Luăm în considerarea numai cantitatea dorinţelor şi plăcerilor, fără a examina calitatea lor. În vânătoarea fără sfărşit a plăcerilor, omul începe în mod inevitabil să ajungă la întrebarea: De ce am nevoie de asta? Care este menirea vieţii?

În trecut nimeni nu se gândea la asta, cu excepţia unor puţin filozofi, dar astăzi o mulţumie de oameni se întreabă: De sunt aici? Pentru ce este această lume? Ce este în ea?

Este o întrebare calitativ diferită, o întrebare esenţială. Astăzi, o vânătoare eternă pentru plăcere face ca omul să reflecteze la ea la un nivel mai înalt: El vrea să ştie care este menirea vieţii lui.

Eşuând să păstrez plăcerile şi străduindu-mă să găsesc altele noi, alerg în jur ca o veveriţă în cuşcă. Plăcerile pot să nu înceteze niciodată, totuşi eu mă ridic până la urmă de la nivelul animal la cel uman şi mă întreb: Pentru ce?

Noi înşine nu observăm aceste schimbări calitative în dorinţă. S-ar părea, cum pot să mă simt nefericit dacă fiecare zi îmi aduce mai multe oportunităţi de a mă bucura? Totuşi, o anumită tendinţă este ascunsă înăuntru şi de asta o eră vârstă este numită era depresiei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011 din Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva primi de la mediu importanţa intenţiei de a dărui?

Răspuns: Imaginaţi-vă faptul că în afară de mediu nu mai este nimic. Nu este niciun Creator, nicio proprietate de dăruire, nu este nimic altceva decât mediul.

Credem că mai este altceva şi asta ne calmează: Este mediul, dar mai este şi Creatorul, relaţia mea cu El. De fapt, nu este aşa, este numai mediul. Fie te percepi pe tine în tine însuţi, ori te percepi pe tine înăuntrul mediului. Vei fi tot tu, dar un tu perfect care încorporează toate piesele pierdute.

În afară de aceste două componente nu este nimic. Fie eşti scufundat în sinele tău curent, fie eşti conectat cu mediul pe care acum ţi-l imaginezi în afara ta: cu grupul, cu dorinţa comună. Dar acesta eşti tu!

În realitate, percepţia curentă a sinelui meu este condiţionată de faptul că egoismul meu mă îndepărtează de adevăratul meu eu şi cred că exist în afara lui. Ascunderea acţionează asupra mea şi eu îl consider străin. Ulterior, el îmi va deveni revelat – pe cine am furat, pe cine am înşelat sau rănit. Am fost eu însămi, oamenii apropiaţi şi dragi mie!

Continuare întrebării: În ce condiţie pot primi importanţa dăruirii de la mediu?

Răspuns: Prin credinţă deasupra raţiunii! Tu cauţi o confirmare raţională, o anume logică care ar explica faptul că tu apelezi la grup şi primeşti sprijin de la el. O asemenea logică nu există. Într-adevăr, dacă ai fi capabil să susţii asta în mod logic, ar fi în avantajul tău să fi în această echipă, din punct de vedere egoist, de exemplu ca într-o echipă de fotbal. Aici, totuşi, nu ai niciun sprijin raţional!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Prima revelaţie a Creatorului este descoperirea proprietăţii pure a dăruirii, ieşirea din sine în afară. Fără îndoială, ni se pare iraţional: De ce m-aş gândi la ceilaţi?

Dacă eu, fiind un egoist, mă gândesc la altcineva, mă simt gol şi aştept o compensare. Nu am depăşit calculul egoist şi nu realizez că dacă mă ridică deasupra egoului primesc o nouă calculaţie care în prezent îmi este necunoscută.

Pot înţelege că similaritatea cu Creatorul este probabil benefică. Să fiu mai aproape de EL este un câştig atât de evident încât sunt gata să plătesc pentru el. Dacă asta înseamnă să ies în afara mea, sunt gata! Ei îmi promit, de asemenea, întreaga lume spirituală, deci sunt dispus să muncesc pentru asta.

În alte cuvinte, atâta timp cât întrezăresc un anumit profit, o împlinire pentru mine însumi, am în mod natural puterea şi dispoziţia să mă conectez cu mediul, să mă unesc pentru scop. Totuşi, imediat cum încep să simt că proprietatea dăruirii nu aduce niciun beneficiu dorinţelor noastre egoiste, apar problemele.

Trebuie să înţelegem că suntem pe cale să revelăm o nouă realitate, o dimensiune diferită, care nu are nimic în comun cu această lume. Golul şi opoziţia dintre cele două lumi sunt atât de mari, încât nu ne-o putem imagina dinainte. Nu avem niciun exemplu care ne-ar permite nouă cumva, direct sau indirect, să înţelegem, să simţim sau să ne imaginăm ceva legat de viaţa spirituală.

O persoană trece dintr-o lume în alta, ceea ce se numeşte trecera Mării Finale (Yam Suf), fără a ştii unde se duce sau ce o aşteaptă. Creatorul şi creaţia sunt două lucruri total opuse. Şi pâna când o persoană nu se mută de la una la alta, este imposibil să înţeleagă ce înseamnă această opoziţie.

Deci, a cere o anumită înţelegere, realizare sau sprijin pentru mintea şi inima egoistă, este ca şi cum te-ai împuşca singur în picior şi ai împieica progresul. Cum poţi cere ceva acum, dacă tu însuţi blochezi roată în angrenajul care te duce înainte.

Este interzis să trezeşti dorinţele egoiste! Între timp, nu numai că le trezim, dar şi le amărâm cu ţipetele noastre: Lasă-mă să văd şi să simt ceva! Vreau să primesc o anume dovadă ca să mă ridic deasupra egoului fără niciun dubiu! Este ca şi cum dăm un ultimatum: dacă nu primesc, nu mă mişc. Chiar credem că această încăpăţânare acţionează în avantajul nostru…

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/11, Pregătrie pentru congresul WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toate evenimentele descrise în povestea de Purim sunt indicaţii pentru corecţiile prin care trebuie să trecem. Este important să traducem aceste indicaţii din limbajul colorat şi poetic al legendei într-un limbaj al schimbărilor calitative interioare pentru a înţelege că se vorbeşte numai despre cât de puternice sunt legăturile între noi.

La începutul Sulului (legenda era scrisă pe un sul de pergament – Meghila) se vorbeşte despre naţia lui Israel, spunîndu-se că este o naţie de oameni dispersată printre alte naţii. Asta însemnă că egoismul a intrat printre oamenii care aspirau „direct căre Creator” (Isra El, Iaşar la El). Acest ego care îi separă duce naţia la ameninţarea cu dispariţia.

Dar când naţia lui Israel (adică toţi cei care aspiră la Creator) a înţeles că este necesar să se unească, şi să acţioneze în favoarea acestei unităţi, atunci forţa Mordehai se înalţă şi forţa Haman cade, deci noi suntem capabili să preluăm puterea asupra egoismului, peste ura care ne separă.

Fiecare din noi avem în noi propriul Haman, şi putem „să-l spânzurăm în copac” – în copacul morţii care se preschimbă în copacul vieţii. Iată cum primim revelarea Creatorului. Meghilat Ester (Sulul Esterei) este „revelarea a ceea ce este ascuns” fiindcă Meghila înseamnă revelare, iar Ester înseamnă ascuns, deci, ascunderea si revelarea Creatorului. Prin lucrul cu aceste forţe numite Mordehai şi Ester, obţinem revelarea Creatorului.

Creatorul, forţa superioară, nu este niciodată menţionat direct în Meghila. Se vorbeşte despre regele Ahaşveroş, dar nu despre Creator fiindcă El este ascuns ca rezultat al umplerii Kelim-urilor necorectate. Creatorul este simţit doar în Kelim corectate datorită altruismului lor mutual. Ceva iubire pe care o simţim noi unii pentru alţii în starea noastră necorectată este revelarea Forţei Superioare, a Creatorului.

Când citim Meghilat Ester, ceea ce este important nu este simpla descifrare a căror calităţi spirituale se ascund în fiecare personaj: Unde sunt Zeir Anpin, Malhut (regina Ester), ce ascunde ea şi cum se alătură lui Zeir Anpin, şi Mordehai (Bina) care este calitatea daruirii, altruismului, întrucât Haman este toată Lumea impură de ABYA, dorinţa impură, Klipa, şarpele, „maimuţa” în loc de om (maimuţă se spune kof şi se scrie cu kuf ‘ק‘ , o linie lungă care descinde sub baza literei ca o coadă de maimuţă şi hrăneşte dorinţele impure). Însă, cel mai important lucru este să găseşti care sentimente sunt subliniate de aceste noţiuni în relaţiile dintre noi.

Prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiecare persoană trebuie să simtă influenţa mediului asupra sa în fiecare zi, nu doar la un eveniment de la Congres unde este atât de inspirată încât pare că se ridică deasupra sa, iese în afară şi este inclusă în dispoziţia comună, uitând de ego. Trebuie să dăm întregii lumi senzaţie încrederii, inspiraţiei, ascensiunii şi aspiraţiei către scop. Altfel, cum sfătuim lumea să se alăture binelui?

Totuşi, aud de la mulţi oameni că ei experimentează căderi şi dezamăgiri. Asta înseamnă că aşteptăm să primim ceva pentru acţiunile noastre, dar nu primim şi atunci dispoziţia noastră este ruinată. Totuşi, o persoană care doreşte să dăruiască (Hefetz Hesed) este bucuroasă cu soarta sa. Ce are ea? Nimic! Nu are nici măcar o cămaşă pe spate, ca în fabula despre omul drept care trăia în pădure. Asta înseamnă că nu este îmbrăcat în Lumina Hochma.

Nu are Lumina Hochma sau altă împlinire, totuşi este bucuros pentru că s-a ridicat deasupra egoului său. Aceasta este corecţia pe care trebuie să o obţinem mai întâi. Evident, Creatorul nu va dărui niciodată persistenţei noastră încăpăţânate şi nu va deveni revelat. Revelaţia Lui înseamnă corecţia noastră. Dacă obţin corecţia care este numită primire de dragul dăruirii, atunci voi începe să îl descopăr pe El.

Sunt acţiunea Creatorului. Şi dacă primesc de dragul dăruirii, atunci aceste acţiune pe care o fac se numeşte Creatorul – forţa Celui care Conduce, care operează înăuntrul celui care este condus. În acest fel trebuie să lucrăm, clipă de clipă, detaşându-ne de dorinţa noastră egoistă din ce în ce mai mult, de calculul: Cât de mult câştig?

După aceea, numai societatea mă poate ţine în spate ca să mă înalţ spre cer şi să nu cad. Numai ea îmi poate da forţa şi stabilitatea care justifică drumul, chiar în ciuda faptului că nu primesc nimic. Mă voi simţii mândru pentru că nu am nimic dar totuşi merg înainte. Pot fi bucuros chiar pentru că nu primesc nimic pentru mine şi sunt îndreptat către dăruire! Verific toate acestea şi le evaluez în relaţie cu mediul. De aceea, trebuie să construim acest mediu astfel încât, constant, să simţim aceaşi inspiraţie ca şi la cel mai excitant eveniment de la Congres şi chiar mai mult, clipă de clipă.

Pe de o parte trebuie să ţinem Congrese şi sa fim împreună. Dar pe de alta, trebuie să facem ca această stare inspirată să rămână în noi în mod constant, în loc de urcări şi căderi. Este scris despre ziua de Sabat care completează săptămâna că scopul este de a obţine starea în care fiecare zi va fi ca ziua de Sabat, adică nu vor mai fi căderi ci va fi doar o ascensiune continuă, sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun).

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/11, Pregătire pentru Congresul WE!

Filed under: Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem ridica deasupra tuturor certurilor din grup, înainte de convenţie?

Răspuns: Cand ne pregătim pentru convenţie, trebuie să vedem cum toate aceste conflicte ne sunt date ca „ajutor împotriva Lui,” cum Faraonul se ridica şi întreabă, „Cine este acest Creator pentru mine ca să ascult glasul Lui?”

Creatorul vă spune să va uniti cu prietenii, în timp ce Faraonul vă spune să va separati! Creatorul spune: „Daruieste!” În timp ce Faraonul spune, „Nu, trebuie să conduci asupra lor cu o mână de fier!” Creatorul spune, „Munceste cu bucurie”, în timp ce Faraonul spune, „Nu, vei lucra abătut şi înrobit mie.”

Aceste două forţe discuta într-o persoană atunci când aceasta ajunge la „cele zece urgii egiptene”, pentru ca ea sa discearna care dintre ele este corecta. Trebuie să înţeleg că eu determin care dintre ele va pune mana şi va conduce-Creatorul sau Faraonul! Totul depinde de mine.

Acesta este punctul cel mai decisiv şi eu ma situez în mijloc între aceste două părţi ale realităţii: pozitiva şi aparent negativa, care au fost pregătite pentru mine în aceasta forma în scopul de a-mi da libertatea de alegere. Trebuie sa decid că vreau ca forţa daruirii, iubirii, eliberarii de egoism şi a ridicarii deasupra acestuia să-si asume puterea.

Sunt gata să accept loviturile care cad asupra Faraonului şi egoistului Egipt  şi sunt fericit pentru asta. Să cada loviturile asupra mea, pentru că este lovit egoismul meu, ajutându-mă să fiu eliberat de el, să ma înalţ deasupra lui şi nu mai fiu în interiorul acestuia. După aceste lovituri, am iesit deja din Egipt şi nu mai sunt inrobit lui!

Cu toate acestea, o persoană nu ar trebui să lucreze singura, ci în raport cu mediul, cu grupul. Ea nu ar trebui să corecteze niste calitati in el, ci atitudinea lui fata de altii. Cel mai important lucru aici este sa nu dezorientez şi sa nu schimb direcţia eforturilor cuiva.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătirea pentru Conventia WE!

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să ne pregătim pentru convenţie, astfel încât să venim acolo într-o dispoziţie înălţatoare. Trebuie sa ne familiarizam cu toate materialele pregatitoare, sa vizionam toate clipurile video si sa învăţăm toate melodiile pe care le vom cânta acolo.

În acest sens, nu ar trebui să fie nici o noutate sau surpriza pentru tine. Cu cat mai familiar este materialul, cu atat face o impresie mai puternică in tine. Aflăm din structura lumilor ca prima unitate între părţile masculine şi feminine nu naşte o nouă viaţă, ci creează numai vasul (Kli). Lumina devine dezvăluita in acel Kli numai începând cu a doua uniune.

Inainte de toate, o persoană trebuie sa pregăteasca dorinţele sale (vase, Kelim) şi, de aceea, este util ca cineva să se familiarizeze cu toate materialele. Dacă totul este familiar pentru o persoană, el sau ea va fi în măsură să ajungă la o legătură mai puternică în timpul convenţiei. Şi dacă vom vedea ceva pentru prima dată, nu putem să-l stapanim imediat. Noi nu avem încă dorinta pentru asta, nu există nici un loc in care sa primim îndeplinirea, este doar prima întâlnire.

Dar o simplă întâlnire nu este suficienta pentru noi, vrem participare şi împlinire. Este posibil numai dacă suntem bine familiarizaţi cu programul. Nu vorbim despre unele performanţe individuale, dar trebuie sa stim si sa participam la tot ceea ce se intampla pe scena.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătirea pentru Conventia WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toate sufletele sunt interconectate şi distribuite în diferite niveluri ale naturii: mineral (S), vegetativ (V), animal (A), uman (H), şi spiritual (S). Sufletele care s-au corectat sunt la nivel spiritual. Cele la nivel uman au un „punct în inimă” şi aspiră la spiritualitate. Restul, nu.

Posibil, restul de suflete nu au nevoie de o astfel de avansare. Dacă un punct în inimă se trezeşte în om, el sau ea urcă în sus, dar acestea vor fi cazuri speciale, excepţionale. În general, sufletele nu fac obiectul unor astfel de modificări cardinale.

Aceasta înseamnă că noi nu ar trebui să cerem umanităţii să adopte structura societăţilor dezvoltate. De aceea este greu pentru noi să credem pe Baal HaSulam, care scrie că toţi oamenii au devenit deja o familie şi umanitatea este gata sa se inalte spiritual. Cu toate acestea, asa este.

O mică parte din creier de marimea unui milimetru patrat conduce peste intreg corpul. În mod similar, o mică parte a omenirii trebuie s-o guverneze, conectandu-o cu Creatorul. Din această parte, toată lumea va primi corecţia într-o formă pasivă care corespunde tipului lor de suflete.

Nimic nu ar trebui să fie făcut in legatura cu asta. Nu egaliza pe toata lumea în conformitate cu modelul democratic. Acestia vor fi egali atunci fiecare va deveni corectat,  în funcţie de potenţialul lui egoist, Reshimo-ul lui(gena informaţionala). Apoi, toată lumea va deveni un singur „trup”, cu toate acestea, 90% din acest „corp” va fi „carne”, „oase”, „muschii”, „tendoane,” şi aşa mai departe.

Câte organe importante are un organism? Cât de mult este alocat pentru creier? Ce parte a creierului reprezinta o persoană în sine? Este o mică parte, un „microprocesor,” nu mai mult.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011 privind Principiile Educatiei Globale

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O acţiune spirituală depinde în întregime de pregătire. Asta se datorează faptului că acţiunea în sine este deja predeterminata în prealabil şi trebuie să aibă loc. Nimic nu poate schimba în întregul program de la inceputul pana la sfarsitul creaţiei. Toate aceste etape sunt deja determinate definitiv.

Omul poate interveni într-o anumită parte a acestui program, dar numai în scopul de a schimba viteza. Cu toate acestea, există, de asemenea, o parte în care el poate schimba caracterul programului care se desluseste în el, insemnand sa determine modul în care el va experiementa dezvoltarea sa.

Prin această parte a programului el stabileşte independenţa sa şi are posibilitatea de a se exprima. Acesta este modul în care el se înalţă ca un individ independent care are putere, care este integral, şi care înţelege şi atinge întregul program al creaţiei care a fost destinat doar pentru acest scop.

Prin urmare, pregătirea pentru o acţiune viitoare schimbă caracterul său de la început şi până la capăt. Totul depinde de pregătire, motiv pentru care ii atribuim atât de multa semnificaţie .

Acum, în perspectiva convenţiei, care va avea loc în New Jersey la timpul care este atât de special pentru întreaga lume, este extrem de important ca pregătirea noastră să fie corecta şi mai târziu sa aducem rezultate bune din unificarea noastra la convenţie.

Să lasam valurile puternice sa se extindă spre exterior de la acest loc lângă New York, centrul Americii, ca un val tsunami bun, care va spăla lumea cu iubire şi forţa daruirii. Acest lucru va permite oamenilor să înţeleagă modul în care ar trebui sa relationeze unul pe altul în aşteptarea lumii noi şi a schimbarilor prin care va trebui să trecem in acord cu programul naturii.

Acest lucru va ajuta lumea sa treaca prin aceste schimbari uşor, rapid, şi într-un mod bun, prin pregătirea pentru ele şi realizarea a ceea ce se întâmplă, în loc de a fi precum animalele care sunt bătute şi a impulsionate înainte de biciul istoriei şi care nu înţeleg ce să faca.

Prin urmare, totul depinde de pregătirea noastră pentru convenţie, astfel incat, în virtutea acesteia, vom pregăti lumea pentru modificările prin care va trebui să treacă în orice caz. Prin pregătirea pentru ele bine, lumea va fi în măsură să le accepte în mod corect şi sa vada că ele sunt pentru mai bine.

Pe parcursul următoarelor 10 zile, în ultimele ore care au ramas înainte de convenţie, trebuie să facem o munca mare. Trebuie să vedem fiecare moment ca pregătire pentru un eveniment extrem de important şi sa discernem modul în care dorim să trecem prin aceste momente, în scopul de a obtine rezultatul asteptat pentru noi şi pentru întreaga lume.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătirea pentru Convenţia WE!

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→