Trebuie sa fim foarte recunoscatori Creatorului pentru ascundere. Fara ea, am ramane animale, vanand constant placeri care ni se releva.

Ascunderea ma ajuta sa stau in intuneric, chiar daca este neplacut, eu ma construiesc prin ascundere. De aceea este imposibil sa vedem daca avansam corect sau daca actiunile noastre sunt recompensate. Recompensa este de a merge in ascundere incercand sa executam actiuni ale daruirii. Cea mai buna recompensa este sa nu vedem o recompensa in asta.

Altfel, nu vom iesi din regula Creatorului. Numai in ascundere putem, aparent, sa nu fim supusi Lui. El ne priveste, astfel ne da o oportunitate de a-L descoperi pe El si maretia actiunilor Lui in ascunderea care a fost facuta dupa restrictia din Lumea Infinitului.

Nu cerem revelari. Contrar, ar insemna ca o persoana, motivata de aspiratia ei personala, vrea sa se intoarca la starea animala. Astfel de cunoastere este cel mai rau lucru care ni se poate intampla. Daca dobandim cunoastere prin credinta deasupra ratiunii, relevam apoi noi cunostinte in proprietatile daruirii si nu ale primirii. Aceasta este deja cunoastere Divina.

Totusi, mai intai trebuie sa facem o restrictie, sa trecem in cealalta parte si sa descoperim noua intelegere acolo si nu inainte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, paragraful 58: Cu asta intelegem cuvintele inteleptilor nostri: unul care se pocaieste prin frica este recompensat prin transformarea pacatelor in greseli… pacatele pe care cineva le face se extind la el prin receptionarea dublei ascunderi a Providentei, adica ascundere in disimulare.. O ascundere inseamna ca el crede in Providenta recompensei si pedepsei. Totusi, din cauza acumularii suferintelor, cateodata, el se gandeste la transgresiune (alunecare in greseala).

De ce face persoana o greseala? Deoarece nu vede ca a fost un defect. Deci nici macar nu a presupus ca trebuia sa vada, nu-i asa? Intreaga noastra munca este de a dobandi o noua viziune prin credinta deasupra ratiunii. Astfel, la inceput, nu percepem spiritualitatea pentru ca mai tarziu sa o vedem din lumina daruirii. Spiritualitatea nu se poate vedea in lumina egoista.

Nimeni nu a ascuns spiritualitatea de noi. Noi ne-am ascuns de ea prin dorintele noastre egoiste. De aceea incepem sa percepem spiritualitatea numai prin ridicarea deasupra egoismului nostru. Este similar cu mine in fata unui zid, a unei bariere. Ridicandu-ma deasupra ei pot avea o idee despre ce este in spatele ei.

Astfel ne putem imagina ce inseamna credinta deasupra ratiunii. Cat timp sunt in ratiune, in spatele barierei, nu pot vedea lumea spirituala. Organele mele de perceptie sunt diferite; intre timp, trebuie sa incep sa percep realitatea in dorinta de a darui. Cand Lumina Reflectata straluceste deasupra mea, imi releva realitatea spirituala, pe care o pot vedea in aceasta Lumina.

De aceea, in mod natural, gresesc si comit crime, cand nu vad spiritualitatea. Cum as putea sa nu gresesc? Totusi, de ce nu sunt ele numite transgresiuni? Pentru ca egoismul – multumita relevarii si corectarii greselilor mele – il corectez eu insumi. In acest fel, ating gradul de pocainta din frica, asta este, construiesc un ecran pentru daruire in scopul daruirii.

Invat din greselile mele, pentru ca este imposibil sa corectez ceva, pana cand nu descopar intregul rau al dorintelor egoiste. Asta se numeste a identifica o greseala. Corectand o anumita parte a greselii pe care am descoperit-o, execut o porunca.

Deci, in timp ce imi completez pocainta, imi corectez toate greselile mele. Din cauza si multumita lor cineva dobandeste daruirea. Toate aceste erori sunt rezultatul ascunderii.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nici macar nu aveti nevoie de conexiune la internet pentru ca sa puteti citi materialele de pe acest blog. Pentru comoditatea voastra exista o noua versiune de text a blogului (impartita pe categorii, de la infiintarea blogului si pana la 1 iunie 2010). In plus va ofera lunari aduceri la zi.

Cum puteti folosi versiunea text-blog?

1. Puteti printa aceste texte, le puteti lega, si citi ca pe o carte.
2. Le puteti citi de pe ecranul calculatorului, fara a accesa internetul.
3. Puteti gasi cu usurinta informatia de care aveti nevoie, folosind comanda de cautare in dosarul textelor.
4. Le puteti posta pe alte site-uri, bloguri, sau forumuri, in forma de note sau articole (le puteti folosi, de asemenea, pentru creare de carti, cu conditia ca sursa sa fie indicata si continutul sa  ramana neschimbat).

Download Versiunea text a blogului (Eng.)

Filed under: Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Cum putem construi un vas spiritual din punctele in inima ale fiecarei persoane, care sunt continute in egoismul lor? Cum ridicam acest punct din inima egoista in afara? Cum il putem face mai important decat celelalte dorinte egoiste si cum putem deveni concentrati numai la ceea ce se intampla in acest punct al aspiratiei spiritule?

Pentru a dobandi asta, ne trebuie influenta mediului inconjurator. Mai intai trebuie sa conducem punctele noastre din inima la libertatea fata de egoism, in afara, si apoi sa le unim. Unificarea lor este cruciala. Punctele in inima sunt mijloacele prin care ne conectam; in aceasta conexiune il vom simti pe Creator. Cu cat mai puternica va fi, cu atat mai multa Lumina se va releva in ea.

Aceasta conexiune seamana cu un rezistor electric, deoarece noi rezistam si nu dorim sa ne unim unul cu celalalt. Dar, daca in cele din urma  ne unim, simtim cu Lumina incepe sa se prelinga prin intemediul acestei rezistente. Influenta Luminii Superioare o incalzeste si simt manifestarea Creatorului in ea.

In alte cuvinte, nu imi distrug egoul, asa cum se practica in diferite metode spirituale, care abat o persoana de la realitate. Folosesc egoul meu si chiar prin ego ating realizarea. Astfel, cu cat o persoana se ridica mai mult, cu atat egoismul ei creste.

Va fi seminificativ mai greu pentru voi sa va uniti cu altii la nivelul urmator. Pare sa fie invers, de vreme ce voi deja ati facut aceasta munca o data. Dar dintr-odata veti incepe sa simtiti De ce m-am bagat in asta? Cine sunt oamenii astia? Asta inseamna ca adevarata munca a inceput.

Cu cat mai mare este rezistenta dintre voi, cu atat mai mult poti sa te ridici si cu atat mai mare este Lumina pe care o poti releva. In loc de Lumina Nefesh (o lumina minora care umple un mic bec de 1 watt) va uniti, in ciuda unei imense rezistente (R2 in loc de R1) si descoperiti Lumina Ruach, care este de miliarde de ori mai mare decat Lumina Nefesh. Este ca o mica luminita comparata cu un foc imens.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 11.06.10, Shamati Art. 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca simt ca tot ce mi se intampla in viata normala din interior, este un semn al avansarii, ca rezultat al citirii Zohar-ului?

Raspuns: Nu. Nu exista asa ceva ca viata normala cand citesti Cartea Zohar. Am un embrion al sufletului, punctul in inima, prin care raman in sistemul Superior pe care Zohar-ul il descrie.

Cum pot sa conectez rational si judicios toate aceste proprietati (cele trei linii, ascensiune, caderi si actiunile spirituale), cu acest mic punct in care nu este nimic? Asta este exact spre ce tanjesc. Cum pot ramane cu ele, sa le simt si sa le experimentez la nivelul ZON in Lumea Atzilut?

Nu astept nimic de la aceasta lume (de la mine sau de la grupul de prieteni), in modul in care ii percep pe ei sau intreaga lume cu cele 5 simturi ale mele. De ce am nevoie de asta? Aceasta lume nu exista; eu numai mi-o imaginez in egoul meu (dorinta de a primi). Daca urc la un nivel mai inalt al daruirii si credintei deasupra ratiunii, voi percepe totul intr-un mod diferit.

Nu am nicio dorinta sa am de a face cu aceasta lume. Tot ceea ce doresc este sa ma ridic si sa ma contopesc cu Cel Superior! Totusi, exersez o apropiere realista si nu abandonez aceasta lume. Dar studiez Cartea Zohar si restul intelepciunii Kabbalah pentru a releva realitatea Superioara, mai degraba decat de a o aduce in jos in aceasta lume. Nu se va intampla niciodata. Niciodata lumea spirituala nu se va imbraca in cea materiala.

Din contra, lumea noastra materiala se va ridica la radacinile ei: lumea spirituala. Prin aceasta lume materiala voi vedea, eventual, Lumea Superioara, dar mai intai trebuie sa percep spiritualitatea. De aceea trebuie sa ma detasez de toate posesiile mele lumesti, deoarece in acest moment invat despre perfectiune, spiritualitate si Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 10.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul VaYigash (Si Iuda s-a apropiat). Paragraful 120: … De asemenea, este scris Voi merge jos in Egipt cu tine, adica Divinitatea a mers in jos in exil cu el si oriunde Israel este in exil, Divinitatea este in exil cu el.

Nu ar fi un exil, altfel. Exil inseamna ca simti ascunderea (tainuirea). Simti ca spiritualitatea (Creatorul) exista, totusi simti partea sa opusa. Straluceste asupra ta intr-un fel care iti permite sa simti prezenta Creatorului, dar intr-o forma ascunsa. Asta  se numeste exil.

Daca senzatia ascunderii Creatorului  este absenta in tine, nu este exil. In ceea ce te priveste El, pur si simplu nu exista, adica tu existi la un nivel sub spiritualitate. Exilul este o senzatie spirituala care este deasupra nivelului lumii noastre. De aceea, nu putem spune ca oamenii din aceasta lume sunt in exil.

Totusi, daca stii ca ceva spiritual trebuie sa fie aici, daca ai acest sentiment sau esti cumva familiar cu ceea ce este ascuns, atunci esti in exil. Aceasta este o conexiune care straluceste prin intermediul revers, al partii sale ascunse, intr-o lumina neagra in loc de alba. Inseamna ca Israel in Egipt este un grad spiritual. Ei au o Lumina, o iluminare speciala, deci ei sunt detasati de spiritualitate. Intrucat suntem ca animalele muritoare daca nu avem senzatia exilului.

Astazi, cand citim Zohar-ul, ne trezim gradual din existenta noastra animala si realitatea exilului devine incet aparenta. Nu este un pas mic pentru a urca la nivelul exilului. Pentru asta trebuie cu adevarat sa simtim ascunderea, dorinta pentru spiritualitate, sa discernem din intuneric Cine este cel care este ascuns de tine si cum poti sa te agati de El.

Exilul este un nivel spiritual care este partea opusa a aceluiasi grad al relevarii. Senzatia si munca in aceasta parte opusa este parte din munca Creatorului.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah Lesson 9.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→