Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, art. 115: Astfel, o asemenea persoană, careia îi lipseşte încă o poruncă, se va vedea ca jumătate nemeritoasă şi jumătate meritoasă. Adică, cineva ar trebui să îşi imagineze că timpul în care i-a fost acordată penitenţa a fost în mijlocul anilor săi…

Astfel, în prima jumătate a anilor săi a fost nemeritoasă, iar în doua jumătate, este meritoasă.

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi completeze tot procesul pe parcursul vieţii, cum ar trebuie să facă eforturi în muncă?

Răspuns: În timpul perioadei de pregătire, omul urăşte pe toată lumea. Apoi păcatele devin greşeli iar el se conectează cu toată lumea. Dar aceasta nu este încă corectarea completă. Este încă în starea de Hafetz Hesed. În cele din urmă, la nivelul următor, omul se conectează până intră în adeziune.

Astfel, întregul proces este aţintit către unitate, iar o persoană poate obţine unitatea cea mai mare din separaţia cea mai mare.

Fiecare schimbare se numeşte „reîncarnare”. Omul poate trăi 80 de ani fără ca măcar să înceapă să se schimbe şi fără să treacă printr-o singură reîncarnare. O maşină nouă, un apartament nou – aceste lucruri nu au nimic de a face cu reîncarnarea. Corpul animal trăieşte şi moare şi nici asta nu are nimic de a face cu reîncarnarea. Pe de altă parte, toată lumea poate termina procesul în timpul vieţii. Dacă o persoană o va face sau nu, este o altă întrebare. Depinde de ea – trebuie să vrea să îl termine. Nu există nimic altceva în creaţie decât dorinţă. Dacă dorinţa individuală a unei persoane este mică, trebuie să găsească mijloace să o crească; trebuie să găsească asistenţă în înţelepciunea Cabala şi în Lumina care se află în ea. Nu are alte opţiuni.

Anumiţi oameni vin la noi odată pe săptămână, unii vin doar de sărbători, unii vin zilnic, alţii vin dimineaţa şi seara iar alţii încearcă să petreacă toată ziua făcând ce este important. Sunt oameni care îşi petrec întreaga zi aici pentru că este convenabil şi se simt în siguranţă, se simt ca embrionul în pântecul mamei. Alţi vor să lupte cu egoul lor. Totul depinde de intenţia persoanei şi de cum îşi foloseşte mijloacele aflate la dispoziţie.

Întrebare: Ce înseamnă „anii de mijloc”?

Răspuns: Este vârsta simbolică de 40 de ani, stadiul în care o persoană îşi termină corecţia în Bina. Bina este numită Mem (ם), a cărei valoare numerică este 40. Numai după acest nivel este posibil să trecem la a primi pentru a dărui.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, art. 116: Cuiva căruia i s-a acordat porunca de iubire prin penintenţă din iubire, prin aceasta este recompensat cu transformarea păcatelor în merite.

În mare, sunt patru nivele pe drumul nostru. Jos există dorinţa spartă de a primi, adică AHP sparte. Acestea se numesc „păcate” sau „încălcării ale legii”.  La următorul nivel există dorinţa spartă de dăruire, adică GE sparte. Acestea se numesc „greşeli”.

Deasupra există Machsom (bariera). Deasupra ei, există dorinţa corectată de dăruire, GE. Acesta este nivelul Bina „un om drept, incomplet”, care execută 612 porunci, starea de Hafetz Hessed (HH) sau Lishma. În final, atingem nivelul „o poruncă”, a 613-a poruncă – iubirea. Aceasta este deja dorinţa corectată de a primi.

După trecerea Machsom, greşelile se transfomă în porunci, iar păcatele se transformă în greşeli. Ridicăndu-ne la nivelul de iubire, greşelile care rămân se transformă în porunci în AHP corectate, iar poruncile se ridică de la al treilea nivel la GE.

Astfel, „păcatele” sunt dorinţe de a primi pentru a dărui, care au fost sparte şi transformate în dorinţe de a primi pentru a primi, AHP sparte, corupte. Iar GE sparte sunt „greşeli”.

Când încercă să ne imaginăm toate acestea, principalul lucru este să nu ieşim din contextul celor zece Sefirot. Dacă o să fim confuzi, cel puţin ar trebuie să fie în graniţe clare şi nu în spaţiul imaginaţiei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoană trebuie să aibă grijă în mod constant pentru că în orice moment, aşa cum spun înţelepţii, poate înclina balanţanu numai în favoare sa ci şi în favoarea întregii lumi. Dar asta nu înseamnă că nu putem face greşeli. Astăzi trecem prin faza de pregătire şi desigur că facem greşeli.

Dacă faci eforturi şi faci greşeli, este normal. În timpul perioadei de pregătire, o persoană nu corectează încă nimic, ci numai îşi pregăteşte dorinţele pentru corecţie. Asta este şi ceea ce îi învăţăm pe copii. Nu le cerem o muncă reală, pe care nu sunt încă în stare să o facă. Nu îi estimăm după rezultate, ci după ceea ce au învăţat. De exemplu, dacă dau unui copil o jucărie şi el o ia şi o sparge, este normal pentru el şi, cu toate că jucaria este stricată el a învăţat ceva din asta. Poate descoperi că nu este nimic înăuntru, sau că este un arc; copilul a învăţat ceva şi ăsta este principalul câştig.

Nici măcar nu pedepseşti un adolescent pentru lucruri pentru care adulţii merg la închisoare. În timpul perioadei de pregătire, nu se aşteaptă de la o persoană să obţine rezultate adevărate. Principalul lucru este să se pregătească pentru corecţie şi să avanseze, chiar prin corupţia pe care o descoperi. Acesta este principiul învăţării. De aceea învăţământul tradiţional din şcolile noastre şi din universităţi este inutil; unei persoane nu i se permite să facă greşeli. Se aşteaptă de la ea note bune şi realizări mari şi persoana nu se gândeşte la esenţa materialului, la cum să pună împreună materia care îi este prezentata gata făcută. Nu, trebuie să ia o notă iar restul nu o interesează.

Deci nu nu mai este o pregătire pentru ceva măreţ. Sistemul educaţional produce oameni care nu ştiu cum să gândească.

De fapt, în faza de pregătire, în procesul de învăţare, un singur lucru ar trebui să se aştepte de la cineva: să absoarbă câtm mai multe lucruri bune şi rele, să se ridice şi să cadă constant. Nivelul său de pregătire ar trebuie să fie estimat şi nu cât de multe cunoaşte. Nu contează dacă a spart ceva pe drum. O persoană care vrea cu adevărat să fie expertă într-un anumit domeniu ar trebui să se conecteze cu materialul cu care va lucara, să îl studieze şi penetreze. Pentru a face asta, trebuie să spargă materialul brut şi să se scufunde în această spargere, în adâncimile materialuli brut.

Aceasta este o metodă total diferită de învăţământ şi educaţie, o metodă care este opusă metodei curente. Nu există note, pentru că în timpul pregătirii nu există nimic pentru care să se dea note. Nu este nici recompensă pentru rezultatele viitoare pentru că altfel omul şi-ar dori recompensa.

În lume, totuşi, oamenii preferă ceva care promite o recompensă. În ultimii 30-40 de ani, oamenii au devenit foarte limitaţi şi nu pot găsi soluţii chiar la crize mici. Asta pentru că nu au o abordare creativă pentru învăţământ. Omul nu a fost construit din spargere astfel încât să fie cu adevărat complexs şi cu multe feţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Copii, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Sistemul actual de educaţie este limitat. Produce profesionişti dar nu oameni creativi sau artişti care să analizeze şi rezolve problemele globale. Cum poate fi schimbată situaţia?

Răspuns: Asta se poate face numai pe baza înţelepciunii Cabala. Nu există o altă cale. După ce spargerea s-a revelat în ultimele decenii, umanitatea poate fi corectată numai de Lumina Reformatoarea şi niciun expert sau artist nu ne poate ajuta aici. Astăzi, criza este aşa de adâncă înăuntrul dorinţei de primire, încât numai Lumina Reformatoare poate corecta situaţia.

Crizele precedente au fost numai în dezvoltarea nivelelor mineral, vegetal şi animal ale naturii şi ele ne-au împins către criza curentă care este globală şi comprehensivă, la nivelul de vorbitor. Acest nivel nu poate fi corectat continuând să ne dezvoltăm în plan egoist, ci numai de către Lumina Reformatoare care ne va ridica în sus către următorul nivel. Nu mai avem unde să ne dezvoltăm. Trebuie să ne ridicăm.

Numai noi putem învăţa umanitatea asta; nicio educaţie pedagogică nu poate ajuta aici; vorbimd despre un tip diferit de educaţie şi antrenament, unul care permite oamenilor să deschide lumea integrală pentru oameni.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Studiu celor zece Sefirot

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În psihologia relaţiilor familiei, perioada în care oamenii îşi demonstrează calităţile lor cele mai bune unul altuia se termină relativ repede, pentru că de fapt nu avem aşa de multe calităţi bune. Eventual începem să descoperim şi să ne acceptăm unul altuia punctele slabe.

Răspuns: Atunci când revelăm esenţa omului, nu găsim nicio singură calitate pozitivă, decentă. Haideţi să ne uităm în sursa unor asemenea mişcări pozitive ca iubirea şi compasiunea. O persoană o ajută pe alta, simte iubire şi compasiune, face sacrificii persoanle, dar toate astea răsar din calităţile ei egoiste. Nu putem atribui aceste calităţii virtuţii sale personale, pentru că le primeşte de la natură.

Dacă sunt creat cu toate aceste calităţi frumoase, oamenii spun despre mine: „Ce persoană specială!” Dar dacă natura ne dă un set de calităţi diferite, spunem: „Ce persoană urâtă, îngrozitoare!” totuşi, nici eu nici el nu avem nimic de a face cu asta.

De aceea, până să marcăm o persoană relativ la tot ceea ce este inerent în ea, trebuie să distingem simplu un contur gol şi atribuim toate astea nu ei, ci calităţilor sale inerente. Iniţial, o persoană nu are nici calităţi pozitive nici negative. Trebuie să acceptăm o persoană pentru dispoziţia ei de a fi corectată şi să nu dăm atenţie caracteristicilor sale.

Nu contează cine eşti, atunci când vine vorba de relaţii interpersonale, o ascensiune deasupra are valoarea finală. Deodată descoperi că toate calităţile tale pozitive sunte de fapt mai rele decât cele negative, pentru că ele par bune în afară, dar de fapt provin dintr-un egoism adânc.

Din Discuţie asupra educaţiei integrale nr 13, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În psihologie, o criză este descrisă ca un fenomen dureros, dar dacă o persoană o depăşeşte şi nu renunţă, tranzitează la un nou nivel, unde o mare cantitatea de energie este descătuşată şi persoană începe să trăiască o nouă viaţă.

Răspuns: Chiar mai mult, orice boală este, de asemenea, un act de vindecare. Să presupunem că apare o disfuncţionalitate. Acum este corectată, compensată într-un anume fel. Iar în timpul când este compensată şi corectată, o considerăm o boală. În realitate, totuşi, este deja o corectare.

În mod intenţionat avem vaccinuri; injectăm mici boli în organism pentru a simula o reacţie pozitivă, pentru a preveni ameninţările externe.

Dacă colectăm împreună toate aceste simptome critice, dureroase, vom descoperi că ar trebui să ne referim la ele ca la o naştere a unei noi stări, o îmbunătăţire a sănătăţii, o corectare, ajustarea noastră şi ridicarea la un nou nivel.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că în procesul de interacţiune cu o persoană, simt o senzaţie neplăcută de la ea. Poate fi asta o invitaţie de a face un efort pentru a mă conecta cu ea?

Răspuns: Trebuie să te conectezi cu ea. Pune-o în faţa ta şi apoi te gândeşti la ea ca şi cum ai fi tu. Asta este munca ta internă. Din nou, ea depinde de nivelul la care este făcută. Câteodată, trebuie să ne opunem unul altuia pentru a săpa mai adânc, pentru a veni într-un contact mai mare. În esenţă, avem nevoie de contradicţie pentru a ne simţii mai bine unul pe altul.

Contact nu înseamnă să învolburăm imaginea. Din contra, această imagine trebuie să devină mai clară. Trebuie să văd într-o persoană totul opus mie şi, în acelaşi timp, dorinţa ei de a fi cu mine. Când punem aceste două lucruri una peste alta, obţinem un dipol: calităţile opuse cu calităţile pozitive deasupra lor. Această structură tip dipol ne dă perfecţiunea şi ne ascute simţurile, percepţia şi adeziunea.

Acestă contradicţie este opusă reacţiilor normale ale lumii noastre, pentru că adăugăm aici un nivel pozitiv. Asta nu există în lumea noastră.

În lumea noastră suntem dispuşi să acceptăm anumite înţelegeri şi concesii, dar ele sunt duse la un singur nivel: cel egoist. Aici, noi încercăm să facem totul pentru a ne lua pe noi şi pe altul la nivelul următor, coordonându-ne şi în nici un caz îndepărtând sau ştergând calităţile noastre negative iniţiale. Ele continuă să se dezvolte între noi în mod rapid.

Reiese faptul că grupul în care membrii au o bună conexiune între ei, avansează, se dezvoltă şi descoperă în ei calităţile sălbatice şi instinctele primitive: ura, invidia şi gelozia şi totul este pentru nimic, aşa cum spun. Înţelegem că totul este pentru ca noi să ne ridicăm deasupra şi să le folosim în mod corect. Astfel, natura ne ajută în dezvoltarea noastră interioară.

Invers, grupul care prind materialele mai greu şi pune puţin efort în conexiunea dintre ei, nu descoperă rezistenţa şi calităţile negative în eforturile lor de a se uni. Astfel, dipolul lor este mic.

Din  “Discuţie asupra educaţiei integrale” 13, 12/18/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Informaţia despre criză, că acum a intrat în faza activă a dezvoltării, este negativă sau nu?

Răspuns: Am trecut prin perioada de dezvoltare fetală intrauterină. Acum, urmează perioada naşterii: contracţii, evenimente dramatice şi chiar riscuri pentru mamă şi copilul ei. Totuşi, credem că sunt necesare pentru naştere, pentru apariţia unui nou om în lume, ce pare din altă lume, dintr-o stare care este complet opusă nouă. Cum trebuie să considerăm acestă criză?

Dacă ar fi să arăţi unei creaturi de pe altă planetă ce i se întâmplă unei femei însărcinate, cum se naşte ceva din ea, cu ţipetele şi durerile naşterii iar oamenii invărtindu-se în jurul ei, ar crede că femeia moare, că ceva i se întâmplă şi că nu are nicio bucurie din asta. Totuşi, un soţ cu flori şi rudele stau în spatele uşii. Este ceva straniu în această imagine.

Deci, ne referim la criză ca la soţul cu flori. Alţi se referă la criză ca la un extraterestru.

Comentariu: Atunci când începi să revelezi adevărul unei persoane, este dureros să primească informaţii.

Răspuns: Totuşi, nu este accidental faptul că natura şterge amintirile femei de la naştere şi cât de greu a fost. Femeile sunt gata să treacă prin asta din nou.

Vedem că există un proces prin care trebuie să trecem şi nu este nimic de făcut. Deci, conform cu ceea ce experimentăm, ar trebui să exaltăm noul grad: ce obţinem prin criză.

Chiar cuvântul „criză” înseamnă naştere, ascensiune. Deci, ar trebui să o tratăm ca atare.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” nr. 13, 12/18/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Înteţelepciunea Cabala este metoda care este acum revelată pentru realizarea noastră, pentru a înţelege sistemul unit al guvernării, programului şi structurii universului, care ne va ajuta să depăşim toate problemele şi necazurile. Programul Naturii ne influenţează în mod intenţionat, în aşa fel încât noi vom realiza şi adopta tot volumul în care ne aflăm.Acestea este motivul pentru care studiem înţelepciunea Cabala. În principiu, natura ne împinge către această stare de multe milioane de ani.

Cu toate că nu simţim încă acest volum al universului, astăzi avem materiale care ne vorbesc de asta şi despre grupurile înăuntrul cărora putem începe acestă realizare. Înăuntrul unui grup, putem construi o anumită similaritate cu universul, un micro-cosmos.

Dacă ne unim unul cu altul, în aşa fel încât înăuntrul nostru, înăuntrul unităţii noastre, ar fi forţe de interacţiune deasupra egoismului nostru, apoi, gradual, vom fi în stare să ajungem la o stare în care vom crea o zonă distinctivă de test, un loc ca într-un laborator de cercetare. Studiindu-ne noi înşine şi studiind conexiunea dintre noi, derivată din acţiunile corecte dintre noi, vom începe să simţim manifestarea forţei superioare şi, gradual, să o revelăm în acest laborator, în această conexiune dintre noi.

O vom descoperi în acelaşi fel în care un fizician descoperă secretele naturii cu ajutorul unor imense echipamente, instrumente şi acceleratoare. Numai că acest accelerator, acest instrument, trebuie să fim noi, unitatea noastră, grupul nostru, în care creăm condiţiile petnru ca forţa superioară să se manifeste şi de la o stare ascunsă să devină revelată.

În principiu, asta facem şi suntem pionieri în asta. Restul lumii simte că ceva trebuie să li se întâmple, că trebuie să ajungă la ceva, că sunt în faţa a ceva care nu are o soluţie raţională în calităţile şi instrumentele noastre obişnuite.

Astăzi, nu putem rezolva orice problemă din lume sau chiar o problemă particulară, personală. Atât de interconectate au ajuns problemele. Asta pe de o parte. Pe de alta, ele nu sunt rezolvabile la nivel pământesc.

De aceea, este foarte important pentru noi să adoptăm înţelepciunea Cabala mai repede, să o realizăm în grupuri separate, iar în grupul nostru comun să revelăm forţa superioară, să începem să interacţionăm în mod clar cu aceasta şi să „împingem” această metodologie în lume. Apoi, vom ştii cum să o introducem mai bine, să o prezentăm şi să o revelăm lumii astfel încât să nu o facem fără dovezi.

Simţim şi înţelegem cumva cum să face asta, pentru că avem o predispoziţie particulară, internă. Am dezvoltat-o deja. Ne-am născut cu o asemenea predispoziţie, cu punctul în inimă. Restul umanităţii nu îl are. De aceea trebuie să le demonstră metoda Cabala la nivelul lor.

Numai atunci vom fi în stare să purtăm întreaga lume cu noi, altfel va fi un dramatic drum al suferinţei. De aceea aspiraţia noastră către unitate este o aplicaţie practică a studiului nostru.

Din KabTV “Fundamentele societăţii integrale” 2/5/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Congresul European care urmeză este o mare speranţă pentru conexiune şi pentru a putea simţi revelaţia Creatorului în conexiunea dintre noi, revelaţia lumii spirituale. Mai întâi, Lumina Reformatoare care operează asupra noastră ne va conecta şi vom simţi adeziunea dintre noi, pe care o obţinem pentru a aduce mulţumire Creatorului. Apoi, conform echivalenţei de formă, se va revela în noi şi vom simţi faptul că „Israel (aceia care tînjesc după Tora), Tora (Lumina Reformatoare) şi Creatorul, sunt unul.”

Tînjim după uniunea dintre suflete într-un singur suflet care este umplut cu Lumina Superioară, tânjim să îl simţim, să îl descoperim şi să trăim în el, mai întâi noi, pentru că avem deja dorinţa pentru asta şi apoi să ajutăm întreagă lume să îl descopere. Tot ceea ce se revelează în lumea noastră – toate suferinţele, crizele şi necazurile – nu sunt decât forţe care grăbesc dezvoltarea umanităţii către starea perfectă.

De aceea, atunci când tânjim după această stare perfectă, vrem să obţinem două scopuri: iubirea Creatorului şi iubirea umanităţii. Vrem să dăruim toate bunătăţile pe care le obţinem prin munca şi realizarea noastră atât umanităţii cât şi Creatorului. De fapt, suntem în mijloc, ca în treimea din mijloc a lui Tifferet care nu are nimic şi nu vrea nimic pentru ea însăşi – Hafetz Hessed. Ne bucurăm doar aducând plăcere umanităţii şi, prin asta, prin tot acest suflet general, Creatorului.

Acesta este vasul pe care trebuie să îl pregătim. Aceasta este starea pe care trebuie să o atingem. De aceea, în timp ce citim Zoharul, vrem să ne apropiem de asta. Haideţi să ne gândim la asta!

Dacă o persoană îşi imaginează următoarea stare pe care vrea să o obţină, asta este deja o rugăciune. De fapt, nu ştiu unde este Creatorul, cum să ridic o cerere către El, MAN, prin cine trece această cerere, ce este de fapt MAN sau ce dorinţă este aceasta. La fel este şi în vieţile noastre: dacă vrem ceva, ne imaginăm că îl avem deja şi tînjim după această imagine în care suntem în starea dorită.

Unii spun că dacă vrei să fii slab – nu ţine o dietă, nu asculta tot felul de sfaturi şi nu lua pastile de slăbit, etc., nimic nu va ajuta. Numai gândul constant că eşti deja slab. Apoi vei vedea că nu vei mai simţii foamea şi vei pierde cu adevărat din greutate.

Este cu adevărat aşa, şi este la fel în totul: Trebuie să îţi imaginezi că eşti deja în starea viitoare şi vei avansa cu adevărat către ea. Dorinţa care este îndreptată către scop te va duce acolo.

La fel este şi cu noi. Deci haideţi să ne imaginăm că suntem cu adevărat într-o stare bună. Nu este nevoie să evocăm nicio deficienţă, necazuri şi griji, ci numai dorinţa pentru toată această stare întreagă şi să încercăm cât de mult putem să ne ajutăm între noi să obţinem această stare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/19/12, Zohar

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→