Fiecare dintre noi descoperă că există într-o stare foarte specială, pe care o numim această lume şi pe care o împărţim în ceea ce se găseşte în noi şi ceea ce se găseşte în exteriorul nostru.  Mă simt şi mă înţeleg şi ceea ce este în jurul meu, într-o anumită măsură. Dezvoltarea înţelegerii mele şi a sentimentului meu se numeşte viaţa mea.  Simt că sunt în schimbare şi că totul în jurul meu se schimbă, lumea întreagă se schimbă.

Apoi, descopăr că percepţia mea asupra lumii depinde numai de mine şi că ea s-a creat în sentimentele mele şi în înţelegerea mea. Atunci când încep să examinez mai profund factorii care determină percepţia mea, descopăr că totul începe de la dorinţa egoistă de a primi plăcere. Asta înseamnă că percep realitatea interioară şi exterioară şi că le evaluez numai cu privire la propriul interes, fie că e bine pentru mine sau nu.

Nu pot percepe realitatea în mod obiectiv, în adevărata sa formă, ci doar în raport cu mine. Dacă ceva nu mă afectează în mod direct, nu o simt deloc. Eu chiar percep, uneori, că lumea este mare şi largă, alteori este îngustă şi sufocantă, ca şi cum aş schimba cu totul mintea mea.

Aceasta se schimbă în funcţie de ceea ce mă interesează şi aşa văd un lucru şi nu acord atenţie unui alt lucru. Sunt ca o pisică, care nu vede decât şoarecele în cameră, dar nu acordă atenţie la frumuseţea camerei şi nici la imaginile care se găsesc pe pereţi. Dacă o persoană intră în cameră, imediat acordă atenţie imaginilor şi nu mai vede şoarecele. Fiecare vede lumea în funcţie de dorinţa lui. Lumea nu există de la sine.  Ea este descrisă în dorinţa mea…

Când devin conştient de limitele percepţiei mele, care filtrează totul numai în raport cu ceea ce mă interesează, încep să vreau să văd ceva în afara acestei viziuni limitate. Mă simt ca şi cum eram în închisoare, ca şi cum eram în interiorul unei temniţe, în interiorul unui mormânt, incapabil să ies.

Încep să mă simt claustrofob, temându-mă de locuri închise ce mă sufocă şi mă împing din toate părţile. Trebuie să ştiu şi să simt mai mult! Aici, încep să simt că dorinţa de primire, care ia totul pentru sine, nu mă lasă să văd lumea reală, ci numai ceea ce interesează dorinţa egoistă pe care o am acum.

Percep întreaga realitate doar prin ego-ul meu. Deşi realitatea poate fi enormă şi practic infinită, eu nu pot să o văd. Acest lucru mă nelinişteşte şi îmi otrăveşte viaţa . Încep să reclam starea mea, dominaţia dorinţei mele de primire, sclavia şi exilul. Deoarece ea mă forţează să văd numai ceea ce interesează dorinţa primitivă îngustă, caut tot ceea ce este legat de un interes sau ceea ce este dăunător şi nu văd nimic dincolo de frontierele sale. Încep să caut un mijloc de a o dezvolta şi, prin urmare, ajung la înţelepciunea Cabala.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 24.10.2013

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Sfinţenia (dăruirea) se ascunde în spatele „forţelor impure” (Klipot). Pentru a ajunge la ea, trebuie să le depăşim şi pentru a face asta, trebuie să devenim inteligenţi, să înţelegem, să fim sensibili şi puternici.

Dacă aveţi instrumentele (Kelim) pentru a munci cu tot ceea ce este ascuns în interiorul pielii (Klipa) veţi fi în măsură să ajungeţi, prin ea, la fruct. Nu erau forţe impure, piei (Klipot), înainte ca Adam să cadă din virtute. Este spus că arborele întreg avea gust de mere! Puteai muşca trunchiul şi era dulce ca un măr, avea acelaşi gust…Este un semn că era imposibil să descoperi un loc rău care trebuia corectat!

De aceea Adam a păcătuit, pentru a descoperi păcatul. La urma urmei, păcatul exista deja, nu creăm nimic nou, ci pur şi simplu, descoperim diferenţa dintre „existenţa din absenţă” (Yesh Mi Ayin) şi „existenţa din existenţă” (Yesh Mi Yesh), creaţia şi Creatorul, măsura profunzimii ultimului, al patrulea nivel.

Aceasta este diferenţa dintre a fi un animal şi a fi un om! Este singurul lucru care ne arată Klipot. Este numit „un ajutor împotriva ta”. Gândeşte-te, cineva stă în faţa ta şi te ajută constant în tot!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2010, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Spuneţi că, la final, fiecare persoană trebuie să dezvăluie formula echilibrului cu natura.

Cabala vrea să facă din fiecare persoană un cercetător, forţăndu-l să descopere formulele naturii?

Răspuns: Dar este o formulă foarte simplă! Fiecare dintre noi este în natură şi tinde spre confort.

Echilibrul este soluţia ecuaţiei, descoperirea formulei celei mai confortabile stări, genul de lucruri de care ai nevoie: căldură, umiditate, hrană, locuinţă, familie şi copii, un loc de muncă sigur, salariu, etc. În lumea noastră asta este pentru a atinge un echilibru cu natura şi a satisface toate dorinţele.

Dar, natura mă dezvoltă, deci, deranjez acest echilibru constant şi trebuie să-l regăsesc atunci când avansez. Noi căutăm, în mod constant, echilibrul. Chiar şi atunci când oamenii aspiră la putere sau tind să obţină milioane de dolari, ei fac asta deoarece simt această nevoie şi, dorind să o împlinească, ajung la echilibru pentru a se calma.

Din acest motiv, dezvoltarea despre care vorbeşte Cabala este dezvoltarea cea mai normală şi naturală pentru oricine în această lume. Singurul lucru este că, fiecare persoană are o formulă individuală pentru a atinge acest echilibru. Echilibru înseamnă că mă simt atât de bine, astfel încât mai bine nu se poate!

Atunci când toate dorinţele sunt corectate, cu alte cuvinte, când ele sunt complet umplute cu tot ceea ce doresc a fi umplute, acesta este numit sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun)!

Nu am nevoie să caut o formulă neobişnuită a naturii! Când ating o stare absolut confortabilă, în care nu aş dori să schimb nimic, aceasta înseamnă că am descoperit formula comună de echilibru cu natura!

Cu alte cuvinte, descopăr că pot fi mare şi de succes şi, această formă în care mă dezvălui astăzi, este numită “Creator” sau natura. Ca şi cum am crescut, în cele din urmă am încetat să cresc şi am devenit un rege şi văd: Aici este castelul meu, aici este armata mea şi aici sunt oamenii.

Atunci când o persoană simte că a atins împlinirea completă, înseamnă că ea a descoperit formula a ceea ce înseamnă a fi Creator.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Acum, când suntem angajaţi în diseminare specială pentru publicul larg, în toate ţările din lume, aş dori să fac un comentariu foarte serios.

De fapt, mişcarea noastră, în cercurile largi ale societăţii, trebuie să urmărească singurul scop, unitate între noi, astfel ca noi să simţim coeziunea interioară, nevoia de celălalt.

Dacă această condiţie este realizată, atunci ieşirea este pozitivă, necesară şi eficientă. Dacă ieşirea ne divide, ne răceşte, ne rupe, atunci trebuie să ne oprim, deoarece lucrul cel mai important pentru noi este de a crea un astfel de centru al grupului, în care să începem să simţim Creatorul, altfel este inutil să diseminăm.

De fapt, putem ajunge la mase, doar dacă organizăm vasul spiritual, Kli-ul spiritual, locul în care Creatorul este revelat.

De ani de zile am studiat şi, ca urmare a acestor studii, munca dintre noi şi diseminare, destul de pasiv, axat în principal pe diseminarea materialului nostru on-line, noi am lucrat în noi înşine. Acum, am ajuns într-un anumit punct de saturaţie şi nu putem merge mai departe. Nu ne putem comprima astfel încât, conexiunea reciprocă să fie formată în noi înşine, în care o oarecare asemănare cu Creatorul se manifestă, adică în creştere deasupra egoismului nostru.

Problema este: Cum ne putem uni ? De aceea, noi ieşim spre mase. La urma urmei, obiectivul nostru principal este unitatea, realizarea Arvut (garanţia mutuală), o astfel de adeziune în grup, care ne va conduce  la similitudinea minimă cu Creatorul la primul nivel spiritual.

Suntem mereu pe pământ, ridicând un picior, dorind să mergem la primul nivel spiritual, dar nu putem, avem nevoie de un impuls. Pentru a fi împinşi din spate, noi ieşim spre cercurile largi ale societăţii, biblioteci, şcoli, universităţi, numeroase intituţii de educaţie şi altele şi diseminăm în lăţime. Ne străduim să obţinem de la mase dorinţele lor pentru a depăşi tot soiul de crize care se dezvoltă, acum, atât de rapid în lume.

Deci, nu trebuie să uităm că, lucrul cel mai important este de a crea centrul grupului, în care aşteptăm manifestarea Creatorului. Este prima treaptă a scării; prima Sa manifestare printre noi, în noi.

Indiferent ce am face, indiferent de forma de implicare în diseminarea externă, utilizând diverse ocazii, vom potrivi, mereu, toate acţiunile şi le analizăm în funcţie de utilitatea lor pentru unitatea de ansamblu. Numai atunci vom putea să luăm o decizie pentru a şti dacă este cazul să facem ceva sau nu. Unitatea interioară trebuie să determine ieşirea noastră în lume: tipul, stilul, oportunităţi şi persoanele care vor fi angajate într-o anumită activitate.

 

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei | Add Comment/Ask Question→

 

Există două tipuri de rugăciuni: Prima rugăciune (MAN) este pentru a se încorpora în AHP al superiorului, care este grupul, care este conectat într-un întreg. GE al inferiorului sunt încorporate în partea superioară atunci când intru în grup, ca într-un uter şi funcţionează asupra mea şi îmi dă toată grija de care am nevoie, mă face să simt că nimic nu-mi lipseşte.

Există sisteme care au grijă de mine în interiorul acestui uter. Nu am nevoie să mă gândesc la nimic, doar să ştiu cum să fiu absorbit în interiorul acestei matrice. Cele trei zile de concepţie sunt cel mai important lucru.

Prin dorinţa mea de a fi integrat în superior, îl evoc şi îl forţez pentru a atinge măreţia. Mă adresez întregului grup şi înţeleg că nu există niciun mijloc ca să pot reuşi de unul singur. Deci, evoc grupul şi îi solicit: să primim Lumina, forţa, corecţiile de la Creator, care se va revela în noi. Dar, El se va revela pentru a stabili conexiunea între noi şi a dezvolta această conexiune. Ca şi cum am opera incubatorul nostru şi am cere pentru el, împreună cu toţi ceilalţi.

Primul MAN este rugăciunea individuală prin care sunt încorporat în grup. Al doilea MAN (rugăciune) este MAN general, când ne întoarcem spre Creator ca un grup şi Creatorul începe deja să se reveleze. Răspunsul pentru al doilea MAN este imediat – MAD.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.10.2013, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum diferă un atelier de familie în care participă cinci cupluri căsătorite, de un atelier compus din zece persoane diferite?

Răspuns: Dacă cuplurile căsătorite sunt într-un atelier şi nu doar zece oameni, atunci, în general, există o înţelegere internă între ei, o temă comună, deoarece problema este una existentă în ei de la început.

Prin urmare, atunci când suntem aşezaţi în cerc şi începem să clarificăm problema pe care fiecare a simţit-o încă de la naştere sau o exeperimentează, atunci este creat un atelier complet diferit. Pe de o parte, trebuie să fim mai subtili, dar, pe de altă parte, există modalităţi de îndreptare, de aprofundare a acestei clarificări.

Este o muncă complet diferită de cea a unui atelier compus din zece persoane. Este intim, deoarece nu este transmis publicului ca atelierele obişnuite. Nu cred că este posibil să se adune 150 de cupluri căsătorite, deoarece este împotriva atmosferei care trebuie să existe printre ei. Sunt suficiente cinci cupluri, îi aşezăm pe canapea în jurul unei mese de cafea, ca şi cum ar fi într-un salon şi ar servi cafea, realizând o atmosferă relaxantă şi prietenoasă, ceea ce conduce la un alt nivel, mai intim. Este un loc excelent pentru ei, pentru a munci în cooperare.

Este de dorit ca organizatorii atelierului să fie, de asemenea, un cuplu căsătorit.

Întrebare: Care sunt întrebările pe care le recomandaţi pentru a fi analizate de către cuplurile căsătorite? Ce i-ar interesa?

Răspuns: În primul rând, precizăm măsurile pe care ei le consideră esenţiale pentru o viaţă bună într-o familie şi apoi, examinăm dacă ele sunt, cu adevărat, obligatorii. Cererile noastre cu privire la partener sunt corecte sau este doar un capriciu, un fel de cerere secundară? Care este, cu adevărat, lucrul cel mai important fără de care o familie nu poate exista? Care ar trebui să fie fundamentul unităţii familiei? La ce ar servi?

Împreună cu aceasta, le punem genul de întrebări care-i aduce la concluzia că familia este un mijloc pentru a atinge nivelul superior, obiectivul superior al existenţei. De aceea, Dumnezeu ne-a împărţit în două exact pentru asta, astfel că, graţie muncii serioase între noi, vom descoperi această imagine singulară, în care noi vom fi asemenea Lui.

Aşa cum este scris:” Şi Dumnezeu a creat omul după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat”  (Geneza 1:27). Prin urmare, trebuie să găsim similitudini între noi, cu alte cuvinte, această caracteristică a dăruirii, iubirii şi reciprocităţii, pentru a deveni asemenea Creatorului în acest aspect.

 

Din kab.tv, “prin timp”, 21.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Este posibil, folosindu-ne de interesul de a fi sănătoşi, să aducem oamenii la un nivel superior de înţelegere a unui ordin superior?

Răspuns: O viziune integrală a lumii produce unei persoane o auto-mulţumire în toate. Ea nu va dori crab marinat, nici alte delicatese. Dimpotrivă, va apărea o aversiune pentru tot ceea ce este impozant, pretenţios şi împotriva naturii.

Oamenii vor fi mulţumiţi cu o hrană sănătoasă şi normală, de bază. Puţin câte puţin, vor începe să fie atraşi de ceva simplu, sănătos şi bun, în viaţa lor personală şi în hrana lor, în tot. Într-un mod natural, din îndrumarea lor interioară, ei vor căuta această rezonanţă, această armonie în calea de aur.

Este posibil să fie aduşi la o stare interioară sănătoasă, la un echilibru psihologic şi fiziologic, ştiind ce este acest echilibru.

Întrebare: Rezultă că, în primul rând, îi atragem deoarece ei sunt interesaţi să înveţe.

Răspuns: Da, aceasta face parte din introducere şi apoi ne asumăm responsabilitatea pentru ei. Le dăm o înţelegere a altor niveluri şi conducem pe fiecare la această stare pe care doresc să o realizeze. Cred că, în toate circumstanţele, este senzaţia integrală care-i va atrage şi vor dori să continue să se dezvolte. Atunci când persoana se simte, cu adevărat, în echilibru şi confortabil, şi aderă la această stare prin hrană, sport şi relaţiile cu ceilalţi, acesta va fi un semn că ea a ajuns la nivelul unui comportament normal.

Din kab.tv, “prin timp”, 20.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

 

În Ştiri: Vineri, 18 octombrie 2013, masă rotundă la Stanford, “Eşti fericit acum” a fost organizată de cinci experţi pentru a discuta despre fericire şi de ce mulţi americani sunt nemulţumiţi. Vorbitorii au discutat despre strategii simple şi sinergice pe care oamenii ar putea să le folosească pentru a promova fericirea pe termen lung, o fericire reală…

“Intr-un studiu recent care a clasat 50 de ţări în funcţie de fericire, în general, Statele Unite s-au clasat pe locul 23. Această constatare poate părea nepotrivită cu visul american: “Viaţă, libertate şi căutarea fericirii”.

“Dar această retorică – căutarea constantă a fericirii – poate fi ceea ce frânează Statele Unite”

“Katie Couric, jurnalist şi gazda de talk-show “Katie”, a moderat dezbaterile.”

Sursa: Ştiri Stanford

În jur de 4600 de persoane au participat la masa rotundă şi virtual, în jur de 700, prin internet.

Discuţia a arătat că, de fapt, nu ştim ce este fericirea. Oamenii nu ştiu, în mod clar, cum să ajungă la asta. Depresia este în creştere la scară mondială şi apare la o vârstă fragedă, dar nimeni nu ştie ce să facă cu ea.

Grupul Bnei Baruch San Francisco a participat la masa rotundă.

 

 

Filed under: Ateliere | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Nu înţeleg atunci când explicaţi că trebuie să fim un canal de transmisie, o „conductă” între Creator şi umanitate. Asta înseamnă că nu ar trebui să simt nimic?

Răspuns: O „conductă” este iubire. Nu am nimic, dar vreau să dăruiesc celui drag întreaga lume. Aceasta numim o conductă. Voi conecta un capăt la cel drag, cu toată puterea iubirii, iar celălalt capăt la Creator.

Dar, pentru Creator, simt altfel de iubire. Vreau ca El să se dezvăluie în locul pe care-l am în grijă, unde El conduce printre creaţiile Sale şi Se bucură prin ele. Se pare că mă preocupă faptul că, Creatorul se relevă în interiorul fiinţelor create, că aceasta va face ca fiinţele create şi Creatorul să se simtă bine. Dar, vreau să fiu doar o conductă care îi uneşte. Apreciez faptul că aceasta s-a întâmplat.

Şi vreau ca El să se dezvăluie în locul care mă preocupă – El domneşte printre creaţiile Sale şi primeşte plăcere de la acestea. Reiese că îmi pasă de revelarea Creatorului în muncă: asta face creaturi bune şi Creatorul.

Aceasta numim o credinţă perfectă. Lumina Hassadim se dezvăluie în mine şi în interiorul ei, Lumina Hochma şi toate acestea de dragul de a dărui.

Discuţie, 23.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Putem spune oamenilor că dorim să-i atragem pentru a studia metoda integrală şi, graţie acesteia, ei nu vor mai fi stresaţi?

Răspuns: Puteţi să numiţi asta cum doriţi, dar când oamenii vin, trebuie să-i aşezăm în grupuri de zece imediat şi, în cinci sau zece minute, să începem să le punem mici întrebări astfel că, un flux va începe să circule între ei. Întrebările vor merge ca mingea într-o roată de ruletă şi oamenii vor începe să simtă că există, deja, ceva care “se mişcă” între ei, un fel de conexiune este creată. Nu cred decât în asta.

Lasă natura să acţioneze! Emoţiile nu percep cuvintele. Urechile le prind cu dificultate, capul nu procesează aproape nimic şi inima nu răspunde deloc! Oratorul a spus ceva pe podium, să-l lăsăm să vorbească. Lăsaţi oamenii nu doar să arate empatie, ci să dea naştere la tot ceea ce doriţi să le transmiteţi. Trebuie să construiţi formarea, instruirea sub o formă astfel încât ei să atingă concluziile corecte prin ei înşişi, fără să audă un singur cuvânt de la voi.

Împărţiţi prelegerea în două părţi. Daţi fiecărei părţi un titlu şi avansaţi într-o astfel de formă, încât ei vor spune ceea ce voi doriţi să le spuneţi. În loc să folosiţi fraza “Există o opinie”, puneţi-le o întrebare, deoarece ei vor căuta răspunsul împreună conform anumitor reguli şi, funcţie de rezultat, continuă munca. Puteţi să vă imaginaţi ce experienţă vor trăi ? Fără a spune un cuvânt, îi trimiteţi la descoperirea propriilor neajunsuri. În plus, când ei singuri le descoperă, aceasta este printr-o relaţie corectă, o stare de perfecţiune pe care o ating între ei.

Nu sunteţi voi cei care le arată partea negativă. Dimpotrivă, ei văd starea lor ca negativă de la înălţimea pozitivă la care au ajuns. Cu alte cuvinte, cele două caracteristici există deja în mijlocul lor, pozitiv şi negativ, pe care le descoperă în ei înşişi.

Din kab.tv, “prin timp”, 20.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→