Principalul articol al metodei Cabala este Nu există nimeni în afară de EL. Acest articol este acordul fin al punctului nostru din inimă, aspiraţia noastră de a descoperi natura, armonia ei înaltă şi eternă, integralitatea, globalitatea în care totul este interconectat şi reprezintă o imagine generală întreagă.

În mod obişnuit, în lumea noastră, nu putem aduna totul în egoismul nostru individual. Am spart natura in arii vaste ale a ştiinţei (sunt 184 de ştiinţe). Acestea nu există în natură. Pur şi simplu nu putem învăţa totul dintr-odată. Am împărţit natura în multe „felii” şi studiem biologia, zoologia, geologia, astronomia, etc.

Individualitatea noastră, egoismul nostru, este foarte îngust, aşa încât poate absorbi numai ceva concret, dar nu poate percepe natura ca un întreg, holistic. De aceea nu putem simţii această imagine generală şi forţa integrală în mod egoist, prin simţurile noastre corporale. Nu o simţim; nu intră în organele noastre de simţ.

Pentru a face asta avem nevoie de un nou organ de simţ care va include, desigur, pe toate celelalte, dar va avea şi abilitatea de a experimenta absolut totul dintr-o dată şi împreună, ca un singur întreg. Aşa trebuie să ne acordăm. Asta este, în loc de a ne uita în stânga, în dreapta, jos, sus, conform unor coordonate precise, direcţionându-ne egoismul la un fenomen specific, noi, din contra, îndepărtăm întreaga atenţie, întregul egoism, şi încercăm să vedem natura aşa cum este. Asta este esenţa.

Există pentru asata un grup şi o metodă specială. Acordându-ne în acest fel, începem deodată să simţim că prin îndepărtarea atenţiei egoiste de la lume, începem să o vedem simplu, deschis, nu dorind să luăm totul de la ea. Nu ne limităm la corpurile noastre, cele cinci simţuri, înţelegerea şi abilităţile limitate ale percepţie a tot ceea ce există în natură. Apoi, începem să simţim că, într-adevăr, suntem înconjuraţi de o mare forţă – generală, eternă şi perfectă, care se numeşte natură, sau Creator.

Nu are nimic de a face cu religia, credinţele sau misticismul. Este numai o metodă care ajută o persoană să se ridice deasupra atitudinii sale înguste faţă de lume şi să o priveasă fără limitări de timp, spaţiu şi mişcare, asta este, îi arată cum să treacă de zona naturii noastre.

Pentru a obţine asta, încercăm să ne organizăm în grupuri, unde ajutorul reciproc dintre prieteni ne dă oportunitatea de a ieşi din noi înşine şi a începe să simţim ceva în afara corpului, ca şi cum nu aş fi în corp.

Din Lecţia 3 de la  Congresul Vilnius 3/24/12, Lesson 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui să ne gândim doar cum să ne strângem împreună pentru a simţii forţa superioară între noi, planul ei, scopul ei, care ne-a dezvoltat de-a lungul istoriei…

Scânteia care a apărut în lumea noastră de la Big Bang, a dezvoltat toată materia transferându-i toată energia, toată informaţia, iar apoi a obligat această materie să vină împreună. La început materia s-a adunat din energie şi s-au format particulele. Apoi au început să se conecteze şi s-au format atomii, moleculele şi diferite cristale.

La nivel mineral, există o aspiraţie simplă de a se agăţa una de alta şi astfel să simtă o stare de conexiune. Prin această conexiune, se atinge puterea noului nivel: elementele particulare ale naturii, toate părţile ei majore.

Apoi apare un nou nivel, nivelul vegetal (Ruach), când particulele încep să se mişte, să consume şi să emită, să treacă de la una la alta. Încă odată, totul se dezvoltă numai prin conexiune reciprocă. Următorul nivel, cel animal, apare atunci când animalele se înmulţesc şi încep deja să se organizeze în familii.

Apoi vine omul care nu se conectează doar cu alţii. El crează societăţi foarte complexe, grupuri diferite, triburi şi familii. El construieşte şi dezvoltă. Dar încă odată, totul se bazează pe unificare. Aceste unificări sunt egoiste şi sunt esenţiale pentru următorul nivel al dezvoltării.

Astfel, natura ne constrânge să avansăm în direcţia unei unităţii şi mai mari. Pe asta se bazează totul.

Acum, suntem la următorul nivel al unificării. Ne mişcăm în aceaşi direcţie, dar unificare trebuie să se întâmple cu participarea noastră conştientă: Trebuie să participăm la ea şi să o îndeplinim noi înşine.

Natura ne împinge înainte către dezvoltare, forţat, ca în etapele precedente. Dar noi nu ne putem mişca automat la nivelul următor. Trebuie să îl vrem noi înşine, pentru că numai crescându-ne conştienţa putem să să ne creăm un organ de simţ pentru a identifica şi primi Lumina superioară, forţa superioară.

Trebuie să ne includem unul în altul în mod personal şi nu egoist, iar această conexiune nu trebuie să se bazeze pe o unitate normală, ca în etapele anterioare. Unificarea curentă este construită în ciuda tendinţelor noastre naturale, pentru că cum trebuie să ajungem la forţa superioară şi nu doar să ne unim împreună.

Deci, în unificarea curentă trebuie să ne gândim şi să includem pe toţi prietenii din toată lumea. Ei sunt aici, împreună cu noi. Trebuie să le simţim toate dorinţele, gândurile, sentimentele, planurile şi speranţele aici, în această sale, între noi, ceea ce este chiar mai bine.

În acelaşi timp trebuie să ne gândim la umanitate: Ce putem face ca şi ei să simtă care este următorul nivel de dezvoltare şi la ce nivel de recunoaştere şi simţire trebuie ca noi, fiinţele umane, să ne ridicăm prin transformarea într-o imagine unificată a omului, sau „Adam”, care înseamnă „similar cu Creatorul.”

Cel mai important lucru este să nu uităm faptul că scopul unităţii noastre este de a ne conecta cu forţa superioară din natură, care umple totul din jurul nostru, determină totul, este baza a tot şi a creat toată lumea dintr-o scânteie de energie. Prin scânteia care s-a dezvoltat până la această fază, vom fi în stare să transcedem la următoarea dimensiune către care evoluţia noastră ne conduce astăzi.

Deci, noi, toţi cei care înţeleg, care vor să înţeleagă şi să perceapă această metodă, ne-am adunat aici din toate colţurile lumii. Sperăm cu toţi că vom avea succes. Totul depinde de intenţiile noastre, de dorinţa noastră internă pentru unitate colectivă reciprocă.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Un comentariu →

Trebuie să fim recunoscători sorţii, pentru că am fost aleşi să ştim exact ce înseamnă înţelepciunea Cabala şi să prezentăm asta întregii lumi. Suntem pionieri în asta! Suntem primii din toate generaţiile din întreagă evoluţie. Pentru miliarde de ani, creaţia a trecut printr-un lanţ lung de transformări. În final, astăzi, noi suntem primii care stăpânim această metodă şi o lăsăm gata de a fi folosită, să fie aplicată de cei care urmează.

O realizăm pe noi înşine. O dezvoltăm în conexiunea dintre noi, bazată pe ce se întâmplă între noi în grupuri, în conexiune. Pe această bază, scriem articole noi şi studiem materiale legate de tipurile de conexiune dintre noi. Prin această muncă practică, oferim această metodă, într-o manieră realistă, întregii umanităţii.

Deci, suntem cercetători, suntem pionieri în folosirea ei practică. Trebuie să fim recunoscători sorţii pe de o parte, iar pe de alta trebuie să fim responsabili pentru că ni s-a dat această şansă. Conform ritmului în care se dezvoltă umanitatea, vedem măsură în care aceasta simte nevoia pentru o nouă metodă de a trăi.

Miliarde de oameni din întreaga lume întreabă: „Ce ar trebui să facem?” Trebuie să le prezentăm toate acestea.

Deci, în conexiunea internă dintre noi, nu trebuie să uităm că facem asta nu numai pentru noi, pentru că astfel am fi ca egoiştii. Facem asta nu numai pentru a revela forţa superioară, planul ei, pentru a o simţii, a câştiga înţelegere prin sentiment, a o studia în realitate, ci şi pentru a o aduce către restul umanităţii.

Mişcarea noastră internă trebuie să fie acompaniată de expansiune externă. Aceste două acţiuni trebuie să fie echilibrate la fel ca organele din corp care operează aşa cum trebuie să o facă: primesc şi dăruiesc. Este foarte important să îmi amintesc de restul lumii şi de forţa superioară care ne-a creat ca că urcăm la ea. Dacă includem toate aceste componente înăuntrul nostru, ne dezvoltăm corect şi forte repede.

Am trecut deja prin foarte multe: multe congrese, întâlniri şi evenimente de unitate. Totuşi, astăzi, suntem în situaţia în care trebuie pur şi simplu să cerem de la noi înşine şi de la forţa superioară revlearea acesteia, astfel încât să lucrăm cu adevărat cu ea între noi, astfel încât noi toţi şi forţa superioară care este simţită între noi se va revela ca un întreg.

Trebuie să pretindem foarte clar ca rugăciunea noastră, cererea noastră, este împlinită. Fiecare dintre noi nu ar trebui doar să aştepte, ci cu fiecare acţiune pe care o facem, să avansăm cu cererea corectă de a îl simţi pe Creator prin unitate.

Din  Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De-a lungul multor ani în care am explicat metoda cooperării integrale, am dat ca exemplu corpul nostru fizic care construit din diferite organe. Toate organele par să opereze solitar: inima, plămânii, rinichi sau ficatul. Fiecare operează în propriul ritm şi în fiecare există un program intern, un soft, dar totul este bazat pe cooperare.

Cu toate că ele operează în planuri diferite, în ritmuri diferit, cu sarcini interne total diferite, ele trebuie să aibă o sarcină colectivă: să ţină întregul corp într-o stare de echilibru, stare care depinde numai de cooperarea corectă a fiecărei părţi corectate. O parte corectată este partea care cooperează cu altele iar munca sa internă este aţintită numai la înţelegerea cu celelalte parţi ale corpului.

Noi, de asemenea, trebuie să ne simţim ca mici organe într-un singur corp uriaş. Creaţia vasului nostru colectiv de percepţie, a unui nou organ de simţ, depinde de faptul că nimeni nu operează ca un corp separat ci în înţelegere cu toate celelalte parţi ale sistemului.

Deci totul ar trebui direcţionat nu către dezvoltarea noastră individuală internă, care de fapt nu există, ci numai către conexiune!

Există încă mulţi oameni care vin la noi să studieze din cărţi, dar numai pentru a cunoaşte, a vedea ceea ce este scris acolo. Dar ei nu sunt incluşi în munca generală a conexiuni şi a unităţii, deci ei nu înţeleg unde se îndreaptă toate acestea. „Da, bine, este o ştiinţă, o teorie, care vorbeşte de schimbarea locurilor şi mişcarea într-un spaţiu oarecare imaginar, în sus şi în jos, de diferite conexiuni între anumite tipuri de obiecte nefamiliare. Unde sunt toate acestea? Sunt mai degrabă abstracte pentru că în lumea noastră nu există deloc. Deci, de ce ar trebui să fac asta?”

Aceşti oameni nu înţeleg că trebuie să se conecteze între ei şi numai în această conexiune vor începe să vadă prin aceste legături: „Unde sunt aceste părţi? Unde este nivelul Bina, dăruirea, primirea de la ele şi dăruirea asupra lor?” Până când nu vor încerca să implementeze toate acestea în conexiunea dintre ele, înţelepciunea Cabala va fi o filozofie goală pentru ei, care nu spune nimic.

Deci, principalul lucru este, nu să studiem ce este în cărţi, ci să ne dorim să simţim ceea ce studiem, să implementăm în viaţă, în conexiunea dintre noi. Altfel, aşa cum ne spun învăţătorii noştri, omul „se usucă”. El nu vede rezultatul a ceea ce citeşte. Desigur, sunt multe lucruri interesante acolo, multe informaţii, dar este doar un studiu abstract şi nimic altceva.

Asta în timp ce metoda însăşi este foarte practică, iar noi trebuie să o implementăm între noi.

Din Lecţia nr. 1 de la Vilnius Convention 3/23/12,

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Programul nostru de azi constă în clarificarea unui element primar în dezvoltarea noastră: căutarea pentru a simţi forţa superioară. O mare parte din această căutare aparţine psihologiei omului, pentru că începem de la cel mai de bază nivel psihologic, la fel ca orice persoană din lumea noastră. Dar apoi, de la acest nivel de bază, începem să ascedem mai sus. De ce? Pentru că aspiraţia pe care o avem în noi şi cu care muncim se numeşte punctul în inimă.

Asta trebuie să dezvoltăm; asta trebuie să extindem. Acest punct trebuie să devină masiv pentru noi, mai mare decât orice altceva, să umple întregul orizont. Prin el trebuie să încep să simt natura, eternitatea şi perfecţiunea ei, armonia, forţa superioară, informaţia – totul! Asta se poate întâmpla numai dacă îmi cultiv punctul din inimă.

Acest punct din inimă nu mai aparţine psihologiei simple. Apare numai în indivizi speciale, după un mare număr de vieţi în întreg cursul evoluţiei lor, care au ajuns la o stare în care apare în ei dorinţa pentru un nivel  nou, numit nivelul „Om”. S-au dezvoltat prin nivelele mineral, vegetal şi animal ale materiei şi au trăit numeroase încarnări ca oameni în lumea noastră, dar acum o nouă dorinţă apare în ei, care începe gradual să îi dezvolte către a percepe forţa superioară a Naturii.

Astăzi, această dorinţă apare în milionae de oamenii din toată lumea. Iar noi avem metoda pentru a o actualiza.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a găsi în noi înşine oportunitatea de a simţii forţa care umple lumea, controlează lumea şi destinele noastre, ne conduce prin viaţă şi determină toate evenimentele din ea – ce se va întâmpla cu fiecare din noi, în fiecare minut.

Pentru a face asta, trebuie să ne adâncim în mod constant în noi, mai ales prin noi înşine. Nu vom fi în stare să găsim nimic în lumea mecanică care ne înconjoară. Numai rafinându-ne simţurile, crescându-le sensibilitatea internă, vom începe să simţim straturile fine ale naturii, ca şi stratul informaţional. Acest strat ne va revela întregul program al creaţiei, tot ce ar trebui să ni se întâmple şi ce s-a întâmplat deja şi ne va ridica deasupra senzaţiei de timp, spaţiu şi mişcări mecanice, într-o zonă diferită total.

Astfel, trebuie să ne adâncim constant şi să căutăm în noi înşine pentru a simţii acest strat informaţional, această forţă care controlează totul. Poate fi numită forţa de bază a naturii, forţa superioară sau natura, sau Creatorul pentru că el crează totul şi conţine întregul program al creaţiei. Pentru a îndeplini asta, ne adunăm împreună pentru a creşte impactul nostru asupra fiecăruia şi astfel a ne ajuta să ne unim împreună.

Începem să creăm un nou organ de simţ în sentimentul colectiv, care este capabil să ne reveleze forţa care ne înconjoară şi penetrează totul. Fiind într-o asemena conexiune constantă şi corectă dintre mine şi ceilalţi, mă ridică deasupra mea, ies din mine şi încep să simt ceea ce este între noi. Aste devine foarte important.

Dar restul este al meu, ca şi corpul meu animal. Când doresc să ies din mine complet, să simt ce este în afara mea, atunci găsesc această forţă a naturii.

Să ne conectăm cu ea este scopul existenţei noastre. Şi vrem cu toţii să obţinem asta.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O nouă poartă ni s-a deschis la congresul de la Vilnius. Cum pot pune piciorul în prag şi să nu o mai las să se închidă?

Răspuns: Mai întâi, ar trebui să ne fie frică să o pierdem, să fim încântaţi de măreţia stării pe care am obţinut-o şi să ne întărim impresiile cât de mult putem.

Nu vom trece dintr-odată prin această poartă. Ne va lua luni să o facem. De fapt, intrăm într-o perioadă de muncă iar naşterea se petrece prin metode diferite: Câteodată sunt necesare câteva zile iar altădată câteva săptămâni. Oricum, oricât timp ar dura, vorbim despre un proces care include chinurile naşterii, nu despre un eveniment care durează un moment.

Suntem pe drum şi dacă vreţi ca procesul să continuie să se dezvolte, trebuie să îl acceptaţi în mod corect. Continuaţi calea nu pentru că este plăcută şi excitantă. Nu vă pasă de starea însăşi – principalul lucru este să ştiţi că ea aduce plăcere maximă Creatorului. Trebuie să vă schimbaţi vectorul de la primire la dăruire.

Dacă adăugaţi această intenţie, veţi avansa. Adevărat, va lăsa imediat un gust fad în gura voastră, dar vă va asigura progresul. Mai târziu, veţi gusta adevărata aromă, dar asta deja în contact cu Creatorul, în dăruire. Iar acum atrageţi Lumina pentru a realiza asta.

Dar dacă sunteţi inspiraţi de senzaţii plăcute, dacă sunteţi bucuroşi că în sfârşit aţi gustat unitatea cu prietenii, acest sentiment are un gust amar al egoismului şi astfel nu va rămâne în voi. De fapt, trebuie să avansaţi, deci starea vă va fi luată. Veţi primi o porţie corectă, o veţi uita, o veţi căuta şi din nou vă veţi apropia de ea, dar veţi fi mai pregătiţi să fiţi pătrunşi de intenţie, nu de senzaţie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/26/2012, Întrebări despre congres

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Natura nu se va schimba. Ne-a ghidat timp de mii de ani în dezvoltarea egoismului nostru până în punctul în care egoismul a devenit integral. Nu putem face nimic în legătura cu asta.

Acest lucru este ilustrat de evenimentele recente din Europa. Au fost o mulţime de gânduri şi agende de cum să fie împărţită Europa, piaţa europeană – de a o separa pentru ca problemele economice să fie mai uşoare pentru fiecare ţară.

Totuşi, s-a dovedit imposibil şi, ca rezultat, Europa a luat o direcţie către o integrare mai adâncă, o adâncire a relaţiilor reciproce. Această decizie a venit în ultimele luni, deoarece nimeni nu a vrut-o înainte. Este pur şi simplu imposibil de separat chiar şi o singură ţară. Separarea Europei de Grecia, Spania sau Portugalia, va costa mult mai mult; este mult mai benefic să menţină unitatea. A fost calculat şi decis la nivelele cele mai înalte.

Reiese că am ajuns la o asemenea stare în care suntem obligaţi să fim interconectaţi corect şi integral. Cum să obţinem asta însă, nu ştim. Dar, poate, dacă aflăm cum să o rezolvăm, vom depăşi toate crizele: cele din familie, economice, de educaţie, sociale, guvernamentale şi crizele globale.

Deci, problema se află în om: Cum ne schimbăm pentru a fi în homeostază, în echilibru cu Natura? Problema este că principala lege a Naturii este legea echilibrului. Natura gravitează constant către echilibru. Este legea fizicii.

Echilibrul este suportat de Natură la toate nivelele: mineral, vegetal şi animal. Numai omul poate sparge această lege cu egoismul lui excesiv: Consumă mai mult decât contribuie, poluează mai mult decât natura poate suporta, etc.

Violarea legii echilibrului este de fapt problema crizei noastre de azi.

Cum ajungem la echilibru? Se poate face numai dacă corectăm omul însuşi. De aceea, problema se află în om – în corectarea lui. Mai mult, această problemă este largă şi globală. Dacă nu ne dorim să fim similari cu natura, dacă nu vrem să consumăm numai în măsura în care contribuim, natura ne va forţa spre asta prin crize.

Vedem că în fiecare zi sute de mii de oameni devin şomeri, pentru că nu mai avem nevoie de majoritatea producţiilor; au fost excesive. Producem lucruri care nu sunt necesare sau le facem demodate mai repede pentru le produce, vinde şi a profita mai mult.

În final, dacă noi nu îndreptăm producţia către necesităţi, la un nivel rezonabil, natura ne va forţa prin crize să o facem.

Lumea este îmbrăcată într-o criză severă. Dacă nu o luăm sub control, atunci în acest an vom vedea ce teribile consecinţe ni se pot pregăti. Sute de milioane de oameni îşi vor pierde slujbele, iar noi nu suntem gata pentru asta.

Ce vom face cu ei dacă, să spunem, ajungem la o stare în care cu adevărat nu mai avem nevoie de producţia excesivă? Datorită tehnologiei moderne oamenii nu mai trebuie să lucreze atât de mult. Maximum 10% din populaţie poate furniza întregii planete hrană, haine, încălţăminte şi tot ceea ce este necesar, dacă lucreză aproximativ două ore pe zi. Ce vor face oamenii cu restul timpului?

Aici, ajungem la o concluzie interesantă: Omul trebuie să lucreze, dar nu manual şi nu să producă produse materiale ci să producă produse interne şi spirituale. Trebuie să se reformezeel însuşi într-o parte integrală a societăţii şi naturii. Astfel va genera o energie pozitivă şi se va pune el însuşi, societatea şi natura în echilibru. Apoi vom primi de la natură dăruirea corectă şi vom fi interconectaţi cu ea în mod corect.

Multe articole ştiinţifice acoperă acest topic. Mulţi distinţi experţi cu care am stabilit un contact lucrează asupra acestui aspect.

De la Congresul din Vilnius, Lecţia preliminară.

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astăzi suntem încă la nivelul animal de dezvoltare. Am trecut de nivelele mineral, vegetal şi animal al dezvoltării şi încă nu am atins nivelul de „Om”. Nivelul „Om” este imaginea colectivă în care suntem cu toţi legaţi în mod integral.

Ce ne dă conexiunea integrală? De ce ne împinge natura în această direcţie prin legea ei de echilibru, obligându-ne să ne conectăm?

Astăzi noi percepem lumea prin cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust şi pipăit. Dacă suntem conectaţi în mod integral, vom începe să ne simţim noi înşine şi pe alţii ca un întreg integral, iar o nouă senzaţie de „noi” va apărea în noi.

Această senzaţia integrală nouă, acest nou simţ, ne va permite să simţim natura integrală. Vom începe să simţim forţa naturii care ne înconjoară, ne conduce şi care dă naştere la toate fenomenele. Este forţa care ne determină viitorul, soarta.

Începem să simţim curgerea vieţii – trecutul, prezentul şi viitorul – ca o singură curgere de informaţii. Asta putem simţi atunci când obţinem o conexiune integrală cu alţii. Prin asta, o persoană se ridică la un nivel care este mai înalt decât cel al corpului său animal şi începe să simtă ceea ce există dincolo de materie – forţele, curenţii care există în afară noastră, deasupra noastră.

Acesta se numeşte nivelul de „Om”, nivelul informţiilor adiţionale, cele care determină întrega noastră viaţă.

Natura ne împinge către acest nivel, astfel încât vom ştii menirea vieţii noastre şi scopul ei. Asta ne dă conexiunea integrală dintre noi.

Deci, suntem în faţa unei probleme foarte interesante, care pare a avea o soluţie uşoară. Dar cu toate că soluţie ne stă în mână, ea contrazice total egoul nostru.

De aceea suntem preocupaţi în a împrăştia această înţelepciune care reduce suferinţa: Vrem să începem să simţim această necesitate nu prin suferinţă ci prin recunoaştere; vrem să înţelegem în avans de ce ni se întâmplă toate astea. Atunci când o persoană începe să vadă faptul că lumea este globală, de ce şi cum este interconectată, ea începe deja să prevadă evenimentele şi să înţeleagă ce şi cum trebuie făcut dacă acţionăm într-un fel sau altul.

Sperăm că această metodă va deveni metoda prin care se vor lua noi decizii şi că umanitatea va fi în stare să iasă din criză – nu numai din cea economică dar şi din cea generală.

Criza această este de fapt naşterea unei noi stări. Este ca duerile naşterii, atunci când copilul face un efort de a ieşi din pântec, în lumea noastră. Şi noi trecem prin acelaşi punct de cotitură în conştientizarea şi înţelegerea lumii şi a nostră însăşi.

Din Congresul de la Vilnius, Lecţia preliminară

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Corecţia pe care se presupune că trebuie să o construim deasupra nivelului animal, pentru a obţine nivelul vorbitor, îşi are originea nu numai din corpurile noastre ci şi din fiinţa umană din noi. Totuşi, ne implementăm totuşi procesul de corecţie prin corpurile noastre, deoare corpul este „instrumentul” corecţiei. Ne referim unul la altul (atât negativ cât şi pozitiv) prin vorbire, gând şi acţiuni. Necesitatea de a dărui ne conduce la obţinerea iubirii reciproce; este un proces prin care trebuie să trecem cu toţii prin orice mijloace.

Vorbirea vine de la auto persuasiune. Se poate spune că este un dialog interior, deoarece o persoană vorbeşte în mod constant cu ea însăşi; poate fi şi vorbire „practică”, care se adresează celorlalţi şi exprimă ideea de cum şi în ce direcţie trebuie să ne schimbăm cu toţi.

Gândul vine înaintea vorbirii şi acţiunii. Mai întâi, trebuie să ne formulăm gândul care apare din calculul intern, pe care îl obţinem din noi înşine ca şi din mediul înconjurător, societate şi învăţător. Deci, gândurile trebuie să fie construite înainte a orice altceva; apoi ele trebuie transformate în vorbire. Orice tip de exprimare verbală va rămâne întotdeauna „cuvinte frumoase”, până când le ataşăm „forţă” aplicând acţiunile.

Acţiuni înseamnă dedicarea fiecărei ore care nu este petrecută pentru satisfacerea nevoilor noastre animale către educaţie integrale, diseminare şi muncă de dragul celorlalţi. Sarcina noastră este de a conduce oameni la cel puţin un standard decent de viaţă, să îi facem să trăiască deasupr liniei de sărăcie, să aranjăm o distribuţie justă şi să îi facem pe toţi să simtă că nu sunt deprivaţi de drepturile lor.

Astfel, gândurile şi cuvintele noastre trebuie să fie îndreptate către construirea unei noi societăşi echilibrate, în care fiecare trăieşte la un nivel integral şi rămâne în sistemul analog. În timp ce ne construim noi înşine, permitem gândurilor noastre să fie influenţate de mediul înconjurător; submitem în mod constant la um mediu integral mai puternic. După ce ne formulăm gândurile interne, le implementăm prin cuvinte, adică dăm formă conceptelor noastre şi sistemelor de informaţii. Aici este momentul în care acţiunile apar. Este timpul în care în principal îi influenţăm pe altii prin educaţie şi ridicăm standardele de viaţă astfel încât nimeni să nu mai sufere de foame şi de griji.

Aceasta este esenţa muncii noastre. Aşa ne apropiem de echilibrul cu natura, care este scopul asupra căruia ne concetrăm constant. Echilibrul între noi ne permite să ajungem la o stare de echilibru cu natura şi cu legile ei universale. Ca rezultat, creăm un sistem perfect, „complet”.

Aici, evoluţia noastră se opreşte: Dezvoltarea noastră a început în timpul când viaţa a apărut pe suprafaţ Pământului şi în acest moment a ajuns la echilibrul final. Nu înseamnă că totul se va termina şi că soarele va înceta să mai strălucească. Nu înseamnă că nu putem aştept câteva miliarde de ani înainte ca asta să se întâmple. Vorbim de sfârşitul corecţiei fiinţei umane: Dacă obţinem echilibru cu natura şi atingem armonia perfectă, nu vom mai experimenta nicio presiune de la natură, iar vieţile noastre vor deveni perfecte.

Să sperăm că ne apropiem redepde de o astfel de stare în senzaţiile noastre şi că vom putea să îi pregătim pe copii şi nepoţii noştri să obţină o asemenea stare. Stă în puterea noastră să o facem.

Din Kab Tv „O nouă viaţă” Episodul 11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→