Ce este credința mai presus de rațiune? În cadrul rațiunii înseamnă conform înțelegerii noastre, conform minții omului în această lume bazată pe egoism.

În consecință, omul percepe, simte, ia decizii și acționează. Aceasta se numește „conform opiniei mele”. Dar deasupra opiniei mele se află opinia celui superior, și prin urmare, trebuie să-mi înlocuiesc opinia cu a Lui, cu opinia Creatorului.

Dar eu nu cunosc opinia Creatorului; ea ajunge la mine prin grupul meu de zece. Dacă mă conectez cu ei, atunci, anulându-mă treptat și incluzându-mă cu prietenii mei, înlocuiesc opinia mea cu a lor.

Aceasta nu este o simplă substituire a uneia cu alta, altfel aș deveni un înger, un fel de animal spiritual. Mai degrabă, îndeplinesc acest act deasupra rațiunii mele; îmi păstrez propria opinie și mă ridic deasupra ei. Astfel, ocup două niveluri, iar în diferența dintre ele descopăr percepția unei ființe umane spirituale.

Nimic din simțirea unui om nu este distrus sau șters. De fapt, omul dobândește o natură suplimentară, natura Creatorului, și astfel atinge „credința mai presus de rațiune”. El are propria cunoaștere, iar deasupra ei, credința; și el există între cele două.

Creatorul nu a creat în zadar dorința noastră de a ne bucura. Este fundamentul care ne însoțește constant, astfel încât „întunericul să strălucească precum lumina”. Întunericul egoismului meu, opinia mea, susține opinia superioară care stă deasupra lui. Tocmai din contradicția dintre ele, ating măreția Creatorului împotriva lipsei de importanţă a creaturii.

Nu ne anulăm pe noi înșine și nu pierdem nimic în noi. Stând ferm pe ambele picioare, construim linia de mijloc și numai așa ne stabilim ca o ființă umană, Adam, „asemănătoare Creatorului”. Tot ceea ce există în această creație este primit de la Creator, dar prin propria decizie a omului.

Creatorul îmi dă un adaptor care mă conectează la El: acesta este grupul de zece. Acest adaptor este foarte complex, dar nu există nicio alegere. Trebuie să-l conectez și să-l folosesc, oricât de mulți ani ar dura. Trebuie să mă anulez, altfel nu mă voi conecta la grup, pentru că ștecherul meu nu se potrivește în priză.

În prietenii mei locuiește Creatorul, care mă ajută să mă unesc cu ei din ce în ce mai mult până când încep să-L revelez în ei. Încep să lucrez cu Creatorul prin intermediul prietenilor mei, căci ei sunt sufletul meu, iar Creatorul este lumina care umple acel suflet.

Principalul lucru este să mă integrez în mediu și apoi încep să primesc opinii, dorințe și gânduri, nu doar de la un grad superior, ci de o calitate complet nouă. Căci în cadrul grupului există „credința mai presus de rațiune”, o nouă percepție care nu este inerentă omului din această lume.

Prin urmare, nu există altă cale. Trebuie să te anulezi pe tine însuți, să intri în grup și să-ți lași în urmă pentru moment experiența anterioară. Vorbim despre un om adult, cu multă experiență de viață și cunoștințe, dar în raport cu grupul, te transformi într-un embrion, un zero. Și când omul începe să primească cunoștințe din grup și să crească, el construiește credința mai presus de rațiune pe baza calităților, gândurilor, dorințelor, a „sinelui” anterior. Una nu poate exista fără cealaltă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 23.01.2019, Scrierile lui Rabaș – Art.21, 1986-Despre Credinţa mai presus de raţiune

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →