Familia unei noi ere
Întrebare: Ce este o familie în termenii metodei de educaţie integrală?
Răspuns: O familie este uniunea a două persoane care au un obiectiv comun ce este în exteriorul fiecăreia dintre ele. Cuplul a construit această stare între ei, în dorinţa de a se ridica la el şi apoi se unesc, cu adevărat, în el, într-un tot inseparabil.
O familie este o unitate comună construită pe includerea reciprocă în celălalt. O uniune tipică, uniunea a două persoane la nivel de gospodărie, nu poate fi numită o familie dacă ei nu sunt conectaţi, nu se dizolvă unul în celălalt, nu devin un întreg, realizănd o medie, o a treia componentă, familia. De exemplu, pe plan psihologic, familie este un tată, o mamă şi un copil. Copilul este creaţia dintre cei doi. Astfel, o familie este: ambii soţi şi a treia parte ce o construiesc împreună.
Întrebare: Dacă această familie nu are copii, a treia componentă, atunci este o familie ?
Răspuns: Noi nu vorbim despre un copil fizic. Dacă soţii nu au construit unitatea lor colectivă, atunci nu există nici familie.
A treia componentă este legătura lor, copilul lor spiritual pentru care ei trăiesc. Ei îl sprijină, ei îl încălzesc pentru a ajunge la nivelul următor. Ei încep să simtă că, de la acest al treilea component, ei obţin o existenţă complet diferită. Prin urmare, familia noii societăţi nu va exista pentru sine, nici pentru a servi copiii la nivel fizic, răspunzând nevoilor fiziologice, ci numai pentru a da o satisfacţie spirituală reciprocă. Nu putem să atingem următorul nivel al umanităţii, fără o bună relaţie în familie.
Întrebare: Cine se poate anula înainte în familie ?
Răspuns: Nu este anulare, ci înţelegerea că, legătura trebuie să fie deasupra proprietăţilor noastre naturale egoiste individuale şi tendinţelor care sunt create pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor. Prin urmare, soţii sunt parteneri care se ajută reciproc în acest proces.
Din kab.tv, “prin timp”, 21.10.2013
Întrebare
Întrebare
Corecţia rupturii nu poate fi decât atunci când noi ne conectăm. Înainte de ruptură, exista un suflet general, un vas general şi o Lumină care umplea acest vas. Totuşi, sufletul (vasul, dorinţa de dăruire), nu putea suporta această plăcere şi a început să primească pentru a primi, în loc de a dărui şi apoi, ruptura a avut loc.
Întrebare
În Ştiri (The National Interest)
Întâlnim, constant, probleme diferite de-a lungul drumului spiritual. Nimeni nu ne-a promis că va fi o călătorie uşoară, deoarece noi muncim împotriva naturii noastre, împotriva ego-ului nostru şi este foarte dificil.
Există un anumit număr de verificări pe drum, destul de clare, cu privire la semnele fizice prin care este posibil să se evalueze dacă avansaţi sau nu. Primul semn este dacă vă străduiţi să vă simţiţi în centrul grupului. Nu în centrul atenţiei lumii, prezentându-vă ca cel mai important, ci în centrul speranţelor comune, în centrul unităţii, al dăruirii şi al interesului comun, la temelie, “în echilibru într-un picior”, adică stâlpul pe care este aşezată unitatea: “nu face altuia ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”.
“Şapte ani de saţietate” este starea în care o persoană aspiră, mereu, să obţină tot ceea ce vrea pentru egoismul său. Deşi este pregătită să muncească din greu pentru acest lucru şi să depună mult efort, pentru moment o împlineşte şi satisface ego-ul său. Ea crede că există o satisfacţie în Egipt şi îi va aparţine: toate plăcerile acestei lumi şi plăcerile lumii spirituale. Ea crede că va putea să realizeze asta prin şi pentru sine şi nu defineşte scopul de a încânta pe Creator. Ea nu se gândeşte decât la propriul interes.
Întrebare
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription