Când te străduiești spre spiritualitate, trebuie să tinzi întotdeauna spre destinație și să nu rămâi stagnant, prins în capcana propriei dorințe și luptând fără succes împotriva ei. Omul avansează atunci când inima și mintea sa sunt în starea dorită.

Nu mă las amăgit de acest lucru, ci privesc înainte. Poate că nu am atins încă scopul, dar nu mă scufund în dorințele și calitățile mele prezente care mă prind de picioare și încearcă să mă oprească. Și în același timp, nu plutesc în nori, într-o iluzie a lumii spirituale, până când aceasta devine realitatea mea. Aceasta este orientarea corectă.

Fiecare moment este o oportunitate de a depune un efort pe calea către dăruire – spre scop.

Când fac un pas, simt ca și cum aș fi atins deja scopul, iar atunci munca devine recompensa pentru mine.

Ținând cont de obstacole, mă ridic deasupra lor și mă bucur de faptul că creez calitatea dăruirii deasupra cunoașterii. Imaginea lumii spirituale se formează din dorințele mele, atunci când forța dăruirii începe să le dea formă, contururile sufletului meu.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →