm nenumăratele probleme pe care le aduce această dorință, trebuie să ne ridicăm la următoarea formă altruistă de dorință opusă răului: o dorință bună de a iubi, de a se conecta pozitiv și de a dărui altora, mai presus de dorința noastră egoistă. Și este o tranziție foarte dificilă.

Înțelepciunea Cabalei este o metodă care a fost făcută pentru a ghida această tranziție în mod rapid și fără durere.

Bazat pe emisiunea „Prim-plan” din KabTV, cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Nici diplomația, nici armata nu vor convinge Iranul să nu mai dezvolte arme nucleare”

A fost clar de la bun început, dar după ultima rundă de discuții, toată lumea înțelege că Iranul nu are nicio intenție să-și blocheze programul de arme nucleare. Chiar înainte de începerea discuțiilor, fostul șef al programului nuclear al Iranului, Fereydoun Abbasi-Davani, a recunoscut eforturile țării sale de a construi arme nucleare. Potrivit Reuters, „Iranul a abandonat orice compromisuri pe care le făcuse în cadrul discuțiilor pentru a reînvia acordul nuclear din 2015 cu marile puteri, le-a pus în buzunar pe cele făcute de alții și a cerut mai multe în timpul discuțiilor indirecte dintre SUA și Iran”.

Este scris: „Dacă vine cineva să te omoare, ucide-l tu mai întâi” (Midrash Rabbah, Bamidbar 21:4 și în altă parte). În prezent, se pare că Israelul nu va avea de ales decât să lanseze o lovitură preventivă pentru a intercepta planul Iranului de a-l distruge. Cu toate acestea, o soluție permanentă pentru agresiunea Iranului nu constă în întreruperea puterii sale nucleare, ci în unirea propriilor noastre rânduri.

Din păcate, diplomația nu funcționează. Nimeni nu este atât de naiv încât să creadă că diplomații pot rezolva orice. În cel mai bun caz, diplomația poate menține o fațadă a comunicării, ceva care să mențină contactul, dar nimeni nu crede că există altă soluție decât una militară.

Chiar și amenințarea Iranului cu riposta cu o armă nucleară în cazul în care el lansează una, nu îl va descuraja. Având în vedere modul în care Iranul tratează propriul său popor, nu ar avea nicio problemă să-și piardă jumătate din populație din plăcerea de a eradica Israelul.

Și dacă credem că sancțiunile economice vor abate progresul Iranului către o bombă, ar trebui să ne gândim din nou. În orice caz, îl va înviora și îi va oferi o scuză pentru a ataca Israelul, care va fi descris ca forța din spatele problemelor economice ale Iranului.

Prin urmare, oricât de greu ar fi, cred că nu vom avea de ales decât să „demontăm armele nucleare”ale Iranului pe cont propriu. Dacă îl lăsăm să lanseze un atac nuclear împotriva noastră, nu ne va ajuta să știm că am avut dreptate tot timpul când ne-am asumat intenția lor greșită. Este mai bine să fii viu și criticat decât justificat postum.

În același timp, o soluție militară nu poate ajuta prea mult timp. Dacă tot pe ceea ce ne bazăm este puterea noastră, suntem în necazuri profunde. În prezent, se pare că acesta este cazul.

O soluție de durată poate fi găsită doar în unitatea noastră. Dacă ne unim, ne vom rezolva nu numai problemele cu Iranul, ci și cu restul lumii.

Mai mult, așa cum am explicat în nenumărate articole și mai multe cărți (aveţi mai jos linkuri către două dintre ele), unitatea Israelului va „neutraliza” ura lumii față de el. Ne putem gândi la Iran ca la agresor și la noi înșine ca la o potențială victimă, dar lumea vede asta foarte diferit. Priviți recentele rezoluții ale Adunării Generale a ONU, votând aproape în unanimitate împotriva dreptului Israelului la suveranitate. Când vine vorba de Israel, lumea este de partea Iranului și trebuie să ne întrebăm de ce este așa.

Societatea divizată din Israel trimite mesaje negative lumii. Nu numai că națiunile ne ridiculizează, ci ne învinuiesc că suntem agresorii în regiune. Israelul este acceptat numai atunci când este unit. Când suntem dezbinați, nimeni nu ne apreciază și fiecare ne acuză de propriile necazuri.

Suntem mereu în centrul atenției, chiar și atunci când nu vrem să fim. Suntem singura țară din lume care este un punct permanent, obligatoriu, pe ordinea de zi a mai multor comitete ONU. Pentru că suntem atât de vizibili chiar dacă împotriva voinței noastre, atunci când ne urâm unul pe celălalt, acesta este exemplul pe care îl dăm lumii. Drept urmare, lumea ne urăște pentru că am incitat la război și la diviziune.

Dar pentru că suntem mereu „pe scenă”, ne aflăm într-o poziție unică, de a avea o influență pozitivă în lume prin stabilirea unei societăți exemplare pe care alții vor dori să o imite. Dacă ne ridicăm deasupra diferențelor noastre și stabilim o societate bazată pe solidaritate și responsabilitate reciprocă, acesta este exemplul pe care îl vom da lumii, iar lumea ne va răspunde cu apreciere.

Acesta este motivul pentru care singura soluție durabilă și, în cele din urmă, posibilă la problemele noastre cu Iranul, precum și cu toate celelalte țări, este să rezolvăm problema propriei noastre diviziuni. Dacă o facem, problemele noastre cu lumea se vor dizolva de la sine.

Lecturi suplimentare privind temele Israel, evrei și antisemitism: “Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea si garanţia reciprocă sunt chemarea zilei” și “Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti”

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→