Întrebare: Dacă lucrul cel mai important este sa ajung la disperare datorită propriilor mele forţe de-a lungul drumului spiritual, atunci de ce trebuie să facem faţă și tuturor problemelor corporale?

Răspuns: Creatorul nu îţi face viaţa dificilă şi nu pune obstacole de-a lungul drumului spiritual. Voi deveniți confuzi. Dacă aţi putea asculta sfaturile, că noi trebuie să corectăm relaţiile dintre noi şi că trebuie să găsim conexiunea dintre noi şi, în ea, descoperiţi lumea spirituală din primul moment în care aţi început să studiaţi – atunci, întreruperile, care sunt în constantă creştere, nu ar mai apărea ca întreruperi. Dimpotrivă, de fiecare dată, ele vor apărea ca revelaţia unui nou nivel superior de grosime. Nimeni nu vă opreşte să acceptaţi acest sfat şi să-l îndepliniţi. Nu ar fi fost o întrerupere, ci, mai degrabă, v-ar fi permis să vă ridicaţi, să consolidaţi şi să descoperiţi esenţa interioară numită Lumina.

Cu toate acestea, sunteţi în căutare pentru revelaţia Creatorului şi nu în scopul de a dărui şi nu în acord cu ceilalţi, nici printre prieteni, dar într-un loc total diferit. Deci, cine este responsabil pentru nereuşită?  Poate aţi construit diferite obstacole care vă separă de lumea spirituală, în loc de a vă apropia de momentul unde sunteţi astăzi. Deşi, puteţi, eventual, lua decizia bună în această direcţie, de asemenea, este sentimentul de disperare şi dezvăluire că noi am ajuns într-un impas şi trebuie să ne întoarcem pentru a urma o cale diferită.

Cum este scris: Eclesiastul 7:29 Acesta este singurul lucru pe care l-am găsit, că Dumnezeu a făcut un om drept dar ei au căutat multe raţionamente. De fapt, acesta este un punct simplu, dar noi nu am localizat locul potrivit al ruperii. Trebuie să pregătim inima noastră pentru umplere. Aceasta este înclinaţia fiecăruia.

Cu toate acestea, nu vrem să acceptăm că locul de umplere este printre noi! Există o deconectare, un abis, un gol întunecat între noi, dar nu mă deranjează deloc. Mă îngrijorează faptul că nu am umplerea în interiorul meu. Aceasta înseamnă că mă gândesc într-un mod diferit la locul unde forţa superioară trebuie să fie revelată. De asemenea, interpretez ideea forţei superioare aşa cum doresc, că este o umplere atractivă, o realizare minunată, înţelegere, o senzaţie agreabilă, dar adevărata forţă superioară este total opusul a ceea ce-mi imaginez. A fii echivalent cu ea înseamnă a dărui altora, a umple pe celălalt în creştere faţă de mine, fără să mă gândesc la mine, anulându-mă şi restricţionându-mă. Iau totul de la mine şi mă privez de toată umplerea, numai în scopul de a o transmite celorlalţi. Aceasta mai sus de mine, pentru a căuta un mijloc să-i umplu pe ceilalţi.

Aceasta este umplutura spirituală pe care o simt în celălalt, în măsura în care sunt gata a-i satisface nevoile deasupra propriilor mele dorinţe şi pasiuni, dar nu ne gândim în această direcţie. Uneori, am atins uşor acest sentiment în congresul din deşert, apoi, fiecare dintre noi revine la interesele personale şi totul s-a sfârşit.

Grupul nu mă susţine. Nu mă ajută pentru a mă fixa în acest punct ridicat. Şi ego-ul meu mă trage constant, în jos, în abis. Atunci, ce trebuie să fac ? Toate acestea se datorează faptului că noi nu ne sprijinim şi nu ne susţinem unii pe alţii. Forţa care poate să ne salveze este în mijlocul nostru, în conexiunea dintre noi, în turma colectivă şi nu în fiecare dintre noi. Forţa conexiunii noastre este Lumina şi acest lucru trebuie să cerem: în golul dintre noi, în bariere, în ziduri. Lumina, Creatorul se ascunde acolo.

Putem să O descoperim dacă vom începe să ne conectăm unii cu alţii într-un mod în care golurile vor dispărea, apoi, doar în acest loc, veţi putea să descoperiţi Creatorul, chiar acolo unde El se ascunde, acum. Faptul este că voi auziţi, dar nu indepliniţi sfaturile în locul potrivit. Aceasta deoarece voi nu acceptaţi ceea ce spune Rabash: „Noi suntem reuniţi aici, pentru a creea o societate pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam…”

Trebuie să luăm o decizie, apoi să o executăm permanent, dar, dacă toată lumea este îngrijorată pentru sine şi nu pentru celălalt, nu vom ajunge nicăieri. Dacă mă gândesc să îndeplinesc asta pentru mine, nu va merge. Gândul trebuie să meargă spre celălalt, pentru că este un sistem închis şi analogic.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Omul ajunge la ultima poartă care duce către lumea spirituală și, în ultimul moment, dă înapoi. Asta pentru că poarta se deschide numai dacă accepți condițiile celui superior. Atâta timp cât tu doar te apropii de ea, poți sta lângă ea într-o oarecare măsură, dar nu te poți despărți total de trecut, astfel încât să fii de acord să pășești în viitor. Asta pentru că poarta reprezintă granița dintre trecut și viitor și astfel tu dai înapoi.

Întrebare: Ce ne lipsește în acel moment?

Răspuns: Lipsa unui sprijin reciproc, forța sprijinului mediului. Îl putem doar evoca pe Creator și să îl forțăm să acționeze doar prin sprijin reciproc. Nu poți trece prin poartă fără ajutorul mediului, fără a fi împins și fără ca alții să ceara asta pentru tine.

A trece prin poartă către lumea spirituală înseamnă a te conecta cu alte vase pentru a descoperi împreună, printre noi, realitatea care există dincolo de poartă. Deschidem această poartă între noi, deci este imposibil să ne descurcăm fără sprijinul altora!

Acest sprijin depinde de măsura în care îi pot evoca pe prieteni. Ei există și mă sprijină numai în măsura în care îi evoc, deoarece sunt părți ale sufletului meu. Doar pare că ar avea liber arbitru și că cineva acționează împotriva mea. Toate acestea mi se arată doar ca că mă corecteze și să le obțin sprijinul pentru asta. Pentru a face asta trebuie să îmi subordonez egoul – acestea sunt regulile acestui joc.

Este un film unde, împreună cu mine, mai sunt și alți actori pe scenă: unii par a fi prietenii mei iar alții inamici, unii mă iubesc iar alții mă urăsc. Cu ajutorul lor și prin diferite mijloace, trebuie să îmi corectez egoul.

Dar de fapt ei nu există; apar doar ca eu să acționez avându-i ca referință. La un moment dat îi tratez ca prieteni iar altădată ca inamici. Asta înseamnă că îi percep ”în rațiune”. Altă dată lucrez ”deasupra rațiunii” și accept că acesta este jocul Creatorului. Întreaga Tora provine din această combinație a acestor două perspective.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 2/14/13Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ai spus într-o lecție că îți lipsesc cuvintele. Înseamnă asta că noi nu lucrăm așa cum ar trebui și nu extragem informația spirituală de la tine?

Răspuns: Se întămplă exact așa. Atunci când cel inferior cere, el împinge dorința sa neîmplinită pentru a primi un răspuns. Se spune că cineva învață de la studenții săi: ”Am învățăt mult de la învățătorii mei, mai mult de la prieteni dar și mai mult de la studenții mei.” Asta se întâmplă datorită întrebărilor studenților, rugăciunilor lor, MAN. Studentul îndreaptă dorința sa către învățător, iar învățătorul primește o astfel dorință pe care el însuși nu ar fi cerut-o. Așa este revelat sistemul general: cu fiecare nouă întrebare de la fiecare student, încă un strat al sistemului este revelat, iar apoi încă unul, etc.

Fiecare student ridică întrebarea sa. Asta îi dă învățătorului vasul care nu exista în el și pe care nu l-ar fi avut dacă nu s-ar fi conectat cu studenții. De aceea, până în momentul în care studentul întreabă, învățătorul nu știe răspunsul. Dar în momentul în care studentul îi pune o întrebare, învățătorul primește o nouă realizare. Iar asta se numește ”a învăța de la studenți”

În fiecare zi plec de la lecție cu noi realizări, pentru că vă simt lipsa pe care o aveți. Dar studenții trebuie să se pregătească pentru lecție și adesea nu simt în voi o lipsă suficientă, adică o neceistate. Cu siguranță, chiar și fără cuvinte simt în studenții mei nevoia pentru revelația spirituală, iar asta mă ajută în avansare. Totuși, este de dorit ca toată lumea să își arate întrebările. Eu sunt conectat cu învățătorul meu, Rabash; ele este cel superior mie. Atunci când primesc întrebări de la studenți, îi conectez la un canal direct care vine de Sus. Este un sistem ierarhic, care se întinde de sus în jos. Dacă primesc de jos o dorință pe care o pot ridica, o procesez înăuntrul meu, primesc un răspuns la ea de Sus, o procesez din nou și transfer răspunsul către student. Totuși, 99% din informația pe care o primesc rămâne în mine și nu mai 1% trece către student, conform cu cât de mult trebuie să mă scalez în jos și să cobor la nivelul studentului pentru ca el să primească răspunsul de la mine și să îl înțeleagă.

În puținte cazuri, eu însumi trezesc această conexiune pentru că există o pregătire generală. De exemplu, oamenii investesc mult efort pentru a veni la congrese și a se pregăti pentru acestea. Iar atunci, chiar dacă nu se pun întrebări, eu pot trezi Lumina, mulțumită cantității mari de efort pe care l-ați investiti, cu care se poate lucra. Dar câteodată asta este posibil doar datorită întrebărilor.

Nu voi accepta niciodată apatia, somnolenta. Dar învățătorul nu are voie, îi este interzis să trezească dorințe în studenți, pentru că el trebuie să facă opusul, trage canalul care ajunge la ei. Lipsa trebuie să se ridice de jos în sus!

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 1/28/13, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Rabash: Întoarce-te, Israel, spre Creatorul tău! De ce Creatorul este numit vindecătorul inimilor frânte ? Deoarece lucrul cel mai important la o persoană este „inima” – un vas care primeşte toată Sfinţenia de Sus.

Asta învățăm din spargerea vaselor, adică dacă un vas este spart, nu poate păstra nimic din ceea ce este pus în el.

În plus, dacă vasul este rupt, atunci tot ceea ce-l umple, curge. Deci, dacă inima este ruptă, adică sub influenţa dorinţelor egoiste, atunci nicio Lumină nu poate intra în ea şi ea va absorbi toate forţele impure. Aceasta este ceea ce numim „o inimă frântă”.

Înainte ca inima să se rupă, Creatorul nu ajută omul. Înainte nu exista nimeni care să ajute. Inima se rupe dintr-o dată, dar o corectăm în părţi mici şi aceasta este o mare uşurare în munca noastră. La urma urmei, nu este nevoie de eforturi prea mari, pentru a corecta totul dintr-o dată: din starea noastră egoistă actuală până la lumea Ein Sof (Infinit).

În schimb, noi putem face corecţii treptat şi cu măsură, în mici porţii, ca şi cum am deplasa o comoară regală, piesă cu piesă, dintr-un loc în altul. Cu toate acestea, este foarte dificil pentru noi de a face primul pas, deoarece aceasta înseamnă trecerea la intenţia opusă: de la intenţia de a primi la intenţia de a dărui.

Aceasta nu se va întâmpla până când nu ne vom defini dorinţele, intenţiile, dacă nu vom separa dorinţele de intenţii, dacă nu vom înţelege ceea ce este în puterea noastră şi ceea ce nu este sau unde suntem noi înşine.

Noi trebuie să clarificăm toate acestea pentru a determina exact ce este „o inimă frântă” şi ce trebuie să corectăm. Pentru a clarifica acestea este nevoie de o lungă perioadă de timp. La urma urmei, noi uităm de grup, uităm de ceilalţi şi despre faptul că dorinţa trebuie să fie colectivă. Toată lumea începe să se gândească la sine, cum este în interior. Dar aceasta nu are nimic de-a face cu inima frântă.

Inima este ruptă deoarece nu se poate uni cu ceilalţi. În aceasta constă ruptura, dar noi nu privim în această direcţie. Noi încercăm să ne imaginăm spargerea noastră particulară, de aceea ne va lua mult timp pentru a putea vedea în mod corect. Dar, atunci când se va întâmpla, va deveni evident că este vorba despre o problemă simplă ce trebuie corectată.

Trebuie să muncim mult pentru ca vasul să înţeleagă că nu poate fi ceva personal, ci numai colectiv: că este doar o parte din interiorul vasului comun şi o parte din interiorul Luminii. Dar, de îndată ce diagnosticul a fost pus, nu este nevoie să apelăm la doctor – vedem imediat cum, în acelaşi loc, se produc corecţia şi umplerea.

Deci, este foarte important să atingem un gând comun, un sentiment comun, fiecare să simtă că este în câmpul de forţă de garanţie reciprocă. În caz contrar, toate căutările sunt efectuate în locul greşit. Noi privim în interiorul nostru, în loc să căutăm între noi şi, prin urmare, toată puterea se pierde în van.

 

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 13.02.2013

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Probleme de azi provin din atitudinea noastră. Nu este nicio îndoială că noi construim toate sistemele societăţii umane în mod corect, dar nu este nicio îndoială că le utilizăm într-o manieră greşită. Şi motivul este atitudinea greşită a unuia faţă de celălalt.

Aparent, am creat sisteme care sunt bune şi necesare pentru toată lumea: sănătate, educaţie, sisteme de securitate naţională, etc., dar rezultatele nu sunt încurajatoare. De exemplu, noi consumăm medicamente, cu atât mai bine pentru sistemul medical şi farmaceutic. Profiturile lor cresc şi statul primeşte mai multe impozite. „Noi dorim să fiţi bolnav cât mai des.” Acelaşi lucru se întâmplă în industria alimentară: mănânci mai mult, mai rentabil pentru industrie.

Abundenţa de hrană nesănătoasă provoacă boli. „Deci, fiţi gurmanzi şi lacomi, puteţi să cumpăraţi produse alimentare cât mai multe şi asta ajută economia.” Sistemele sunt bune dar sunt utilizate împotriva bunăstării oamenilor. Băncile, de fapt, trebuie să treacă sânge prin sistem, în schimb, ele sug sânge din sistem. Industriile militare furnizează locuri de muncă şi progres tehnologic şi ştiinţific, dar totul este folosit pentru a înarma state diferite, şi, în cele din urmă, acestea vor face uz de arme. Rezultatul: interminabile conflicte şi războaie.

Astfel, se pare că noi ne-am construit sistemele şi mecanismele necesare dar, se pare că noi le folosim din ce în ce mai distructiv. Există cercuri care, de fapt, sunt interesate de o persoană în suferinţă, bolnavă şi care trăieşte o viaţă de sărăcie şi mizerie; toate acestea sunt determinate de sistemul însuşi.

Economiştii ne sperie: Trebuie să creştem cererea şi consumul altfel, totul se va opri! Dar, o persoană nu vrea să continue această vânătoare şi, în interiorul ei, este disperată de acest gen de viaţă şi nu vede interes în cumpărături, chiar dacă are bani.

Dorinţa noastră de a primi a fost îmbunătăţită şi a trecut la un nivel superior şi gazonul vecinului nu este mai verde. Dorinţa s-a schimbat, poate nu pentru toată lumea, încă, dar procesul continuă, moda, tentaţiile, stimulentele şi atracţiile sunt gata să dispară. Deci, care este pasul următor ? Lumea, într-adevăr, se apropie de sfârşit ? Nu, pur şi simplu capitalismul se apropie de sfârşit, nu mai funcţionează şi, în anii următori, vom vedea asta. Este vorba despre un proces natural inevitabil.

Întrebare: Cum este posibil că sistemul a fost construit corect, dar noi îl utilizăm incorect ?

Răspuns: Este spus: „Dumnezeu a făcut un om cinstit şi ei au cerut o mulţime de raţionamente” (Eclesiastul, 7, 29). Simplitatea se transformă în confuzie şi discordie în toate sensurile, dar, desigur, aceasta face parte din programul naturii, astfel încât să putem obţine recunoaşterea răului în noi, pe care „îl vom îndrepta”.

 

A patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.02.2013, Un discurs de încheiere la Zohar

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este egoismul “rotund”?

Răspuns: În prezent, întreaga omenire a devenit un sistem global comun interconectat. Dependența noastră unii de alții se manifestă în tot: în afaceri, cultură, comunicare, politică și economie. Dar noi nu știm cum să lucrăm cu el pentru că suntem niște mici egoiști individuali. Și acum, când intrăm în acest sistem nou, nu înțelegem legile sale pentru ca trecem de la un sistem liniar, discret la un sistem analogic.

Într-un sistem discret, totul depinde de mine, de acțiunile mele, iar într-un sistem reciproc închis, interdependent, puțin depinde de mine. Se pare că, dacă privesc liniar, direct, discret la întreprinderea, afacerea mea, mă văd pe mine însumi dependent de mulți factori, pe care nu-i pot calcula.

Acesta este motivul pentru care politicienii, economiștii și investitorii, ajung împreună la tot felul de reuniuni la nivel înalt G8 și G20 și nu pot găsi soluții viabile pentru a continua o operațiune normală a sistemului. La urma urmei, legea, cu care brusc ne confruntăm în dezvoltarea noastră, a devenit integrală.

Un sistem analogic este diferit de un sistem discret, deoarece toți factorii din el sunt dependenți unii de alții. Dar nu putem lua în considerare o astfel de cantitate de date, deoarece în interiorul nostru nu suntem așa; nu ne-am urcat încă la acest nivel. Acesta este motivul pentru care am pierdut frâiele, volanul, capacitatea de a gestiona, și lumea din jurul nostru devine greu de stăpânit; nu știm exact unde suntem purtați. Nu există nici o intrare-ieșire clară; există doar câteva consecințe pe care nu le-am prevăzut. Este foarte greu să trăiești într-o astfel de lume.

De aceea este necesar să ne gândim la modul în care ne putem adapta în continuare la această nouă stare, la un nou sistem, în care ne găsim brusc pe noi înșine. Acesta este următorul nivel al dezvoltării noastre, care nu a existat niciodată în istoria omenirii. Dar acum este deja înfăptuit.

Din emisiunea KabTV „Secrete Personale” 3/02/13

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ordinea acţiunilor mele interne în raport cu Creatorul este aceeaşi în cazul în care mă simt rău şi, în cazul în care mă simt bine ?

Răspuns: Sentimente negative pe drumul spiritual – nu sunt în sensul obişnuit al suferinţei, ci sunt suferinţele iubirii.

Imaginaţi-vă că dați o comandă la restaurant. De ce nu este adusă imediat, chiar dacă este gata? Vă dau timp pentru a vorbi cu partenerul sau să doar sa stați cu el puţin– şi nu este ceva întâmplător. Într-o zi, prietenul meu a ales un aparat de cafea pentru biroul său; îşi dorea o astfel de maşină căreia îi lua 15 minute pentru a prepara o singură porţie. El avea nevoie de timp pentru a discuta liniştit cu clienţii săi.

Aceasta se numeşte pregătirea dorinţei pe care avem obiceiul să o neglijăm. Noi vrem să „înghiţim” totul cât mai repede posibil, dar această abordare nu este corectă. Din cauza aceasta, noi nu simţim gustul vieţii, sensul vieţii. Ascunderea spirituală este necesară pentru a trezi în noi o dorinţă puternică şi solidă.

Întrebare: Cu ce ar trebui să fie completat acest timp de întârziere înainte de întâlnirea cu Creatorul ?

Răspuns: Mă pregătesc, mă grăbesc spre El în mod corect – atunci pot să discern conexiunea, să găsesc un contact. Se spune: „Voi mânca ceea ce este pregătit în avans”. Eu nu descopăr ceva nou, această revelaţie este rezultatul direct al preparatului finalizat. Chiar acum sunt în Lumea Infinitului, dar nu o văd, nu pot să văd conexiunea între oameni, nu disting acţiunile Creatorului, nu resimt valurile de forţă care schimbă totul. Nu văd decât mici evenimente. Deci, totul depinde de pregătire.

Problema este că pot să aleg o maşină de cafea cu acest „timp de preparare”, dar nu sunt eu care stabilesc perioada preparării şi nu ştiu când se va termina. Deci, ar trebui să se grăbească. Modul în care reuşim perioada de pregătire este foarte important. Aceasta este deja în curs, soarta lumii este aici, în acest moment.

Întrebare: Cum să aplicăm toate eforturile posibile pentru a nu pierde timp ?

Răspuns: În primul rând, încercaţi voi să dăruiți Creatorului, sau vreţi doar să obţineţi rapid, „cafeaua” voastră? Cui dedicaţi plăcerea, după toate eforturile ? La urma urmei, aveţi o şansă de a-I face plăcere. Ce este pentru voi: o povară sau o mare onoare ? Dacă este o mare onoare, atunci doriţi să terminaţi treaba cât mai repede posibil şi să pregătiţi ce e mai bun pentru El.

Dacă este o povară, atunci te sustragi până în ultimul moment: Este o perioadă limită, trebuie să acţionez. Abordarea determină totul. Puteţi accelera timpul de pregătire a „cafelei”, fără a mai aştepta 15 minute. Întrucât cartea Zohar a fost revelată şi Cabala a venit în lume, puteţi completa rapid tot procesul şi să ajungeţi la sfârşitul corecţiei. Nu aşteptaţi până trec cei 6000 ani. Făceți-o azi! Dacă vi s-au dat mijloacele, timpul nu este o funcţie. Dacă aşteptaţi, avansaţi în „timpul vostru”, în funcţie de programul Naturii, fără să adăugaţi eforturile proprii, pentru a prezenta rezultatul în avans Creatorului. Deci, grăbiţi-vă, uniţi-vă cu prietenii, păstraţi mereu intenţia, aspiraţi spre obiectiv cu toată forţa şi înţelegeţi că toate obstacolele în drumul vostru sunt bune pentru voi, vă ajută să vă conectaţi cu prietenii, studiu şi intenţie. Din moment ce vi s-a dat ocazia, sunteţi obligaţi să le realizaţi.

Întrebare: Dar toţi prietenii fac  deja asta. Care-i problema?

Răspuns: Nu cereți. Vi se dă posibilitatea să cereți. Deci, cereți!

Întrebare: Dar ne gândim la aceasta şi cerem acest lucru tot timpul…

Răspuns: Dacă ai cerut cu adevărat, este posibil să nu fi primit răspuns? Deci cererea nu este potrivită, încă. Vă lipsesc cantitatea sau calitatea eforturilor. Esenţială aici este calitatea. Baal HaSulam scrie în paragraful 18 din Introducere în studiul celor 10 Sefirot: şi, dacă cineva este angajat în Tora şi nu a reuşit să scape de înclinaţia rea, aceasta este doar pentru că a neglijat să pună toată munca şi eforturile necesare pentru a studia Tora, așa cum este scris: Nu am muncit, dar am gasit, nu crede – sau, poate, cineva a depus cantitatea suficienta de munca, dar a neglijat calitatea.

Am primit un semnal de la Creator, El a aprins o scânteie în mine şi acum trebuie să mă trezesc adăugând cantitate si lucrand la calitate. Dacă iau adevărata măsură pentru revelarea Luminii Superioare, se va manifesta imediat. De fapt, este deja aici, e gata!

În fizică, există noţiunea de „cuantic” – o porţiune minimală a luminii. Deci, când voi avea nevoie de un cuantum de Lumină, voi dezvălui primul nivel de Nefesh. Apoi, voi forma o nevoie şi mai mare, voi dori „cuantic pătrat” şi voi dezvălui Lumina Ruach. Fiecare nivel al vasului creşte mai mult, cantitativ şi calitativ.

Dorinţa – de asta avem nevoie. Pentru aceasta, vorbim tot timpul de anularea de sine, de restricţionare, organizarea de ateliere de lucru, pentru a descoperi, pentru a „albi” dorinţa. Deci, de ce după lecţie, nu-mi pasă de prietenii mei, nu vreau focul dorinţei de a propulsa mai departe ? De ce nu resimt deloc aceeaşi preocupare din partea lor şi de ce nu ard de strălucirea lor ?

Nu există îngrijorare, responsabilitate comună pentru noi, pentru lume şi, în special, pentru Creator care ne-a dat şansa. Pentru că, de fapt, preocuparea pentru noi şi lume este superficială şi egoistă, dar trebuie să începem de undeva. De fapt, avem şansa de a dărui Creatorului dar nu vrem să ne întoarcem spre această direcţie.

Pe scurt, avem încă multe de făcut. Nu aşteptaţi până când cafeaua este gata…

 

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 11.02.2013, Discurs în completarea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum ajutăm un prieten pentru care diseminarea a devenit mai importantă decât munca în grup, iar starea sa are un impact negativ asupra grupului?
Răspuns: Mai întâi, tot ceea ce trebuie să înţeleagă este faptul că conexiunea cu prietenii este cea care îl conduce către lumea superioară. Dacă nu se poate lega de ei, atunci el evită munca spirituală de conexiune spirituală.

Înţeleg că vrei întodeauna să scapi de grup şi doar să diseminezi, pentru că aşa simţi că eşti mare, măret, etc. Dar nu poţi scăpa de conexiunea cu grupul şi trebuie să încerci cu toată puterea ta să fii cu prietenii, chiar dacă ei ţi se par cu adevărat că sunt un tip greşit de prieteni!

Problema este că îi vezi în măsura stării tale necorectate, aşa că nu te mai justifica pe tine şi nu îi mai justifica nici pe ei, nu mai face nimic, doar lucrează pentru conexiune. Nu acorda nicio atenţie la defectele lor, ca şi cum ai fi doar pe o parte, ca şi cum nu i-ai vedea; tu trebuie să munceşti pentru conexiune!

Din  Lecţia virtuală  2/3/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce se poate face atunci când omul diseminează fără intenţia corectă?

Răspuns: Nu contează! Intenţia va veni data viitoare. Acum fă doar acţiunea, intenţia şi acţiunea vor coincide în viitor.

Câteodată, o persoană diseminează dar, în acelaşi timp, mintea sa este goală; este ocupată doar cu ceea ce face şi este incapabilă de nimic mai mult. Nu este capabilă să se gândească la conexiunea cu Creatorul şi cu grupul, atunci când vorbeşte cu alţi oameni şi le explică anumite lucruri. Un alt exemplu este atunci când cineva lucrează cu cărţi şi nu se poate gândi decât la text; îl corectează şi îi este greu să se gândească şi la intenţie în acelaşi timp.

Dacă omul nu este încă capabil să combine aspiraţia spirituală cu munca, atunci nu o poate face. Va ajunge mai târziu la acest punct. În cele din urmă, orice face, el va îndrepta în mod automat totul către avansarea spirituală.

Întrebare: Ce este cel mai important când vine vorba de diseminare: procesul sau ce rezultă din el?

Răspuns: Este greu de spus ce este mai important. Pentru noi, procesul este mai important. Desigur, şi ceea ce rezultă este important, dar problema este că asta devine vizibil numai după câteva luni, sau chiar câţiva ani. Aşa că trebuie să continuăm să muncim.

Din Lecţia virtuală 2/3/13

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Faptul că îmi face plăcere să diseminez este un lucru bun, sau rău?

Răspuns: Este bun. Invers este mai rău. Omul trebuie să se bucurce de munca sa spirituală, chiar şi atunci când trebuie să se forţeze să participe la ea. Asta nu înseamnă mazochism, este pur şi simplu înţelegerea faptului că nu se poate altfel, pentru că lucrez împotriva egoismului meu.

Întrebare: Asta înseamnă că poţi face ceea ce îţi oferă mai multă bucurie: să studiezi dacă vrei să studiezi, să diseminezi dacă vrei să diseminezi?
Răspuns: Mai întâi, trebuie să găseşti locul unde poţi să fii de folos în munca comună a grupului.

Sunt oameni care nu pot studia deloc. Ei petrec timpul cu grupul, îl ajută, fac anumite lucruri şi, gradual, încep să audă şi să participe la ateliere. Absorb materialul în timpul muncii şi nu în timpul studiului.

Şi sunt oameni cărora nu le place munca în grup, ei preferă să studieze şi să disemineze. Lăsaţi-i să o facă. În cele din urmă, vor începe şi ei să audă că nu vor avea succes fără grup, deoarece Lumina va continua să îi influenţeze şi vor înţelege până la urma că au nevoie de grup.

Oameni nu trebuie să fie forţaţi să facă ceva anume. Omului trebuie să i se dea oportunitatea de a fie în grup, iar el face cum vrea, atâta timp cât nu face rău grupului. Iar orice trebuie el să aducă la grup, va aduce până la urmă.

Din  Lecţia virtuală 2/3/13

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→