În Ştiri (The Guardian) „Pe masura ce locurile noastre de întâlnire intră in tăcere, cu excepţia apăsarii ecranelor, se pare că am confundat conexiunea omniprezenta pentru lucrul real

„Prima dată am observat aceasta într-un restaurant. Locul era ciudat de liniştit, iar la o masa, un grup părea adâncit în rugăciune. Capetele lor erau aplecate, ochii lor ascunsi şi mâinile suprapuse. Apoi am realizat că fiecare, tineri şi bătrâni, se uita la un telefon mobil. Oamenii se plimbau pe strada la fel, cu braţele indoite in unghiuri drepte, gâtul îndoit şi capetele în poziţii invalide. Mamele cu copii faceau asta. Studentii din grupuri o faceau. Erau ca niste zombi la apel. Nu era nici o conversaţie.

„Profesorul la MIT şi psihologul Sherry Turkle susţine că elevii săi sunt aproape de a stăpâni arta sustinerii contactului vizual cu o persoană în timp ce converseaza prin mesaje text cu altcineva. Este ca un organist cantand diferite tonuri, cu mâinile şi picioarele. Pentru Turkle, aceste persoane sunt „singuri impreuna … un trib de unul”. Oricine cu 3.000 de prieteni pe Facebook nu are nici unul. …

„Psihologii au identificat acest lucru ca” frica de conversaţie „. Oamenii poartă căşti ca „dispozitive de evitare a conversaţiei”. Internetul ne conectează la întreaga lume, dar este o lume personalizata, editata, ştearsa, igienizata. …

„Este acum aparent în plină expansiune, o cerere pentru” conversaţie” online cu roboţi şi voci artificiale. Telefoane mobile vin încărcate cu „prietene”personalizate. Oamenii apelează la consilieri computerizati pentru intalniri , chiar pretind că se îndragostesc de ghizii lor GPS de bord. Un robot poate fi cumpărat să stea şi să asculte discuţia oamenilor in vârstă, înclinandu-si capului şi clipind din simpatie.

„Am confundat conexiunea cu conversaţia, spune Turkle -” iluzia companiei, fără a cere relaţionare „. Prietenia umana este bogata, dezordonata şi complicata. Este nevoie de răbdare şi toleranţă, chiar compromis. Pe masura ce împingem alti oameni într-o lume a întrebărilor şi răspunsurilor, a conectarii şi informaţiilor, prietenia devine un surogat virtual.

„Tot ce se spune, moartea conversaţiei a fost anuntata la fel de des ca si cea a cărţii…

„O sută de universităţi on-line nu sunt un substitut pentru un campus viu, la fel cum Facebook nu este un substitut pentru sex sau Twitter pentru dezbateri. …

„Cei obsedati de conectivitatea faddish şi evitarea personala nu evadeaza din realitate. … In adâncul lor tânjesc încă după prietenie. Ei vor doar o clasă mai bună de conversatie! „

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Baal HaSulam,Arvut (Garantia reciproca): Cu aceasta responsabilitate colectiva, fiecare membru al poporului era eliberat de grija pentru nevoile trupului sau si putea sa respecte Mitzva “Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti” in masura cea mai deplina si sa dea tot ce are, oricarei persoane nevoiase, caci nu ii mai pasa de existenta propriului sau corp, stiind cu siguranta ca este inconjurat de sase sute de mii de iubiti credinciosi, care sunt gata sa ii dea totul.

Există două discernaminte aici.

Primul, garanţia reciproca şi grija reciproca elibereaza o persoană de ingrijorarea pentru ea însaşi. Fiecare se sprijină pe ceilalţi şi toată lumea se simte bine. Aceasta este „terapia psihologica” pentru a scapa de frica.

În al doilea rând, ne conectam de fapt, în scopul de a fi conectati cu partea superioară pentru noi înşine. Vrem unitate pentru că o vedem ca pe o modalitate de a ajunge la această conexiune. Noi întotdeauna tanjim catre superior şi fiecare acţiune pe care o facem  jos, ar trebui să urmărească scopul final, şi nu auto-sedarea. Diferit de o echipa de fotbal care se conectează pentru a reuşi, conexiunea noastră este în scopul de a ne ridica. Chiar dacă prin asta scapam de toate problemele noastre, nu liniştea o cautam. Pur şi simplu schimbăm problemele anterioare şi problemele care ne împing să ne unim,cu necazuri şi probleme de calitate diferita, care sunt create atunci când ne unim cu Creatorul.

Aceasta se numeşte „frica superioara” şi aici locuieşte dragostea. Frica este un vas, iar dragostea este umplutura. Acum simt frica în faţa Creatorului, nu în faţa ameninţării cu probleme, ruşine, disperare, etc. Eu schimb toate acestea cu teama de a fi aproape de Creator, cu dorinta de a merge la El, de a fi aproape de El în daruire. Acesta este scopul meu.

Când voi tanji dupa ea? Atunci când nu conteaza ceea ce este în spatele meu, atâta timp cât aceasta creşte atracţia mea mai departe.

Astfel, schimbam problemele corporale cu probleme spirituale numite „chinurile dragostei.”

Întrebare: Dar dacă prietenii mă sprijina in totalitate, nu sting problema mea principală, nu estompeaza dorinţa mea de a aborda Creatorul?

Răspuns: Dacă intru în grup in mod corect, dobândesc noi temeri în loc de temerile vechi. Nimeni nu-mi promite o viaţă liniştită; este o aventura agitata pe care o anticipez, experienta alpiniştilor, pionierilor si călătorilor pamantului. Preocuparea lor este anticiparea, ei în mod constant avansează spre ceva mai bun; deci eu simt, de asemenea, o deficienţă pe calea spirituală, dar anticipez bucuria, iar această anticipare este mai bună decât bucuria în sine.

Ştim din experienţă că plăcerea dispare imediat, dar anticiparea poate face o persoana sa se simta vie pentru multi ani. În spiritualitate aceasta este de fapt o umplere, pe care o convocam cu ajutorul Luminii care se Reintoarce, mai presus de dorinta de a primi, îmbrăcata în daruire.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 30/05/12, „Arvut (Garantia reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o astfel de noţiune „pe distanţe lungi.” Unde,  în cele din urmă, ar trebui sa conduca acţiunile noastre de organizare a atelierelor?

Răspuns: Noi facem acest lucru doar pentru a merge în lume. Avem nevoie sa lucram în acest sistem, sa intelegem ferm unitatea noastră, centrul grupului. Trebuie să simţim cum începem să vedem în el manifestarea starii superioare, Forţei superioare, cum ne influenteaza, cum ne agăţăm de ea şi cum ne susţine, nelasandu-ne sa plecam. Fiecare dintre noi ar trebui să înţeleagă în mod clar cum lucreaza la toate manifestările sale egoiste, rejectii, etc

Atunci cand  această metodă este corect stabilita în noi, vom privi lumea in mod diferit. Vom vedea tot ceea ce este împotriva noastra ca ajutor „împotriva noastră,” nu numai ca „împotriva”. Şi atunci vom fi capabili de a aduce acest lucru în lume.

La urma urmei, totul a pornit de la mişcările de rezistenţă din toate ţările. De aceea am început să iesim şi să facem cercuri.

Şi acum, facem aceste cercuri, aceste „mese rotunde”, în noi înşine. Avem nevoie să le lucram spiritual la un grad diferit, sa mergem în lume şi să începem să le transmitem acolo, nu aşa cum am făcut-o înainte, ci într-o formă mult mai luminoasa, conectata cu rădăcina superioara, astfel incat lumea sa simta că nu este doar un acord între noi, ci ca există o forţă cu care să rezolve problemele. Asta este important.

Din Lectia virtuala, 20/05/12,  „Bazele Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, după participarea activa la atelier există sentimentul de oboseală extremă?

Răspuns: Munca în seminar consumă o cantitate mare de energie şi de nervi, atât mental, cat si emotional. O persoana consuma o mulţime de efort.

După atelier, este bine să mancam împreună, să bem o cantitate mică de alcool, aproximativ 50-100 de grame, doar în scopul de a obţine energie. Nu pentru o buna dispozitie!

Buna dispozitie si alte lucruri trebuie să vină de la unitatea dintre noi. Bem un pic nu pentru a fi fericiti sau pentru a deveni relaxati şi calmi şi nu pentru a ne fi mai uşor să fim integrati unul cu altul. Este exact opusul. Este de preferat sa fie dificil pentru tine să te  integrezi cu alţii. Trebuie sa depasesti toate acestea. Este acelaşi munte pe care este nevoie sa-l urcam, în scopul de a ajunge la palatul Creatorului. Astfel, vorbim aici doar despre obtinerea energiei.

După atelier, cel mai bun lucru este de a nu vorbi cu nimeni despre nimic, ci de a merge imediat la culcare. Iei cu tine cel mai preţios lucru pe care l-ai obtinut în atelier. Atunci, pentru tine, somnul va fi o continuare a realizării, iar lecţia de dimineaţă va fi o continuare a somnului.

Din Lectia virtuala, „Bazele Cabalei”, 20/5/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Intr-unul dintre orase m-am lovit de faptul ca jumatate din populatie vorbea ruseste si cealalta jumatate limba locala. In ce limba sa predau metoda integrala? Oare trebuie sa despartim oamenii in functie de limba care o vorbesc sau trebuie sa-i unim?

Raspuns: Aparent asta este o situatie tipica. A desparti oameni bineinteles ca nu e bine, dar din punctual de vedere al perceperii materiei este necesar. Daca prezentam metoda integrala in forma de material video, atunci se pot folosi subtitrari. De exemplu, limba principala este rusa, iar jos vor fi subtitrarile.

Dar in nici un caz sa nu se desparta oamenii, ci sa se continue cu predarea combinata a celor 2 limbi. Fiecare sa vorbeasca in limba in care ii este lui comod. In acelasi timp, sa se incerce anularea in forma maximala a barierei (obstacolului) pus de limba, adicasa se incerce intelegerea reciproca si venirea in contact cit se poate de mult fara sa se tina cont de aceasta bariera! Atmosfera trebuie sa fie relaxata si complet egala.

Intrebare: Tinind faptul ca cunosterea este secundara in procesul integral, atunci este important cit de bine stie omul sa vorbeasca, sau mai importanta este legatura dintre oameni?

Raspuns: Principalul este ca omul trebuie sa inteleaga ca procesul care I se descrie este necesar, pentru ca nu se poate trece peste criza actuala in alt fel.De aceea trebuie tot timpul sa-l convingem ca nu exista alta metoda de rezolvat al crizei actuale. Si el trebuie sa acumuleze acaesta  in interiorul sau si sa prinda ceva cunostinte. Adica, trebuie sa–l umplem  cu anumite fapte de baza.

Din emisiune de pe KAB TV Un oras experimental” 3/3/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Baal Ha Sulam , „Arvut (Garantia Reciproca)”: Cu aceasta responsabilitate colectiva, fiecare membru al natiunii a fost eliberat de grijile legate de nevoile trupului sau si poate tine Mitzva, „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” pe deplin si poate da tot ceea ce el a avut oricarei persoane nevoiase.

Asta inseamna ca noi vom primi o atat de mare placere in simtirea noastra incat in viata noastra corporala nu vom simti nevoia a nimic altceva decat ceea ce e necesar pentru existenta noastra, asa cum animalele nu au nevoie de prajituri, ci doar de hrana naturala si asta e suficienta pentru ele. Daca dorintele noastre, care nu sunt de nivel animalic, vor inceta sa ne deruteze si va rasari nivelul „Uman”, noi vom elimina tot ce este de prisos si care doar polueaza pamantul si vom lasa doar ce avem nevoie pentru necesitatile de baza ale vietii corporale.

Prin conexiunea cu altii vom ajunge la implinire pe nivelul „UMAN”, similar Creatorului. Apoi, sigur nu va ganditi la placerea personala exceptand ceea ce e necesar. Noi descoperim Creatorul in conexiunea cu altii, si astfel binenteles ca dam toate puterile noastre spre nevoile altora. De aceea se spune: „Eu ma aflu in oamenii mei”.

Odata ce el nu mai e ingrijorat pentru existenta trupului lui, el stie cu certitudine ca este inconjurat de 600000 iubiti loiali, care sunt gata sa-i poarte de grija.

Acesta este societatea suportiva care inalta importanta conexiunii in ochii mei si imi confera un sentiment de siguranta si nu voi duce lipsa pentru nicio necesitate de baza , societate care permite unei persoane sa poarte de grija tuturor.

Mai tarziu, si aceasta va disparea si se va primi totul multumita unitatii cu societatea, eu nu ar trebui sa vad sistemul care furnizeaza dovezi de dragoste si grija a celor din jurul meu. Dragostea pe care o simt pentru ei va umple toate vasele mele.

Din partea a4a a Lectiei Zilnice de Cabala 31.05.12,  ARVUT (Garantia Mutuala)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Pe calea spirituala dorinta mea egoista se confrunta cu senzatii neplacute.

Raspuns: Pana in punctul in care, in sfarsit abandonezi si simti cat de bun este de fapt. Chiar acum te mandresti in sinea ta ca un cocos tantos, asa ca sigur ca asta nu e placut. Dar dupa aceea, tu vei incepe sa apreciezi atitudinea Creatorului  si vei vedea ca de fapt El afiseaza umilinta. Este spus ca acolo unde tu vei descoperi maretia Creatorului, acolo vei afla modestia Lui.

Nu exista nimic mai presus decat modestia, desi egoismul nu e de acord cu asta. Modestia este rezultatul unei reactii la Lumina Inconjuratoare a Creatorului, adica  gradul superior. Nu apare dintr-odata, este precedata de realizarea ca Cel Superior guverneaza cu dragoste. Pentru noi, putere inseamna tiranie si opresiune, pe cand in spiritualitate este exact contrariul. Cel De Sus iti arata masura in care El  se apleaca  inaintea ta. Si tu incepi sa-l pretuiesti pentru asta.

Intrebare: In acea situatie, cine cu cine lucreaza, El cu mine sau eu cu El?

Raspuns: E o munca reciproca. Este spus: „Eu sunt primul”. In alte cuvinte, superiorul aduce tot ce e legat de starile tale, tu existi intotdeauna in circumstante create de el. Deci, inainte de toate, trebuie sa-ti amintesti ca traiesti intr-o lume creata de EL. Si dupa aceea, trebuie sa privesti din exterior „Cum reactionez eu la asta? Sunt eu capabil sa fac ceva sau sunt complet neputincios? Sunt furios?  Strig? Cum raspund eu la starea mea actuala? As putea trece spre o stare dorita? Si care este asta exact?

In cautarea mijloacelor pentru a realiza aceasta tranzitie, vei descoperi ca singura posibilitate este de a-ti schimba starea cu una superioara.Asta inseamna ca va trebui sa-I ceri Lui sa faca asta.

Cat despre Cel de Sus, El a construit o ordine stricta, un lant de stari prin care El trebuie sa te conduca. Daca esti de acord cu planul Lui, daca ceri sa treci la starea urmatoare, vei constata asta  ca ceva bun si favorabil. La urma urmei, tu doresti asta si El implineste. In fine, daca nu ceri urmatorul stadiu, atunci El ti se va infatisa prin insusiri neplatute si senzatii urate.

Deci lantul a fost stabilit si totul depinde de pregatirea ta. Fortand starea superioara, tu primesti asta ca pe un dar si contrariul, respingand  noul grad, vei simti asta sub forma suferintei, din care fara indoiala vei invata cate ceva.

Raspuns: Da. Pentru a ridica MAN ai nevoie de o cerere pentru corectie.

Intrebare: Totusi, umilinta ma priveaza de putere, Este imposibil sa avansezi astfel, cat timp dezvoltarea este construita pe o dorinta egoista puternica. Ce-mi mai ramane mie dupa auto-renuntare? Poate voi obtine o noua minte, dar eul meu esential, eu insumi, nu va mai exista.

Raspuns: Autorenuntarea se realizeaza totusi prin puterea mintii, prin intermediul cunostiintei stranse, intime a Creatorului, cand eu imi plec capul, asta e, atunci lucrez complet asupra dorintei mele. Autorenuntarea este o  tranzitie spre actiunea de daruire. Incep exact cu autorenuntarea, accept  o noua ordine a muncii in concordanta cu care am nevoie sa ma unesc cu ceea ce ma inconjoara si mai mult, sa patrund dorintele lor, sa formez un nou vas. Asta necesita o multime de actiuni diverse si interdependente pana cand imbin in acord partile dependente.

Astfel nu exista un capat aici. Creatorul pur si simplu vrea ca tu sa f ii „ün baiat bun, istet”. Cand tu te pleci in fata Creatorului, tu de fapt te pleci in fata calitatii de daruire, inaltand-o in fata egoismului tau si continuand munca cu aceasta proprietate. Incepi deci sa atasezi egoismul tau daruirii.

Din partea a 4a a „Lectiei zilnice de Cabala” din 29.05.2012, Baal HaSulam „600000 de suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→