Întrebare: Cum poate să învățe omul să accepte toate răsturnările de situație ale sorții? Aici se spune: „Acceptă toate întorsăturile sorții. Este o imagine dintr-un joc” și așa mai departe. Cum poate omul să învețe asta? În zilele noastre, soarta ia întorsături bruște.

Răspuns: Trebuie să percepi toate acestea cu o anumită emoție, ca pe un joc. Când adversarul tău face o mutare pe tabla de șah sau joacă o carte nouă pe masă, începi să-ți vezi următoarea mutare. Ar trebui să te bucuri că ești în conexiune cu un astfel de „jucător”. Și prin această conexiune cu el îți dorești, să-L dezvălui pe Creator.

Întrebare: Deci, fiecare dintre mișcările mele de răspuns, aceasta este aventura? Aventura mea interioară. Și toate gândurile mele sunt „cum” și ,,ce?”

Răspuns: Da.

Întrebare: Și apoi aţi spus fraza: „Tu te afli în conexiune cu Creatorul”. Chiar dacă acel gând nu există de fapt în mine, este tocmai ceea ce ne conduce la o astfel de călătorie prin viață?

Răspuns: Da, acest lucru este ceea ce îți dorești să obții.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 07.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este imposibil să măsurăm direct atitudinea noastră unii față de alții sau atitudinea noastră față de Creator, aceasta poate fi doar relativă la un standard exterior care nu este în El, nici în noi, ci între noi. În acest standard, care stă între noi, putem găsi ceea ce ne conectează și ceea ce ne separă.

Acest standard este grupul. Dacă mă atașez de prietenii din grup, atunci, în aceeași măsură mă descopăr în adeziune cu Creatorul. Grupul îmi oferă capacitatea de a măsura parametri concreți, „înălțimea” și „greutatea” iubirii și urii mele, prin care ating adeziunea cu Creatorul.

În funcție de măsura adeziunii mele cu grupul de zece, pot determina măsura umplerii mele cu lumină. La urma urmei, nu am nicio posibilitate să măsor lumina în sine, ci doar indirect, prin grup. Prin dorințele comune din grup, încep să simt lumina care îl umple.

Pot simți doar plăcere în propriile mele dorințe, iar acest lucru nu este suficient. Trebuie să verific cum, prin plăcerea din aceste dorințe, mă conectez cu cel care le împlinește și pe care eu, la rândul meu, îl împlinesc. Prin urmare, există condiția ca „Din iubirea pentru ființele create se ajunge la iubirea pentru Creator”.

Nu putem judeca lumina în sine, ci doar dorințele care sunt împlinite de ea, așa cum nu se vorbește despre electricitatea în sine, ci doar despre fenomenele electrice. Este grăitor faptul că electricitatea nu trece în interiorul firului, ci în jurul lui.

Așadar, grupul este standardul perfect pentru adeziunea mea cu Creatorul, asemenea unui diapazon prin care se evaluează sunetul unei coarde la un instrument muzical. Până când nu ating coarda și aceasta începe să sune, nu se poate spune nimic despre ea. Numai prin dorințe (Kelim) omul poate judeca lumina.

Un exemplu similar sunt notele muzicale prin care se evaluează o melodie. Notele indică ce corzi trebuie ciupite sau ce clape trebuie apăsate. Ele sunt scorul dorințelor cu care lucrăm pentru a auzi sunetele muzicii din noi înșine. O notă nu indică sunetul în sine, ci instrumentul care îl produce. Prin urmare, prin atingerea instrumentelor de conexiune cu grupul, atingem adeziunea cu Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 27.08.2018

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus de mai multe ori că unui om i se dă doar ceea ce poate îndura. Ce vreți să spuneți prin asta? Vedem că oamenilor li se dau lucruri pe care nu le pot îndura. Sau totuși, ei pot să îndure?

Răspuns: Pot. Ce anume nu pot îndura oamenii? Ni se pare doar că nu pot rezista la ceva sau nu pot supraviețui. Nu, omul supraviețuiește la orice, suportă totul și poate lucra asupra sa într-o asemenea măsură încât nicio altă creatură nu ar putea rezista la astfel de lucruri.

Întrebare: Ce înseamnă a îndura? Înseamnă să fii de acord cu această lovitură? Ce înseamnă să ieși din ea?

Răspuns: Chiar și a fi de acord, chiar și a înțelege, a realiza și a trece prin ea se numește ieșire dintr-o coborâre.

Întrebare: Care ar trebui să fie principiul călăuzitor în viață al unui om, pe baza acestui fapt?

Răspuns: Principiul vieții trebuie să fie foarte simplu: în loc să mă simt pe mine însumi, trebuie să-i simt pe ceilalți; trebuie să trăiesc nu în mine, ci în alții. Asta este. În esență, acest lucru duce la rezultatul corect.

Întrebare: Deci, spuneţi că dacă mă închid în mine, atunci o coborâre este inevitabilă? Dar dacă sunt mereu deschis către ceilalți și trăiesc pentru ei, atunci ies repede din aceste stări.

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce sunt date coborârile?

Răspuns: O coborâre este dată pentru a goli omul de trecut, astfel încât să fie gata să fie umplut cu viitorul. Fiecare coborâre și fiecare urcare este o reînnoire interioară a omului.

Întrebare: Până când poate fi omul reînnoit? Ce vârf trebuie să atingă?

Răspuns: Până când el se reînnoiește complet. Aceasta este o stare în care omul se întoarce la rădăcina sufletului său. Și din acel moment, nu mai este nevoie să se schimbe interior, ca să spunem așa.

Întrebare: Se întorc la locul lor permanent?

Răspuns: Se întorc la locul lor, la punctul lor inițial, în sufletul lui Adam.

Întrebare: „Sufletul lui Adam”, vreţi să spuneţi că este un singur suflet?

Răspuns: Da, omul se întoarce la punctul său din acest suflet. Fiecare ființă umană trebuie să parcurgă această cale de urcări și coborâri pentru a se întoarce în acel punct. Nu putem scăpa de el.

Întrebare: Cunoaștem acest punct dinainte? Știm încotro ne îndreptăm?

Răspuns: Nu-l putem cunoaște pentru că încă nu-l putem simți.

Întrebare: În ce moment încep să-l simt?

Răspuns: În măsura în care te apropii cu adevărat de el.

Întrebare: De ce ne este dat să nu-l simțim?

Răspuns: Pentru că încă nu avem calitățile dăruirii, iubirii și conexiunii cu ceilalți, cu alte suflete și așa mai departe.

Întrebare: Mă îndrept spre acea conexiune care ne va uni într-un singur întreg? Într-acolo mă îndrept?

Răspuns: Da, prin urmare, porunca, condiția principală, este: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11/11/25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Datorită Congresului, am simțit că ne îndepărtăm ușor de nivelul grupului nostru de zece și ne apropiem din nou, ca un pendul care se leagănă înainte și înapoi, schimbând gradul de conexiune dintre noi sau cu Creatorul și atitudinea noastră față de studiu. Forța și dorința se diminuează, slăbiciunea se instalează, iar apoi puterea revine. Fiecare perioadă completă de mișcare a pendulului înainte și înapoi, în creștere și în scădere, nu trece neobservată; lasă o amprentă asupra noastră.

Se pare că omul cu o credință puternică ar trebui să găsească întotdeauna puterea de a depăși orice stare fără a pierde conexiunea cu Creatorul, fie în tristețe, fie în bucurie, ca și cum nimic nu l-ar putea zdruncina sau deconecta de la uniunea eternă.

Dar în realitate, nu este cazul. Omul care aspiră la Creator experimentează schimbări constante. Trebuie să simtă o slăbiciune din ce în ce mai mare, dar în același timp să știe cum să obțină mai multă încredere și adeziune cu Creatorul. Astfel, omul continuă să avanseze și să crească.

Dacă el nu simte astfel de schimbări în sine, nici neputință și nici incertitudine, nicio coborâre și teamă de a se abate de la direcția corectă către Creator și scopul vieții, dacă nu își face griji în privința asta, atunci tocmai acesta este un motiv serios de îngrijorare.

Trebuie să interacționăm cu grupul cât mai repede posibil, cu toată puterea, astfel încât prin intermediul acestuia omul să poată începe să primească lumina înconjurătoare care îl va schimba.

Dacă ni se pare că totul este în ordine și nimic nu ne deranjează, atunci este timpul să ne facem griji.

În această lume, omul care avansează fără să simtă o povară grea este considerat puternic. Îi mai adaugi zece kilograme în spate și el continuă să meargă, încă douăzeci și continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acesta este un om puternic, un erou!

Dar în spiritualitate, este invers. Un erou este cineva care este foarte sensibil la fiecare gram adăugat pe parcurs și se întoarce imediat către Creator cu o cerere de a corecta lipsa de încredere și putere de a dărui.

Avansarea spirituală este diferită; constă în creșterea sensibilității. Creatorul ne adaugă în calitate și cantitate, iar noi avem întotdeauna ocazia să-I cerem putere nouă prin intermediul mediului înconjurător și astfel să avansăm.

Avansarea pe cale depinde doar de schimbările pe care le simte omul, pe care Creatorul le trezește în el. De fiecare dată, trebuie să-mi înțeleg slăbiciunea și cum să mă întăresc pentru a continua. Firește, îmi lipsesc credința și forța dăruirii. Prin urmare, am din ce în ce mai mult nevoie de mediu și de Creator pentru a-l adăuga, pentru a mă întoarce către Creator prin intermediul grupului și astfel să continui pe cale.

Toată lumea trebuie să verifice schimbările pe care le-a indus Congresul în ei. Unul simte respingere, altul simte atracție, iar un al treilea are ceață în minte și sentimente. Unii nu se pot regăsi în grupul de zece; se uită la prieteni și nu-i simte și nu-i vede în inima lor ca înainte. Implicarea în grupul de zece mai mare l-a afectat în așa fel încât a pierdut vechea conexiune pe care o avea cu prietenii săi.

Există multe fenomene după Congres, pe care nu le putem ignora în timp ce așteptăm să ne întoarcem la rutina obișnuită. Trebuie să verific ce se întâmplă cu mine și de ce și cum m-a afectat Congresul. Acest lucru este foarte important.

Fiecare dintre grupurile de zece simte diferit și trebuie să verificăm dacă ne putem întoarce la starea anterioară sau dacă noua noastră stare este mult mai clară, mai înaltă și mai limpede.

La urma urmei, am început să apreciem mai mult conexiunea dintre noi și să înțelegem de ce ne întoarcem la grupurile noastre de zece pentru a fi împreună. Nu numai că urmăm sfaturile cabaliștilor, dar ne dăm deja seama că fără ele nu vom avea încrederea sau puterea de a avansa; nu va exista nicăieri de unde să ne tragem puterea sau de unde să ne întoarcem către Creator.

Grupurile de zece se transformă într-o sursă spirituală pentru noi, un izvor. Ne simțim capabili să ne stabilizăm în grup și să ne întoarcem la corectare. Fiecare dintre noi are o calitate specială, precum cele zece Sfirot. Prin urmare, suntem foarte diferiți. Dar suntem conectați printr-o muncă comună și un scop comun. Astfel, din zece oameni, și nu mai puțin, putem forma o atitudine completă față de Creator.

Grupul de zece se transformă într-un Kli, un instrument cu care putem schimba ceva, influența ceva și ne putem conecta cu un nivel mai larg sau mai înalt. Centrul grupului de zece este o ureche de ac minuscul prin care trec în lumea spirituală. Pentru a face acest lucru, trebuie să-mi restrâng toate gândurile și dorințele și să le comprim într-un singur punct care să mă conducă spre lumea superioară prin centrul grupului de zece.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.11.2019, „Împietrirea inimii – o invitație la ascensiune”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este credința mai presus de rațiune? În cadrul rațiunii înseamnă conform înțelegerii noastre, conform minții omului în această lume bazată pe egoism.

În consecință, omul percepe, simte, ia decizii și acționează. Aceasta se numește „conform opiniei mele”. Dar deasupra opiniei mele se află opinia celui superior, și prin urmare, trebuie să-mi înlocuiesc opinia cu a Lui, cu opinia Creatorului.

Dar eu nu cunosc opinia Creatorului; ea ajunge la mine prin grupul meu de zece. Dacă mă conectez cu ei, atunci, anulându-mă treptat și incluzându-mă cu prietenii mei, înlocuiesc opinia mea cu a lor.

Aceasta nu este o simplă substituire a uneia cu alta, altfel aș deveni un înger, un fel de animal spiritual. Mai degrabă, îndeplinesc acest act deasupra rațiunii mele; îmi păstrez propria opinie și mă ridic deasupra ei. Astfel, ocup două niveluri, iar în diferența dintre ele descopăr percepția unei ființe umane spirituale.

Nimic din simțirea unui om nu este distrus sau șters. De fapt, omul dobândește o natură suplimentară, natura Creatorului, și astfel atinge „credința mai presus de rațiune”. El are propria cunoaștere, iar deasupra ei, credința; și el există între cele două.

Creatorul nu a creat în zadar dorința noastră de a ne bucura. Este fundamentul care ne însoțește constant, astfel încât „întunericul să strălucească precum lumina”. Întunericul egoismului meu, opinia mea, susține opinia superioară care stă deasupra lui. Tocmai din contradicția dintre ele, ating măreția Creatorului împotriva lipsei de importanţă a creaturii.

Nu ne anulăm pe noi înșine și nu pierdem nimic în noi. Stând ferm pe ambele picioare, construim linia de mijloc și numai așa ne stabilim ca o ființă umană, Adam, „asemănătoare Creatorului”. Tot ceea ce există în această creație este primit de la Creator, dar prin propria decizie a omului.

Creatorul îmi dă un adaptor care mă conectează la El: acesta este grupul de zece. Acest adaptor este foarte complex, dar nu există nicio alegere. Trebuie să-l conectez și să-l folosesc, oricât de mulți ani ar dura. Trebuie să mă anulez, altfel nu mă voi conecta la grup, pentru că ștecherul meu nu se potrivește în priză.

În prietenii mei locuiește Creatorul, care mă ajută să mă unesc cu ei din ce în ce mai mult până când încep să-L revelez în ei. Încep să lucrez cu Creatorul prin intermediul prietenilor mei, căci ei sunt sufletul meu, iar Creatorul este lumina care umple acel suflet.

Principalul lucru este să mă integrez în mediu și apoi încep să primesc opinii, dorințe și gânduri, nu doar de la un grad superior, ci de o calitate complet nouă. Căci în cadrul grupului există „credința mai presus de rațiune”, o nouă percepție care nu este inerentă omului din această lume.

Prin urmare, nu există altă cale. Trebuie să te anulezi pe tine însuți, să intri în grup și să-ți lași în urmă pentru moment experiența anterioară. Vorbim despre un om adult, cu multă experiență de viață și cunoștințe, dar în raport cu grupul, te transformi într-un embrion, un zero. Și când omul începe să primească cunoștințe din grup și să crească, el construiește credința mai presus de rațiune pe baza calităților, gândurilor, dorințelor, a „sinelui” anterior. Una nu poate exista fără cealaltă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 23.01.2019, Scrierile lui Rabaș – Art.21, 1986-Despre Credinţa mai presus de raţiune

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința mai presus de rațiune este subiectul la care trebuie să revenim constant. În legătură cu aceasta, vom experimenta ascensiuni și coborâri, toată munca noastră fiind concentrată în jurul acestui punct.

Credința mai presus de rațiune înseamnă că dăruirea devine superioară primirii, adică omul intră într-o stare în care trăiește prin forța dăruirii. În mod natural, el se ridică și cade din nou, dar treptat începe să cucerească acest teritoriu, „câmpul binecuvântat de Creator”, unde rămâne în înțelegere, conștientizare și aspirația de a se agăța de credință.

Dacă nu verific ceea ce am primit, se numește credință sub rațiune. Pentru că nu am nicio rațiune, nu am verificat ceea ce am primit, doar am crezut orbește. Acest tip de credință este de fapt inferior rațiunii; nu există cunoaștere, ci doar credință oarbă. În spiritualitate, aceasta nu este considerată credință, este doar în religie.

Pentru credința mai presus de rațiune, trebuie mai întâi să am propria mea opinie și să știu, conform acesteia, ce se întâmplă. Știu că nu sunt 1.000 de dolari în plic, ci 999 de dolari, sau chiar doar 1 dolar, și totuși îl accept ca fiind 1.000 de dolari. Această diferență îmi determină gradul spiritual. Trebuie să am aceste două puncte clare: rațiunea și credința, Malchut și Bina.

Credința mai presus de rațiune înseamnă că accept acei 999 de dolari ca fiind 1.000 de dolari, din toată inima. Desigur, nu ar trebui să te comporți așa într-un magazin; nu vorbim despre această lume, ci doar despre cea spirituală. În tărâmul spiritual, trebuie să avansezi prin credință mai presus de rațiune, căci acolo ne construim relația cu Creatorul mai presus de propria înțelegere, din ce în ce mai mult de fiecare dată. Spiritualitatea nu se bazează pe forța rațiunii, ci pe forța credinței.

Avansez pe baza a ceea ce spune Cabalistul, pentru că nu doresc să mă bazez pe opinia propriului meu egoism. În măsura în care mă pot anula în raport cu superiorul, dobândesc forța credinței, cu care pot progresa împreună cu mintea și inima celui superior.

În lumea corporală, acest lucru nu funcționează deoarece există o singură dimensiune. Dar în lumea spirituală, există două grade: eu și superiorul (AHP al superiorului). Urmez opinia AHP a superiorului. Mă includ în opinia superiorului, și din moment ce ader la ea, pot urca odată cu ea. Acest lucru este posibil doar pentru că am acceptat opinia sa, care a devenit credința mea.

Aceasta este diferența dintre gradul inferior și cel superior. În percepția (Kelim) superiorului sunt 1.000 de dolari; în percepția mea, 999 de dolari. Știu, simt și înțeleg că îmi lipsește 1 dolar, că în buzunarul meu sunt 999 de dolari și nu 1.000 de dolari. Dar în Kelim superioare sunt 1.000 de dolari și umplu acel spațiu gol din mine cu forța superiorului, mă simt întreg datorită Lui.

Despre credința mai presus de rațiune, se spune: „Ei au ochi, dar nu văd; au urechi, dar nu aud.” Am ochi, urechi, inimă și minte; sunt o persoană inteligentă; înțeleg și simt totul la nivelul meu, „judecând doar după ce văd ochii mei”, stând ferm pe pământ.

Dar întrebarea este: Cum mă pot ridica la un grad superior mie însumi? Cu ce ​​fel de lift? Unde este acel lift, acel mijloc, prin care îmi pot schimba sentimentele și intelectul cu cele de un grad superior, pentru a mă ridica de la starea de „eu” la „eu + 1”?

Pentru asta, trebuie să merg prin credință deasupra rațiunii. De sus, mi se dezvăluie constant un spațiu gol și trebuie să-l umplu cu credință. Când îl umplu cu credință, simt că se umple cu rațiune. Apoi, din nou, se deschide întunericul, un spațiu gol care trebuie umplut cu credință.

Și cu această forță a credinței, urc la următorul grad, care devine din nou rațiune.

Astfel, creștem: Ibur–Yenika–Mohin (embrion–alăptare–maturitate), de fiecare dată urcând și percepând întunericul și golul care ne sunt revelate ca parte a gradului superior, imediat superior nouă.

Din Lecția zilnică de Cabala 05/12/19, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Creatorul, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu trebuie să fiu de acord cu tot ce se întâmplă în jurul meu, deoarece tot ce văd este perceput prin simțirile mele egoiste. Totuși, vreau să folosesc totul corect pentru a mă îndrepta în direcția corectă.

Nu caut să schimb realitatea sau să o las așa cum este; vreau să-mi schimb percepția, senzațiile, astfel încât să pot vedea imaginea adevărată în care este revelată o singură forță, o energie, o intenție, o singură sursă.

Nu mă străduiesc să-L dezvălui pe Creator direct, ci mai degrabă să dobândesc vasul (Kli) pentru revelarea Sa. Căci, cum pot vedea ceva ce se află la zece kilometri distanță de mine? Am nevoie de binoclu, adică de un instrument. Iar instrumentul pentru revelarea Creatorului este conexiunea dintre noi. Aici ne punem toate eforturile.

În măsura în care ne unim și ne concentrăm împreună, claritatea vederii noastre crește. Apoi, în loc de o imagine neclară, în loc de miliarde de oameni, animale și plante, încep să văd din ce în ce mai clar singura forță și singura sursă.

Lumina superioară este în repaus absolut; Ceea ce ne trebuie este doar vasul (Kli) pentru revelarea sa, un instrument ale cărui calități seamănă cu cele ale luminii însăși.

Grupul de zece și grupul mondial protejează omul care se află în interiorul lor, acționând ca un tampon, un absorbant, care înmoaie trepidațiile externe, precum cele zece Sfirot ascunse.

Cum ar trebui să reacționăm corect la fiecare situație? Nu înțeleg ce se întâmplă și nici nu știu ce să fac. Principalul lucru este să ne integrăm în grup cât mai mult posibil și să folosim acest instrument și să ne acordăm constant în raport cu ceilalți.

Deși sunt doar o Sfira individuală în cadrul grupului de zece, o acordez în raport cu întreaga structură și apoi înțeleg ce se cere de la mine. Așa cum o coardă de chitară este acordată comparând sunetul ei cu celelalte, tot așa, eu trebuie să mă acordez constant în raport cu grupul; altfel, starea mea nu se va schimba.

Și după ce prietenii mei m-au ajutat să mă acordez corect în raport cu ei, eu trebuie să-i ridic. Aici începe adevărata mea muncă. Acesta este un sistem viu în care are loc un proces constant de schimb și interacțiune.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/02/20, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când stabilește omul prima dată o conexiune cu Creatorul?

Răspuns: Crezi că nu ai această conexiune chiar acum? Un nou-născut care nu știe nimic despre asta are cea mai puternică legătură cu mama sa. Și mai târziu va trebui să construim ecrane deasupra dorinței noastre de a primi plăcere.

Cu cât suntem mai tineri spiritual, cu cât suntem mai mici, cu cât suntem mai aproape de începutul căii, cu atât conexiunea noastră cu Creatorul este mai puternică. La urma urmei, deocamdată nu suntem deranjați de diversele înțelepciuni și dorințe egoiste care se desfășoară și care ne separă de Creator.

Punctul de adeziune este construit de omul care separă de Creator dorința de a se bucura care se revelează în el, și se contopește cu Creatorul deasupra acestei dorințe. Dar acum suntem contopiți cu Creatorul prin dorințele noastre într-un mod natural.

Cu alte cuvinte, omul este întotdeauna în adeziune cu Creatorul; singura diferență este ce procent din această adeziune este atribuit Creatorului și cât este atribuit omului însuși. Să presupunem că este 40/60 acum, așa se numește gradul meu spiritual. Dacă 125 de pași sunt parcurși ca 100%, atunci mă aflu în prezent la două treimi din înălțimea scării.

Cu cât îmi sunt revelate mai multe dorințe și le corectez, cu atât este mai mare adeziunea obținută prin puterea superiorului, pe care o pot prelua acum și susține cu propria mea putere.

Dar nu părăsim niciodată adeziunea cu Creatorul. Nimic nu se schimbă în afară de înțelegerea, conștientizarea și atingerea unei singure stări constante, neschimbate.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala din 26.12.2012, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Întrebare: În Introducere la TES, este scris: „Vei vedea lumea ta în viața ta.”

Percep acest lucru ca pe o recompensă pentru unificarea noastră; adică, primim lumina, iar aceasta ne corectează. Cum putem evita folosirea acestei cunoașteri în mod egoist?

Răspuns: Dacă mă gândesc doar la apropierea spirituală de Creator, adică la calitatea dăruirii, atunci voi avansa în mod natural corect. La asta trebuie să mă gândesc constant.

Întrebare: Când intrăm în munca din Tora, încă nu avem o înțelegere clară a ceea ce este Lişma sau unde se află dorințele noastre. Intrarea este ușoară, dar este foarte dificil să menținem precizia și puterea în a ne întoarce către Creator. Cum putem câștiga încrederea că posedăm chiar acea credință care ne va conduce la aceasta?

Răspuns: Acesta este un lucru la care trebuie să lucrăm.

Întrebare: Avem capacitatea de a simți și de a direcționa puterea Torei către locul defectului și al corupției? Sau ar fi mai corect să ne bazăm pe acțiunile luminii asupra noastră?

Răspuns: Acestea sunt două direcții complet diferite. Le vom studia mai târziu.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala din 11.10.2025, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să trecem prin suferință pentru a atinge stări înalte?

Răspuns: Desigur, nu este necesar. Trebuie doar să înțelegem prin ce etape trebuie să trecem în cadrul dorinței noastre și să încercăm să o facem cât mai repede posibil. Principalul lucru este să depășim faza actuală prin care trecem, când nu înțelegem pe deplin unde ne aflăm, și să ieșim din ea cât mai curând posibil. Dar trebuie să ieșim din ea corect.

Întrebare: Deci, pentru a ieși corect, trebuie să accelerăm prin conexiunea dintre noi?

Răspuns: Totul se întâmplă prin conexiune.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala 10/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→