Fiinţa umană este creată în asemnea condiţii încât i se pare că există alţi oameni în jurul ei şi o înconjoară o lume uriaşă. Dar toate acestea sunt dorinţele ei interioare, care nu sunt încă în stare să se alăture împreună şi să vadă că este doar ea singură, stând în faţa Creatorului.

Omul ar trebui să atribuie toate distorsiunile, deranjamentele, gândurile externe şi dorinţele şi incidentele aparent întămplătoare care i se întâmplă nu numeroaselor surse imaginare, care încă îi apar datorită imperfecţiunii muncii sale, ci numai Creatorului.

În asta constă munca internă. De fapt, tot ceea ce omul nu atribuie Creatorului, ci mai degrabă altor forţe, cum ar fi alţi oameni, tot felul de motive, credinţe şi chiar lui însuşi, toate acestea se numesc idoli (dumnezei străini). Astfel, reise faptul că el se consideră dependent de altceva decât de Creator, ca şi cum ar există o altă forţă care poate fi o sursă de influenţă asupra lui, fie bună sau rea.

Trebuie să realizăm principiul nu există nimeni în afară de El, deasupra tuturor obstacolelor care îndepărtează în mod intenţionat, astfel încât să învăţăm să ne îndreptăm către o singură forţă, o singură sursă. Această muncă constă din câteva etape:

–          clarificarea unicităţii Sursei, dacă există alte surse sau ea este unica;

–          clarficarea naturii Sursei, dacă este bună sau rea;

–          clarificarea relaţiei noastre cu Surs: este pentru noi înşine sau de dragul dăruirii.

O persoană face această muncă privitoare la Sursă cu vasul său propriu spiritual, cu dorinţa sa, prin unirea cu ceilalţi, iar apoi se simte ca singura creatură. Uneşte, de asemenea, toate forţele care acţionează asupra sa, toate sursele diferite, într-o singură Sursă. În alte cuvinte, sunt anumite tipare în această muncă, funcţie de cum aceştia doi, fiinţa umană şi Creatorul, se conectează.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Opinie (Multimlonarul investitor George Soros): “Nu exista nici o intelegere referitoare la parasirea zona euro de catre anumite tari, lucru care in circumstantele actuale este probabil inevitabil.” Ar trebui ca zona euro sa puna la punct un mecanism pentru debitele celor mai insolvabili membrii ai sai. “ Ne aflam in pragul unui colaps economic care incepe sa spunem cu Grecia, insa care se poate foarte usor raspandi… Sistemul financiar ramane extrem de vulnerabil.”  

 “Cred ca multi dintre noi sunt de acord ca, criza Europei este in prezent centrata pe euro…Este un fel de criza financiara care se raspandeste. Se intrevede.”

 “Ne aflam in pragul colapsului si acesta este momentul sa recunoastem nevoia de schimbare. “Soros a numit supravietuirea Uniunii Europene “un interes vital pentru toti” si a spus ca UE are nevoie de schimbari structurale pentru a se indeparta de dezintegrare. Euro a avut un punct slab din start pentru ca moneda nu a fost garantata printr-o politica unionala sau trezorerie comuna. “Euro nu si-a creat provizioane pentru corectie.”

Comentariu: Asta a fost cu siguranta o greseala de calcul. Nimeni nu s-a gandit la asta la inceput, si nimeni nu se gandeste la asta nici acum. Egoismul trebuie sa se dezvolte pana la limita sa ca forta conducatoare a societatii umane, civilizatiei, si vietii in general- pana la realizarea raului.

Apoi, datorita realizarii raului si in masura in care simtim asta, vom fi capabili sa ne intoarcem la corectia sa pentru a vom simti ca singurul scop vital este chiar transformarea egoismului in altruism. Cu alte cuvinte, trebuie sa experimentam in totalitate regula “am creat inclinatia rea, si Tora ca si condiment”.

Insa, realizarea raului poate fi accelerata si incetinita prin intelepciune deoarece cunoasterea ne ajuta sa prezicem de departe consecintele, sa evitam inutilul si daunatorul, si sa alegem calea corecta.

De aceea ni s-a dat Cabala : Ea ne ingaduie sa atenuam si sa acceleram indeplinirea scopului: tranzitia de la egoism la altruism. Apoi, aliantele fundamental corecte care se vor fi format, le vom considera obiective comune economice si politice, asta insemnand ca se vor baza pe completa cooperare a intregii umanitati.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Spiritualitatea se bazează pe dăruire. Pentru a intra în lumea spirituală, pe ce bază ne construim munca când suntem în perioada de pregătire?

Răspuns: Există o instrucţiune: Israel, ascultă! Asta este, o persoană trebuie să se direcţioneze către „ Creatorul este singura forţă deasupra noastră, Creatorul este Unul” („Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este Unul”, cuvintele unei rugăciuni).

Să presupunem că îmi spun: Ascultă, Creatorul este forţa superioară de deasupra ta, El este unul. Aceasta îmi determină direcţia care mă va duce la Sursă, la revelaţie, adeziune şi unitate. Aceasta este fundaţia pe care este construită munca noastră, axa pe care trebuie să merg. Acum, trebuie să atasez acestei axe toate mijloacele disponibile pe care le am, pentru a realiza acest principiu.

Eu şi Creatorul suntem capetele opuse ale unei singure linii. Iar eu mă apropii de El prin mijloacele pe care le am la dispoziţie: conectez Israel, Tora şi Creatorul într-un singur întreg.

Tora este tot ceea ce poţi să îţi imaginezi; tot ceea ce există, cu excepţia dorinţei iniţiale a creaturii, aşa cum este spus: Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora ca mirodenie. Iar eu trebuie să conectez toate acestea într-o singură direcţie.

Îmi lipseşte apropierea de Creator; scopul meu este adeziunea cu El. Nu ştiu ce înseamnă asta mai exact în termeni ai dorinţelor, gândurilor, deciziilor şi concluziei acestui întreg drum. Dar eu, precum şi scopul şi mijloacele folosite pentru a obţine acest scop, existăm, iar eu trebuie să organizez şi să folosesc toate acestea în mod corect. Iar în ceea ce priveşte destinaţia, rezultatul, este unul! Totul este inclus în acest concept al unui singur Întreg.

De-a lungul drumului, obţinem diferite forme ale minţii, diferite gânduri şi acţiuni –  absolut totul se schimbă într-o persoană. Lumina face o revoluţie în ea şi crează o nouă fiinţă umană.

Acum, nu ne putem imagina asta. Dar în fiecare stare, la fiecare etapa, ar trebuie să te străduieşti să faci ceea ce eşti capabil şi trebuie să faci acum, la acest nivel. Iar apoi, va reieşi că totul acţionează într-o singură direcţie. Asta include căutarea ta şi în special lupta ta cu obstacolele, atunci când încerci cu greu să le discerni şi să vezi cum lucrează egoismul tău, aruncându-te de pe drum, de la gândul că Nu există nimeni în afară de El.

Trebuie să verifici, cu atenţie, tot timpul: Sunt în pace şi în înţelegere cu forţa superioară în tot ceea ce fac? Este întregul univers împărţit acum, în gândurile şi sentimentele mele, în două sau chiar trei părţi, ca şi cum ar fi Creatorul, restul creaţiei împreună cu variate motive şi eu însumi?

Cineva mă deranjează, îmi pune tot felul de obstacole, îmi produce probleme – asta înseamnă că eu nu conectez această întreagă lume cu Creatorul şi că recunosc idoli, alţi dumnezei. Într-adevăr, cum ar putea exista alte motive pentru starea mea dacă nu există decât o singură forţă care acţionează în univers?

Trebuie să verific cum reacţionez la toate aceste motive, la fiecare persoană, duşman sau prieten şi la fiecare problemă: Le percep ca existând separat sau le combin şi văd în spatele lor pe Creator care face toate această şaradă, astfel încât prin conectarea lor împreună şi atribuirea lor Lui, să ajung la principiul că nu există nimeni în afară de El?

Este o muncă serioasă, iar dacă o persoană este sensibilă şi îşi analizează stările cu grijă, avansează corect şi rapid.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suferinta ne duce la intrebarea: Pentru ce traim? Eu nu vreau sa traiesc pentru a suferi in timp ce imi slujesc egoismul. Este de preferat moartea acestei vieti. In lume, multi oameni sunt gata sa moara, si in realitate multi se sinucid.

Deci cum pot schimba situatia astfel incat in loc sa -mi servesc dorinta, sa-mi serveasca ea mie? Acest lucru este posibil doar daca Lumina care Reformeaza actioneaza asupra mea. Am nevoie de aceasta forta ascunsa, chiar daca nu stiu de unde vine. Doar ea va schimba ordinea prioritatilor in mine, crescand importanta vietii spirituale, daruirea, indepartandu-ma de, si ridicandu-ma deasupra nelinistilor mele egoiste referitoare la existenta mea aici si acum.  

La un anumit stadiu, omul isi realizeaza situatia de scalvie si intelege sensul cuvintelor: “Am creat inclinatia rea.” Ego te impinge catre moarte- de aceea te referi la el ca la “rau”. Viata pare sa fie moarte pentru ca lucrezi pentru un stapan crud care nu te plateste si te lipseste de placere, pana cand eventual, mori. Nu exista scalvie mai rea. 

Dar, pentru moment, eu nu vad inclinatia ea rea; ea ma orbeste, pare ca sunt eu. Insa in realitate este ca si cum cineva m-a hipnotizat, m-a programat, si eu fac ce spune. Puterea sa este atat de mare incat ma controleaza intr-o maniera subtila si tiranica.

Ne nastem in transa (hipnotizati), si nu intelegem nici macar ca ne aflam sub influienta altei persoane. In viata se intampla sa cadem sub influienta cuiva, si apoi suntem surprinsi sa constatam asta. La fel se intampla si cu inclinatia rea. Problema este solutia: Ce ne va ajuta sa ne eliberam de aceasta asuprire? 

Raspunsul este suferinta. Suferinta este ca Faraon cel care i-a adus pe fiii lui Israel mai aproape de Creator. Acest inger al mortii va  forteaza in mod constant sa va agatati de el, si in final realizati ca suferiti datorita comenzilor sale si servitutii voastre. Atunci veti incepe sa cautati cauza suferintelor voastre si veti descoperi ca ele va ajuta de fapt sa respingeti raul. In acest fel Faraon, care i-a tinut cu forta la munca grea pe fiii lui Israel, i-a adus mai aproape de propria lor eliberare.   

Asa suntem si noi, impreuna cu intreaga lume, la inceputul aceluiasi proces. Sufletele pure, se trezesc primele, si isi pun intrebari referitoare la semnificatia celor intamplate: “Unde este ticalosul care imi ordona? Eu nu vreau sa sufar.”

La inceput cineva incearca sa isi explice suferinta sa in mod egoist. Apoi isi ridica ochii si incepe sa examineze situatia ca pe un intreg: “Ce se intampla de fapt aici?” In acest fel ne indreptam spre un alt scop- in esenta, catre o autoritate diferita. Noi trecem de la un inger la altul: de la Faraon la Creator. Exista doar doua optiuni, si nimic altceva. In final, voi alegeti cine va conduce.

Sufletele mai pure trec prin asta acum, si apoi ceilalti.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Cabala 7/8/2011, “Libertate”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar-ul, Capitolul “Truma(Donatie),”, Paragraful 487: Exista o alegorie despre un rege care a pregatit masa pentru servitorii sai. Atata vreme cat fac voia sa, ei mananca la masa cu regele si dau cainilor oasele sa le mestece. Atunci cand nu mai fac pe voia regelui, acesta da intreaga masa cainilor si oasele servitorilor.

Intrebare: Care este mancarea pe care o mananca toti la masa regelui?

Raspuns: “Mancare” inseamna ca tu primesti placere din daruire. Si trebuie sa primesti aceste placeri de dragul daruirii.

Asta inseamna sa vorbim despre atitudine, senzatie, actiuni in dorinte. “Cainii” din mine stau sub “masa” in interiorul meu unde simt “gusturile regelui”.

Care sunt “gusturile regelui”? Ce inseamna “masa regelui”? Acestea toate sunt placeri care devin revelate din daruire, pe care regele doreste sa le daruiasca. El se bucura daruind. Si el doreste ca voi sa va bucurati daruind si altora.

Atunci, daca daruiti si va bucurati, singura intrebare este: Ce va daruie placere? Va bucura faptul ca sunteti similari regelui? Va bucurati de asta pentru ca El primeste placere din echivalenta voatra cu El? Sau va bucurati pentru ca ati pus mana pe un anumit fel de placere? Daca este asa, atunci voi va transformati dintr-o persoana care sta la masa langa rege intr-un caine care roade oasele pe sub masa.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 7/11/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce îl văd pe Creator ca fiind împărţit în aşa de multe şi diferite forţe? Este cumva pentru a-l asocia diferitelor mele calităţi şi dorinţe şi pentru a-L percepe?

Răspuns: Este corect. Atunci când ego-ul meu, dorinţa de a primi plăcere, se imaginează ca fiind deasupra Creatorului, începe să îşi imagineze idoli în loc de El. În principiu, îşi imaginează alte forţe, nu exact Creatorul.

Văd imaginea dorinţelor mele necorectate ca „alţi dumnezei”. Când nu sunt în stare de dăruire, privitor la o anumită dorinţă, când eşuez să acţionez în forma corectă, atunci forma în care dorinţa mea îl desenează pe Creator pentru mine se numeşte idol.

Asta este diferenţa dintre cele zece Sefirot impure (Klipa) şi cele zece Sefirot ale sfinţeniei (dăruirii). Atunci când eu, privind prin ele din Malchut coruptă îmi imagineaz Keter coruptă, asta se numeşte alţi dumnezei, idoli. Iar felul în care văd Keter atunci când mă uit din Malchut corectată, se numeşte Creator.

Creatorul corespunde cu gradul spiritual la care sunt capabil să mă conectez cu El şi să îl revelez. Dar este aceaşi forţă superioară, totuşi relativ la gradul meu. De aceea idolii sunt forme corupte în care eu îmi imaginez singura forţă superioară, aşa cum egoul meu îl desenează în defectele mele.

Din acest motiv, dacă o persoană se referă la forma aceştori idoli în mod corect, ei se vor transforma în semne pe drumul său. Va înţelege că nimic nu este creat în van şi va fi capabilă să avanseze chiar datorită acestor forme. Aşa cum este scris, Faraonul îl aduce mai aproape pe Creator.

Mă apropii de adevăr chiar prin mişcare de la un idol fals la altul! În ciuda a cât de neplăcut şi opozit faţă de starea adevărată este, putem lucra chiar cu aceste stări opuse. Asta pentru că încă nu avem o conexiune cu dăruirea, sanctitatea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prin limitarea mea, in scopul de a avea grija de aproapele meu, nu voi face un secret din ingrijorarea referitoare la binele meu. Pur si simplu nu ma voi mai gandi la mine. Aceasta este corectia pe care o face Lumina in mine. Acesta este mijlocul prin care ma ridic deasupra dorintei, efectuand Prima Restrictie, si dobandind proprietatea de a darui. Toate acestea sunt rezultatul influientei Luminii.

Grija fata de aproapele meu nu este in nici un fel legata de detaliile materiale. Eu continui sa mananc, sa beau si sa imi fac rost ce cele necesare mie. Este vorba doar despre dorinta mea, atitudinea mea interioara catre actiune.

De exemplu, sa spunem ca vreau sa ajut o persoana bolnava, vreau sa o hranesc si sa ii dau sa bea, insa doctorul nu ii permite nimic altceva in afara de o bucatica de paine si o ceasca de ceai. Astfel, chiar daca vreau sa ii ofer un fel de mancare bogat si rafinat si am posibilitatea sa fac asta, nu am voie.

Rezulta ca este vorba doar despre intentie. Noi nu construim  relatii si garantie reciproca intre noi pe o baza falsa. Si de aceea ni se pare ca este imposibil sa dobandim daruirea si unitatea, ca este imposibil sa renuntam la grijile personale, sa nu ne ingrijoram nici macar pentru necesitatile vitale ale cuiva, si sa ne gandim la aproapele nostru. Ele imi sunt furnizate de altii asa ca va trebui sa mi le procur singur. Prin garantia lor, ei au grija de nevoile mele materiale, precum si, 100% de succesul meu spiritual  

Toate acestea trebuie sa fie corect construite. Cine sunt prietenii? Ei primesc dorinte care sunt corectate de Lumina care reformeaza. Aici nimic nu este facut prin propriile noastre eforturi. Eforturile trebuie facute in scopul atragerii Luminii, care va veni si ne va corecta. Este distractiv sa ne gandim ca vom actiona de dragul daruirii cu acordul nostru. Poate o persoana sa sara deasupra propriului sau cap?

Problema noastra este ca noi nu nazuim spre Lumina in toate actiunile noastre. Noi credem ca actiunea in sine va aduce rezultatul: ca ne vom imbratisa si ca vom incepe sa ne iubim aproapele. Insa asta nu se va intampla. Noi trebuie sa imbratisam cu intentia ca in virtutea acesteia, Lumina va veni si ne va uni intr-o imbratisare interioara. Totul are loc prin intermediul Luminii care reformeaza. Noi uitam cea mai importanta componenta, singura forta care actioneaza in realitate.

Noua ni se pare ca este foarte dificil si nerealist sa conectam urmatoarele: garantia reciproca, unitate, adeziune, aproapele, daruire, si necesitate vitala intr-un tot astfel incat sa devina un singur vas pentru revelarea daruirii absolute, adica revelarea Creatorului catre creatia sa. Si singurul motiv pentru asta este ca nu evocam Forta care va construi aceasta stare in noi. Din greseala noi ne asteptam sa o cream noi.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/11/11, Daruirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→