Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Singurii făcători de rău din lume”

După cum am scris în urmă cu aproximativ trei săptămâni, joia trecută ONU a adoptat rezoluția finală privind sprijinul său pentru Agenția de Lucrări și Ajutoare ONU pentru Palestina (UNRWA). Numărul, într-un vot record, a fost de 164 în favoarea rezoluției și 1 împotrivă — Israelul. Rezoluția a fost unul dintre mai multe voturi, toate condamnând Israelul foarte aspru și chiar declarând că „palestinienii au dreptul la proprietatea lor [din 1948] și la veniturile obținute prin urmare, în conformitate cu egalitatea și dreptatea”.

Cu două zile înainte, „exprimând indignarea pentru hărțuirea continuă a drepturilor omului de către Israel”, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a hotărât să înființeze „o comisie internațională de anchetă independentă care să investigheze „toate presupusele încălcări și abuzuri ale dreptului internațional al drepturilor omului care au fost făcute până la 13 aprilie 2021.”

Dacă întreaga lume, nu la figurat ci la propriu, întreaga lume ne spune că suntem răi, că suntem singurii făcători de rău iar noi nu vedem nicio vină în acțiunile noastre, nu ar trebui măcar să ne întrebăm de ce avem această percepție falsă? S-ar putea ca percepția noastră să fie falsă? Cum de nu ne punem niciodată aceste întrebări și automat reproșăm întregii lumi că este antisemită? Dacă este antisemită și dacă vrea distrugerea noastră, de ce ne-a dat o țară, în primul rând? Și dacă ne-a dat o țară, de ce vrea acum să o ia?

Nu este că copywriterii israelieni sunt mai răi decât omologii lor palestinieni sau că Israelul nu alocă suficiente resurse pentru a-și explica poziția. Adevărul simplu este că, în ochii unor părți din ce în ce mai mari ale umanității, suntem singurii făcători de rău care există. Nu face nicio diferență în ceea ce spunem sau cum o spunem, deoarece dacă suntem singurii de vină, atunci nu este nimeni altcineva de învinovățit în afară de noi pentru tot ce este în neregulă cu lumea.

Dacă acesta este cazul, ar trebui să ne întrebăm de ce lumea crede asta. Nu crede așa pentru că există un stat evreiesc, deoarece în timpul Holocaustului sau în timpul expulzării din Spania nu a existat un stat evreu, dar totuși noi eram considerați ca fiind singurii făcători de rău din lume. Lumea nu crede așa din cauza calomniei că poluăm fântânile care provoacă pandemii, din moment ce lumea ne-a urât înainte și după pandemii. De asemenea, lumea nu ne urăște din cauza vreunui lucru care are legătură cu creștinismul, deoarece musulmanii și chiar cei complet atei ne urăsc cu ușurință. În cele din urmă, lumea nu ne urăște din cauza rasei noastre, deoarece a existat antisemitism cu mult înainte de a exista naziști și rasism.

Lumea își schimbă pretextele pentru a-i urî pe evrei mai repede decât se schimbă anotimpurile, dar propriii noștri înțelepți nu se răzgândesc niciodată, nici măcar o dată. De asemenea, ei cred că suntem singurii făcători de rău din lume sau, după cum spun ei, „Nici o nenorocire nu vine în lume decât pentru Israel” (Yevamot 63a). Totuși, ei ne spun și de ce cred așa, iar raționamentul lor nu s-a schimbat niciodată.

Singurul scop al poporului nostru este de a servi drept „lumină pentru națiuni”. Odată ce ne-am unit „ca un singur om cu o singură inimă” și ne-am stabilit națiunea, am fost însărcinați să dăm un exemplu umanității. Noi, națiunea care a apărut dintr-un amestec de străini care se urau unii pe alții, am devenit o dovadă că, având o mare hotărâre, oamenii se pot ridica deasupra urii lor și se pot uni.

Prin unitatea noastră, am format o societate bazată pe responsabilitate reciprocă și pe iubirea aproapelui ca pe noi înșine. Am căzut din unitate și ne-am ridicat înapoi la unitate și, odată cu suișurile și coborâșurile noastre, ne-am pierdut și ne-am recâștigat suveranitatea în țara lui Israel. În consecință, înțelepții noștri nu și-au fixat niciodată căderile noastre asupra tiranilor străini; le-au pus mereu pe seama dezbinării noastre. De exemplu, ei nu au scris că Titus a distrus Templul, ci mai degrabă: „Al Doilea Templu… de ce a fost distrus? Era pentru că în el era o ură nefondată” (Yoma 9b).

Nu ar trebui să avem nicio reținere: dacă ne menținem diviziunea, rezoluțiile ONU vor deveni din ce în ce mai ostile și din ce în ce mai accentuate față de statul evreu. În curând, națiunile vor declara, cu o majoritate uriașă, dacă nu în unanimitate, că vor da Palestina palestinienilor și că Rezoluția 181, de a împărți pământul între evrei și arabi, a fost o greșeală nefericită.

Atât timp cât nu suntem ceea ce evreii ar trebui să fie – oameni care se unesc deasupra diviziunii lor – lumea nu are nevoie de noi. Odată ce va renunța la capacitatea noastră de a da un exemplu de unitate, va decide să elimine statul evreu și să expulzeze rezidenții evrei.

Dacă ne pasă de viitorul nostru mai mult decât de plăcerea indignării drepte, ar trebui să ne adunăm hotărârea de a arăta lumii că evreii care s-au urât unii pe alții cu doar o clipă în urmă, pot fi cu adevărat ca frații.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Care este relația dintre suflet și corp?“

Trăim în corp pentru a dezvolta sufletul, până când sufletul devine independent de corp. Cu alte cuvinte, pornind de la nivelul de existență animal, dezvoltăm sufletul și ne ridicăm la nivelul existenței umane sau vorbitoare.

În timpul procesului de dezvoltare a sufletului, facem un pas în ascensiunea sufletului, apoi coborâm înapoi în corp, iar astfel de circuite de urcări și coborâri dezvoltă treptat independența și gradul sufletului nostru.

Sufletul este un sentiment în noi pe care îl corectăm și îl umplem. În timp ce lucrăm la dezvoltarea sufletului nostru, existăm separat de el, ca și cum am face un fel de mecanism și am lucra la el. Ne distanţăm de suflet și îl observăm în mod obiectiv. Mai exact, dezvoltarea sufletului este motivul pentru care avem nevoie de existența noastră fizică.

Observându-ne de departe, devenim mai obiectivi. Putem apoi urca nivelurile sufletului nostru, pentru că avem si un corp în care existăm.

Bazat pe o discuție „Prim-plan” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce fel de substanță este un suflet?

Răspuns: Aceasta este o parte a Creatorului, care se schimbă constant în noi și o putem îmbunătăți. Poate chiar să dispară din noi și putem continua să trăim în corpul nostru.

Să spunem că sufletul, care este simţirea Creatorului, dispare din mine acum și simt doar că stau aici cu tine; acesta este nivelul animal.

Apoi, în conformitate cu aceasta, efectuând anumite acțiuni în interiorul meu, intru din nou în contact cu Creatorul. Această parte a relației mele cu El se numește suflet.

Din KabTV “Prim-plan, Individualist”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există o rădăcină spirituală a dezastrelor naturale?

Răspuns: Desigur că există. Dar adevărul este că noi înșine le invităm. Persoana, umanitatea și dezvoltarea lor sunt cele care forțează întreaga natură să se schimbe.

Comentariu: Este ciudat pentru că aceste dezastre au existat chiar înainte de apariția omului.

Răspunsul meu: Nu contează că omul nu a existat în natură. Era în diferite stări. După cum scrie Baal HaSulam, totul se dezvoltă numai pentru persoană și există doar pentru ea. Noi suntem cauza și scopul.

Întrebare Care este scopul dezastrelor?

Răspuns: De a ne aduce un echilibru complet, absolut între noi. Dezastrele naturale nu sunt o pedeapsă, ci o forță de dezvoltare.

Comentariu: Dar în fiecare an milioane de oameni rămân fără case, zeci de mii dintre ei mor.

Răspunsul meu:  Natura nu ține cont de aceste lucruri, deoarece ele se întâmplă la nivelul existenței animale a materiei proteice, nu la nivel spiritual.

Natura minerală, vegetală, animală și umană în diferitele dezastre provocate se afectează reciproc, de jos în sus și de sus în jos. Astfel, întreaga imagine a lumii merge înainte.

Dezvoltarea dezastrelor poate fi prevenită doar prin echilibrarea relațiilor dintre oameni, pentru că ne aflăm la cel mai înalt nivel al naturii. Dacă încetăm să scoatem nivelurile animal, vegetal și mineral ale naturii din starea în care se află sub noi și dictăm echilibrul prin propriul nostru echilibru, atunci ele vor ajunge în mod natural la el.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/24/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este circumcizia în sens spiritual?

Răspuns: Circumcizia înseamnă că dorințele unei persoane trebuie să fie strict diferențiate și apoi acele dorințe care nu pot fi corectate de dragul dăruirii sunt îndepărtate de orice utilizare.

Se spune: „Tăiați-vă marginea inimii”. Inima reprezintă dorința.

Întrebare: De ce oamenii născuți în pustiu nu au fost tăiați împrejur?

Răspuns: Pentru că toate dorințele cu care lucrau acolo erau naturale. Adică, toate cele patru trepte ale luminii au influențat punctul de dorință inițială, care a apărut în noi din nimic și l-au dezvoltat de-a lungul tuturor celor patru trepte ale gravitației, (greutatea) dorinței.

Întrebare: Deci, nu au existat dorințe care, după cum spuneți, trebuiau tăiate?

Răspuns: Au fost. Dar trebuiau izolate sub influența luminii superioare și tăiate și scoase din uz.

Întrebare: În timpul călătoriei în deșert, aceste dorințe tocmai au apărut și nu fuseseră încă corectate?

Răspuns: În general, circumcizia există încă de pe vremea lui Avraam. Deci, este imposibil să spunem ceva despre ceea ce s-a întâmplat cu oamenii în timpul sclaviei egiptene și a ieșirii din Egipt.

Dar pe măsură ce se apropiau de țara lui Israel, ei au devenit din ce în ce mai preocupați să folosească doar dorințele corectate. Fără aceasta, nu poți începe să faci nimic.

Trebuie să numeri șapte zile de la naștere și să fii circumcis într-a opta. Aceasta înseamnă că atunci când începe primirea în dorințele noastre egoiste (din a opta etapă), trebuie să le folosim în mod clar doar pentru dăruire.

Întrebare: Se pare că parcursul din deșert nu este un proces de corectare, nu?

Răspuns: Deșertul este o manifestare a dorințelor și un apel treptat la Creator, o abordare treptată a calității numite țara lui Israel.

Din KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 9/27/21

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Paradoxul inteligenței: de ce cea mai inteligentă specie face cel mai mult rău”

Oamenii sunt cea mai inteligentă specie de pe planetă. Atunci de ce suntem și cei mai dăunători pentru noi înșine, pentru toate celelalte specii și pentru planeta pe care trăim? Cum se face că intelectul nostru superior născocește planuri care ar trebui să ne îmbunătățească situația, dar ajung mereu să o înrăutățească? Răspunsul este simplu: mințile noastre sunt grozave, dar inimile noastre sunt poluate cu atât de multă răutate încât corup modul în care gândim, iar gândurile noastre corupte creează o lume poluată și coruptă care reflectă răutatea din inimile noastre.

Fiecare plan pe care îl desenăm, îl bazăm pe eșecul planurilor anterioare, altfel nu ar fi nevoie să desenăm altele noi. Dar din moment ce nu am corectat rădăcina care provoacă toate eșecurile – inimile noastre corupte – desenăm noi planuri cu aceeași mentalitate greșită cu care am desenat-o pe cea anterioară, dar cu intenția de a „accelera” corectarea. Rezultatul prin urmare, va fi o accelerare a corupției lumii noastre.

Dacă există vreun beneficiu în planurile pe care le desenăm astăzi, acesta este că ne vor expune incompetența. Din cauza inimii noastre corupte care caută să exploateze totul și pe toată lumea, intelectul nostru elaborează planuri care nu cuprind decât distrugerea altora și promovarea noastră personală ca scop. Întrucât aceasta este natura tuturor oamenilor, în diferite măsuri, planurile noastre se ciocnesc unele de altele și distrug totul – terenul pe care stăm, plantele și animalele care ne hrănesc și, în cele din urmă, pe noi înşine. O civilizație bazată pe ego nu poate să nu provoace distrugere.

Diferența fundamentală dintre omenire și toate celelalte specii este că ele vor să supraviețuiască, în timp ce noi vrem să învingem. Acesta este motivul pentru care ne-am dezvoltat intelectul: să-i depășim și să-i înlocuim pe alții, să le negăm gloria altora, subzistența și fie să-i înrobim, fie să-i distrugem.

Deci singura modalitate de a ne salva planeta și pe noi înșine este să folosim intelectul nostru superior pentru a ne schimba inimile, astfel încât intelectul nostru să servească adevăratele noastre interese, mai degrabă decât inimile noastre egoiste. Putem face acest lucru învățând să ne gândim unul la altul, învățând să-i prețuim pe cei care sunt atenți, mai degrabă decât pe cei care se promovează doar pe ei înșiși.

Poate fi nefiresc, dar propria noastră natură în mod clar nu ne duce nicăieri. Așa că este timpul să ne punem mintea la lucru pentru ceva care ne avantajează cu adevărat.

Nu este suficient ca fiecare dintre noi să încerce să fie un om mai bun. Mediul nostru social este mai puternic decât noi și ne va determina să ne comportăm ca toți ceilalți. Pentru a reuși, trebuie să facem un efort concertat.

Nu există nimic pe care să nu-l putem realiza dacă lucrăm împreună. Chiar și natura umană încăpăţânată nu se potrivește cu puterea noastră colectivă. Dacă înțelegem importanța considerației și a empatiei nu numai pentru societatea noastră, ci și pentru viața noastră, putem muta munții din loc.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe Quora: “Ce factori fac ca o țară să fie rezilientă?“

Reziliența unei țări depinde de caracterul fiecărei țări și de tipul de flexibilitate pe care și-ar dori să o obțină.

Fiecare are condiții interioare și caractere diferite. De exemplu, nu putem compara o națiune din nord cu o națiune din sud, situată lângă ocean, care are condiții naturale diferite. Caracterul națiunii este diferit. De exemplu, există națiuni din ce în ce mai puțin conectate. Există națiuni ai căror oameni trăiesc strâns împreună, precum hindușii, și națiuni în care mulți oameni trăiesc la kilometri distanță unul de celălalt, cum ar fi în Suedia și Norvegia. Conexiunea lor nu le oferă niciun sentiment de flexibilitate, așa că nu pot fi comparate.

O națiune poate dobândi și construi o reziliență adevărată numai în măsura în care o națiune este conectată în ea însăși, în măsura în care oamenii din acea națiune simt că împărtășesc o conexiune cu aceeași rădăcină.

Bazat pe videoclipul „Ce face ca o națiune să fie rezistentă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Nu există nicio modalitate de a separa ouăle amestecate”

Pe 8 martie 2009, în timpul crizei financiare care a devenit cunoscută sub numele de Marea Recesiune, economistul de la Wachovia Corp. Mark Vitner a descris destul de clar economiile amestecate ale lumii: „Este ca și cum ai încerca să separi ouăle amestecate. Pur și simplu nu se poate face atât de ușor. Nu știu nici măcar dacă este posibil”, a spus el pentru CBS News.

În zilele noastre, în timp ce lumea se luptă cu întreruperi ale lanțului de aprovizionare global și mărfurile vitale sunt blocate pe mare de luni de zile, unii experţi sugerează să facem exact asta. Însă din 2009 economiile au devenit mai împletite, iar ideea de a le separa a devenit și mai nerealistă.

Nu poți merge împotriva evoluției, iar evoluția merge spre mai multă complexitate, nu mai puțină. Acest lucru este valabil la fiecare nivel: mineral, biologic și social. Drept urmare, societatea umană devine din ce în ce mai complexă și mai împletită, iar economia, care este o reflectare a societății umane, urmează aceeași cale.

Motivul pentru care nu vedem o astfel de congestie și perturbare în natură este că, în afară de oameni, toate celelalte elemente își urmează instinctele. Rezultatul este un flux armonios, ciclul vieții continuu neîntrerupt și lucrurile evoluează în sincronie cu mediul lor.

Omenirea funcționează exact în sens invers. Ne străduim să ne ridicăm deasupra mediului nostru, nu în sincronizare cu acesta. Încercăm să ajungem în vârful piramidei, să fim mai rapizi, mai sus și mai puternici decât toți ceilalți. Când fiecare țară, companie și chiar persoană (într-o anumită măsură) încearcă să facă acest lucru, apare congestia la noduri și totul se blochează.

Cu alte cuvinte, asistăm la rezultatul propriei noastre atitudini egocentrice. Dacă toată lumea ar fi lucrat în armonie cu restul societății umane, așa cum o face orice alt element din natură, nu ar fi existat nicio congestie și fiecare ar fi obținut ceea ce are nevoie, când are nevoie și atât cât are nevoie.

Mai mult, pentru că suntem competitivi și obținem satisfacții nu din a avea ceea ce avem nevoie, ci din a avea mai mult decât alții, și chiar din a refuza altora ceea ce au nevoie, nu ne putem dezlega economiile. Dorința noastră de a-i învinge pe alții ne leagă de ei, deoarece durerea lor este plăcerea noastră și nu putem lucra fără plăcere. A merge singur înseamnă a merge împotriva naturii umane și nu putem face asta, cel puțin nu pe termen lung.

Dacă avem de gând să raționalizăm lanțurile de aprovizionare, trebuie să fim clari cu privire la interdependența noastră. Trebuie să începem să ne vedem pe noi înșine ca o unitate, în care beneficiul unuia este beneficiul tuturor, iar toate părțile contribuie la bunăstarea tuturor celorlalte părți.

Corpurile noastre funcționează în acest fel, fiecare organism funcționează în acest fel. Fără această abordare, viața nu ar fi posibilă. Când acționăm contrar elementului fundamental care face posibilă viața și dezvoltarea, ne condamnăm societatea la moarte și decădere.

Odată ce recunoaștem cum funcționează natura, cum lucrăm și că este în interesul nostru să ne schimbăm, putem înceta să perturbăm sistemul economic global și să începem să ne sincronizăm acțiunile. În termeni mai simpli, vom fi mai atenți unii cu alții.

În prezent, s-ar putea să nu ne placă ideea că trebuie să ne gândim la alții și nu doar la noi înșine, dar dacă nu începem să învățăm adevărul astăzi, încrengătura globală se va agrava până la punctul în care nu ne vom mai putea asigura necesitățile de bază pentru viața de zi cu zi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Noul meu articol pe Linkedin “Ce face viața cu adevărat semnificativă”

Ne trezim, începem ziua, pregătim copiii pentru școală sau mergem la muncă dacă suntem singuri. Ziua trece rapid. După aceea, ajungem acasă epuizați și ne prăbușim până a doua zi dimineață, astfel încât să putem începe din nou a doua zi. Ar putea fi asta ceea ce face viața plină de sens? Exact asta a investigat un studiu global recent. 39% dintre respondenți au spus că familia a fost sursa primară de sens în viața lor, comparativ cu 2% care au găsit sens în credință și spiritualitate.

Potrivit unui studiu recent realizat de Pew Research Center în rândul a 19.000 de adulți din 17 țări dezvoltate din întreaga lume, cei mai importanți factori din viața unei persoane sunt familia, cariera și bunăstarea financiară.

Nu e de mirare că familia este principala sursă de mulțumire. Familia joacă cel mai important și direct rol în dezvoltarea unei persoane, deoarece este cel mai apropiat și mai influent cerc. Restul cercurilor influențează și umplu timpul cu calitate, dar sunt mai îndepărtate, mai puțin stabile și se pot schimba de la o zi la alta. O persoană își poate schimba locul de muncă, prietenii sau un loc de divertisment, dar nu și familia. În ciuda dificultăților întâmpinate uneori, persoana este dependentă și conectată la familie. Acesta este motivul pentru care este atât de importantă.

După doi ani de COVID-19, ne-am fi putut aștepta ca oamenii să întrebe mai mult despre sensul vieții și, prin urmare, să fie mai atrași de spiritualitate. Dar, în cele din urmă, omenirea nu este deosebit de atentă sau contemplativă cu privire la epidemia globală. Mai degrabă, oamenii se simt oprimați pentru că nu pot călători liber în străinătate, pentru că trebuie să poarte măști și pentru că au nevoie de injecții suplimentare pentru a preveni răspândirea virusului, precum și pentru o serie de restricții oneroase.

Totuși în general, am învățat să trăim cu boala. În curând omenirea va uita și de noua variantă care ne-a invadat viața. Natura noastră umană este dispusă să primească în mod voluntar plăcere și încântare pentru noi înșine și numai pentru noi înșine. Pe zi ce trece această natură egoistă crește, devine aspră și groasă, atât de sofisticată și vicleană încât o persoană nu mai este impresionată de nimic. Suntem bombardați constant de informații despre războaie, foamete în masă și noi variante de virus, dar până nu experimentăm o astfel de realitate în toate simțurile noastre, nu credem că se întâmplă și nu luăm măsuri pentru schimbare.

Cu toate acestea, nu pot spune că coronavirusul nu a avut un impact asupra noastră. Ne-a dezvăluit cât de mult depindem unii de alții, deoarece suntem un mic sat global. Dar în rețeaua de comunicare dintre noi, în sentimentele noastre interioare, rămânem indiferenți și detașați unul de celălalt. Deci, ceea ce se va întâmpla în mod natural este că egoismul va deveni mai puternic; vor apărea mai multe lovituri globale până când realizăm că doar atunci când ne vom simți ca o singură familie, în garanție reciprocă, vom putea să prosperăm.

Ne vom percepe viețile ca având un scop numai prin legătura noastră umană strânsă. Dacă ar fi să modelăm fața societății cu modelul unei familii ideale, ne-am fi îmbunătățit viața, creând o atmosferă bună, caldă și prietenoasă pentru noi înșine. Am fi construit un mediu bun care să ne îmbrățișeze ca o mamă iubitoare. Cu cât ne conectăm emoțional unul la altul, cu atât vom simți mai mult puterea conexiunii, forța supremă a naturii, un atribut al dăruirii și al iubirii, o forță bună și binevoitoare. Dacă ne agățăm doar de calitățile și intențiile naturii, vom descoperi sensul vieții, atât în corporalitate, cât și în spiritualitate pentru o împlinire deplină.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă sunetul cornului?

Răspuns: Înseamnă înmuierea proprietăților lui Malchut de către Bina, unde egoismul este corectat în favoarea dăruirii.

Comentariu: Este scris în Tora că, atunci când poporul lui Israel a auzit sunetul cornului, a început să strige și zidurile Ierihonului s-au prăbușit.

Răspunsul meu: Când Malchut este corectat treptat sub influența lui Bina, zidurile egoismului sunt distruse.

Bina poate influența Malchut în așa fel încât calitățile sale să înceapă să se conecteze cu calitățile lui Malchut. Dar acesta este un proces de lungă durată.

Din „Secretele Cărții Eterne” de la KabTV 9/27/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→