Întrebare: Când oamenii vă pun întrebări, ascultați cuvintele sau simţiți impulsurile interioare ale persoanei?

Răspuns: Chestiunea este că eu nu percep o întrebare ca sunet. Mai întâi, trebuie să desenez o imagine a omului care pune întrebarea în interiorul meu; apoi trebuie să transform această imagine într-o imagine generală, o imagine generală (nu cea specifică despre care mă întreabă) și abia apoi să o compar cu imaginea reală existentă.

La urma urmei, omul nu întreabă chiar corect. Este posibil să nu înțeleagă starea despre care întreabă, să și-o imagineze incorect. Apoi trebuie să dezvălui o imagine și mai profundă, cea adevărată care trezesc sentimentele și fenomenele sale. Toate aceste tipuri de simțiri, suprapuse una peste alta, trebuie să existe simultan în mine.

Numai atunci mă pot conecta cu cel care pune întrebarea și pot răspunde la întrebarea lui și a tuturor celorlalți.

Comentariu: Acesta este un sistem complex!

Răspunsul meu: Nu este un sistem complex; nu pot face altfel, ce fel de răspuns ar fi? Plat, cu un singur ecran. Și trebuie să existe patru ecrane, ca în Windows, unul în spatele altuia, de la ecranul interior unde lumina, forța superioară, înfățișează stări pentru un om, până la cel exterior, pe care este capabil să le simtă, și până la unul și mai exterior, pe care îl transmite chipurile în cuvinte.

Trebuie să simt toate acestea; altfel, răspunsul nu este un răspuns. Va fi, fie la nivelul psihologiei externe, pământești, fie un fel de semi-misticism, ceva ce nu este discutat.

Întrebare: Dacă pui oameni diferiți în același studio, îi îmbraci la fel și toți pun aceeași întrebare, le-ai răspunde fiecăruia diferit?

Răspuns: Nu. Chiar dacă mai mulți oameni pun aceeași întrebare, cred că practic nu depinde de om. Încerc să aduc întrebarea la un nivel general și în niciun caz să o las la nivel personal.

În principiu, ce întrebări personale pot exista? Toate sunt la fel. Toată lumea trece prin aceleași stări care diferă doar puțin în acele simțiri interioare pe care nu le putem compara între ele. Așa cum mă simt roșu, cald, amar și dulce, la fel simți și tu, dar nu avem cum sa le comparăm. Doar descriem în mod convențional aceleași impresii, cu aceleași cuvinte. Așadar, nu cred că trebuie să intrăm în aceste discuții.

Cartea Zohar spune că acesta este un studiu foarte profund despre cum simțim, înțelegem și adaptăm ceva în noi înșine. La urma urmei, fiecare dintre noi este un sistem foarte complex, răspândit în întregul univers, în toate lumile. Ca să vorbim de privat și general, cel puțin, nu acum. Aceasta aparține nivelului Cărții Zohar, nu altor cărți cabaliste.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspuns la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →