Întrebare: La congres a fost un agreabil sentiment de încredere în apartenenţa noastră la unitate. Acum, trebuie să separăm această senzaţie plăcută a sentimentului de apartenenţă, dar încrederea ar trebui să rămână?

Răspuns: Încrederea este lumina pe care trebuie să ne-o asigurăm. Nimeni nu poate simţi încrederea de la sine, aceasta vine numai din exterior. Este vorba despre încrederea copilului care stă în braţele mamei. Toată încrederea sa este de a aparţine superiorului.

Garanţia mutuală, integrarea reciprocă, încrederea şi conexiunea, toate acestea sunt reunite într-o singură stare comună, o iluminare. Şi apoi, vom învăţa să împărţim aceste sentimente în trei linii. În diferite etape, naşterea şi alăptarea, creşterea se întâmplă în moduri diferite. Dependenţa noastră de partea superioară şi atitudinea noastră faţă de grup se schimbă, ca şi a gradului superior sau a celui în care vă aflaţi.

Dacă forţa superioară se manifestă în grup, atunci ne-o atribuim, deja, în sufletul nostru. Totul este în grup, deci nu este nevoie să filozofăm prea mult, lucrul cel mai important pentru noi, acum, este de a face un pas înainte care va deveni o schimbare de viaţă.

Depinde dacă suntem în măsură să înţelegem gradul atins mai profund sau dacă noi cădem înapoi şi atunci  vom avea nevoie de mai mult timp pentru a reveni în aceeaşi stare.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Tora, “Exodul”, 21:13:Dacă nu a fost pregătit cu obstacole şi Dumnezeu l-a scăpat din mână, îti voi stabili un loc unde el va putea să se refugieze.

În timpurile vechi descrise în Tora,  existau şase colonii spre care oamenii care “accidental” răneau pe alţii, erau scăpaţi. De ce ar fi fugit oriunde, dacă Curtea Supremă le justifica acţiunile lor, emiţând avize juridice (indulgenţe), care spuneau clar:  “Am ucis un om fără să vreau şi toată lumea ştia?” Cine ar putea să-i vâneze, dacă acţiunile lor au fost aprobate prin legea acceptată de societate?

Care ar putea fi pedeapsa lor? Ei sunt penalizaţi fiind privaţi de libertate şi trăind printre cei care încercau să se corecteze.

De ce le-a stabilit Creatorul astfel că, prin ei, este realizată pedeapsa altora? De ce cineva a rănit, neintenţionat, pe vecinul său sau, din greşeală, a ucis pe cineva? Să spunem că eu conduc maşina mea şi, dintr-o dată, distrug gazonul vecinului meu. Cine a inserat acest program în interiorul meu?

Noi înţelegem, în mod clar, că este Creatorul cel care face asta. Regulile din Tora conţin un capitol special care explică căile Creatorului care se foloseşte de noi, fără participarea noastră conştientă, care desfăşoară acţiuni prin noi, în scopul de a influenţa o terţă parte.

Este posibil a obţine clarificări dacă toată lumea înţelege cine este scenaristul?  Pe de altă parte, tentativele noastre pentru elucidarea acestor întrebări ne-ar putea ajuta să realizăm adevărul. Cum putem înţelege că nu suntem noi, ci Creatorul care se foloseşte de noi pentru acţiunile Sale? Poate judecata superioară să ne facă asta? La ce nivel ar trebui să fie judecătorul pentru a putea defini că era acţiunea Creatorului?

Întrebare: Adevărat, cine este în măsură să considere acţiunile noastre ca fiind faptele Creatorului ?

Răspuns: Pas cu pas, vom clarifica asta. Ar trebui să încetăm să ne minţim pe noi înşine. O persoană trebuie să se examineze şi să determine dacă are ceva în comun cu ceilalţi sau nu şi dacă există relaţii spirituale între ea şi mediul său. Dacă nu, atunci de ce sunt ei plasaţi în acelaşi sistem? Dacă sunt legături spirituale implicate, ar trebui să se gândească la modalitatea de a îmbunătăţi acest contact.

Comentariu: Deci, aceasta înseamnă că o persoană care a comis o crimă fără intenţia de a o comite şi care, în mod voluntar, s-a exilat în colonie, ar trebui să fie la un nivel cognitiv foarte ridicat.

Răspuns: Nimeni nu îl urmăreşte şi el nu este condamnat să trăiască într-un loc unde trebuie să se prezinte la postul de poliţie în fiecare dimineaţă. Nu este nimic de genul ăsta! El vede că partea superioară îl va conduce acolo şi merge în acel loc pentru a clarifica voinţa superioară. În scurt timp, atunci când sistemul superior la care este conectat a încheiat munca sa, este autorizat să revină.

Din programul kab.tv, “Secretele Cărţii eterne”, 11.03.2013

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În timpul pregătirii congresului, toată lumea a avut o dată precisă spre care puteam accelera şi concentra toate eforturile noastre. Şi după aceea, toată lumea s-a întors la proiectul său şi acest efort comun, vizat la un moment dat, nu a mai fost simţit. Cum putem realiza o accelerare în raport cu acelaşi punct?

Răspuns: Cred că suntem destul de vechi şi nu avem nevoie de a fixa o dată comună ca un ghid pentru noi înşine. Este un nivel copilăresc, dacă putem să ne concentrăm pe o singură zi. O zi semnifică o stare. Şi în timp ce noi avansăm, trebuie să menţinem această stare la o înălţime mai mare şi cu o stabilitate crescută, până la eternitate.

Pentru moment, ne sunt date senzaţii agreabile de a fi în aceste stări, astfel încât forţa noastră egoistă materială ne ajută să ne menţinem în ele. Egoismul nostru susţine, încă, această unitate deoarece noi suntem la începutul dezvoltării noastre.

Lucrul principal este de a face această stare permanentă şi de a simţi apartenenţa noastră la grupul nostru mondial. Încercaţi să vă separaţi de acest sentiment şi să asociaţi această condiţie la toate evenimentele vieţii voastre; în orice situaţie, aveţi nevoie de a rămâne în interiorul acestei unităţi.

Trebuie să rămânem în aceeaşi stare în care eram la congres cu toată lumea şi să aduceţi toată viaţa voastră în interior. Toate activităţile zilnice: lecţia, munca, familia, casa, toate situaţiile care se produc, trebuie să fie aduse în zona congresului şi să continue pe orbita sa.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

 

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Baal  HaSulam, articolul “fructele unui înţelept”: Zoharul compară cu două persoane care se găseau pe un vas, când una dintre ele a început să facă o gaură sub ea. Prietenul îi reproşează: “De ce vrei să faci o gaură ?” Şi prostul i-a răspuns: “Ce te priveşte, eu fac o gaură sub mine, nu sub tine.” De fapt, o persoană poate distruge totul.

În lumea fizică, într-un astfel de caz ne vom îneca toţi şi ce se întâmplă în spiritualitate? Acesta este secretul rugăciunii celor mulţi, este interzis unei persoane să părăsească grupul. Şi îi este interzis de a cere numai pentru sine, pe sine, chiar dacă este pentru a dărui satisfacţie Creatorului său, mai degrabă trebuie să ceară pentru întregul colectiv.

Mai întâi, este necesar să se realizeze iubirea pentru ceilalţi. Şi, de aici, vom ajunge la iubirea pentru Creator. Adică, la început, trebuie să ne conectăm şi doar atunci putem trece la etapa următoare. Nu poate fi nicio acţiune spirituală dacă nu vine din conexiune.

Spiritualitatea nu există de la sine, ci o construim plecând din Kelim-urile noastre, vasele; formăm o imagine a lumii spirituale pe un fundal de lumină albă. Desigur, noi nu suntem autorizaţi să reprezentăm numai ceea ce vine la noi, noi suntem limitaţi de imaginea care există potenţial deja în Lumină.

Progresiv, trebuie să ne adaptăm la lumină, apropiind cele 125 de niveluri pe care le construim. Aşa construim aceste stări în mijlocul Kelim-urilor noastre. Şi, prin urmare, nu avem nimic a construi fără conexiune. Şi, cineva care nu este îndreptat spre acest obiectiv, nu este îndreptat spre o acţiune spirituală. Toate celelalte măsuri, în plus de aceasta, ne conduc spre “un alt drum”, drumul “Beito”, calea suferinţei, drumul lung şi dificil care este proiectat pentru a ne aduce la recunoaşterea necesităţii conexiunii.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Lucrul principal este de a nu ne mişca din acest punct: ”Astăzi ne-am adunat aici.” Astăzi, este momentul în care trebuie să muncim pentru a nu pierde ceea ce am realizat înainte, dar numai prin amplificare. Este exact situaţia care s-a creat acum, după congres. Trebuie să fim preocupaţi să continuăm şi să adăugăm la câştigurile noastre, în loc să aşteptăm să fim aruncaţi din nou în jos, şi cine ştie când vom fi în măsură să ne ridicăm.

Grupul nostru mondial Bnei Baruch trebuie să se menţină cel puţin la acelaşi nivel. Dorim să păstrăm ceea ce am realizat şi, dacă nu sunteţi în măsură să rămâneţi la acelaşi nivel, atunci nu sunteţi în dorinţa de dăruire, chiar şi în cea mai mică măsură.

Prin toate mijloacele, trebuie să rămânem în starea atinsă şi să nu cădem. O coborâre ar trebui să fie în realizarea faptului că este necesar să se adauge la ascensiunea precedentă – nu este suficient pentru noi! Trebuie să ne ridicăm la o nouă ascensiune. Şi, dacă ne coborâm, nu vom urca niciodată în palatul regelui.

Este necesar să distingem fiecare ascensiune care este o mare dăruire, care este adăugată, picătură cu picătură: de fiecare dată un pic mai multă dăruire, conexiune şi un sentiment de unitate. Şi după ce ajungem la acest plus în dăruire, obţinem o coborâre bazată pe sentimentul oportunităţii de a ne ridica mai mult. Cu alte cuvinte, ne trezim dimineaţa şi astfel, avansăm.

Toate coborârile pe care le-am primit până acum ne-au aruncat în jos, în raport cu nivelul atins, determinându-ne să cădem. Ele au fost incorecte, coborâri non-spirituale. Coborârea spirituală ar trebui să fie în raport cu valorile precedente. Dacă, în trecut, ne-am imaginat dăruirea, acum, vedem că dăruirea este mult mai mult. Deci, starea pe care am atins-o pare a fi o coborâre.

Desigur, acest lucru este posibil numai cu sprijinul grupului. Să spunem, am câştigat 1000 $ şi sunt foarte fericit. Apoi, brusc, eu văd că altcineva a câştigat 2000 $ şi nu mă mai simt în ascensiune, ci în coborâre. La fel, trebuie să tratăm ceea ce am realizat.

Toată lumea ar trebui să vadă în mediul său, că este posibil să realizeze mai mult, o şi mai mare dăruire! Nu ar trebui să existe nicio coborâre, există, mereu, posibilitatea de a adăuga.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Dragostea înseamnă prietenie şi prietenia înseamnă iubire. De ce există dragoste între părinţi şi copii dar nu există prietenie?

Răspuns: De fapt, astăzi, nimic nu există. Suntem într-o asemenea stare de egoism sporit, încât copiii şi părinţii nu simt mai multă dragoste, unul pentru celălalt. Nu suntem de vină, este doar ceea ce este.

Astăzi, în umanitate se schimbă multe lucruri. Oamenii nu mai doresc să facă copii, nu vor să mai întemeieze o familie. Aceia care acceptă să întemeieze o familie nu vor să facă copii, şi invers, ei vor să aibă copii dar nu mai vor o familie. În general, totul este incorect.

În tinereţea mea,  totul era un pic diferit şi acum, privesc tinerii şi nu-i înţeleg. Ei sunt o natură complet diferită. Este vorba despre o schimbare bruscă de generaţie, accelerarea timpului şi schimbări mai mari ne aşteaptă.

De fapt, nu este decât o creştere a dorinţelor care nu se exprimă clar în noi, dar sunt detaşate de nivelul anterior, adică, ne îndepărtăm mai mult, de lumea animală. Cu alte cuvinte, natura umană, egoismul uman se manifestă, mai mult, în noi. Prin urmare, noi ne detaşăm de nivelul animal precedent şi pierdem instinctele naturale care vizează întemeierea unei familii şi creşterea copiilor. Ele primesc un caracter simbolic.

Toate acestea ne conduc la corectare. Între timp, oamenii avansează sub influenţa noilor dorinţe care se trezesc în ei şi apoi, ei vor începe să le recunoască, mai mult, să le recunoască ca fiind dăunătoare. Cum putem corecta asta ? Doar corectând intenţia noastră, muncind asupra erorilor.

Din Congresul St Petersburg, „Lecţia pregătitoare”

 

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce am obţinut de la acest congres ? Este un sentiment comun de iubire între prieteni?

Răspuns: Nu există sentimente comune. Avem nevoie doar de o corecţie completă. Nu vrem mai puţin. Vom deveni o singură imagine a unei unice fiinţe umane, aducând întreaga lume într-un sistem unificat. Asta-i tot şi nimic altceva!

Este primul congres pentru care ne-am pregătit, în avans, cu conştiinţa că am venit aici pentru a munci serios. Nu este un congres în care eu urc pe scenă şi toată lumea ascultă, aşteptând poveşti interesante şi apoi să danseze şi să cânte. Este vorba despre un congres în care muncim în noi înşine, împreună.

Acţiunea cea mai importantă are loc între noi, în noi! Eu nu vă corectez decât puţin şi amintiţi-vă că asta ar trebui să fie între toată lumea şi eu sunt acolo cu voi.

Noi ne pregătim pentru prima dată de la congres şi toate congresele noastre ulterioare vor fi organizate în acest mod. Poate că, în timp, vor lua o formă diferită şi vor deveni practic, virtuale, dar toate au ca scop concentrarea, pentru a comprima intenţiile noastre de a le îmbina.

Din Congresul de la St Petersburg, “Lecţia pregătitoare”

 

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Noi nu realizăm cât rău aducem prin lipsa noastră de participare în această muncă. Acela care nu investeşte eforturile necesare este deja considerat un hoţ care fură pe toată lumea şi distruge vasul comun. Există reguli foarte stricte în lumea spirituală ca şi în lumea materială.

 Aceasta se datorează faptului că suntem în vasul colectiv şi suntem uniţi între noi aşa cum este dezvăluit acum în această lume, care se manifestă ca integrală şi închisă. Şi, dacă sunt deja inclus în sistem, dar nu particip la funcţionarea acestuia, asta înseamnă că eu îl închid şi nu îi las pe ceilalţi să atingă nivelul necesar de participare mutuală. Se pare că am furat pe toată lumea.

Este ca şi cum ar exista un mare sistem în care un mic element s-a rupt şi a încetat să funcţioneze. Este de înţeles că acesta întrerupe întregul sistem. Nu putem spune că nu este de vină, deoarece nu a reuşit să adauge partea sa mică. Dar, deoarece el este sudat în sistem, trebuie să funcţioneze în funcţie de locul său, nu are niciun mijloc de a scăpa. Este necesar să fie conştient de aceste condiţii şi să înţeleagă că suntem în aceeaşi reţea.

Deci, nu puteţi spune că nu doriţi să faceţi nimic sau să cereţi să fiţi lăsat singur. Şi, dacă lăsaţi sistemul să cadă complet, vă veţi regăsi sub forţa mâinii care corectează, care este mult mai nemiloasă decât grupul vostru.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Astăzi, practic, toate se deteriorează, regresând spre o gestionare totalitară rigidă. Aceste companii demonstrează un maxim de eficacitate şi un minim de conflicte în colectiv. Metoda integrală poate schimba structura conducerii companiilor?

Răspuns: Este imposibil să iei un singur tip de structură, deoarece sistemul este circular, analogic. Este posibil doar într-un colectiv în care oamenii se regăsesc la acelaşi nivel şi lucrează împreună. Într-o companie sau uzină trebuie să existe o ierarhie care are dreptul de a controla toate conexiunile, dar la fiecare nivel, oamenii au nevoie să fie organizaţi în cercuri integrale.

Prin urmare, nu se contrazic. Marile colectivităţi ca acestea, ar trebui să fie construite, mai degrabă, şi cu o linie şi cu cercuri.

Împreună cu aceasta, în fiecare împrejurare, sistemele de control vor da instrucţiuni, deoarece oamenii, care au trecut prin acest proces de învăţare unic şi care lucrează acolo, ştiu, înţeleg şi se gândesc la tot şi sunt responsabili pentru că au înţelepciune, voinţă, dorinţă şi o capacitate de a-şi asuma responsabilităţi.

Pentru restul oamenilor, nu: ei sunt experţi într-un anumit domeniu al lor. Pentru a se simţi, ei înşişi, ca aparţinând nivelului de cunoaştere superioară a naturii,  ei trec printr-o formare completă, ce îi face capabili să se unească pentru activitatea de cooperare şi pentru a nu-şi pune beţe în roate, reciproc.

Într-un colectiv ca acesta, productivitatea creşte, ei încep să fie în măsură să se înţeleagă reciproc, de la o jumătate de cuvânt şi probabilitatea de eroare asupra unui anumit proiect scade la nivel minim, deoarece ei trăiesc în interesul unui scop unic.

Din kab.tv, “Prin timp”, 20.03.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Cartea Zohar, Introducere, “Conducătorul măgarului”, Paragraful 85: Rabbi Elazar şi Rabbi Aba au coborât de pe măgarul lor şi l-au sărutat. Ei au spus: “Atât de mare este înţelepciunea ta şi totuşi conduci măgarul în spatele nostru! Cine eşti tu, atunci ? El le-a răspuns:”Nu mă întrebaţi cine sunt, dar să continuăm şi să studiem Tora. Fiecare dintre noi va vorbi despre înţelepciunea sa, astfel încât să ilumineze drumul nostru”.

Conducătorul măgarului este “Lumina înconjurătoare”, Lumina care Reformează. Care este diferenţa dintre ea şi Lumina care este descoperită mai târziu ? Lumina înconjurătoare devine “Lumina interioară”. Când ea este descoperită, atunci vom şti în mod clar despre ce este vorba, de exemplu Lumina Yechida, şi până atunci, nu ştim de ce nivel ne apropiem, care este ghidul nostru.

Conducătorul măgarului este Lumina înconjurătoare care ne face să traversăm densitatea dorinţei noastre de “măgarii” noştri, de la nivel la nivel.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.06.2013, Zohar

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→