O persoană care nu se angajează în înţelepciunea Cabala, ci priveşte pur şi simplu şi ascultă emisiunile noastre, începe, progresiv, să perceapă în mod automat toţi termenii şi conceptele Torei corect, deoarece Lumina superioară operează asupra ei.

Ea nu are nevoie de nimic altceva decât asta. Dacă ea face sistematic totul, atunci, fără îndoială, va începe să simtă o lume opusă şi să înţeleagă că tot ceea ce percepem în exterior este, de fapt, în interiorul nostru.  Va fi uşor pentru ea să perceapă acest lucru. Este suficient să treacă prin această schimbare şi asta-i tot.

În general, despre acest lucru vorbesc domeniile care tratează limitele, cum ar fi fizica cuantică şi teoria relativităţii. O persoană încearcă şi nu înţelege de ce lucrurile se produc într-un anumit mod şi apoi, ea începe să realizeze şi să gândească referitor la nou sistem de coordonate.

Dar, înainte de fiecare nou nivel, înainte de realizare, există un sentiment de întuneric, de confuzie, ca şi cum noroiul a fost amestecat cu apă şi nimic nu este clar.

Lucrul principal este că noi suntem parte a naturii şi nu putem scăpa. Noi ne angajăm în ştiinţa cea mai naturală, care nu face decât să precizeze unde suntem, cum trăim şi cum precepem natura.

Dar, dacă o persoană nu are o astfel de înclinaţie, nu vei fi capabil să o convingi să studieze. Dacă ea începe să simtă nevoia, atunci ea nu are nevoie de cuvinte. O va simţii ca un animal: “aici se vorbeşte de mine”. Ea va privi în jur, până ce va ajunge la înţelepciunea Cabala.

Din “Secretele Cărţii eterne”, kab.tv, 29.04.2013

 

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Un “sclav” este o dorinţă pe care am asimilat-o în interiorul meu şi este, deci, sub controlul meu complet. În acelaşi timp, l-am dominat până într-un punct în care nu mai este considerat ego-ul meu, ci un partener cu drepturi depline.

Eu pot să-l folosesc foarte bine, nu prin presiune  aşa cum o faceam atunci când îl foloseam prin forţă, ci într-un mod raţional şi logic. Aceasta înseamnă că este deja total de acord cu mine.

Noi vorbim doar despre intenţii şi dorinţe, deoarece nu este nimic altceva decât ceea ce este într-o persoană. O persoană este o lume mică, deci tot ceea ce vedem, imaginea lumii cu toată lumea în interior, este totul o reflectare a atributelor mele interne şi nimic altceva. Dacă există ceva în lumea din interiorul meu, este un semn că acesta este modul de a vedea propria mea reflexie.

Aceste este modul în care trebuie să organizez totul în capul meu, citind sursele, până ce, efectiv, îmi dau seama. Puţin câte puţin, mintea voastră şi vederea vor fi axate pe asta şi veţi înţelege că este, cu adevărat, aşa. Chiar şi fizicienii cuantici şi psihologii au început să vorbească despre asta.

 

Din “Secretele Cărţii eterne”, kab.tv, 29.04.2013

 

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Există două lucruri care menţine o persoană pe drumul spiritual: un cadru pe care l-a stabilit pentru sine şi mediul corect. Ar trebui să extindă, în mod constant, acest cadru?

Răspuns: Nu neapărat. Când eram alături de Rabash, nu l-am văzut schimbând cadrul vieţii sale, în niciun fel. El a învăţat în acelaşi moment al nopţii, apoi avea plimbări lungi pe plajă, în parc, în pădure, la saună şi după-amiaza el se odihnea înainte de a studia, din nou, în cursul serii. El a păstrat această schemă cotidiană ani de zile, fără nicio schimbare, chiar şi hrana pe care o mânca.

De ce ar trebui să facem schimbări în corporal? Toate schimbările trebuie să fie interioare şi nu exterioare. Ştim că un măgar nu aspiră la noi delicii, ci preferă boabele cu care este obişnuit. Un elefant preferă iarba. Un animal preferă ceea ce are nevoie, în funcţie de natura sa. Fast-food-urile moderne nu sunt bune, deoarece corpul noastre nu s-a schimbat. Nu facem decât să ne intoxicăm. Corpul nostru are nevoie de hrană simplă, naturală, aşa cum se recomandă.

Este foarte bine dacă un corp este obişnuit cu un anumit orar cotidian. Este chiar recomandat a lua medicamente la aceeaşi oră, în fiecare zi. O maşină care execută o acţiune repetitivă se degradează mai rar, chiar şi un motor obişnuit care funcţionează permanent şi nu este pornit şi oprit tot timpul, lucrează mai mult.

Nu este nimic mai rău pentru un animal decât schimbările în tot ceea ce are de-a face cu natura sa. Dar, în partea care nu aparţine naturii, care este deasupra şi aparţine lumii spirituale, toată viaţa este făcută din schimbări. Cantitatea de schimbări este un indicator al sănătăţii spirituale, al puterii spirituale.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.07.2013, Scrierile lui Rabash

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

 

Este clar că nu putem progresa decât deasupra dorinţei egoiste corupte care este revelată din ce în ce mai mult, zi după zi. Doar depăşind-o şi numai dorind obiectivul spiritual cu înclinaţia corectă, avansăm progresiv spre finalul corecţiei.

Lucrul principal este de a porni de la zero în fiecare zi, adică în fiecare moment. Trebuie să simţiţi noile dorinţe egoiste, gândurile, îndoielile şi dezacordurile cu obiectivul şi să acceleraţi trezirea în voi, de la un moment la altul. Voi criticaţi calea spirituală, mediul, profesorul, cărţile şi sursele şi sunteţi atraşi de alte obiective.

Este la fel de important de a vedea cât sunteţi de adânciţi în analize interioare, căci ele vă pot îngropa sub sarcina lor grea. Nu trebuie să petreceţi asupra lor mai mult decât este necesar, ci numai să simţiţi unde sunteţi şi să ajungeţi imediat la ieşirea din întuneric. Avem nevoie de atitudinea corectă pentru a începe.

Dacă înţelegeţi că progresul este bazat doar pe clarificări negative, atunci ar trebui să fiţi recunoscători şi să avansaţi. Nu ar trebui să vă fie teamă să descoperiţi clarificări din ce în ce mai neplăcute, în fiecare minut. Dimpotrivă, cu cât aveţi mai multe “intrări” şi “ieşiri” în raport cu scopul, cu atributele spirituale, dăruirea, dragostea şi conexiunea, cu atât veţi fi mai fericiţi că viaţa voastră este plină de corecţii.

Chiar dacă vă pregătiţi în avans şi ajungeţi la un mare eveniment, la un mare congres şi trăiţi serioase clarificări interioare, a doua zi ar trebui să fiţi fericiţi să începeţi din nou, aceleaşi corecţii şi aceleaşi probleme pe care, aparent, le-aţi avut deja.

Nimic nu se repetă, chiar dacă poate părea aşa. Totuşi, o persoană trebuie să se obişnuiască să reînceapă de fiecare dată, până ce clarificările ating o măsură completă şi oferă un nou nivel pentru a munci. Acolo, de asemenea, munca reîncepe în fiecare zi, chiar dacă este un nou tip de muncă.

 

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 07.07.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

 

A te strădui ca ”un bou sub povară și ca un măgar încărcat cu greutate” înseamnă a lucra fără a simți nici un gust în muncă. Citesc cartea Zohar pentru că doctoral spune că acționează ca un medicament care mă va ajuta să-mi revin. De cele mai multe ori este neplăcută și extrem de dificilă. Ea contravine dorințelor mele corporeale și nu este pe gustul meu, dar doctorul mi-a prescris-o, așa încât eu asta fac.  

Nu doresc să simt plăcere în mintea și în inima mea atunci când citesc Zohar-ul. Cu toate că lecturarea Zohar-ului îmi face plăcere, eu nu mă bucur pentru că mi se pare că aș înțelege, aș simți și aș urmări acțiunea, ca într-o carte de aventuri, urmărind călătoriile marilor înțelepți ca și cum i-aș urmări pe marii exploratori ai unor noi tărâmuri și continente. Eu mă bucur doar să accept această lectură ca pe un medicament.

Ceea ce îmi face plăcere nu este lectura în sine, ci procesul prin care trec. Mai întâi, urmez indicațiile înțelepților, ceea ce înseamnă că mă plec în fața lor. Apoi, aflu că acest lucru aduce Creatorului plăcere și bucurie. La final, mă corectez în acest fel și mă apropii de Creator!

Dacă te afunzi în text, înseamnă că acționezi în cadrul dorinței tale de a primi, încercând să o umpli cumva, cu ajutorul minții și a inimii tale egoiste. Astfel, jefuiești intensitatea studiului tău, intensitatea stării tale. Cu toate acestea, într-un final, lucrurile vor evolua în sens invers și va veni un timp în care vei înțelege, dintr-o dată, că nu ai nimic. Tristețea aceasta egoistă te va face să înțelegi că ai studiat într-un mod greșit.

Această abordare nu este 100% corectă, căci cum pot eu să înțeleg semnificația Cărții Zohar-ului cu mintea mea corporeală? Când ești om de știință, studiezi lumea aceasta cu ajutorul uneltelor pe care le ai, cu emoțiile și rațiunea ta, încercând să o înțelegi în mintea ta. Așa operează în această lume știința, ea fiind numită ”rațiune”.

Însă lumea spirituală este la un alt nivel. Se află într-o dimensiune în care emoțiile și mintea ta nu mai controlează nimic. Nici măcar nu-ți poți imagina cum este acolo. Se găsește pe o frecvență total diferită. Este ca și cum tu poți recepționa o frecvență de 100 Kiloherți, iar ceilalți lucrează la o frecvență de 100 Megaherți. Sunt frecvențe total diferite; una este lungă și cealaltă scurtă, ele nu pot comunica și nu pot genera nici un fel de forme comune.

Cum poți vorbi despre o lume pe care nu o poți percepe? De ce te poți agăța? De nimic! Cu toate acestea, ni s-au dat cărți pe care nu le înțelegem deloc și nici nu le putem înțelege. Nu vei înțelege nimic, dacă nu atingi nivelul acelei cărți. Acest nivel de calitate se dobândește transformându-ți toate simțurile și mintea. Totul se schimbă în interiorul tău, primești noi emoții și o nouă minte, în locul celor vechi. Înainte de a se petrece acest lucru, nu ai nici o conexiune cu cartea numită ”Tora”, cu excepția calității sale unice. [111650]
Din partea a doua a lecţiei zilnice de Cabala 7/02/13, Zohar

 

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

 

Nu există nicio altă cale decât să ne ţinem de linia dreaptă pe cât putem de mult, urmând „credinţa deasupra raţiunii”. Îndelungata mea experienţă personală arată că multora dintre studenţii mei li se pare greu să înţeleagă ce este linia dreaptă, din moment ce îţi cere să te anulezi pe tine însuţi, să rămâi bucuros şi să respecţi „credinţa deasupra raţiunii”. Vocabularul nostru convenţional nici măcar nu conţine cuvinte clare care să o descrie.

Poate că v-ar fi mai clar dacă aş explica altfel. În timp ce suntem la un nivel mai jos, primim ajutor de sus pe măsura dorinţei noastre ca să devenim asemănători celui de sus. Acest proces are loc la fiecare pas: mineral, vegetal, animat şi vorbitor, atât în această lume cât şi în lumile superioare. Pe măsura ostenelii depuse de cel de jos în efortul de a deveni asemănător celui de sus, cel de jos atrage energie de la cel de sus şi îl forţează pe acesta din urmă să aibă grijă de el. Astfel lucrează legile materiale şi spirituale ale fizicii.

De aceea dacă depunem eforturi să ne agăţăm de linia dreaptă, adică să devenim ca cel de sus, dacă încercăm să ne apropiem de forma Lui şi să copiem acţiunile Lui, înseamnă că tindem să dobândim forma unui embrion. Înclinăm spre a ne anula pe noi înşine în faţa celui de sus. În ciuda faptului că noi toţi continuăm să fim într-un interes pentru sine permanent, tot vrem să ne anulăm în faţa celui de sus, să intrăm în El, astfel încât acolo unde rămânem neremarcaţi şi imperceptibili să ne predăm complet Lui.

Asta este ceea ce numim „credinţă deasupra raţiunii”, având în vedere că o facem dincolo de cunoaşterea noastră, de sentimentele şi dorinţele noastre. Din această cauză, nu doar că primim Lumina înconjurătoare de la cel de sus, dar ne şi putem concentra alături de alţi prieteni şi putem folosi ajutorul lor într-un mod în care mediul nostru ne va livra Lumina, permiţându-ne astfel practic să creştem în spiritualitate.

Venim în contact direct cu cel de sus. Nu doar că lăsăm Lumina înconjurătoare să ne influenţeze, dar primim şi Lumină interioară adevărată, „sângele” spiritual („dam” – de la cuvântul „domem” – fără viaţă) care hrăneşte fetusul, Lumina Nefesh – un nivel neanimat al sfinţeniei.

De ce este numit „ sacru”? Pentru că este determinat de lucrurile la care aspirăm. Există numeroase învăţături, religii şi metodologii. Trebuie să fim siguri că ne duc spre adeziunea cu Creatorul, spre dobândirea echivalenţei de formă cu El, spre a ne iubi aproapele ca pe noi înşine, de unde începe iubirea noastră pentru Creator.

Dacă o metodologie urmează scopul de mai sus şi îi aduce în mod practic pe oameni la împlinirea lui învăţându-i zi de zi cum să-şi mărească dorinţa iubirii faţă de alte creaţii şi cum, mai apoi, să înveţe să-L iubească pe Creator, atunci această învăţătură este numită sacră sau spirituală. Altfel, ar putea deveni o otravă letală în loc să fie poţiunea vieţii.

 Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.06.2013, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Înțelepciunea Cabalei a folosit patru limbi de-a lungul istoriei: limbajul Bibliei, limbajul Halachei (Legii evreiești), limba Haggadah și limbajul Cabalei. Putem spune că limba educației integrale este a cincea limbă nouă pe care o folosim pentru a comunica cu lumea?

Răspuns: Nu, este mai mult ca limbajul Cabalei, adaptat pentru „copii.” Este așa pentru că  vorbim cu oamenii despre dragoste, conexiune, ascultare, despre forța colectivă a dăruirii care este revelată în conexiunea dintre noi. Această forță este dezvăluită de la un nivel superior și locuiește printre noi, la fel ca înțelepciunea pentru mase. Noi explicăm psihologia educației integrale folosind terminologia de astăzi în spatele căreia nu există altceva decat înțelepciunea Cabalei: Sfirot, Partzufim, lumi, urcari si coborari, conexiune reciprocă, Reshimot (amintiri), etc.

Întrebare: Dacă în trecut obișnuia să-mi fie suficient să studiez înțelepciunea Cabalei și să mă conectez cu prietenii și cu grupul, trebuie, de asemenea, să studiez acest stil de limbă cabalistică astăzi?

Răspuns: Da. Este unicitatea educației integrale. În mod asemănător explicăm copiilor și adulților aceleași lucruri în moduri diferite. Legătura cu lumea trece printr-un alt nivel de comunicare și noi trebuie să-l învățăm.

Este Lumina care Reformează cea care corectează pe toată lumea. Ea nu vine la mase dacă noi nu participăm în proces. Dacă lumea începe să se conecteze independent, va accelera ritmul avansării pe calea suferinței.

De exemplu, dacă Europa începe să întărească uniunea de care are atâta nevoie astăzi, va conduce la regimurile naziste și comunele locale care abuzează pe alții. Dar dacă vom lucra la unitatea Europei, atunci va lua o formă spirituală, conform regulii „iubește-ți prietenul ca pe tine însuți.” De aceea, noi nu trebuie să dăm timp lumii pentru a începe conexiunea egoistă. Numai dacă vom iniția procesul conexiunii dintre ei, vom conduce la un rezultat pozitiv.

Întrebare: Cum putem face asta?

Răspuns: Folosind mass-media, prin intermediul grupurilor noastre, și în special prin rețeaua generală care ne conectează pe noi toți ” dincolo de spațiu”. Prin ea, vom influența oamenii și ei vor începe să înțeleagă că noi avem metoda corecției și nimeni altcineva.

De fapt, acceptarea educației integrale este criteriul după care o persoană este gata pentru a fi corectată. Aceasta este împlinirea înțelepciunii Cabalei, așa cum se spune în articolele „Matan Tora” (Dăruirea Torei) și „Arvut” (Garanția reciprocă). Deci, rolul nostru este de a deveni profesori, o „împărăție de preoți și un neam sfânt” în ceea ce privește națiunile lumii. Acesta este de fapt câmpul în care vom efectua acțiunile noastre externe -„un câmp binecuvântat de către Creator.”

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 03/6/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Rabash, Scrisoarea 42: Atunci când fiecare s-a auto-anulat și se gândește doar la Creator, ei nu mai au rațiune privată, deoarece nu mai există opinii particulare, toți indivizii se anulează și intră în domeniul unicului.  

Principalul lucru este includerea; includerea aduce vasul general la starea corectată și, în plus, mărește vasul, de 620 de ori. Ceea ce era doar conectat în sistemul lui Adam HaRishon (primul om) mai înainte de păcat, a devenit ceva mult mai mare. Nu este aceeași materie și nici același ”pământ” inițial, cu toate acestea el devine similar cu Creatorul în toate privințele.

În ceea ce privește intensitatea, care este de 620 de ori mai mare, aceasta reflectă o ridicare calitativă care nu poate fi descrisă în cuvinte. Parcurgem un proces de creștere și trecem de la faza de ființe create la Creator, ridicându-ne astfel la nivelul Celui care dăruiește.

Aceasta nu înseamnă că, de acum înainte voi cuprinde întreaga lume în percepția mea; nici măcar nu este vorba despre lumea aceasta, ci despre niveluri total diferite. Mărimea primului nivel spiritual nu se poate măsura cu lumea noastră, nici ca înălțime și nici ca intensitate.

Totul este dobândit doar prin includere, atunci când eu îi împlinesc pe prietenii mei și ei mă împlinesc pe mine. Nimeni nu se poate ”umple” singur, doar alții o pot face și doar de la ei va primi el împlinirea.

Din Lecţia zilnică de Kabbalah Lesson 7/05/13, Pregătire pentru St. Petersburg Convention

Filed under: Congrese, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Toate cele șapte miliarde de oameni care populează pământul trebuie să descopere și să simtă lumea superioară?

Răspuns: Toate cele șapte miliarde trăiesc în lumea noastră, și toți simt lumea noastră, chiar dacă fiecare în felul său. Vor simți lumea superioara diferit, de asemenea. Lumea Superioară este percepția Creatorului. Acesta este motivul pentru care ei Îl vor simți, această forță generală de corectare, dragoste și interconectare.

Într-un fel sau altul, piramida rămâne. Nu depinde de o persoană. Toată lumea se va simți total mulțumită și calmă. Este așa deoarece rădăcina sufletului, care ne aranjează unul în raport cu celălalt, este reparată.

Acest lucru înseamnă că toată lumea ajunge să facă ceva special, dupa cum se spune, „înțelepții au discutat timp de șaptezeci de ani, care este mai norocos: Cel care nu se naște norocos sau cel care se naște norocos?” Ei au ajuns la concluzia că este mai bine să nu te naști deloc, dar dacă te-ai născut, atunci ar trebui să-ți împlinești misiunea.

Din emisiunea KabTV „Secretele cartii eterne” 25/02/13

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Chiar dacă ştim că există o singură forţă care acţionează în vieţile noastre, în ciuda acestui lucru, dacă vedem ceva ce nu ne place, dacă trăim experienţa a ceva nedorit, uităm imediat că viziunea noastră, gândurile, dorinţele şi emoţiile noastre sunt controlate şi modelate de Creator. Dimpotrivă, credem că suntem independenţi.

Un sentiment, o acţiune sau un gând, care sunt ieşite din comun şi nu vin în întâmpinarea aşteptărilor mele, sunt de ajuns pentru ca eu să nu mai fiu gata să conectez evenimentul respectiv cu Creatorul. Pot să menţin conexiunea cu El doar dacă am o părere bună despre El, şi invers, momentul în care am o părere proastă despre El ne separă; deci, mă gândesc la o altă forţă şi o atribui celorlalţi oameni, mie însumi, naturii, dar nu unicei Surse.

Totuşi, mai târziu, mă întorc din nou şi mă gândesc la unica putere care acţionează în interiorul a tot. Astfel învăţăm să legăm toate stările şi absolut totul de Creator. El trezeşte în noi diferite stări neplăcute pentru ca, în ciuda şi deasupra separării, să ne conectăm cu El astfel încât nu vom fi dependenţi de sentimentele noaste, de înţelegerea noastră, dar vom vrea să ne conectăm cu emoţia şi puterea Lui.

O persoană nu are altă corectare, decât să atribuie toate momentele prin care trece acum sau prin care va trece, direct Creatorului. Astfel, ea justifică creaţia pentru că toate lumile şi toate timpurile au fost create numai pentru a forma în interiorul unei persoane sentimentul Creatorului. Totul este modelat numai pentru a ne dirija pe noi spre descoperirea Creatorului.

Presupunem că realitatea prezentă Îl ascunde pe Creator de noi. Totuşi, nu este aşa, pentru că, dacă relaţionăm corect cu tot ceea ce se întâmplă, în locul unei realităţi care ascunde, vedem o realitate care revelează. Totul depinde doar de relaţia noastră cu acest lucru. Chiar cu ajutorul repulsiei putem avansa.

Ca atare, înţelepciunea Cabala împarte oamenii în „răi” şi „drepţi”. Acolo unde cel rău respinge, cel drept avansează pentru că el vrea să justifice faptul că tot ceea ce se întâmplă are loc pentru avansarea lui.

Principalul scop al unei persoane este să ajungă la sentimentul realităţii Creatorului care umple totul. Singura forţă care acţionează în întreg sistemul, în întreaga realitate. Depinde de o persoană să-şi investească toată energia în asta fără să se mai implice în altceva, fără să fie derutat de alte scopuri.

Să simţi Creatorul înseamnă să dobândeşti forţa de a dărui. Deci, nu merită să te gândeşti la altceva pentru că răsplata pentru toate eforturile din viaţă este că în fiecare moment în această realitate, vom fi privilegiaţi să fim cu forţa dăruirii, prin care începem să înţelegem şi să simţim Creatorul. Îl vedem ca pe un „dăruitor”.

Pentru ca o persoană să abordeze corect această chestiune, nu este singură. În schimb, se află în cadrul unor sisteme sociale care o vor ajuta. Nu este un accident faptul că, de-a lungul istoriei, oamenii s-au adunat în sate, oraşe şi naţiuni; iar astăzi suntem amestecaţi în anumite unităţi sociale.

Totuşi, există un fel de conexiune pe care trebuie să o construim artificial. Spre deosebire de alte forme, nu derivă de la procesul natural evolutiv, şi totuşi, fără ea, avansarea este imposibilă. Este vorba despre o societate unică sau un grup unic, în interiorul căreia/căruia, trebuie să vedem schimbările prin care trecem în calea noastră spre Creator.

Drept completare, Rabash scrie că, deşi văd feţele oamenilor din jurul meu, trebuie să cred că, în spatele lor, stă Creatorul care face toate aceste acţiuni, forţându-le să facă ceea ce văd eu. Cineva zâmbeşte, plânge, ţipă la mine sau râde de mine-nu contează. Depinde de mine să-l văd pe Creator în toate astea, prezentându-mi-se sub această formă. În viaţa obişnuită, prin intermediul mediului, trebuie să pătrund în ele la sursa care le conduce.

Creatorul face tot, scrie Rabash, dar o persoană judecă în funcţie de ceea ce văd ochii ei, în funcţie de comportament, de feţe, de legile naturii, şi tot aşa, şi nu în funcţie de credinţa ei.

Fiind printre miliarde de oameni, trebuie să înţeleg că tot ceea ce se întâmplă, de la ştirile din lume până la cele mai mici evenimente din jurul meu, este o prezentare a Creatorului faţă de mine. Asta este ce trebuie să înţeleg şi să accept, să încerc să descopăr bunăvoinţa din spatele „perdelelor”, să mă aduc mai aproape de El, să-L descopăr în ciuda acestui întreg „teatru”.

Rabash continuă şi spune că cineva care vede faţa prietenului său Îl vede, de fapt, pe Creator. În afara corpului său, doar Creatorul există. Astfel, acea persoană este o fiinţă creată reală.

Sunt fiinţa creată şi totul este o parte a Creatorului care vrea ca eu să mă simt rupt de realitatea Lui prin asta. Totuşi, în afară de mine, doar El umple totul. În această formă, văd în faţa mea Creatorul, Lumina superioară, şi toate formele pe care El le primeşte sunt atrase de egoul meu, divizându-L în părţi de diverse forme şi mărimi. În final, ei înfăţişează înaintea mea diferite părţi ale naturii: minerală, vegetală, animată sau umană.

Pe lângă asta, Creatorul umple totul, şi, de aceea, dacă îmi mint un prieten, Îl mint pe Creator. Dacă fac un prieten să sufere, Îl fac să sufere pe Creator. Dacă relaţionez cu adevărat cu prietenii, pot să avansez repede la o înţelegere corectă. Voi vedea întreaga lume ca un tot, perfect şi supus unei ghidări mai înalte, voi vedea că totul este direcţionat spre a mă aduce la Rădăcină.

Dacă este aşa, atunci nu există cu adevărat alţi oameni în întreaga realitate. Suntem doar eu şi Creatorul. Toate celelalte componente acţionează ca o legătură de tranziţie, ca un amortizor, un ajustor între noi.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că, înaintea fiecărei acţiuni, trebuie să-mi spun că acţionez independent şi că reuşita depinde de mine, şi după o faptă, trebuie să conştientizez şi să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Trebuie să încerc să înţeleg că totul a fost construit de la început de către Creator. Rezultatul era cunoscut încă de la început. Deci, depinde de mine să accept totul din toată inima, întrucât aşa a fost stabilit de la început.

Totuşi, este interzis să spunem că totul a fost cunoscut de la început şi că nu mai este nevoie să facem nimic. Dacă acceptăm comportamentul Creatorului fără să facem acţiuni doar pentru că este posibil să I le atribuim Lui, atunci nu ne schimbăm. Deci, vedem acelaşi rezultat sub o altă formă, pentru că dacă eu nu mă schimb, stau cu braţele încrucişate şi fac ceva fără legătură cu independenţa mea şi urmez redirecţionarea din partea Creatorului, avansez prin suferinţă şi lovituri.

Cu toate acestea, dacă pe fondul comportamentului Creatorului, îmi dedic timpul acţiunii pe cont propriu, şi apoi, aduc totul înapoi la „autoritatea supremă”, la Creator, dacă acţionez ca să egalizez participarea mea cu participarea Lui, astfel mă schimb. Dintr-un salt, mă ridic la un nou nivel prin modalitatea „voi grăb lucrurile”.

Aceasta este întreaga diferenţă. Lumea îndură multă suferinţă pentru că vrea să schimbe ceva pe cont propriu. Schimbarea este necesară, dar cealaltă jumătate lipseşte, şi asta este ceea ce vrem să explicăm umanităţii.

De la Congresul din New Jersey, 11.05.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→