Toate articolele din Cartea Şamati sunt destinate să acordeze omul cu atitudinea corectă faţă de sine (abilităţile lui interioare, aptitudinile, forţele, calităţile) şi faţă de tot ce este în afara lui (oameni, societate, grup, profesor, Creator, natură) astfel ca acesta să înţeleagă cum se schimbă, prin ce, şi cum să acţioneze ca să se aducă pe sine la starea perfectă. Problema noastră este că, pe de-o parte, nu este nimic ce putem face noi înşine fiindcă noi suntem doar o dorinţă ce se vrea umplută, o dorinţă de plăcere.

Pe de altă parte, dacă noi nu putem face nimic şi reprezentăm doar o dorinţă de primire creată în opoziţie cu Creatorul, cu Lumina, atunci cum putem noi înşine să cerem să fim schimbaţi, să pretindem, să acţionăm independent sau prin alte sisteme?

Cu alte cuvinte, suntem într-o poziţie duală. Pe de-o parte nu putem face nimic, iar pe de altă parte, trebuie să ne aducem pe noi înşine la punctul în care cererea noastră, dorinţa noastră va produce o astfel de influenţă asupra noastră, încât ne vom schimba. Acest punct specific este foarte dificil pentru noi. Acolo, omul nu înţelege corect interacţiunea lui cu forţa superioară care l-a creat.

În concluzie, trebuie să obţin o stare în care să simt completa mea inabilitate de a mă corecta singur, în care să realizez şi să înţeleg că, corectarea mea poate fi făcută numai sub influenţa unei forţe externe. În schimb, această forţă externă, care există în afara mea, este constantă şi nu o pot afecta în niciun fel. Este absolută. În schimb, pot acţiona asupra mea, aducându-mă sub influenţa ei de bună voie.

Cererea mea este acţiunea prin care îmi schimb atitudinea faţă de forţa superioară şi astfel schimb influenţa ei asupra mea, şi ea mă corectează. Însă, esenţial, munca se întâmplă în interiorul omului şi depinde de dorinţele lui, de intenţia lui, de forţă şi de direcţie. Omul există într-un câmp neschimbător, absolut şi perfect. Munca este făcută exact de acest câmp, prin acţiunea asupra omului, iar omul vine de bună voie sub influenţa acestui câmp.

Din punctul de vedere al dorinţei ce urmează să fie corectate, omul este un element activ, iar din punctul de vedere al corecţiei proprii a omului, el este pasiv. Adică, el este corectat de Lumina care există în afara lui, îl înconjoară, şi este invariabilă. Este posibil să vorbim despre această stare ca despre un mare câştig, dar trebuie să fie formată treptat în noi, ca stare internă definită şi precisă, a mea şi a Luminii, a Creatorului.

Articolul lui Baal HaSulam „Lişma este o trezire de Sus, şi de ce avem noi nevoie de o trezire de jos” este unul din acele articole care vorbeşte despre alinierea corectă a omului cu Creatorul, cu Lumina Superioară. Un om înseamnă dorinţa noastră: cum poate fi ea schimbată dacă se plasează pe sine corect, sub influenţa Luminii.

Proprietatea de dăruire pe care o putem obţine şi de care ne apropiem treptat, sub influenţa Luminii, este numită „Lişma” sau „de dragul Lui” în ebraică. Iar opusul proprietăţii este numită „Lo Lişma” sau „nu de dragul Lui”, însemnând pentru sine.

Dorinţele apar în noi independent de noi; noi nu le putem stabili, dar putem să ne stabilim intenţia, ce vrem în fiecare clipă, spre ce aspirăm.

Din Lecţia zilnică de Cabala de la Moscova  6/15/2011 Şamati 5

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Bina creşte şi câştigă putere datorită dorinţei ei de dăruire, de a se asemena cu Creatorul, Keter, pe când Malhut, datorită dorinţei ei de a primi cât mai multă Lumină de Hohma trimisă către ea de la Creator. Dar, dorinţa de a dărui Lui, înseamnă că presupune de asemenea şi primirea de la El! Asta este ceea ce determină cât de mult dăruieşte ea.

Creatorul dă iniţial umplere lui Malhut, care rămâne în Lumea Infinitului, înainte ca ea să înceapă să muncească, este nivelul de bază, „mineral”, Nefeş de Nefeş. Aşa cum a fost Malhut de Infinit înainte de orice restricţie fiindcă creatura nu era capabilă să experimenteze mai mult. Dar mai târziu, creatura a început să se gândească cum să se autorestricţioneze, cum să se acopere pe sine cu un ecran antiegoist, cum să vină la Gazdă să spună: „Dă-mi mai multă Lumină fiindcă vreau să-ţi dăruiesc mai mult Ţie!”

De fapt, Gazda doreşte de la creatură doar să primească de la El, fiindcă asta îi aduce Lui mulţumire. Dar creatura vine cu o dorinţă şi mai puternică. „El a creat în mine un instinct mic, dar eu vreau să-I ofer Lui dorinţe de mărime infinită, şi să-L las să le umple, fiindcă vreau să-I aduc bucurie”.

Astfel, îi aduc Lui o nouă dorinţă. În Malhut de Infinit, înainte de restricţie, aveam numai un gram de dorinţă, o dorinţă „minerală” abea sclipind în Lumina lui Nefeş de Nefeş. În comparaţie cu asta, la sfârşitul corecţiei, pot să îi aduc o dorinţă de 620 (Tarah) de ori mai mare şi care are Lumina de NRNHY (Nefeş, Ruah; Neşama, Haia, Yehida). Nu avem niciun mijloc de a măsura cât de mare şi de puternică este această Lumină.

Dar de ce fac toate astea? Vreau să aduc vase (dorinţe) enorme Gazdei, astfel ca El să le poată umple şi să se rebucure. Eu mă bucur când El este mulţumit, în timp ce El se bucură când mă umple şi mă bucură pe mine. Ne umplem unul pe celălalt. Şi nu trebuie să fiu acum ruşinat că am aşa o dorinţă mare pe care îi cer Lui să o umple. Sunt sigur că fac asta numai pentru a-L bucura pe El, şi „El este bucuria inimii mele”.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

HaVaYaH (Yod-Key-Vav-Key) este singurul model pe care Creatorul l-a imprimat în dorinţa creată de El „din nimic”. Întreaga creaţie este inclusă în aceste patru faze care se extind şi se desfăşoară continuu în lumi.

Noi încă nu am părăsit Malhut al Lumii de Infinit, care a început să se dezvolte în interiorul ei înşişi şi la ele noi ne referim ca fiind lumile de Adam Kadmon şi Aţilut, spargerea, lumile de Bria, Yeţira, Asia, această lume şi noi în această lume. Toate acestea, rămân în interiorul aceleiaşi Malhut de Infinit.

Toate aceste lumi apar în legătura acelora care obţin proprietăţile lui Malhut cu locul în care sunt ei. Astfel li se dezvăluie lor Malhut. Şi de aceea noi spunem că suntem „în această lume”. Dar ce este „această lume”? Este aceeaşi Malhut de Infint, care este însă atât de întunecată, atât de autorestricţionată, încât noi o simţim ca fiind „această lume” în locul lumii Luminii infinite.

Când noi începem să muncim şi să atragem aici Lumina, aliniindu-ne noi înşine Luminii, noi vom începe să simţim în locul acestei lumi, lumile de Asia, Yeţira; Bria, etc. la un grad din ce în ce mai înalt, până când ni se va dezvălui Malhut în întregime.

După ce a fost creată, această Malhut a fost în starea primordială (1), acum noi suntem în procesul de corectare (2), şi, la sfârşit vom ajunge la starea corectării finale (3). Dar, este aceeaşi creaţie, Malhut a Lumii Infinitului.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ne abtinem sa cerem adevarul atunci cand descoperim ca ne mintim pe noi insine?

Raspuns: Daca cineva poate sa fie fidel adevarului, atunci este o persoana norocoasa. Vedem ca exista multe persoane care nu au nevoie de adevar si care nu se intreaba pentru ce traiesc.

In altii aceasta intrebare apare deja, dar din punctul de vedere al „De ce trebuie sa sufar?” Pentru ca nu este intrebarea despre scopul vietii, ci cum pot gasi gustul in viata, pentru ca acum o simt mai mult amara decat dulce.

Si exista alti oameni care nu cer o viata buna, ci cer sa gaseasca adevarul din ea. Si mai exista oameni care nu cauta adevarul in viata, ci intreaba cine ne da viata, intreaba despre Creator. Aceasta intrebare nu mai este despre mine, pentru ca nu-mi mai pasa cine sunt si ce se intampla cu viata mea, intr-un fel sau altul. Vreau sa il cunosc pe El, sa ating Creatorul, sa exist in El – in sursa insasi, in radacina.

Exista multe nivele in aceasta atitudine in functie de cererea persoanei, de senzatia si de realizarea sa. Aici totul depinde de radacina sufletului si de ciclul vietii actuale a cuiva, adica stadiul de dezvoltare in care se afla.

Dar chiar daca in stadiul actual nu ni se garanteaza dreptul de a cere adevarul, tot putem dezvolta aceste dorinte in interiorul  nostru cu ajutorul mediului, „profesorul, grupul si cartile”, si astfel sa avansam. Dar nu este usor si iti cere sa descoperi ce se afla in adancul tau, in interiorul genelor informationale Reshimot.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 6/20/11, Writings of Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum le putem explica oamenilor de ce este necesara iubirea?

Raspuns: Iti poate placea sa mananci peste la pranz, iti poti iubi fiul, sau iti poti iubi aproapele sau pe Creator. Aceleasi cuvinte descriu notiuni complet diferite.

Are rost sa ceri iubirea aproapelui cuiva caruia ii place pestele? Cum ii poti explica placerea de a darui? Ce va intelege? Ca trebuie sa isi dea pestele altcuiva? Este asta iubire?

Ce inseamna sa iti iubesti aproapele? Are o cu totul alta semnificatie. Sa iti iubesti aproapele inseamna sa iti insusesti dorinta lui si sa lucrezi cu dorinta ta pentru a implini dorinta sa. Apoi amandoi veti fi uniti intr-un singur intreg, unde eu il umplu pe el si el devine implinit. Cum devine implinit? In dorinta sa. Dorinta sa in raport cu a mea este ca si Malchut in raport cu Zeir Anpin. Eu sunt asemenea Creatorului, iar el – creatia. In asta consta munca mea.

Asadar „iubire” este relatia dintre Creator si creatie. Doar aceasta este dragoste – atitudinea creatiei fata de Creator. Daca imi pot crea astfel de atitudine fata de ceilalti, sau cu alte cuvinte daca pot obtine calitatea Creatorului, calitatea de a darui, iar cu ajutorul ei sa ma raportez la dorinta aproapelui asa cum face si Creatorul, atunci Creatorul este in mine, iar eu fac toate actiunile necesare in ceea ce il priveste pe aproapele meu. Asta inseamna ca imi iubesc aproapele.

Nu avem dreptul de a folosi cuvantul „iubire” in alt sens, context sau caz. Altfel il voi confunda cu „imi place pestele”.

Vorbim despre masura in care Creatorul, calitatea de a darui ia forma mea. In primul rand trebuie sa avem grija de principiul „Nu fa altuia ceea ce tie nu-ti place”. In felul acesta devin neutru. Dupa aceea, trebuie sa obtin aceasta dorinta in locul dorintei mele. Dorinta altei persoane devine mai importanta pentru mine si de aceea este mai presus de mine. Sunt gata sa fac totul pentru el, asa cum as face pentru copilul meu bolnav in lumea noastra. Sunt complet „scurt-circuitat” de dorinta lui; asta ma face sa actionez.

Exact acesta este motivul pentru care sunt similar Creatorului, ca si Zeir Anpin care primeste cererea de la Malchut. Cu cat mai mult dorinta altei persoane ma motiveaza sa daruiesc, cu atat mai sus ma aflu fata de ea. Aceasta este iubirea. Vezi cat de diferita este fata de ceea ce stim noi?

Cu cat mai mult pot darui altei persoane, cu atat mai mult ii dau Lumina care corecteaza. Pentru ca aceasta este garantia reciproca dintre noi. Nu ii implinesc dorinta egoista, ci descopar in interiorul lui dorinta de a fi intr-un sistem cu mine astfel incat Shechina va domni intre noi. Deci ce ar trebui sa–i dau? Ii ofer sprijinul meu pentru garantia reciproca, ceea ce imi ofera si el, reveland-o in dorinta sa. Aceasta este iubirea.

Nimeni nu incurajeaza egoismul altcuiva. Eu nu revelez dorinta egoista in alta persoana, ci dorinta pentru suportul reciproc pentru a putea revela Creatorul in relatia dintre noi. Creatorul nu poate fi revelat intr-un individ sau doar in atitudinea mea fata de o alta persoana, decat daca intarita de aceea atitudine si de catre ea. Iubirea nu actioneaza intr-un singur sens. Este o strada cu sens dublu. Cere o conectare prin care curg impulsurile de daruire , o retea patrunsa de sentimente de iubire, relatii de garantie reciproca, prin care ne intarim unii pe ceilalti.

In acelasi timp egoismul ramane jos, fara sa facem niciun fel de calcule pentru a-l umple. Pentru ca ne ridicam deasupra lui, conectati de intentia reciproca de dragul de a darui. Si cand atinge un anumit nivel de unitate, creand o retea peste noi, atunci il vom revela pe Creator, calitatea reciproca de a darui si a iubi dintre noi.

From the 4th part of the Daily Kabbalah Lesson 6/20/11, “Matan Torah (The Giving of the Torah)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii tuturor timpurilor au studiat problemele umanitatii si au analizat ce ne separa de imaginea cosmica, globala, armonioasa: „ce face natura umana atat de unica? Ce calitati speciale are? Cum pot fi reformate aceste calitati? Ce motiveaza o astfel de transformare?”

Cabala explica cum ar trebui sa trecem prin aceste schimbari interioare, cum ar trebui sa ne sprijinim unii pe ceilalti conform unui anumit principiu, a unui algoritm anume, pentru a putea ajunge la o mai mare echivalenta cu natura, pentru a ne adanci mai mult pentru a putea discerne calitatile opuse ei, si pentru a le corecta aplicand un anumit procedeu.

Mai mult, o persoana nu trebuie sa faca nici un fel de corectare asupra sa. Trebuie sa corectam conectarea dintre noi, si doar atunci vom obtine armonia.

In acest punct apare un alt aspect: In esenta, eu trebuie sa ma accept exact in felul in care sunt. Un mare numar de oameni pierd timp psihoanalizandu-se: „Nu-s bun de nimic, sunt puturos, lacom, gelos, samd.” Lasa-ti particularitatile de-o parte, nu ne deranjeaza. Totul va ajunge intr-un loc daca incepi sa iti doresti o buna conectare cu ceilalti: relatiile interumane, intelegerea reciproca, interdependenta.

Daca incep sa analizez, sa experimentez, sa construiesc corect relatia noastra, voi descoperi dintr-o data (ceea ce este de-a dreptul fantastic) toate calitatile care exista in mine: cele mai dezgustatoare si terifiante, de care ma simt rusinat chiar fata de mine. Si dintr-o vad ca am nevoie de ele, le cer,  pentru a putea primi si da celeorlalti si in felul acesta sa fiu parte integranta in acest organism enorm.

Vedem ca toate dorintele, cum ar fi hotia, minciuna, invidia, ura, respingerea si dorinta de a profita de ceilalti, toate aceste impulsuri interne cu care ne-am nascut ne sunt absolut necesare. De aceea, nici macar nu te gandi sa realizezi o astfel de auto-corectare! Este o mare greseala pe care grupul mondial o face destul de des.

Tot ceea ce trebuie sa faci este interconectarea. Nu critica defectele oamenilor: ele nu exista! Defectele se afla doar in conectarea dintre noi, nicaieri altundeva!

Asta este ceea ce numim „garantie”, o calitate pe care intelepciunea Cabalei se bazeaza foarte mult. Cand incepem sa studiem, incepem sa stabilim o conectare intre noi, iar aceasta intentie trebuie sa preceada fiecare incercare: contactul reciproc, responsabilitatea reciproca de a fi conectati cu ceilalti, nevoia de a descoperi conectarea interioara dintre noi.

In paralel studiem textele Cabaliste. Nu stim ce ni se intampla in timp ce le studiem si nici nu intelegem ce descriu. Noi citim doar despre starile noastre conectate viitoare, descrise de Cabalisti. Intr-o maniera asemanatoare, un copil ia o jucarie pentru ca natura il determina sa se joace si sa creasca.La fel si noi ne jucam in grup, ca si cand in felul acest construim modelul corect.

Dar ca rezultat, in timp ce citim despre asta, si noi atragem o stare mai inalta, la fel ca si copilul care se joaca cu o masinuta, cu un set de construit sau un puzzle. Intentionat ii dam tot felul de sarcini sub forma jocului, in timp ce el la modul cel mai serios inceraca sa le rezolve dupa cum ii dicteaza natura sa.

La fel ar trebui sa ne motivam si sa ne inspiram intre noi, fiind un exemplu unii pentru ceilalti, vorbind despre cat de important este. La sfarsit, toti trebuie sa fie stimulati de catre ceilalti, de entuziasmul lor, de intentia lor de a veni mai aproape, de a se uni, de a fi intr-o armonie interioara bine coordonata.
From the 5th lesson at the Moscow Convention, 6/11/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există două forţe care ne influenţează: Una ne conduce de la spate, iar cealalta ne trage înainte. În consecinţă, Cabala afirmă că avem două modalităţi de a atinge scopul.

1. Dacă facem forta care ne trage inainte mai mare decât forţa care ne împinge de la spate, vom avansa într-un mod confortabil şi rapid, cu înţelegere şi dorinţă. Apoi, în faţa noastră se deschide un drum foarte placut si rapid al corectarii personale şi revelaţia starii noastre perfecte. În acest caz, vom percepe starea actuală ca un moment de cotitură, o rampă de lansare pentru un salt foarte bun şi binefacator.

2. Dacă nu ne străduim sa mergem înainte şi sa ajutam pe oricine altcineva, adică întreaga umanitate, forta negativa ne va împinge înainte prin suferinţă. Desigur, luând în considerare întreaga noastra interconectare globala, în lumea modernă, vom realiza un lucru mare.

Astfel, persoanele care au dorinţa şi aspiraţie astăzi trebuie să înţeleagă, de asemenea, responsabilitatea lor pentru întreaga lume. Răsplata lor este, de asemenea, în asta. Sa aspire spre scop şi să conducă inainte este un scop nobil şi enorm.

Acesta este motivul pentru care am creat unui portal special acum pe internet si am colectat o cantitate mare de material pentru acesta. Suntem în contact cu mulţi sociologi, analişti politici, şi oamenii de ştiinţă care studiază starile actuale ale societăţii şi lumii în diferite regiuni. Vedem cat de preocupati sunt cu tot ceea ce se întâmplă.

Oamenii de stiinta examineaza starea actuală a resurselor umane, care sunt lăsate la dispoziţia noastră, cum ar fi gazul, uleiul, apa, cărbunele, metalele şi pământul, tot ceea ce Pamantul ne dă. Ei sunt îngroziti pentru că suntem la limita consumarii resurselor noastre. Sunt multe articole deja scrise despre aceasta, multe altele continuă să apara, iar noi le colectam. Există o cantitate enormă de material.

Există, de asemenea, o cantitate enormă de material pentru educaţie. Am ajuns la un punct în care nu suntem în măsură să crestem fiinţe umane. Suntem în măsură să le furnizam un fel de educaţie, deşi acest lucru nu garantează că vor putea găsi de lucru după aceea. Cu toate acestea, nu ştim cum să ridicam fiinţele umane, cum sa transformam un copil mic, „un animal mic”, cum el se naşte, într-o fiinţă umană care trăieşte în armonie, într-o bună legătură cu altii asa cum lumea noastră globală cere acum . Avem nevoie sa explicam în mod corespunzător oamenilor ce inseamna sa fii „global”, cu alte cuvinte, să fii complet interconectat.

Mi-am inceput studiul şi munca cu Biocibernetica, sistemele organismului, ceea ce înseamnă modul în care se susţine, mentinand un echilibru interior şi homeostaza în sine şi împrejurimile sale. Este un sistem incredibil.

Medicina se bazează pe această cunoaştere. Doctorii folosesc analize şi examinări pentru a verifica diferiti parametrii ai organismului, cei care sunt în echilibru şi cei care nu sunt. Există diagrame speciale, care arată existenţa şi starea sistemelor noastre interioare: presiunea si mentinerea temperaturii, echilibrul electrolitilor, acizii, şi aşa mai departe. Aceasta se referă la un bloc imens de date interconectate.

Societatea lumii noastre de astăzi este exact la fel. Ea nu mai poate fi împărţită în ţări separate, la fel ca înainte. Cu toate acestea, noi nu suntem încă pregătiţi pentru acest punct de vedere psihologic. Noi nu-l înţelegem. Trebuie să ne dezvoltam şi să înţelegem sistemul global şi conexiunea echilibrata care să se mentina. Acest echilibru ne dă percepţia unei vieti normale.

De îndată ce o parte a organismului uman comun cade din interconectarea corespunzătoare a acestuia, bolile apar imediat. Mai mult decât atât, aceasta poate apărea în diferite sisteme şi sa se manifeste în diferite forme. Noi nu înţelegem acest lucru încă. Oamenii de ştiinţă abia au început să analizeze mecanismele globale.

Tehnologia ne învaţă despre comportamentul sistemelor analogice, sisteme globale, şi sisteme cu circuit inchis. De îndată ce vom începe să ne imaginam acest lucru cu referire la societatea umană, o discrepanţă oribila apare între aceasta şi situatia de astăzi. Dar natura ne impinge treptat spre o viziune asupra lumii globale.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ne aflam intr-o realitate necunoscuta, iar pana astazi, desi existam in aceasta lume, inca nu stim exact unde ne aflam, conform carui program ne dezvoltam si catre ce scop ne indreptam. Nu intelegem nimic din viata noastra, iar la adapostul ascunderii, ne consideram destepti si inteligenti, ca si cum am avea cunoastere, opinie proprie si liber arbitru.

Insa, cand ne apasa loviturile si suferinta, noi intelegem ca suntem incapabili de ceva, ca nu intelegem nimic si ca nu avem nici o sansa sa ne comportam inteligent. In special acum, in timp de criza, vedem ca nu avem nici o sansa sa ne raportam corect la realitate, ca ne confruntam cu  probleme si nu avem nici cea mai mica abilitate de a le intelege. Chiar daca am inteles ceva, uneori, cu o fractiune de timp inainte, asta nu ne da forta de a ne schimba starea sau sa ne comportam diferit. Chiar daca ne decidem ca trebuie sa ne schimbam si sa ne comportam diferit, nu avem fortele necesare sa ne schimbam comportamentul. Deci care este sensul acestor decizii daca nu ne putem schimba, influenta, pe noi insine si lumea intreaga?

Chiar si atunci cand vedem ca noi ne producem doar rau si nenorociri, ca de fapt ne indreptam singuri catre moarte, chiar si atunci suntem incapabili sa ne oprim. Ce  insignifianta, ce ticalosie!  Ne-am incheia pur si simplu vietile noastre in interiorul vointei de a ne bucura, care ne va ucide, dar nu vom primi Tora, mijloacele de a corecta dorinta egoista astfel incat, pornind de la cel mai de jos punct posibil, un moment inainte de moarte, am putea incepe sa ne ridicam catre varf, la nivelul Creatorului,  la cea mai inalta, opusa proprietate- vointa de a darui.

Aceste mijloace numite, „Tora” sunt cele mai importante. Fara ele nu exista sansa sa dobandim ceva. Nu ne putem dezvolta prin suferinta. Influenta suferintei face doar ca dorinta de placere sa se dezvolte. Loviturile duc la dorinta de evitare a problemelor prin orice mijloace, iar la sfarsit duc spre moarte, in vederea evitarii suferintei. Cand dorinta simte o suferinta de nesuportat, datorita absolutei sale opozitii fata de Lumina, doreste sa se anuleze complet pe sine, orice doar sa nu sufere.

Daca este asa, atunci Tora este singurul mijloc care ne conduce spre viata, corectie si existenta.  De aceea, nu exista nicio cale de suferinta, nicio cale fara Tora. Tora trebuie sa fie revelata umanitatii, astfel incat oameni sa fie capabili sa o utilizeze. Iar ei trebuie sa o reveleze in forma corecta- asemenea Luminii care reformeaza. Insa daca ei nu folosesc in mod corect Tora, adica nu o inteleg, asta inseamna ca ei urmeaza calea suferintei. Daca o utilizeaza in mod corect, atunci ei urmeaza calea Torei, calea Luminii. Iar daca se afla la mijloc, intre una si alta, ei avanseaza pe „calea pamanteasca”.

Prin urmare, articolul lui Baal HaSulam „ Revelarea Divinitatii” (Matan Tora) este foarte important, deoarece ne spune cum putem primi Tora. Exista o daruire de sus a Torei si exista o primire de jos a Torei. Toate suferintele ne apar pentru ca nu folosim corect Tora, Lumina care reformeaza, care ne reintoarce la sursa bunatatii. Totul depinde de eforturile noastre de a deveni mai buni. Prin urmare, nu ne lipseste nimic in afara acestor mijloace. Deci hai sa aflam cum sa primim Tora si sa ajungem la bunatate!

Din partea 4   Lectia Zilnica de Cabala 6/19/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna a intari dorinta colectiva a femeilor? Cum pot adauga dorinta mea la aceasta?

Raspuns: In stiinta Cabalei, noi invatam ca intreg universul este compus din doua parti: Lumina si vasul, dorinta. Dorinta este considerata feminina, iar mijoacele de indeplinire sunt considerate masculine. De aceea, cel mai important lucru este consolidarea dorintei femeii. Virtual, totul se dezvolta prin ea, atat cea de sus cat si cea de jos.

Chiar si in lumea noastra stim ca daca nu ar fi existat femeile si dorintele lor, lumea ar fi incetat sa exista de mult. O femeie constrange barbatul, il forteaza sa munceasca, sa obtina, sa construiasca o casa. Ea conduce treburile casei: Ea intretine, da nastere si hraneste.

Astfel, conform naturii, barbatul este furnizorul de energie, forta, iar femeia este forta care creaza totul, aduce copii pe lume, ii educa si le poarta de grija. Deci, nu conteaza ce face un barbat, prin definitie si chiar nefiind constient de aceasta, el face asta datorita femeii care a trezit aceste dorinte in el. Partea femeiasca, minusul, reprezinta cauza actiunii plusului, partea barbateasca.

In natura totul este aranjat astfel: animalele, plantele si fireste, noi. Poate suntem incapabili sa simtim asta din cauza proprietatilor noastre egoiste; noi fugim de asta, evitam. Insa, in realitate, partea femeiasca este intotdeauna fundatia, determinantul major al inaintarii noastre. Barbatul, in mod inconstient, fara a sti asta, se intreaba pe sine daca va gasi aprobare in ochii femeii pentru rezultatul actiunilor sale. Cu adevarat este asa; aceasta este natura.

Astfel, femeile ar trebui sa ia asupra lor responsabilitatea directionarii, incurajarii, si reajustarii corecte a barbatului, la fel cum face o mama cu copiii sai. In masura in care femeile isi asuma acesta responsabilitate si acorda sprijin barbatilor, in aceeasi masura barbatii se vor comporta diferit, vor studia, comunica unii cu altii si vor investi in ei insisi.

Trebuie sa ne indepartam radical si categoric de ceea ce se intampla in lumea noastra pentru ca totul este cu susul in jos. Partea feminina trebuie sa fie decisiva, adica sa simtim nevoia femeilor de a atinge scopul, in timp ce partea barbatilor trebuie sa fie responsabila pentru implinirea avestei nevoi, dorinta de umplere.
Din lectia 2 de la  Congresul de la Moscova 6/10/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate gasi o femeie lipsa dorintei pentru spiritualitate daca simte ca este fericita si implinita?

Raspuns: Daca o persoana se simte fericita si implinita, el sau ea nu au nevoie de nimic altceva. Insa, daca cineva se simte fericit si implinit, dar in acelasi timp intelege ca aceasta stare este o minciuna si inselaciune, atunci el trebuie sa citeasca si sa asculte la ceea ce este spus in articolele Cabaliste. Ele vorbesc despre starile noastre viitoare prin care va trebui sa trecem cu forta sau prin propria vointa. Daca cineva citeste aceste articole si devine implicat in munca in comun, participa la lectii, atunci el sau ea este obligat sa dezvolte dorinte aditionale.

Asta inseamna ca ar trebui sa va simtiti fericiti, impliniti si bucurosi, iar in acelasi timp ar trebui sa aspirati intotdeauna spre o mai mare implinire si bucurie. Acesta este cel mai bun principiu spre avansare.

Din lectia 2 de la Congresul de la Moscova 6/10/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→