Munca spirituala este diferita de munca pe care o facem in aceasta lume. Aceasta lume este o lume a actiunilor. Eu fac o anumita actiune cu scopul de a obtine un anumit rezultat. Exista un gand, exista un tel, un plan si in concordanta eu incep sa muncesc pentru indeplinirea actiunii cu scopul de a-mi atinge telul – astfel eu desfasor intregul proces.

Dar in munca spirituala avem un alt partener cheie care face munca. Noi doar creem munca pentru El. El munceste si face toata actiunea, planul este al Lui si El face totul. Noi suntem doar responsabili pentru faptul ca putem sa-L activam.

Seful aici este Creatorul, El are propriul Lui plan si toate materialele si puterea de a-l indeplini, tot ce este nevoie. Totul are loc conform  unui plan predeterminat, dar numai daca noi il grabim.

Este ca si cum un antreprenor lenes care s-a angajat sa ne construiasca o casa, dar noi trebuie mereu sa venim la el sa vedem daca a facut ceva. Atat timp cat ii ceri, el face, in momentul in care te opresti sa ceri si el se opreste imediat. Noi alimentam aceasta masina si abia dupa aceea ea incepe sa lucreze.

Este foarte greu pentru noi  sa ingeram asta, sa intelegem si sa o simtim pentru ca noi nu-l simtim pe cel care face munca si credem ca trebuie sa facem totul noi! Mai mult, aceasta munca este facuta asupra noastra, asa incat noi nu percem in realitate ce se intampla.

Daca as putea sa-L vad pe Creator si sa inteleg ca totul depinde de El, atunci cu siguranta _I-as cere constant Lui, L-as ruga, L-as indemna. Problema este ca eu nu-L simt! Asta este esenta ascunderii Creatorului, asa incat eu nu simt ca sunt in manile Lui, si prin urmare nu-I cer nimic sa faca.

Eu nu simt ca sunt dependent de El si cred ca totul imi sta in putere. Aceasta ascundere a creat o putere egoista in mine, o carapace, prin crearea sentimentului meu ca eu insumi voi conduce. Faraonul din mine zice: „Cine este Domnul ca sa trebuiasca sa-L ascult? Fa singur totul! ”

Acesta este punctul in care dominatia egoului este revelata; acesta este locul unde „carapacea”si „Sfantenia” se ciocnesc in mine.

„Eu conduc!” inseamna a face totul prin puterile mele si nu Creatorul. Eu prefer sa fac totul singur, eu insumi, in loc sa-I cer Lui sa faca ceva. Dar noi stim ca munca noastra este de a face o cerere. Asta este tot ce avem nevoie. Apoi totul se petrece de la sine.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 25.04.12, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumea inconjuratoare este in calm absolut, totul umplut cu Lumina Superioara. Noi trebuie sa ne corectam simturile, organul nostru deperceptie. Nu exista nimic in afara de El. Ce altceva doriti? El este aici – in fata voastra, in jurul vostru, in voi.

Inlaturati „Eu” si veti incepe sa simtiti ce fel de lume este in jurul nostru, sub forma Luminii Inconjuratoare (Ohr Makif) si ce fel de lume se afla in noi, sub forma Luminii Interioare (Ohr Pnimi). Doar indepartati separarea si totul va fi bine.

Separarea este anulata prin restrictie si prin ecran. La inceput este anulat egoismul si Lumina patrude in voi libera. Aceasta stare este numita  „Ibur” (conceptie), stadiul in care suntem in interiorul pantecului mamei, cand voi sunteti complet inconjurati de lumina si existati in sanul Mamei Natura, Creatorul.

Apoi incepeti sa cresteti ca un embrion in interiorul mamei voastre, va nasteti si apoi va dezvoltati. Cand incepeti sa convertiti egoismul vostru in daruire, in asemanarea cu Creatorul, ceva ce exista independent, in asemanarea cu Lumina, emana din voi. Voi nu mai obstructionati Lumina ce trece prin voi ci o amplificati.

Doar din cadrul initial „Nu exista nimeni in afara de El” noi continuam sa ne acordam pe noi insine la faptul ca lumea este plina de bine absolut. Daca nu simt asta in inima, in dorinte si nu inteleg asta pe deplin cu mintea, eu nu sunt corectat. In consecinta, aflu in ce masura nu sunt corectat.

Aceste stadii sunt tipic intermediare si necesita dezvoltare ulterioara. Asta are loc in grup. Cand fac un efort si in mod explicit stabilesc relatii armonioase cu prietenii, imediat dupa aceea vad cat de tare nu vreau asta!   Egoismul meu se manifesta instant, impingandu-ma departe de prieteni. Asta se petrece in mod natural. Iar eu imi dau seama ca sunt un pacatos si inca unul serios. Atunci am oportunitatea sa intreprind corectia necesara. Asta este un nou punct de start si urmatorul punct de referinta.

Primul punct de referinta este „Nu exista nimeni in afara de El”.

Al doilea punct de referinta este sa vezi focusat prin asta ca printr-un telescop ca toate sunt absolut bune.

Al treilea punct de referinta este grupul, prin care trebuie sa vad fiecare lucru, cu scopul de a intelege clar daca sunt un pacatos sau un om drept.

Nu exista stari intre cele doua. Ar trebui sa le evitam. Asta este impacarea care ne va conduce spre nicaieri. Doar pierdem vremea!.

din „Congresul de la Vilnius”25.03.2012, Lectia 5

Filed under: Congrese, Egoism, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mulţi oameni care sunt obişnuiţi să studieze virtual. Cum le putem explica, sau cum le putem da gustul senzaţiei congresului, astfel încât să vină acolo?

Răspuns: Mai întâi, oricine poate veni, trebuie neapărat să o facă. Dacă unei persoane i se dă o asemenea oportunitate şi nu o foloseşte, îi dăunează deoarece este ca şi cum ar da la o parte o oportunitate de a se conecta. Şi nu ar trebui să se convingă singur că va fi mai bine pentru el să stea acasă sau cu grupul său. Dacă poate, să vină la congres, chiar dacă este singurul din întregul grup, grup care stă în spate şi participă la congresul oglindă, totuşi, oricine poate ar trebui să vină.

În al doilea rând, este necesar să creăm anumite condiţii, aşa cum am făcut întrecut, în timpul congresului din deşertul Arava şi la congresul European din  Vilnius, adică să ţinem congrese oglindă mari.

Pe lângă asta, vom transmite din Bogota, Santiago şi alte oraşe. Vor fi lecturi pentru 99%. Deci vom fi în legătură oricum, iar voi veţi simţii această conexiune.

Întrebare: Cât de avansat trebuie să fiu ca să vin la congres?

Răspuns: Absolut deloc. Trebuie pur şi simplu să îţi doreşti să fii acolo, iar apoi – eşti invitat.

Din lectura la Ziua Unităţii în Lume, pregătire pentru congres din 22.04.2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o convenţie pentru tine?

Răspuns: Pentru mine este o muncă disperată, serioasă, tensiune şi o mare bucurie – toate împreună. Asta pentru că în fiecare secundă văd cum această uriaşă dorinţă generală fierbe în „cazan”. Iar această dorinţă lucrează, chiar dacă oamenii nu realizează încă şi atinge punctul de fierbere înăuntru. Simt asta şi totul mă umple şi îmi dă putere.

Imaginează-ţi, după un congres, părul meu devine mai negru. Adică, există acolo un aflux de energie, iar asta activează toate sursele vieţii. Deci, vino la reîntinerire.

Din lectura la Ziua Unităţii în Lume, pregătire pentru congres din 22.04.2012

Filed under: Congrese - Niciun comentariu→