De la iubire la ură și înapoi la iubire
Creatorul a creat doar o dorință, un vas care rămâne în unirea simplă și completă cu Lumina, ca un întreg, fără nicio împărțire sau diferență. Acesta a fost planul Lumini care a creat dorința, dar această dorință nu și-a exprimat nicio reacție personală încă. Deci, există doar un singur suflet, o singură creație, care este privită ca Malchut al Lumii Infinitului.
Restul există numai în experiența internă al acestei Malchut. Ea simte faptul că Lumina superioară care o umple vine cu iubire și dăruire, în timp ce ea este opusă Luminii. Simțind rușine, se restricționează pentru a nu mai simții Lumina înăuntru, pentru a nu se simții ca primitor. Lumina, ca răspuns la dorința lui Malchut, se pare că se retrage, lăsând un gol în jurul punctului central al creației și Malchut rămâne goală. Dar toate acestea se întâmplă în senzațiile ei, în timp ce starea însăși nu se schimbă.
După aceea, speră să primească Lumina pentru a dărui. În alte cuvinte, este dornică să se reformeze și să dăruiască Luminii la fel de mult cum a făcut El în lumea Infinitului: să îi dăruiască Lui la infinit! Dar eșuează. Ce dezamăgire și durere! După asta, Malchut trece într-un mod diferit: abandonează idee de a deveni echivalentă cu Lumina.
A avut o dorință pasionantă, enormă, de a-i dărui Lui totul, până la sfârșit! Dar încercând să facă asta și eșuând, Malchut a pierdut totul. A pierdut puterea de a dărui, s-a spart și s-a mutat la forța primiri, să se gândească la ea însăși. Acum, în loc de primire pentru dăruire, își dorește fie să dăruiască pentru a primi fie să primească în mod egoist.
Este total opus la ceea ce fost în realitatea anterior. Dar această întreagă dramă se descoperă numai în Malchut, în senzațiile lui vijelioase. În acest fel se formează diferite relații cu Lumina, care sunt privite ca lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya), până când, la sfârșit, o nouă intenție apare în Malchut, când începe să se gândească din nou la dăruire.
A fost adusă la acest punct prin lanțul genelor dezvoltării (Reshimot) de la spargerea prin care a trecut. Se simte așa de mizerabil, goală, încât relațiile cu Lina încep să apară din nou. Deci, Malchut încpe să lucreze să își depășească acest sentiment de separarea și trezește rușinea în ea de bună voie, vrând să simtă cât de opusă este față de Lumină: Cum este El un întreg de dăruire și cum este ea numai primire.
Se simte complet spartă în mici piese, fragmentate de diferențe, separații și ură. Dar este exact ceea ce îi permite să se reconstruiască acum, reparându-șiu realțiile dintre părți și tratându-le în maniera în care Lumina o face. Astfel, obține proprietățile Luminii și din acest punct de vedere începe să simtă iubirea și dăruirea Luminii.
Atunci când o persoană, una din părțile lui Malchut, care se experimentează ca o parte separată din alții, ajunge la grup, el începe să își repare relațiile cu toate celelalte părți ale lui Malchut. Și dacă lucrează corect, începând astfel să discearnă ce sunt proprietățile primirii și dăruirii, ca și respingerea și atracția.
Reiese că în loc să primească toate aceste mijloace furnizate direct de către Lumina, Malchut le discerne singură, sortând relațiile dintre toate dorințele ei sparte. În alte cuvinte, folosește forța spargerii și urii pentru a înțelege ce este iubirea și dăruirea. Astfel, lucrează la unire, primind ajutor împotriva ei.
Dorind să își unească toate părțile, ajunge din nou la realația intimă cu Lumina, la abilitatea de a-L iubi și ai dărui Lui. Din acest motiv s-a restricționat și s-a angajat în acest proces care a început în Lumea Infinitului.
Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 3/24/11 Pregătire pentru congresul WE!
