Avem multe dorinte diferite in noi si fiecare dintre ele trebuie sa treaca printr-o corectie, intr-o ordine specifica. In functie de conexiunea dorintelor in interiorul sufletului, o persoana descopera conexiunea sa cu alti oameni.

Prin urmare, noi nu stim adevaratele motive pentru starile prin care trecem, dar trebuie sa intelegem ca ordinea lor este predeterminata. Singurul lucru care depinde de noi este cum sa trecem prin ele: pe calea Luminii sau pe calea suferintei. In orice caz, fara sa intelegem de ce se intampla, trebuie sa acceptam relevarea oricarei stari ca o intamplare folositoare.

Nu avem niciun control asupra lucrurilor care deja se intampla. Trebuie sa acceptam lucrurile care ne vin, cu gratitudine, sa le corectam si sa mergem mai departe. Nu trebuie niciodata sa respingem urmatoarea stare, pentru ca astfel refuzam sa acceptam mijloacele care ne sunt date pentru avansarea noastra.

Nu exista nicio stare care sa nu faciliteze avansarea. De aceea, nu trebuie sa ne torturam cu indoieli: Este o stare buna sau una rea? Nu trebuie sa le dam nicio atitudine personala. Este bine sa te uiti la lucrurile care ti se intampla, din afara, ca si cum ai fi un observator din exterior. Trebuie sa trec prin aceasta stare, adica sa actionez, trec prin ea si avansez mai departe. Totul este pentru Bine (HaKol Le Tova)!

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 19.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Toti gandesc ca intreprindere se refera la munca pe care o facem in timpul zilei, in timp ce munca in grup contine studiul nostru comun. Totusi, asta este incorect. Intreprinderea (fabrica) este tot ceea ce apartine distribuirii materialelor noastre, media, pregatirii pentru diferitele evenimente si alte lucrari materiale si fizice. Daca pregatim mancarea pentru masa de Sambata acum, aceasta apartine intreprinderii. Exista unbucatar sef, omul responsabil si muncitorii care executa totul si nu conteaza daca sunt voluntari sau muncitori platiti.

Pe de alta parte, grupul este o unificare ideilor, in care fiecare persoana isi anuleaza egoismul si este dispus sa se uneasca cu ceilalti pentru a obtine o stare spirituala. Este diferit fata de modul in care ne unim pentru a publica un ziar, un website, un Program TV, si asa mai departe. Toate aceste actiuni sunt actiuni ale grupului, dar pentru a produce rezultatul dorit toti trebuie sa fie dispusi sa se uneasca intr-o piramida unde exista un sef si un subordonat, ca intr-o intreprindere. Trebuie sa facem asta pentru a distribui un produs.

Nu conteaza daca oamenii primesc un salariu sau nu, la ce ora muncesc si daca ei pregatesc o masa la centru sau fac un program TV. Chiar daca initial am luat o decizie voluntara de unire pe baze egale, daca esti sef imi dai mie ordine si eu ca subordonat sunt obligat sa le execut.

Cu alte cuvinte, cand ne apropiem de o sarcina, facem un angajament voluntar conform cu abilitatile noastre si facem, de asemenea, un angajament de a urma ordine, da a fi disciplinat si supus ierarhiei. Astfel, in interior suntem toti egali; suntem un grup in forma unui cer. Dar in exterior avem relatii de manager si angajat, in forma unei piramide. Oricum, toti se unesc ca unul.

Unificarea in intreprindere este atunci cand ne unim pentru a realiza conexiunea prietenilor in cadrul intreprinderii. Mentinem ierarhia pentru ca dorim sa mentinem unificarea noastra. Dorinta de a fi in grup ma obliga sa urmez ierarhia si imi aplec capul si ascult persoana care este numita ca manager al meu.

Sa presupunem ca astazi am fost trimis la munca in bucatarie si ma ingrijesc de ce mi-a spus liderul echipei. Cu toate ca poate sunt mai destept sau mai destoinic ca el, prietenii au decis ca trebuie sa muncim conform unui program de responsabilitate. Vin la munca si acolo nu sunt prieteni. Trebuie sa ma inspir sa lucrez prin primirea de combustibil de la grup, dar trebuie sa lucrez intr-un fel care este conform pentru o intreprindere.

Chiar daca o persoana poate sa vina la centrul nostru doar pentru cateva ore pe zi dupa slujba sa zilnica, pe durata acestor ore el devine un muncitor in intreprindere, la fel ca si cum ar fi platit pentru munca. Asta pentru ca el vine acolo pentru a primi fie avansare spirituala, fie – materiala. El primeste implinire si nu conteaza sub ce forma! Totusi, pentru anumite motive, oamenii separa un lucru de altul si sunt surprinsi cand cineva cere ceva de la ei. Oamenii se gandesc, Nu suntem prieteni in grup? Nu! Suntem lucratori ai frontului spiritual! Lucram pentru Creator.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

La fiecare Conventie de Cabala acumulm o acoperire (ecran), forta daruirii reciproce cu care suntem gata sa lucram. O conventie este ca un grup mare. Adunam oamenii si ii unim, iar asta ne face gata sa avem grija de telul reciproc ca o echipa combatanta. Totusi, daca ne strangem doar ca sa cantam si sa dansam iar apoi mergem pe drumuri diferite, atunci care este rostul? O conventie trebuie sa aiba loc unde facem munca reciproca, comuna!

In functie de starile prin care trecem, decidem cat de des trebuie sa tinem aceste conventii. Pe masura ce devenimi mai senzitivi, vom intelege cand si unde trebuie sa tinem fiecare conventie urmatoare, cat de mare trebuie sa fie si daca sa fie regionala sau mondiala.

Intreaga noastra viata va fi construita pe aceste ascensiuni si caderi comune si ele vor determina, de asemenea, toata munca facuta de fabrica noastra. Altfel, de ce traim daca nu pentru avansarea spirituala? Cu cat mai repede vom face toata aceasta munca, cu atat mai repede vom obtine intrarea in lumea spirituala si vom incepe ascensiunea celor 125 nivele spirituale.

Deocamdata, invatam numai cum sa facem aceasta ascensiune, dar ea este deja foarte aproape. Odata ce trecem prin mai multe exercitii ca acesta, vom fi gata sa lucram cu Lumina si Kelim. Nu pentru ca devenim mai destepti si invatam teoria, ci pentru ca noi construim o forta colectiva, care este vasul spiritual.

Prin aceste actiuni noi revelam forta comuna a grupului, sufletul sau. Cu fiecare conventie il construim mai mult si mai mult si incepem sa simtim cum Lumina actioneaza in el. In acest fel trecem Machsom.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Grupul este materia in care lucrez. Este locul sau laboratorul unde imi implementez toate actiunile mele. Este, de fap, un dispozitiv de ghidare care ma ajuta sa stau atintit spre scop. Altfel, nu as fi in stare sa-l vad.

Sa presupunem ca trebuie sa lovim o tinta cu un tun. Cum o poti lovi, daca nu vezi tinta? Ce te-ar ajuta sa nimeresti punctul exact? Ai avea nevoie de un observator din afara, care vede totul de pe margine (exterior), ca o a treia forta care te ghideaza.

Care este a treia forta in cazul nostru? Creatorul este ascuns de mine si sunt departe de El. De aceea, pentru mine este construit un turn de observatie sau un dispozitiv de ghidare numit grup. Daca ma unesc cu el si tintesc scopul prin intermediul lui, sigur voi atinge tinta.

Trebuie sa tin cont de multe conditii, cum ar fi distanta, directia vantului, si asa mai departe. Gasesc toate acestea in grup. Este destul de greu sa lovesti o tinta in lumea materiala, dar si mai greu in lumea spirituala, unde exista un numar infinit de conditii de care nu sunt constient.

Intregul sistem este ascuns de mine. Mai tarziu, imi dau seama ca, de fapt sunt angajat intr-un gigantic si foarte complex sistem, ca un copil al carui planset ii face pe toti din jurul lui sa alerge si sa determine fabrici intregi sa lucreze pentru a-i furniza scutece si mancare speciala pentru copii.

Ne angajam in mediul inconjurator in aceasi maniera, nestiind ca o facem. Conexiunea mea cu Creatorul este rupta, dar construind o conexiune cu mediul inconjurator, Il voi lovi (voi atinge tinta, scopul), fara niciun dubiu, deoarece El devine relevat in aceasta conexiune.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Toti suntem parti incluse in sistemul general in singura stare care exista: Lumea Infinitului. Ea exista ca un singur corp, similar cu un organism viu care consta din variate subsisteme interne, care transfera sange, limfa sau semnale nervoase. Toti suntem interconectati la nivelul Lumii Infinitului ca un organism etern, care functioneaza ca o masina perfecta similara cu Lumina care il umple. Dorinta si Lumina lucreaza impreuna in armonie.

Ca in orice corp sanatos, au loc procese ale expansiunii-contractiei, cum ar fi respiratia, pulsul si bataile inimii. Chiar daca dorinta de a primi placere si Lumina sunt contrare una celeilalte, opozitia lor creeaza dinamica numita viata. Toate aceste schimbari produc senzatia de viata.

Daca, doar Lumina sau numai dorinta ar exista, nimic nu s-ar simti. Creatia isi simte existenta pentru ca Lumina si dorinta actioneaza in conjunctie una cu alta, adica in armonie: Cateodata Lumina se extinde, si cateodata, dorinta face asta. Impreuna, continuu, una o completeaza pe cealalta.

Uneori Lumina este mai mare, pentru ca dorinta se micsoreaza pe sine, intentionat, si lasa Lumina sa actioneze. Alteori, Lumina permite dorintei sa functioneze. Cand una, cand cealalta este mai mare (la nivel mai inalt), ca la un pendul. In acest fel ne permite reciproc, fiecaruia sa urcam, cu avant inainte! Aceasta dinamica da nastere vietii.

Asa se intampla in Lumea Infinitului. Totusi, starea noastra este in mod intentionat stricata intr-un mod artificial, astfel incat noi vedem avantajul Luminii, atunci cand suntem in starea de intuneric. Asta ne permite sa simtim opozitia noastra fata de Lumina si ne permite sa facem propriile eforturi de a ne corecta. Numai cu aceasta conditie suntem capabili sa apreciem Lumina.

Daca te-ai fi nascut perfect, ai fi trait in mod automat si niciodata nu vei fi descoperit perfectiunea in adevarata ei masura. Acesta este motivul pentru care au avut loc restrictiile si ascunderile, distantarea si spargerea, pana in punctul unei detasari totale a creaturii fata de Creator. Si aceasta coruptie exista numai in perceptia noastra interioara si in nicio alta parte.

Ma simt ca fiind intr-un anumit corp (este o pura iluzie), intr-o lume oarecare (imaginara), numai pentru ca sunt inconstient. Eu exist in Lumea Infinitului dar incostienta mea produce iluzii variate si tablouri imaginare. Aceste deliruri sunt numite lumea aceasta. Este ultima, cea mai joasa si cea mai rea stare dintre toatea starile posibile.

De aceea, este evident ca trebuie sa depunem efort si sa ne recapatam constienta (senzatia perfectiunii). Numai dupa ce o obtinem vom realiza profunzimea maxima a implinirii sale.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Shamati, Art. 34

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toate Cartile scrise de Cabalisti imi pot da Lumina care Reformeaza. Cea mai mare forta a Luminii coboara la mine atunci cand citesc Cartea Zohar; asta este atunci cand are loc conexiunea cu Lumina.

Totusi, Lumina actioneza numai daca noi toti impreuna, ne dorim sa obtinem garantia reciproca, unitatea, iubirea si sa devenim ca un singur om cu o singura inima, similar cu Creatorul. Cat de bine intelegem nu este important. Daca nu sunt in stare sa ma unesc, Forta va veni de Sus si o va face.

De indata ce ma simt conectat de ceilalti intr-o cat de mica masura, lumea spirituala imi va fi revelata in aceasta conexiune. Asta se intampla in noi, la fel cum o persoana care a fost inconstienta incepe sa-si revina si sa realizeze unde este cu adevarat.

Ascunderea dispare si eu simt ca realitatea de care nu am fost inainte constient a fost si este dintotdeauna aici. Asta depinde numai de dorinta mea de a deveni conectat cu restul partilor. In relatia corecta dintre noi, eu gasesc adevarata realitate.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea mea Concepte de baza in Cabala a fost publicata in Republica Ceha.

Filed under: Carti, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Fragmente din viitoarea mea carte, Ghidul pentru Cartea Zohar

O dorinta corectata actioneaza in concordanta cu formularea ‘Israel, Creatorul, si Tora sunt una’. Israel sunt eu. Mai precis, este dorinta mea interioara de a-L atinge pe Creator si de a deveni similar cu El (Isra-El in ebraica inseamna ‘direct la El’). Creatorul este scopul pe care eu vreau sa il ating. Tora este un mecanism corectat al conexiunii dintre suflete, a iubirii dintre ele.

Pentru a ilustra acestea, sa ne uitam la organismul uman. Toate partile sale interactioneaza corect si se ajuta intre ele fiind legate, responsabile reciproc, si unite. In acest fel ar trebui sa functioneze sufletele. Sistemul aderentei reciproce si iubirea (interactiunea completa) este numita Torah.

Ea include 613 (Tariag, sase sute treisprezece) legaturi corecte dintre un suflet si celelalte suflete, precum si intre toate sufletele in general (ultimul tip de conexiune, porunca, le leaga pe toate intr-unul singur prin iubire). Daca nu exista o conexiune intre suflete prin iubire, ci din contra daca ele sunt legate prin ura, inseamna ca Tora este corupta si ascunsa.

Sufletele care nu simt conexiunea dintre ele sunt definite ca fiind in ‘exil’ fata de Tora si Creator. Lor le lipseste aceasta proprietate pentru ca nu sunt conectate intre ele prin tipul corect de legatura (Tora) si de Creator care umple corecta legatura dintre ele. Este similar cu diferenta dintre un corp sanatos si unul bolnav care se deterioreaza pentru ca sistemele sale nu functioneaza corect.

Corectiile interioare  pe care le facem in dorinta noastra pentru a o transforma din corupta in corectata sunt numite porunci. De aceea se spune ca ‘iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti’ este regula de baza a Torei, deoarece include intregul sistem al conexiunii corecte dintre suflete.

Filed under: Carti, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce realizarea scopului creatiei este un proces asa de complicat si pe multe nivele, care implica caderi, urcari si spargere?

Raspuns: Pentru ca el consta din doua elemente opuse: Lumina si dorinta (Kli) si cele doua construiesc o conexiune bazata pe natura lor opusa. Procesul dezvoltarii deriva din doua conditii si dau o lege a evolutiei: Cele doua forte care se opun la inceput, la sfarsit trebuie sa obtina totala echivalenta de forma. Intregul proces rezulta in mod inevitabil din aceste conditii initiale si finale. Nu putem schimba nimic in legatura cu procesul, sau sa actionam dupa alta logica.

Sunt doua conditii stricte, una la inceput si una la sfarsit:

Conditia 1: Exista o distanta infinita intre ele.
Conditia 2: Exista o totala adeziune intre ele.

Inainte de asta, numai una daruieste si numai una primeste. Pe de o parte ele sunt separate de un abis infinit si pe de alta parte, exista un punct finit unde ele se alatura si devin una.

Acum, incearca sa vii cu o formula cu care sa mergi de la prima conditie, opozitie totala, la a doua, echivalenta totala. In Lumea Infinitului exista deja o spargere a acestor elemente ca si uniunea lor. Chiar daca Lumina si dorinta sunt prezente acolo, ele sunt una si se completeaza una pe alta. Aceasta unicitate este sustinuta de Forta Superioara a Luminii.

Cu alte cuvinte, conditia finala este initial suportata de forta Luminii, Creatorul. Acesta ne permite sa dezvaluim formula modului prin care sa facem aceasta tranzitie de la o stare la alta. Conditiile potentiale sunt stabilite; acum trebuie sa le implementam. Acum, toata realitatea se dezvaluie, pas cu pas, scena dupa scena, inaintea ochilor nostri, unde sunt creaturile traind in Lumea Infinitului. Nu am parasit-o niciodata.

In acest singur loc (dorinta), creata de Creator, este Lumina, dorinta si conditia uniunii lor, si toate astea au loc chiar acum. Deci, noi insine suntem priviti ca actiuni ale Creatorului, produse ale muncii Lui: creaturi, creatie sau capodopere.

Nimic din asta nu poate fi schimbat. Conditiile initiale si finale determina tot ce va avea loc, incluzand spargerea, conform versului, actul final este continut in planul initial.

Din patea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum se exprima mai bine dorinta noastra de a ne uni: in gand sau in senzatie?

Raspuns: Dorinta pentru o unitate mai mare este exprimata in dorinta mea de a fi in senzatia comuna unde nu exista nicio distinctie intre mine si altii, ci in loc este ceva care este impartit. Totusi, nu stiu ce este. Nu vreau sa ma simt pe mine; vreau sa simt pe noi, unde nu este nicio diviziune intre mine si altcineva. Aceasta este o noua realitate pe care producem.

La acel nivel inalt pe care il producem prin eforturile noastre, dorinta nu este impartita (compartat cu nivelul nostru curent). Este ca si cum mai multe picaturi de apa se aduna intr-o picatura mare. Apoi nu mai este nicio modalitatea sa spui despre ele, in afara de starea in care erau separate.

Este imposibil sa exprimi asta cu acuratete in limbajul nostru, dar este ca si cum m-as pierde. Eul meu dispare. La nivelul urmator se transforma in noi. Totusi, in relatia cu un nivel mai inalt, diviziunea noastra, gradual, devine revelata din nou.

Dupa ce obtinem cel mai inalt nivel unde suntem toti lipiti intr-o singura picatura, noi dorinte sau noi  straturi de egoism incep sa se releve in noi. De unde devin relevate? Din AHP al Nivelului Superior, care le lumineaza. Atunci incep sa descopar, ca de fapt nu sunt conectat cu ceilalti, ca de fapt sunt singur si ei sunt la fel. Asta se intampla in viata nostra normala, atunci cand vrem sa ne unim cu cineva cu intreaga inima si intreg sufletul, dar in momentul urmator incepi deja sa experimentezi diferite calcule care te despart.

Acelasi lucru se intampla in spiritualitate, dar acolo se intampla pentru ca Cel de Sus incepe sa ilumineze defectele tale in aceasta stare. Tu crezi ca ai realizat unitatea, dar acum ti se arata ca nu este adevarat. Esti inca o data separat de ceilalti prin calcule egoiste si ura, chiar daca tu ai crezut ca doar iubirea domneste intre voi.

La fel se intampla in lumea noastra: Credem ca intotdeauna inlocuim iubirea cu ura si ura cu iubirea, dar nu este adevarat. Adevarul este ca exista nivele diferite. Un ego mai mare ne este relevat constant si de aceea, la fiecare nivel, raul se transforma in bine, apoi binele se transforma in rau si asa avansam.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Zohar

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Unitate, Zohar - Niciun comentariu→