Nu exista nimic in afara de suflet, „singurul „ciclu” al dorintei de a primi, care este plin de Lumina. Lumina incepe sa actioneze in interior; stimuleaza dorinta si „o incalzeste”, o scoate din echilibru, si ii este revelata treptat. Pe parcursul procesului, Lumina si vasele se influienteaza reciproc si coboara din Ein Sof (Infinitate).

Sa luam de exemplu un sistem, oricare, electric sau hidraulic. Daca acesta primeste un soc electric, este scos din echilibru prin „lovitura” si incepe treptat sa se domoleasca pana cand se reintoarce in starea anterioara de echilibru.

Asa se intampla cu Malchut din Ein Sof: sistemul primeste o „lovitura” cand descopera contrastul dintre Lumina si vas, golul imens dintre minus infinit (vasul) si plus infinit (Lumina). Acest cosmar este teribil pentru dorinta, care nu il poate suporta si digera. Prin urmare se restrictioneaza pe sine si trece la urmatorul sir de actiuni. Dorinta nu se linisteste pana cand nu le indeplineste. Dupa ce decizia a fost luata in Ein Sof , toate celelalte decizii apar automat, de sus in jos, pana in lumea noastra.

Acum incepe munca noastra; de a ne reintoarce in Ein Sof. Calea de intoarcere se potriveste exact cu cea anterioara de coborare: Parcurgem aceleasi stadii, in ordine inversa si in conformitate cu propria noastra vointa, pe masura ce cerem corectia (MAN). Aceasta este singura diferenta.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala  12/02/2012, “Introducere la Studiul Celor Zece Sfere”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa fac cand realizez ca atunci cand ma rog pntru ceilalti ma rog de fapt pentru mine?

Raspuns: Se numeste “Lo Lishma.” Crezi in ceilalti pentru ca fara ei nu poti realiza nimic. Aceasta este o intentie egoista de vreme ce te rogi pentru ceilalti doar pentru ca nu te poti descurca fara ei. Asta inseamna deci ca in realitate te rogi pentru tine, “Lo Lishma.”

Noi ne rugam pentru a ne apropia de Creator si de „daruire”. Insa intelegem cu adevarat ce inseamna daruirea? Pentru noi, daruirea este o senzatie placuta, un fel de achizitie pozitiva, un cadou!

Are ea ceva in comun cu adevarata daruire? Nu, nu are. Este o minciuna, insa cu buna intentie. Pana acum, noi credeam ca ascunderea ne este data de Sus pentru a ne face sa ne gandim la anumite concepte spirituale cu mintea unui copil. Un copil se uita la fiecare masina de gunoi crezand cu incantare ca aceasta este carul Creatorului care vine din cer; crede ca soferul este un inger si il invidiaza.

Iluzia este organizata de natura astfel incat copiii sa invete sa respecte tot ceea ce le este superior invatand astfel sa tinda si sa dobandeasca un nivel superior, altfel ei nu ar creste. Acelasi scenariu este valabil si pentru noi: Noi trebuie sa adoram grupul deoarece cu ajutorul sau noi dobandim lumea spirituala si atingem daruirea.

Noi privim daruirea ca un proces in care noi primim, in loc sa daruim altora! Astfel privim noi daruirea; daca nu am fi facut asa ne-am fi indepartat de mult. Insa, forta Superioara rastoarna complet iluzia si ne-o prezinta in cu totul alt fel, si astfel ne face sa asteptam un cadou. Dulciurile ne stimuleaza cresterea.

Prin urmare, prezentele concepte sunt gresite; ele sunt reversul realitatii. De aceea lumea noastra este numita „opusa” si inselatoare. Atunci cand avansam catre spiritualitate, noi devenim opusi ei. Insa cei care traiesc viata in mod obisnuit nu sunt considerati a fi opusi spiritualitatii; ci mai degraba sunt total detasati de aceasta.

Noi suntem constienti de opozitia noastra fata de spiritualitate deoarece noi ne educam. Noi incercam sa avem controlul divergentelor pe cat posibil restrictionandu-ne. Daca am putea intelege unde este cu adevarat adevarul si unde este deceptia si daca reusim sa ne extindem granitele sanctitatii renuntand in fata unui lucru pe care il dorim atunci ca urmare a acestui efort noi vom avansa.

Totul depinde de gradul in care noi suntem capabili sa definim senzorial corect conceptele spirituale pentru a incepe sa simtim daruirea, cu alte cuvinte sa incepem sa realizam ca pentru noi aceasta este similara cu moartea si nu este numic mai rau decat acest lucru.

Este chiar mai rea ca moartea, pentru ca moartea este o totala discontinuitate dupa care nu mai urmeaza nimic, in timp ce vietile ne sunt luate si noi devenim sclavii Creatorului; noi ne putem tortura de dimineata pana seara lucrand impotriva propriei noastre vointe; nu putem nici sa facem pe placul egoismului si nici sa murim.

Opozitia sa depaseste imaginatia noastra. Aceasta opozitie se dezvaluie doar atunci cand noi dobandim proprietatea Bina, cand suntem pregatiti sa suferim pana la maomentul in care acesta suferinta se transforma in opusul sau : in iubire.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 26/01/2012, Zohar

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: in calitate de psiholog, ar trebui sa zugravesc oamenilor o imagine realista si sa le spun ca in  viitor va fi tot mai greu,  dar noi putem sa le oferim o solutie?

Raspuns: daca te referi la conflictul familial si rezolvarea sa, aici totul e foarte simplu. Eu as organiza cursuri pentru a  educa cuplurile in privinta psihologiei reciproce si a psihologiei umane  in general.

Comentariu: Dar oamenii nu suporta adevarul…

Raspuns: Nu sunt de acord cu asta. Adevarul poate fi de fapt tolerat daca eu stiu, inteleg ca asa sunt eu din fire: imi face placere sa-i pacalesc pe altii, sa fur, sa insel, sa ma folosesc de ceilalti pentru propriu meu interes, nu-mi place sa-mi recunosc slabiciunile, dar automat remarc punctele nevralgice ale celorlalti membrii ai familiei mele, ale sotiei si a celorlalti.  Dar si ea are aceeasi problema, ca orice om de altfel. Noi trebuie sa stam de vorba despre aceste lucruri si sa clarificam totul. Probabil ca odata cu aceste cursuri ar trebui sa realizam niste filme si programe tv care sa prezinte exemple de revelatii sincere  ale sotilor, in care oamenii sa se deschida unii altora cu absoluta obiectivitate, fara sa incerce jena sau discomfort.

Aceste doua organisme biologice, doua entitati psihologice traiesc impreuna. Cei doi isi spun unul altuia cum percepe si simte fiecare dintre ei, pe el insusi si pe celelalte persoane. Astfel de conversatii fac ca in final fiecare sa poata sa vada cu obiectivitate atat pe el insusi cat si pe partenerul sau si ceea ce au in comun ei doi.

Am trait alaturi de sotia mea mai bine de 40 de ani. Firesc, de-a lungul acestei perioade ne-am scos in relief si  reprosat unul altuia  in mod repetat slabiciunile, dar in final fiecare, am ramas cu baza noastra. Aceasta „baza” ramane in interiorul unei persoane, iar noi trebuie sa ne ridicam deasupra ei, atata timp cat este imposibil sa ne schimbam natura. Trebuie sa educam oamenii in aces sens.

Ridicandu-te peste asta, tu incepi sa vezi lucrurile din alt unghi, pozitionandu-te corect , ca tot ceea ce este un lucru negativ,  toate slabiciunile individuale dar si generale se reunesc in ceva bun. Concluzia e ca exista un motiv pentru care sunteti impreuna si va completati. Dincolo de toate neintelegerile si contradictiile, voi tindeti sa creati o zona comfortabila a existentei interioare a fiecaruia dintre voi si in aceeasi masura comfortabila co-existentei voastre, natura pe care nici macar nu vi-o puteti imagina, fiind noua voastra familie ivita pe neasteptate.

Altfel spus, fiecare dintre noi are ceva doar al lui si asta este daruit de natura. Fiecare dintre soti accepta ceea ce exista in partenerul sau si impreuna construiesc un acord mutual, inaltandu-se, depasindu-se pe ei insisi. Eu cred ca acordul lor- peste egoism, de care nu se ating- este cu adevarat realizabil. De aceea nu este necesar sa se transforme mediul lor ambiant si tot restul. Este o simpla munca obisnuita in orice cuplu.

Din“Lectie despre noua lume” 6, 12/14/12 /

Filed under: Casatorie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa cer ajutor daca nu-mi dau seama de unde poate fi cerut?

Raspuns: Asta e adevarat. Dar copilul care abia s-a nascut si plange isi da seama pe cine cheama? El doar striga.

Asta se cheama ascundere. Eu sunt situat in Lumina superioara. Aceasta Lumina superioara nu imi arata nicio imagine a realitatii, inca. Sa ne imaginam un copil abia iesit din corpul mamei: el este pur si simplu multumit sau nu. Dincolo de asta, el nu simte nimic. El nu simte realitatea care-l inconjoara.

Asa suntem si noi: suntem multumiti sau nu. De unde si de ce, asta noi nu simtim. Dupa aceea noi incepem sa recunoastem aceasta lume, sa ne devina familiara si sa relationam cu ea; prin urmare, incepem sa ne dezvoltam.

In spiritualitate, dezvoltam in acelasi mod relatia noastra cu Creatorul. Acum, eu nu Il simt,  nu-L inteleg, sau nu stiu nimic despre El, daca exista sau nu. Dar, cabalistii imi spun: fii atent la ceea ce se intampla in spatele scenei acestei lumi pe care o vezi. Intr-adevar, aceasta lume ti se infatiseaza cu scopul de a incepe sa creezi o relatie cu Creatorul prin intermediul ei. Creatorul te-a creat in asa fel incat sa te agati mai putin de aceasta realitate imaginara. Ea este imaginara, deoarece in loc de  Creator, in loc de forta superioara, tu deslusesti ceva in interiorul tau in timpul asta. Diverse valuri zugravesc imaginea realitatii pentru tine, ca intr-un vis. Da asta s-a spus despre aceasta lume : „Am fost ca niste visatori”. Intr-adevar, chiar si un vis pare adevarat pentru tine. Este acelasi lucru, la fel.

Asadar, cu scopul de a ne trezi si ridica din acest vis, acest balon de sapun, noi avem nevoie de Lumina reformatoare, forta spirituala. Exista Ea sau nu? Eu nu stiu, nu O simt. Mi s-a spus: „Ai vrea sa incerci? Fii invitatul meu, ai oportunitatea, ai fost daruit in aceasta lume cu mijloace prin care sa fii capabil sa incepi sa simti ceva deasupra acestei lumi. Ai vrea sa-ti folosesti aceste mijloace? Da-i drumul ! Nu vrei ?  Incearca sa te intorci jos primind asta. Ca si cum ai primi aceste mijloace, instrumente, impotriva vointei tale, fara a putea sa alegi, prin presiunea a tot felul de neplaceri fizice sau emotionale, asta este un alt mod prin care poti incerca sa scapi.”

Oricum, vedem cum toata umanitatea avanseaza gradual si nu poate scapa. De ce? Ce este aceasta criza? Umanitatii i s-at revelat faptul ca nu exista alta sansa, decat dezvaluind, descoperind sistemul complet, forta ce guverneaza si actioneaza totul, forta superioara.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala – 07.02.12, Zohar

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

La nivel de dezvoltare animal, noi transplantam si clonam organe, la nivel vegetal, noi folosim cele mai noi tehnologii din agricultura. Daca nu modificam genetic ceea ce cultivam, nu am avea suficient de mancare.

In trecut, fructele si legumele se alterau in cateva zile, dar azi, poti folosi o rosie „ca sa joci fotbal” cu ea si o saptamana mai tarziu sa o manaci. Impotriva tuturor dezavantajelor, trebuie sa se inteleaga ca acest lucru serveste salvarii lumii. Pe de o parte noi „corupem” ceea ce natura a creat, dar pe de alta parte noi facem o corectie a ei.

Deci, la nivel de evolutie mineral, vegetal si animal, noi actionam astfel incat sa ne facem viata  mai comfortabila si mai placuta, pentru propriul nostru egoism. Intr-adevar, noi putem interveni si modifica nivelele anterioare noua  de evolutie pentru a ne satisface nevoile creand un mediu inconjurator confortabil. Nu mai traim in case in copaci,sau igloo-uri, ci ne construim case prevazute cu sisteme de incalzire si electricitate. Modernizam stadiile anterioare si vedem beneficiile pe care ni le aduce acest lucru. Dar atunci cand transferam aceasta abordare la nivelul de evolutie „uman”, nu se regaseste beneficiul .

Oamenii nu vad aceasta limitare, ca odata ajunsi la nivelul Uman, noi nu avem mijloace prin care sa corectam situatia. De aceea, prin utilizarea acelorasi metode noi distrugem totul. Necorectand gradul Uman de dezvoltare, noi cauzam coruperea treptelor inferioare. Ca si rezultat, chiar daca am reusi pe alocuri, la scara larga nu am face-o si situatia s-ar inrautati.

Continuam sa incercam ca si cum am mai putea sa ne imbunatatim viata, cu toate astea, noi suferim. La urma urmei, nivelul Uman din noi este deasupra tuturor celorlalte, ceea ce duce la sfaramarea lor datorita presiunii acestui nivel. Acesta este motivul pt care Baal HaSulam scrie in „Introducere la Intelepciunea Cabala”: nu are sens sa se ia considerare treptele inferioare de dezvoltare atata timp cat ele se ivesc si raman in urma stadiului de OM. Mai mult chiar, acestea nu au implicatii in lumea externa noua, ci in nivelele noastre primare de dezvoltare

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 12/22/10, “Pacea”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Daca dorim sa obligam ceva in natura a se corecta asa cum mintea noastra dicteaza, nimic bun nu va iesi de aici. Intr-adevar, noi nu stim ce anume provoaca daune si ce aduce imbunatatiri si ce forma va lua pana la final. Un lucru este sigur: lumea depinde in totalitate de corectia omului care trebuie sa se corecteze el insusi. Daca nu o face, va vedea lumea inconjuratoare la fel de corupta ca acum. Dar daca, in loc sa se corecteze pe el insusi, o va corecta pe ea, va fi si mai rau!

Totusi, in exterior, in lumea vegetala si cea animala nu este nimic de corectat. Trebuie sa ramana asa cum este; singurul lucru pe care il putem transforma este omul, in interior. De aceea nu evaluam ce este daunator si ce este benefic: daca mi-am propus sa ma transform pe parcursul calatoriei atunci accept aceste probleme ca pe un ajutor. De fapt, doar omul plateste datoriile. Daca n-ati fi fost, toata natura era in echilibru.. Dar pentru a va face sa evoluati, a iesit din echilibru si voi ati inceput sa simtiti aceasta in interior.

Totul in natura inconjuratoare sunt dorintele voastre externe pe care nu le puteti corecta inca; in Cabala aceste nivele din afara sunt denumite „invelis” si  „casa”( „Levush” si „Eichal”). Daca nu doresti sa lucrezi asupra lor te vor deranja. Si daca te decizi sa le reformezi direct, fara a-ti corecta dorintele interne, prin anihilarea vreunei specii de muste sau alte specii animale, sperand ca prin aceasta vei imbunatati lumea, asta va genera o dubla catastrofa pe ambele planuri: in planul material, precum si in cel spiritual.

Prin incercarea de a opera corectii in exterior, ce nu ar trebui modificat deloc, nu doar vom continua sa suferim in interior, ci si in exterior.Orice ce exista in lume, indiferent cat de daunator, are propriul sau rost si trebuie sa existe. Daca vrei sa indrepti ceva, fa-o, te rog: indreapta-te pe tine!

Inaintea celui de-al doilea razboi mondial, Baal HaSulam tragea semnale de alarma ca ne indreptam spre dezastru si era imperios necesar ca oamenii sa faca corectiile, dar nimeni nu l-a ascultat. Si toti cei care au ramas in Polonia au sfarsit in lagarele de concentrare naziste. Si in zi de azi, in continuare, nu auzim avertismentele.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 12/22/10, “Pacea”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În cele din urmă, pe calea spirituală dezvăluim dragostea. O expresie a dragostei este daruirea.

Dacă descopar dragostea faţă de mine, apoi experimentez ura faţă de celălalt. Caut dupa o oportunitate de a mă multumi pe mine insumi peste tot, indiferent pe cheltuiala cui. Ii iau pe alţii în considerare numai atunci când este necesar. Astfel, noi iniţial ne iubim pe noi insine şi-i uram pe ceilalti.

Apoi, încep să lucrez în grup, sa studiez, să devin implicat în diseminare, şi astfel să atrag Lumina care corecteaza. Numai aceasta ma schimbă şi ma îmbunătăţeşte. Treptat, ma schimb până când brusc încep să simt respect pentru proprietatea de a darui.

Apoi, trebuie să refer această proprietate la grupul de prieteni, deoarece se realizează între ei. Aceasta este deja următoarea etapă: Aici am nevoie sa lucrez împotriva egoismului meu. Acum nu este suficient doar sa fiu inspirat de Lumina superioara. Da, mi-ar place să dăruiesc, iar acest lucru este minunat, acest lucru adaugă combustibil si ridica, dar daca vrei cu adevarat acest lucru, încearca să arati asta în grup, in relatiile tale cu prietenii.

„Da, sunt gata! Am deja o atitudine bună cu ei! ”

„Serios? Să vedem. Mai intâi de toate, cât de des uiti de ei? ”

Într-adevăr, în viaţa de zi cu zi, dacă iubesc pe cineva, ma gandesc la el sau ea tot timpul. O mama nu uita de copilul ei: el este mereu în gândurile si în sentimentele ei. Aici este un test pentru tine: De cate ori pe zi iti pasă de grupul de prieteni şi de unitatea lor? Cât de des vrei să te simţi conectat cu ei,cu scopul de a descoperi Lumina care corecteaza şi dorinţa de a iubi?

Aminteste-ti, ai nevoie sa pui toate piesele împreună: dorinţa pentru dragoste şi grupul.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 09/02/12 „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă sa te unesti cu Creatorul?

Răspuns: Cu ajutorul prietenilor şi studiului, datorită Luminii inconjuratoare, obţin aspiraţia pentru Creator, dorinţa de a darui Lui, de a fi în daruire, deconectat de mine insumi, astfel incat sa nu mai existe „eu-l” meu şi sunt în întregime în această proprietate de a darui. Apoi, descopar că am devenit asemanator cu El, deoarece El este dorinţa absoluta de daruire, nu un corp, obiect sau entitate.

Astfel, Creatorul începe să-mi apară din ce in ce mai mult ca fiind proprietatea forţei de dăruire care guvernează Universul. Şi când ma ridic mai presus de mine insumi şi ies din mine, descopar că, în esenţă, eu sunt o forţă, o dorinţă, aspiraţia în sine. Iar apoi pierd senzatia corpului meu si simt că există doar două dorinţe reciproce: a Lui şi a mea.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/02/12 Shamati # 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum combini „credinţa deasupra raţiunii” şi principiul că ” poti judeca numai ceea ce vezi cu ochii tai”?

Răspuns: Trebuie să-ti bazezi evaluarea critică numai pe senzatiile tale reale, după cum este scris: „Un judecător are doar ceea ce ochii sai pot vedea”, şi nu pe ceea ce cred că este scris, ceea ce am fost învăţat, sau ceea ce a spus cineva. Ceea ce contează este ceea ce simte o persoană în dorinţele sale şi ceea ce înţelege cu mintea sa.

Aceasta este temelia noastră: nu am mai mult decat ceea ce simt acum. Şi acum am nevoie sa vad cum ma pot ridica deasupra ei. Acest lucru se datorează faptului că toată creşterea spirituală se bazează pe ridicarea la un nivel nou de fiecare dată. Dar cum ma pot ridica la un nou nivel? În viaţa corporala urcam gradele prin dorinţele noastre egoiste şi ganduri mai profunde, înţelegatoare, cu alte cuvinte, prin creşterea inimii si mintii. Dar când vine vorba de ascensiunea spirituală, ceea ce contează nu este creşterea cantitativă, ci calităţile elevate.

Aceasta este motivul pentru care nu lucrez pentru creşterea mintii şi sentimentelor mele. Nu ma străduiesc să simt şi să înţeleg mai mult în studiile mele şi viaţa cotidiana. Nu ma limitez; pur şi simplu nu este directia in care văd pentru mine insumi. Pana la urma, doresc să achiziţionez o nouă calitate, care nu este în interiorul inimii şi minţii vechi.

Am nevoie de o inima si o minte diferite! Este ca şi cum exista două imagini diferite. Mintea şi inima, care funcţionează în noua imagine a lumii, au grija de aproapele lor, chiar dacă nu ştiu încă ce este acest lucru. Dar revenind la vechea imagine este invers, am grijă doar de mine insumi.

Şi ambele aceste imagini au un drept absolut egal de a exista. Dar am nevoie sa descopar această a doua imagine, a doua realitate. Şi este imposibil s-o imaginez pana cand nu devine revelata. Noi doar ne pregătim pentru asta. Lumina vine la noi de la acea noua imagine în funcţie de eforturile pe care le facem s-o obtinem din poziţia noastră anterioară. Aceasta Lumina formeaza treptat in noi abilitatea de a începe să distingem această imagine de la distanţă şi, treptat, sa ne imaginam cum este. Dar ceea ce se întâmplă acolo numim „cunoaştere mai inalta”, dincolo de mintea noastră, aşa cum este scris: „Am văzut o lume opusa.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/02/12  Shamati # 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ar trebui sa ne simtim responsabili pentru lume? Ce dorinta putem sa preluam noi azi de la lume pentru a aspira la calitatea de influenta/daruire intre noi?

Raspuns: Lumea are nevoie de corectie si noi trebuie sa avem grija de acest lucru. Iar pentru aceasta, noi trebuie sa ne corectam pe noi insine pentru a fi gata sa aducem  lumii metoda corectiei. Acesta este cel dintai motiv pentru care mergem in desert, la Arava.

La urma urmei, Creatorul doreste corectia vaselor sau a dorintelor care sunt cel mai indepartate de EL, pana cand ele se reunesc intr-una singura. Si trebuie sa intelegem ca noi suntem solii purtatori ai vointei Lui, muncitori, mentori, educatori. Pe scurt, muncim intr-o lume ce se vrea corectata si totul depinde de noi.

Pregatindu-ne pentru conventie, noi trebuie sa subliniem responsabilitatea pe care o avem pentru fiecare. Partea feminina a grupului nostru mondial este de asemenea foarte implicata in aceasta munca si ia parte la ea, gata sa ne ajute in orice mod posibil. Femeile se pregatesc pentru calatoria noastra si sunt mereu alaturi de noi cu intreaga lor inima si tot sufletul lor.

Nu putem uita nimic din asta. In concluzie, intreaga noastra corectie e necesara cu scopul de a o transfera lumii.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala- 09.02.12 „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→