Intrebare: Cum obtinem conexiunea propice pentru ca Lumina sa fie dezvaluita intre noi?

Raspuns: Inchipuiese-ti ca sunt doua ferestre inaintea noastra, ca pe un ecran de computer. Intr-una din ele vedem sistemul in care noi suntem perfect conectati cu ceilalti. Este numita „Lumea Infinita”. In cealalta fereastra vedem sistemul care este acum in fata noastra, unde guverneaza raul in locul iubirii. Acest sistem este numit „Aceasta Lume”.

Acestea sunt doua sisteme diferite. Lumea Infinitului traieste si exista; este numita prima (Alef) si a treia (Ghimel) stare a realitatii. Aceasta este singura stare creata de Creator in care El exista.

Toate celelalte stari de la Lumea Infinitului pana la lumea noastra, cele 125 de grade de conexiune intre noi (125 de stari) sunt ca sa le folosim noi pentru urcarea treptata. Toate starile, exceptand Infinitul, se numesc „Lumi” insemnand ascundere, tainuire. Aceeasi Lume a Infinitului dar mai ascunsa, mai vaga, si nu complet reconoscibila, este numita „Lumea de Atzilut”. Una si mai incetosata este „Lumea Bria” si asa mai departe.

Fiecare lume este asemanatoare cu cea de deasupra si cu cea de dedesupt in fiecare parte si detaliu. Singura diferenta este gradul de dezvaluire al Luminii in ea. Cu cat e mai putina Lumina, cu atat e mai intunecata lumea. Este ca atunci cand vedem bine lucrurile in timpul zilei si totul este clar, noaptea insa, e intuneric si atunci, este o mica diferenta intre lumina si intuneric.

Cu alte cuvinte, existam in aceeasi stare raportandu-ne la Lumea Infinitului doar ca o blocheaza de noi 125 de trepte de ascundere. Din cauza ascunderii este atat de mare ultima treapta unde existam noi, in lumea noastra, noi suntem considerati complet separati de spiritualitate. Nu avem nici cea mai vaga senzatie ca sunt stari si grade intre noi si Lumea Infinitului, ca si cum am exista numai aici, iar in rest nu e nimic.

Noi existam in aceasta lume, in „fereastra” noastra, pe „ecranul” nostru, dar mai este o „fereastra”, in acelasi „ecran”, Lumea Infinitului. Din acest motiv, cand incercam sa o tratam pe fiecare corect, ca in Lumea Infinitului, ca si cand deja am fi fost acolo (chiar daca inca noi nu suntem capabili de asta), procedam in asa fel ca sa ne facem similari Lumii Infinitului, avand numai dorinta de a ajunge la ea.

Cand o dorim precum copiii care vor sa ajunga adulti, chemam Lumina Inconjuratoare (Or Machif) din aceeasi Lume a Infinitului. Aceasta Lumina este Lumina care Reformeaza si ne aduce mai aproape de Lumea Infinitului.

Acelasi principiu functioneaza peste tot: cand doresc sa obtin o sursa de energie, invoc o influenta mare prin aspiratia mea de a ma apropia de ea. Sunt legi precise ale fizicii care actioneaza aici, nu e nimic imaginar sau mistic.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10. Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este conexiunea interioara intre prieteni?

Raspuns: Conexiunea interioara are loc intre sclipirile spirituale. Fiecare din noi are propriul „eu” egoist si peste el este o sclipire spirituala, „punctul din inima”.Una poate fi „albastra” iar alta „verde” dar fiecare are punct in inima si toate sunt la fel, „rosii”. Si prin aceste puncte „rosii” trebuie sa ne conectam!

Daca ne conectam punctele din inima, conexiunea dintre ele duce la formarea vasului spiritual (nu punctele insele ci conexiunea lor). In masura in care fiecare se anuleaza pe sine, va fi iubirea intre noi, in opozitie cu ura. Iar prin diferenta dintre iubire si ura masuram extinderea sufletului, marimea vasului spiritual.

Toata munca apare in interiorul omului, cand acesta vede in ceilalti numai sclipirile spirituale si tanjeste sa se uneasca cu ele. Dupa aceea, incepem sa vedem in exterior cum se reflecta prin atitudinea acestuia fata de grup, fata de realizarile colective si prin grija unuia fata de celalalt. Efortul intern se extinde afara si devine actiune practica.

Daca sunt capabil sa conectez aceste sclipiri spirituale, corpurile vor incepe sa actioneze diferit in concordanta cu sclipirile. Depinde totul de noi, si sa speram ca vom realiza in mod serios acest lucru in timpul Conventiei.

Sunt sigur ca vom intelege aceste principii. La urma urmelor, oamenii vin la Muntele Sinai fara nicio cunoastere si nicio intelegere. Dar intai, trebuie sa ajungem la el!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/28/10 „Actiunea mintii”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Oamenii care sunt noi in Cabala dau inapoi la cuvantul „Lumina” si il asociaza cu ceva misterios.

Raspuns: Lumina Superioara este forta vitala care ne insufleteste ca lumina soarelui de care depind vietile noastre si sanatatea. De aceea Forta Superioara este numita si Lumina. Asa cum lumina insufleteste viata materiala, la fel si Lumina Superioara ne transmite spiritualitate.

Intregul sistem care opereaza in aceasta lume (pamantul, soarele si luna) corespund muncii Lumii de Atzilut unde toate influentele isi au originea si unde Lumina de Hohma (Intelepciune) se imbraca in Lumina de Bina si coboara catre sufletele noastre. Acesta este motivul pentru care obiectelor spirituale le-au fost date aceste nume, in concordanta cu „limbajul ramurilor”.

Lumina Superioara, ca si lumina soarelui, ne aduce viata. Dar in aceasta lume, noi nu suntem inconjurati de Lumina reala. Mai degraba suntem impachetati numai de lumina care insufleteste „materia proteica”, mentine metabolismul nostru si ne permite sa ramanem in viata pentru aproximativ 70 de ani.

Noi ne straduim sa primim Lumina reala a vietii care ilumineaza sufletele noastre si este capabila sa ne acorde eternitatea, viata plina de perfectiune. Intelepciunea Cabalei este metoda de atragere si primire a acestei Lumini de catre un om. Cand omul primeste Lumina inseamna ca a obtinut intelepciunea Cabalei, cea care ii imputerniceste prin ea cu „viata”.

Viata noastra inmugureste la Lumina de Hohma. Lumina de Hasadim (Iertare) reprezinta corectia, dar oricine in aceasta lume e dornic sa fie umplut cu Lumina de Hohma. De aceea stiinta Cabalei poarta numele de „intelepciunea primirii” fiindca ea ne invata cum sa primim Lumina de Hohma.

Este interzis sa primesti Lumina de Hohma direct, ci numai in interiorul Luminii de Hasadim. De aceea noi studiem cum sa imbracam Lumina de Hohma in Lumina de Hasadim si eventual, sa obtinem intreaga Lumina.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/18/20 „Studiul Cabalei si al esentei ei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acum, starea noastra este asemanatoare starii premergatoare iesirii din Egipt. Cu cat ne apropiem de iesire cu atat timpul devine mai dens si mai comprimat pentru ca devine plin cu actiuni, evenimente si intamplari. De aceea, omul incepe sa aiba dubii si totul devine amestecat in el: el insusi, Faraonul, Moise, Egiptenii,  poporul lui Israel inauntrul si in afara Egiptului. Toate acestea reprezinta starile lui interioare.

1. daca sunt in interiorul ego-ului se numeste Egipt
2. daca vreau sa ma ridic peste ego inseamna ca vreau sa fug din sclavia Egiptului
3. daca dorinta egoista ma conduce si am dubii inseamna ca ma conduce Faraonul
4. daca vreau sa fug de ego si sa ma uit la el diafara, inseamna ca sunt Moise

Toate aceste stari se invartesc in om si daca el realizeaza ca este sub aceste influente, este minunat. El face un discernamant foarte rapid si semnificativ cu mare viteza.

In timpul Conventiei vom cadea sub influenta unei mari inspiratii comune care are mare putere. De aceea, noi trebuie doar sa continuam si sa nu lasam starile sa se calmeze. Cel mai important lucru este sa fii bucuros chiar daca pare ca lucrurile care se intampla sunt neplacute si ingrijoratoare.

Chiar daca ganduri negre si probleme mai mari sunt mai multe decat gandurile bune si clare, aceasta este munca noastra interioara si noi trebuie sa avansam. Nu vom uita ca intunericul cel mai adanc este simtit inainte de urmatoarea inaintare, inaintea iesirii din Egipt.

Nu trebuie sa asteptam pentru acest intuneric, dar trebuie constant sa ne gandim la Lumina si la iesire. De aceea, impreuna cu aspiratiile noastre pentru Lumina, intelegere si o senzatie extraordinara, este posibil sa experimentam si o tendinta complet opusa, si sa fim scufundati in intuneric, ceata si confuzie. Asa trebuie sa fie, iar noi vom trece prin aceste stari impreuna!

Hai sa ne ajutam unii pe altii aratand cum acceptam cu bucurie toate aceste stari. Bucuria este cea mai puternica forta fiindca dispretuieste totul, esti fericit fiindca indeplinesti munca Creatorului si avansezi in spiritualitate.

Este necesar sa treci prin stari dificile pentru a putea trece peste ego si sa te ridici deasupra lui. Succes!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 11/1/10 „Si asta este pentru Ieuda”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este termenul de „Sodoma” asociat cu o relatie rea intre oameni?

Raspuns: Daca ma uit la aceasta calitate in sine, este aparent menita sa protejeze societatea prin stabilirea stricta a unor reguli. Fiecare are grija de el insusi si de familia lui fara sa paseasca afara din normele acceptate. Este ceva destul de rational in asta si nu este usor de obtinut aceasta stare.

Regulile de viata in Sodoma erau foarte simple: „Ce-i al meu e al meu, ce e al tau e al tau”, „Nu ma atinge si nu o sa-ti fac rau”. Era interzis sa iei cu imprumut si sa dai imprumut. Fiecare traia dupa posibilitatile lui. Ce ai castigat este in totalitate al tau.

Vom ucide hotii, vom distruge mincinosii; oricine ajuta pe altul il strica deoarece, a da de pomana duce la lene si minciuna, pentru ca omul acela va vrea mereu sa primeasca si nu va mai munci. In esenta, lumea noastra e mai rea decat pe vremea Sodomei!

Proprietatea Sodoma inseamna ca eu nu invidiez pe nimeni: eu am cat am dreptul si tu ai cat meriti. Aceasta filozofie de viata este unica si complexa! Noi folosim acest cuvant pentru ceva rau, dar noi nu am ajuns nici macar aproape de asta.

Calitatea Sodoma nu este negativa in sine ci in relatia cu Pamantul lui Israel, dorinta de a obtine dragostea celorlalti, calitatea lui Avraam. Pe aceasta cale, Sodoma opreste omul, dar in ea insasi, aceasta abordare este aproape folositoare pentru dorinta de primire.

Daca nu trecem la dorinta de daruire, atunci nivelul Sodoma reprezinta cele mai favorabile relatii in societate. Nu da nimic nimanui si nu primi nimic de la nimeni! Este o atitudine sanatoasa a dorintei de primire: daca ai dreptul la ceva ,traieste, daca nu, mori. De aceea tot ce primim peste necesitate, dauneaza dorintei de primire, fiindca prin lux, aceasta devine obisnuita sa-i foloseasca pe ceilalti, ceea ce ii dauneaza.

Locuitorii Sodomei au inteles ca nu trebuie sa fie indulgenti cu dorinta de primire. Primesti dupa cat efort ai depus, dupa cum e spus: „Masura suferintei determina masura recompensei”. Deci, ce e rau in asta?

De aceea, i-a fost greu lui Avraam sa se desparta de Lot, iar relatia lor a tinut mult timp. Dar atunci cand Avraam a vazut ca trebuie sa avanseze si sa schimbe in viitor Sodoma (Pamantul lui Canaan) cu Pamntul lui Israel, el s-a revoltat si a schimbat pozitia dorintei de primire si a dorintei de daruire in functie de importanta lor. Acest lucru este descris ca fiind cutremur in Sodoma.

Este o decizie foarte serioasa a unui om care simte nevoia sa-si schimbe atitudinea fata de egoism. Luand aceasta decizie, omul devine intr-adevar liber.

Din Lectia portiei saptamanale de Tora 10/15/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

Referitor la faptul ca existam intr-un sistem unificat, conexiunea dintre noi este rupta. Omului ii este data sansa sa simta punctul initial de conexiune cu ceilalti si aceasta senzatie inseamna viata in lumea noastra.

Astfel, primesc posibilitatea sa reinoiesc si sa consolidez aceasta conexiune bazata pe principiul daruirii pentru a trai o viata spirituala. Daca nu izbutesc sa fac asta, scanteia spirituala din mine se pierde.

Mai departe, mi se da o noua dorinta, o noua scanteie. Cu alte cuvinte, sufar un nou Ghilgul (reincarnare sau un nou ciclu de viata) si ajung intr-o noua realitate. Aici, descopar o conexiune diferita cu sistemul Adam HaRishon, si simt ca traiesc in aceasta lume din nou, la un punct sau altul pe linia timpului, in interiorul unui anumit cadru al relatiilor dintre oameni. Aceasta este o alta sansa a mea, la un alt nivel de dorinta si de conexiune mutuala.

Daca ratez avantajul acestei setari inca o data, inca o data voi fi transferat la un alt grad de conexiune mutuala. Cu alte cuvinte, voi suferi un Ghilgul pentru a aparea intr-o alta generatie, intr-o alta linie a timpului, si sa primesc inca o sansa de unificare.

De fiecare data imi este aratat un nivel specific de interconectare cu ceilalti astfel incat sa pot sa gasesc drumul ca sa ma unesc cu ceilalti prin legatura dragostei. In lumea corporala sunt fortat sa am un grad minim de conexiune. Daca obtin singur un grad de conexiune bazat pe iubire, atunci, in locul lumii corporale voi experimenta o forma de existenta mult mai exaltata si mai intensa: spiritualul, viata eterna.

Acum, in locul lantului de Reshimot (inregistrari spirituale, gene) care a creat in perceptia mea o evolutie constanta a vietii si a mortii, eu insumi pastrez neincetat reinoirea conexiunii cu ceilalti si ma ridic peste lantul de „refolosit”. Conexiunea nu se mai rupe; viata nu se mai opreste prin pierderea trupului.

Nu are importanta cum ne uitam la asta, totul se afla in interiorul sistemului unit, unde legea interactiunii corecte a partilor conduce. Aceasta lege este Creatorul sau iubirea.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 „Clalut Adam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi existam intr-un sistem general. Daca actualizam conexiunea corecta intre toate partile lui vom crea o retea care va conecta corect dorintele noastre.

Este ca si cum am corecta o „conducta” intre noi, dupa care Forta Superioara (Creatorul) vine si incepe sa pompeze Lumina prin aceste „tevi”. Totul depinde de cum stabilim conexiunile intre noi, insemnand diametrul „tevilor”, si in ce masura au o legatura corecta. Apoi Lumina de Nefesh, Ruah, Neshama, Haia, si Iehida (NRNHI) curge prin ele.

Astfel vom inainta de-a lungul celor 125 de trepte de conexiune intre noi, pana cand vom dezvalui intreaga Lumina de NRNHI, adica vom exista in lumea Infinita.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem deveni la fel cu Creatorul a carui proprietate este daruirea din moment ce am fost creati cu dorinta de primire si trebuie sa ramanem totdeauna cu ea?

Raspuns: Daca incepi sa daruiesti celorlalti prin dorinta ta de primire, vei obtine cresterea capacitatii de daruire.

Exista doua naturi:

1. Lumina=Sursa Luminii=Creatorul=Cel ce Daruieste
2. Dorinta=Primitorul=Creatura

Creatura totdeauna numai primeste, ea nu poate niciodata sa dea. Cand citim ca creatura devine asemanatoare Creatorului, inseamna ca “primeste pentru a darui”, adica primeste si da mai departe!

Dar ea nu poate transmite Lumina ca pe un element ce poate fi transmis in lumea noastra de la un om la altul. Atunci cum functioneaza? Cum pot sa-ti dau tie ceva? Am primit de la Creator, si nu pot fi altfel, fiindca eu sunt dorinta de a primi placere.

Dorinta de primire nu poate darui; asta nu exista in natura. Natura noastra poate doar sa consume si sa absoarba. Aceasta este o lege a naturii ce nu poate fi rupta. Deci, cum sa-ti daruiesc tie, un strain? Aici are loc o actiune foarte speciala.

Lumina Inconjuratoare vine de la acelasi Creator, si aceasta Lumina, Reformeaza. Ea executa o corectie si ne uneste impreuna. Iar eu nu iti daruiesc tie,ci primesc dar primesc in dorintele tale. Asta inseamna pentru mine ca iti daruiesc tie.

Imi conectez intregul “corp” al sufletului comun, totul devine al meu, si dupa aceea eu primesc pentru el, dar se refera la cum daruiesc eu acestui “corp”.Este un truc minunat ceea ce se intampla aici! Cand percep o alta persoana ca fiind parte din mine, primesc pentru el si este ca si cum eu as darui. Poti obiecta: Ce fel de daruire (influenta) este asta, este de asemenea primire!

Sa zicem ca este cineva caruia nu vreau sa-i dau nimic si, dintr-o data, aflu ca e fiul meu. Si atunci sunt gata sa-i dau totul fiindca il percep ca parte din mine. Deci putem numi asta intr-adevar daruire? De exemplu, daca i-as fi dat si inainte sa stiu ceva despre el, atunci cu siguranta, da. Dar acum, cand stiu ca e fiul meu, ce fel de daruire este? E ca si cum ti-ai da tie insuti.

Toate acestea ar deveni adevarate daca as descoperi ca ceilalti sunt cu totul parte din mine. Dar problema este ura care ramane intre noi. Aceasta este un lucru pretios si noi trebuie sa-l iubim. Cealalta persoana imi ramane totusi un strain, dar vine Lumina Inconjuratoare si imi creaza o atitudine de iubire peste ura mea. Iubirea si ura raman ca doua linii: dreapta si stanga, cu mine in mijloc, intre ele. De aceea ne referim la acest lucru ca fiind “daruire”.

In linia dreapta il percep pe celalalt ca apropiat mie, ca fiind parte din mine, ca pe cineva pentru care sunt gata sa sacrific totul fiindca as putea la fel de bine sa fiu eu. In partea stanga, il urasc si sunt gata sa distrug fiecare particica din el. Si amandoua aceste linii exista simultan si unite in linia de mijloc.

Acest fapt continua pana la corectia finala, Gmar Ticun. Si nimeni nu stie ce va veni dupa.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/29/10 “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Perceptia realitatii depinde de mediu?

Rapuns: Daca as vrea sa vad o realitate mai avansata si diferita comparativ cu aceasta realitate corporala a acestei lumi, o pot vedea numai daca construiesc un ecran din conexiunea noastra mutuala. Daca vreau sa construiesc o realitate diferita, va trebui sa ma conectez cu punctele din inima ale prietenilor, sa creez o retea intre noi, cum a fost inainte de spargerea sufletului colectiv. Aceasta retea de comunicare intre noi este ecranul prin care eu am sa vad tabloul lumii.

Din „Cabala pentru incepatori” „Perceptia realitatii” 10/20/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Avem o singura actiune libera in aceasta lume, in viata noastra, iar toate celelalte se desfasoara absolut inevitabil la ordinul de Sus. Dar nu este usor sa gasesti aceasta libertate care ne-a fost lasata atata timp cat noi suntem strict guvernati de Sus, prin durere si placere, fiind legati prin o mie de fire care ne controleaza dorintele, gandurile, corpul, vorbele si actiunile.

Suntem papusi supuse manuite prin aceste fire de Sus. Suntem in totalitate sclavii naturii noastre, din momentul in care suntem o celula embrionara in dezvoltare in uterul mamei si si la varsta cand credem ca suntem in sfarsit capabili sa actionam si sa traim liberi.

Omul este guvernat de fortele Naturii, si daca totul este Natura, cum poate ceva nou sa apara in ea? De aceea nu exista libertate de actiune in aceasta lume. Omul alege intotdeauna ceea ce ii place mai mult si fuge de suferinta ca orice alta creatura, fie vegetala, fie animala.

In ciuda acestei libertati iluzorii, cu care omul a fost initial inzestrat (deoarece ne inchipuim ca putem face ce vrem), ramane totusi o iluzie. Adevarata libertate apare cand pasim afara si ne ridicam peste natura noastra, ceea ce inseamna ca pasim afara si ne ridicam peste egoism.

Este scris in Tora ca aceasta este „eliberarea de ingerul mortii”. Niciun om nu poate dispretui asemenea cuvinte! Eliberarea de moarte nu inseamna ca trupul nostru animalic va trai vesnic si ca aceasta viata corporala plina de durere si cu atat de putina  placere de a te bucura nu se va stinge niciodata.

Eliberarea de ingerul mortii inlocuieste aceasta viata cu obtinerea perfectiunii si a existentei cele mai confortabile, care este eterna si completa in acelasi timp! Si aceasta poate fi obtinuta prin ceea ce noi numim „libera alegere”.

O astfel de libertate devine intr-adevar ispititoare si de dorit fiindca in viata obisnuita, de obicei, nu avem nevoie de nicio libertate, si suntem cel mai satisfacuti cand viata este exacta ca un ceas bun: casa, familie, munca. Cea mai putina libertate este cea mai putina bataie de cap. Dar daca putem obtine viata eterna si perfectiunea eliberandu-ne de ingerul mortii, ce poate fi mai bun de atat?

Mai mult, este necesar sa intelegi ca ingerul mortii este propriul nostru ego care ne conduce in mormant. El ne da sentimentul oribil ca este imposibil sa devenim impliniti si ca viata este limitata si trecatoare.

Eliberarea de ingerul mortii inseamna obtinerea daruirii, infinita ei implinire si angajarea in cursul etern al vietii. Stiind asta, hai sa incercam sa ne lamurim din scrierile Cabalistilor: Cum putem obtine o astfel de eliberare?

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/15/10 „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→