Nu avem alte mijloace de avansare, nicio altă pârghie prin care să pot avansa, cu excepția influenței mediului înconjurător. Dacă totul din mine, complet și în întregime, este concentrat în mine, ce forță mă poate îndruma în cealaltă direcție, din interior spre exterior? Nu am astfel de forțe în mine.

Toate forțele mele acționează „pentru mine”, „de dragul meu”. Cum pot crea acțiunea opusă, „de dragul altora (semeni)”? De unde poate fi obținută o astfel de forță a naturii?

În acest scop, sufletul a fost creat într-o stare divizată, în două părți: eu însumi și lumea înconjurătoare. Ni se dă o singură libertate – să alegem ce este mai important. Dacă vrei să atingi spiritualitatea, organizează-ți mediul înconjurător astfel încât să devină mai important pentru tine decât tu însuți.

Într-adevăr, acesta nu este un mediu exterior, ci propriul meu suflet, AHP al meu, „veșmintele” și „palatele” Kliului sufletului meu. Îmi apare doar, ca fiind în exterior.

Invidia și dorința de onoare te atrag spre mediu, spre părțile sufletului tău. Organizează-le artificial, astfel încât să te influențeze.

De la nivelul nostru, ni se oferă o abordare psihologică, fiind spirituală din interior. Prin conexiunea cu aceste dorințe (Kelim) care se presupune că mă înconjoară, și prin utilizarea a invidiei aparente și a dorinței mele de onoare, în esență atrag aceste dorințe înapoi către mine, astfel încât acestea să fie conectate cu mine și să-mi definească sistemul de valori.

Deci, de unde provin invidia și dorința de onoare? Din ruperea sufletului în două părți – eu și lumea.

Dorind să folosesc „ajutorul împotriva lui” (împotriva ego-ului meu), activez aceste dorințe externe ale mele, astfel încât ele la rândul lor, să mă influențeze. Mai târziu vom dezvălui că lucrăm doar cu noi înșine, cu dorințele noastre, cu calitățile noastre și că totul a fost aranjat așa de la început.

Dar fără a organiza mediul, nu există (și nu va exista niciodată) o altă forță capabilă să „mă ia de urechi” și să mă îndrume către adevăratele mele dorințe, către suflet. Nu există nicio altă forță în lume.

Suferința nu poate decât să mă facă mai sensibil, astfel încât să vreau să caut o soluție. Dar soluția va fi aceeași – să mă pun pe mine sub influența mediului.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala 01.04.2010

Filed under: Invidia, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sunt necesare atât de multe lumi?

Răspuns: Lumile spirituale sunt necesare pentru a ne ridica la nivelul Creatorului. Adevărul este că lumina Creatorului a început să influențeze dorința pe care El a creat-o, iar această dorință s-a dezvoltat continuu sub influența Sa până când a ajuns la al 125^lea grad numit lumea noastră. În acel moment, dorința generală s-a spulberat și s-a rupt.

Acum, prin adunarea și reasamblarea treptată a acesteia, trebuie să ne ridicăm din lumea noastră înapoi la nivelul Creatorului, prin 125 de grade.

Întrebare: În lumea noastră corporală, totul este împărțit în multe obiecte mici, ca un fagure de miere. Vedem lumea împărțită în natură minerală, vegetală, animalică și umană. Dar în spiritualitate, toate fenomenele au loc într-un singur corp. Cum ar trebui să înțelegem acest lucru?

Răspuns: În spiritualitate, totul are loc într-o singură dorință comună. Acolo, multe înclinații, direcții și calități opuse sunt unite de un ecran comun. Colectez toate plusurile și minusurile ca și cum ar fi într-o singură pungă, o leg și vreau să o folosesc pentru a aduce mulțumire Creatorului. Drept urmare, aducându-i mulțumire, primesc mulțumire și pentru mine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 25.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vorbiți constant despre credință, când Cabala este o știință și o realizare, iar credința este un concept filosofic, religios?

Răspuns: Credința este calitatea dăruirii. În lumea noastră, această calitate nu există, deoarece chiar dacă eu dau ceva, o fac cu scopul de a primi ulterior. Nu pot da doar de dragul de a da.

Calitatea lumii spirituale însă, este calitatea dăruirii. Se numește credință. Nu o confundați cu ceea ce înțelegem prin credință în lumea noastră.

În lumea noastră, omul credincios își închide ochii și face ceva complet nechibzuit. Aceasta este o acțiune complet nerealistă, ilogică și lipsită de temei.

În Cabala, credința este forța dăruirii pe care o primim de la lumina superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.05.2016

Filed under: Credinta, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un concept de karmă care promovează ideea că există un fel de povară care mă împiedică să fiu fericit, dar că dacă fac acțiuni pozitive sau am suferit nevinoivat, atunci îmi reduc karma.

Răspuns: Așa este structurată conștiința religioasă, ca și cum suferința ne-ar îmbunătăți cumva. Absolut deloc!

Primesc cu brațele deschise orice influențe asupra mea, atât negative, cât și pozitive. Problema mea constă doar în a mă pregăti să le percep pe amândouă ca pe o motivație de sus, pentru a avansa spre unificare. Și se pare că în principiu, nu contează pentru mine ce fel de influențe sunt acestea, negative sau pozitive.

Mă privesc obiectiv. Dacă egoismul meu este mai afectat de influențe negative, atunci este benefic. Acest efect este negativ în raport cu egoismul meu, nu în raport cu mine, pentru că eu vreau să-mi înalț „egoul”, prin urmare nu am probleme cu asta.

Nu cer suferințe; nu mă rog pentru ele ca să pot primi un fel de recompensă pentru asta mai târziu, nu! Ele servesc pur și simplu drept motivaţie pozitivă pentru mine să merg mai departe. Dar în principiu, nu le primesc în sine cu brațele deschise și nu tind să le ating; acest lucru este imposibil. Doar un masochist ar putea crede că suferința purifică, că va fi răsplătit cu paradisul sau cu un fel de recompensă pentru suferință: a suferi aici și a primi acolo. Toate acestea sunt greșite!

La urma urmei, în principiu, natura însăși asigură progresul nostru bun. Și prin urmare, totul depinde de cât de mult ne poziţionăm deasupra simțirilor, adică le considerăm doar pârghia prin care avansăm.

Dintr-o conversație despre Educația Integrală, 30.05.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că inspirația și transmiterea informațiilor ar trebui să fie scurte, clare și la obiect, nu afirmații incoerente care se întind timp de cinci până la zece minute, în care un om vorbește și toți ceilalți tac, ca și cum s-ar forța: „Da, trebuie să ascultăm”. Cum ar trebui să fie un discurs cu adevărat inspirator?

Răspuns: Aceasta este o mare problemă, pentru că prietenii noștri încep să citeze fragmente, să folosească jargon oficial și să aducă tot felul de explicații. Aici, trebuie doar să-ți exprimi expresia interioară cât mai simplu posibil, de la inimă la inimă, pentru a transmite sentimentul maxim cu un număr minim de cuvinte și asta e tot.

Prin urmare, sunt în favoarea situaţiei ca totul să fie foarte scurt, fără intelectualizări inutile. Omul ar trebui să se pregătească din timp, astfel încât să izbucnească din inimă, cum se spune, „fără să gândească”. Dar acest lucru nu este ușor; ci vine treptat.

În plus, ascultătorii înșiși nu sunt încă obișnuiți cu înțelegerea. Încă nu comunicăm unii cu alții interior, prin simţiri. Așa cum o mamă își simte copilul fără cuvinte, iar bebelușul îşi simte mama prin simțiri subconștiente, așa ar trebui să ne simțim și noi unii pe alții. Cu cât mai mulţi!

Atunci comunicarea noastră externă, cuvintele, gesturile, expresiile faciale vor deveni superflue. În timp, toate acestea vor înceta și vei putea să transmiți simțirile tale altora și să le primești complet în afara contactului fizic, chiar dacă omul respectiv nu mai este în lumea noastră, ci pe alte niveluri.

Adică, nu îl mai asociezi cu corpul său. Fie că se află undeva, la câteva mii de kilometri distanță de tine, în corpul său, fie în afara corpului, într-o altă dimensiune, care este diferența?

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Transfer de informații”, 23.01.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă totul în lume depinde de oamenii implicați în dezvoltarea spirituală, înseamnă că suntem responsabili pentru toată suferința din lume?

Răspuns: Noi nu provocăm suferință în lume; dimpotrivă, atrăgând lumina, mutăm suferința de la nivelul material la nivelul suferinței spirituale. Adică, în loc să suferim din cauza războaielor, bolilor și a tuturor celorlalte probleme, suferim de o lipsă de spiritualitate. Aceasta este ceea ce oferă omului.știința Cabala.

Îi aduce „suferință”, dar nici măcar nu poate fi numită așa; este suferința din iubire, ca și cum aș fi invitat la masă peste câteva ore, așa că nu mănânc chiar acum pentru a-mi menține pofta de mâncare. Aceasta se numește suferinţa din iubire; este atunci când îmi dau seama că ar trebui să pregătesc Kelim spirituale.

Și chiar și acum, în Kelim goale, simt strălucirea viitoarei întâlniri cu oamenii pe care îi iubesc și a mâncării servite. La asta trebuie să ajungă omenirea, să le arăt celorlalţi că există o soluție să se dezvolte, dar nu ca urmare a loviturilor naturii.

Acum intrăm într-o perioadă de probleme ecologice care pot cauza suferința și moartea a mii de oameni. Vedem dezastre naturale care se produc în întreaga lume, în China, Europa, Rusia și America.

Singura modalitate de a scăpa de acestea este trecerea la pregătirea Kelim [vaselor] spirituale, nu într-o formă pământească, nu așteptând decenii ca suferința să treacă până când vom realiza în sfârșit că există un motiv, un scop și două căi către scop: calea luminii și calea suferinței.

De ce ar trebui să suferim în zadar? Să atragem acum lumina care ne va arăta diferența dintre starea ei și a noastră, astfel încât să suferim din cauza faptului că ne dorim o stare mai bună, mai degrabă decât din cauza faptului că acum ne simțim rău.

Asta este ceea ce oferă omului știința Cabala – calea luminii în loc de calea suferinței.

Din Lecția zilnică de Cabala 01.09.10, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu am nimic în afară de dorința mea, deci cum pot renunța la ea? Toată viața mea, mi-am urmat logica rațională; ar trebui să mă opun brusc ei, ca și cum mi-aș fi pierdut mintea și rațiunea?

Știința Cabala nu ne îndeamnă să lucrăm fără minte sau rațiune, ci ne învaţă să ne ridicăm deasupra lor. Cunoașterea și rațiunea rămân, nu le ștergem, ci ne ridicăm întotdeauna deasupra lor și facem opusul.

Prin urmare, cel care depășește cunoașterea își stimulează cunoașterea să crească tot mai mult. Cu cât cresc mintea și cunoașterea sa, cu atât omul se ridică pentru a acționa deasupra lor, și prin urmare, devine din ce în ce mai inteligent în lumea materială și avansează mai departe în cea spirituală.

Așa crește el tot timpul, în cadrul cunoașterii și apoi deasupra cunoașterii, și din nou în cadrul cunoașterii și deasupra cunoașterii…

Prin urmare, nu anulăm niciodată cunoașterea noastră și nu coborâm sub ea, așa cum se întâmplă în religii, ci mergem întotdeauna prin credință deasupra rațiunii. Credința dobândită deasupra rațiunii devine cunoaștere, și din nou, trebuie să mergem deasupra ei. Așa urcăm în gradele spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala din 22.11.2020, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Dorinta, Munca interioara, Munca spirituala, Ratiune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă ne punem „sămânța” într-un mediu bun, aceasta se dezvoltă; dar dacă punem chiar și cea mai bună sămânță într-un „sol rău” (mediu), aceasta se va ofili. Totul depinde exclusiv de mediu. Adică, avem nevoie de oameni în jurul nostru care să dezvăluie răul egoismului din ei înșiși și să vrea să-l corecteze.

Trebuie să mă pun într-un astfel de mediu și să mă străduiesc să absorb tot ce este posibil din el la maximum: umiditate, minerale, căldură, tot ceea ce solul poate da seminței.

Căci, așa cum scrie Baal HaSulam în articolul „Liberul arbitru”, în ceasul morții omul nu va putea lua nimic cu el din această lume, cu excepția calității dobândite a dăruirii, care poate fi obţinută doar în această lume și prin care se simte trăind în lumea superioară. Se spune: „Vezi lumea ta în viața ta”.

Și dacă omul nu a dobândit nimic, atunci rămâne doar ca o sămânță, care mai târziu va fi pusă din nou în pământ și i se va oferi o nouă șansă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.04.2010, Baal HaSulam, Articole, „Libertatea”

Filed under: Lumea, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există două lumi opuse în creație: lumea materială, creată de dorința de a primi, și lumea spirituală, creată de dorința de a dărui. Dorința de a primi plăcere este o calitate centrală a lumii materiale. Lumea noastră ne este dată în simțirile celor cinci simțuri, constând în această dorință, iar mintea umană ne ajută să o schimbăm.

Există de asemenea, o altă stare pe care o putem crea în timp ce ne aflăm în această lume inferioară, începând să-i schimbăm natura, materia de la calitatea primirii la calitatea dăruirii. Și atunci vom vedea materia într-o formă complet diferită, o aparență diferită, un plan diferit, materie care lucrează în afara ei înșiși, pentru dăruire.

Nu există o astfel de calitate în lumea noastră, pentru că tot ceea ce simt aici, simt pentru că intră în organele mele senzoriale. Iar lumea spirituală este aranjată invers, într-o stare în care ies din mine însumi și simt totul în afara mea.

Dar nu ne este clar cum este posibil să simțim ceva în afara noastră. Dacă văd ceva, există în spațiul pe care organele meu senzoriale îl ating, îl includ și îl simt. Dar cum pot simți ceea ce ele nu simt? Cu alte cuvinte, omul are un prag de limitări în a atinge lumea cu organele sale senzoriale.

Iar lumea spirituală este atinsă și prinde contur în simţirile noastre, care funcționează conform principiului „în afara noastră”. Pentru aceasta, este creat un nou organ senzorial care îl simte pe celălalt: simt ceea ce este în el, ceea ce simte el. Acest lucru se poate face doar atunci când omul dobândește calitatea iubirii.

În lumea noastră, iubirea este auto-satisfacția din mâncare, sex, familie, copii, indiferent de situație. Iubim aceste surse de plăcere pentru că ele trezesc în noi o excitație specială pe care o simțim ca pe ceva plăcut.

Dar iubirea adevărată implică să nu mă iubesc pe mine însumi și în mine, ci un obiect din afara mea. Și atunci se dovedește că pot simți ceea ce simte el. Dacă dobândesc capacitatea de a simți ceva din afara mea, atunci aceasta se numește dobândirea unei calități spirituale, calitatea dăruirii, iubirea adevărată, atunci când pot iubi ceea ce iubește altul și nu ceea ce îmi place mie. Aceasta este diferența dintre o lume și alta.

Este dificil să vorbim despre asta, deoarece începătorilor le scapă constant. Dar treptat, depășind tot felul de obstacole și dificultăți și efectuând exercițiile noastre, putem ajunge la o stare în care începem cu adevărat să simțim ceea ce iubește sau nu iubește cealaltă persoană, fără nicio considerație pentru noi înșine!

Dar cum pot face acest lucru fără a nu ține cont de mine însumi? Și aici știința Cabala spune că este necesar să fac niște corectări, adăugiri și pregătiri. Aceasta înseamnă că îmi impun o restricție, ceea ce se numește Ţimţum, și nu includ în simţirile mele, în inimă, minte și gânduri, nimic din ceea ce este în mine.

Mă ridic deasupra mea și devin absolut neutru, ca și cum eu personal nu aș exista și doar altcineva ar exista. Intru în el și îl simt în sine așa cum se simte el însuși. Tocmai aici am ocazia să mă ridic la nivelul unui senzor spiritual, al unui vas spiritual (Kli).

Acest lucru se realizează prin antrenament, care este foarte simplu: stau împreună cu prietenii mei și ne implicăm, fiecare încercând să se anuleze în fața celorlalți, să iasă din sine și să încerce să intre în prieteni.

Aceasta este o practică specială care se desfășoară cu ajutorul unei forțe numite Lumină superioară. Dacă ne străduim să ne conectăm unii cu alții deasupra egoismului nostru, atunci o Lumină superioară specială coboară cu adevărat asupra noastră, o forță altruistă care ne permite să ieșim din noi înșine. Și apoi creăm în afara noastră un câmp comun în care existăm ca un singur întreg unificat.

Această practică se numește atelier. Cu ajutorul unor astfel de ateliere, atragem Lumina înconjurătoare (Or Makif) asupra noastră, care ne ridică deasupra naturii noastre și ne oferă oportunitatea de a ne integra unii în alții. Atunci începem prin intermediul altora să simțim lumea superioară, un spațiu nou, calitatea dăruirii și a iubirii, calitatea de a fi în afara sinelui, deasupra sinelui.

Din Lecția de Kabbala în limba rusă, 21.02.2016

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem cu toții marionete, lipsite de liberă alegere. Oamenii circulă în această lume, în viața materială, „animalică”.

Între timp, dorinţa lor egoistă crește până când atinge stări speciale de disperare, care sunt îndreptate spre revelarea embrionului sufletului, punctul din inimă.

Și poate nu un punct în inimă, ci simpla suferință trimite omul spre căutare, iar apoi el se alătură celor al căror suflet a „pătruns” deja.

În interiorul cazanului comun, dorința continuă să mocnească, iar la o anumită etapă, o parte a umanității dobândește posibilitatea liberei alegeri. Aceasta înseamnă că oamenii acționează, ca să spunem așa, independent de  Creator. Sunt eliberați de dorința lor egoistă, iar acest lucru este în întregime și complet în mâinile Sale.

Dobândesc eliberarea de egoismul meu și devin independent de el, adică independent de Creatorul care îl guvernează. Împreună cu ceilalți, ne transformăm în ființe independente, care acționează; vrem să înțelegem și să realizăm ce se întâmplă cu noi înșine și să luăm parte la proces noi înșine.

Nu vreau ca Creatorul să mă guverneze – vreau să acționez exact așa cum face El, dar din proprie voință. Prin aceasta, ajung să cunosc munca Lui, acțiunile Sale, scopurile Sale. „Profitul” meu constă în faptul că devin similar cu El, devin om (Adam) și împlinesc exact aceeași muncă pe care El a împlinit-o asupra mea.

În cele din urmă, tot beneficiul de aici este că Îi aduc plăcere Creatorului. Nu există nimic altceva în afară de asta.

Dar există și oameni care nu posedă un suflet de acest tip. Sufletele lor se pot alătura dezvoltării doar într-o oarecare măsură. Pe măsură ce ei devin ceea ce se numește „țărână sub picioarele celor drepți”, primesc iluminare și spiritualizare prin aceasta, înțeleg importanța procesului și își dobândesc și sufletul.

De asemenea, în lumea noastră există lideri, „cei care conduc” și „cei care sunt conduși”, cei care pur și simplu își trăiesc viața fără a o pune la îndoială. Ei constituie 99,9% din populația care își câștigă pâinea, și ei nu simt lipsa a nimic mai mult. Cu toate acestea, în unitate cu toți, fiecare își va atinge rădăcina în Malchut comun.

Prin interconectare, cu toții simțim că trăim într-o lume unică. Desigur, marii oameni de știință, filozofi și gânditori înțeleg acest lucru mult mai bine decât un măturător de stradă sau un comerciant de piață care știe doar să vândă pepeni verzi și să se uite la fotbal la televizor. Nu este deloc nevoie să-l disprețuim, el nu este vinovat de nimic; pur și simplu dorința sa are o astfel de structură și acționează aşa. Un alt om însă, trebuie să atingă lumea de la înălțimea lui Malchut a infinitului, altfel se simte nerealizat.

Toată diferența dintre ei constă în dorința pe care Creatorul a creat-o și o trezește la viață. Totul vine de la Creator. Și prin urmare, gânditorul trebuie să înțeleagă că în realizarea sa, el nu este în niciun fel superior comerciantului. Căci circumstanțele nu depind deloc de el. Astfel, rezultă că în acest sens, ei sunt complet egali, deoarece toate conturile lor sunt semnate de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala, 28.04.2011, Baal HaSulam – Articole – Mintea care acționează

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→